Decizia civilă nr. 2128/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2128/R/2011
Ședința publică din data de 10 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G.
JUDECĂTOR: C. M.
JUDECĂTOR: I.A T.
GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă S. A. S. împotriva sentinței civile nr. 545 din 03 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) privind și pe reclamantul intimat P. I., având ca obiect litigiu de muncă - obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantului intimat - avocat C. I. din cadrul Baroului C., lipsind reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatului și este scutit de taxa judiciară de timbru și de timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 30 mai
2011 reclamantul intimat, prin avocatul ales, a formulat întâmpinare.
Reprezentantul intimatului declară că susține întâmpinarea formulată. Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului solicitând reprezentantului intimatului să prezinte punctul de vedere al părții raportat la susținerea din recurs că reclamantului i-au mai fost eliberate adeverințe pentru calculul pensiei.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțate de prima instanță ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar, reprezentând contravaloare onorariu avocațial. R. la susținerea pârâtei că i-ar mai fi eliberat reclamantului adeverințe arată că este o afirmație pe care nu a dovedit-o, de altfel toate afirmațiile pârâtei fiind evazive și generale.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 545 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul P. I. în contradictoriu cu pârâta S. A. S. C. C.-N. și a fost obligată pârâta să elibereze reclamantului o adeverință care să cuprindă veniturile suplimentare, pentru care s-a reținut și s-a virat contribuție pentru asigurările sociale de stat, detaliate pe categorii de venituri, pentru perioada (...) - (...).
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocațial.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 237376/(...) reclamantului i s-a acordat pensia anticipată parțială.
Conform cererii înregistrate sub nr. 123/(...) reclamantul s-a adresat pârâtei să-i elibereze în termenul legal de 30 zile o adeverință care să cuprindă toate veniturile suplimentare brute, lunare acordate la retribuția tarifară de încadrare, respectiv la salariul de bază.
Dat fiind faptul că pârâta i-a comunicat în data de (...) că adeverințele eliberate anterior promovării acțiunii cuprind date referitoare la sporurile de care a beneficiat în perioada în care era în activitate, reclamantul a înțeles să formuleze prezenta acțiune.
Potrivit art.40 alin.2 lit.h din C. Muncii angajatorul este obligat să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului.
Acțiunea civilă are ca obiect protecția unui drept subiectiv sau a unui interes pentru a cărei realizare calea justiției este obligatorie.
Obiectul cererii de chemare in judecată constă în pretenția concretă a reclamantului (plata unei sume de bani, anularea unui contract, anularea unui act unilateral, etc.) și se cere ca acesta să fie licit, posibil și determinat.
În cauza dedusă judecății cererea reclamantului este legitimă, drept pentru care a fost obligată pârâta, în temeiul art.283 si urm. din C. Muncii, să- i elibereze acestuia o adeverință din care să rezulte toate veniturile pe care le-a realizat în perioada (...)-(...), respectiv orele peste program, sporul pentru munca în acord global, compensațiile, sporul de vechime, sporul pentru orele lucrate în schimbul 3, indemnizațiile pentru concediu de odihnă și de boală și primele de care a beneficiat.
Fiind în culpă procesuală instanța a obligat-o pe pârâtă să-i achite reclamantului suma de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocațial conform chitanței nr. 19/(...).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, solicitând desființareahotărârii atacate, cu respingerea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
În motivare pârâta a arătat că după primirea cererii pentru eliberarea unei adeverințe cu veniturile realizate în vederea recalculării pensiei, pârâta a trimis un răspuns prin care a arătat că i-a mai eliberat asemenea adeverințe pentru calculul pensiei, iar la data de (...) - a primit de la C. J. de P. C. o adresă prin care i se comunica modul de eliberare a adeverințelor pentru recalcularea pensiilor. La data când intimatul și-a depus dosarul pentru pensie, pârâta a eliberat acte din care au rezultat toate contribuțiile pe care acesta sau pârâta le-a achitat către statul român în perioada în care a fost salariat al acesteia. Nu are posibilitatea de a elibera reclamantului o altă adeverință decât cele pe care i le-a eliberat anterior și în baza cărora acestuia i s-a luat în calcul toate contribuțiile achitate de intimat în perioada în care a fost salariat.
Instanța nu a ținut cont de apărările pârâtei, hotărârea fiind nelegală.
Astfel, pârâta a fost obligată să elibereze o adeverință care să surprindă veniturile suplimentare realizate de intimat pe perioada 1964-2001 pentru care a reținut și virat contribuții către bugetul asigurărilor sociale de stat.
În primul rând că prin venituri suplimentare se înțeleg alte venituri decât cele derivate din drepturile salariale, iar intimatul nu a realizat la pârâtă decât venituri salariale cuprinzând salariul tarifar, spor de vechime și alte sporuri acordate de societate în funcție de locul de muncă ocupat de salariat. La cererea intimatului, acestuia i s-a eliberat o adeverință cu drepturile salariale primite și pentru care s-au achitat contribuțiile la bugetul asigurărilor sociale. A. venituri suplimentarea intimatul nu a realizat pentru care s-ar fi reținut și virat la stat contribuții de asigurări sociale.
De altfel, până în anul 1990 întreprinderile de stat aveau obligația de a vira la bugetul asigurărilor sociale o cotă de 15% asupra câștigului brut realizat de salariat, în conformitate cu prevederile art. 1 din Decretul nr. 3.. În acea perioadă prin câștig brut se înțelegea salariul tarifar de încadrare la care se adăuga sporul de vechime. A. adaosuri la salar nu intrau în categoria care se cumula la câștigul brut.
Dacă solicitantul dorește altceva, contra cost i se va elibera istoria salariatului pe perioada cât și-a desfășurat activitatea în cadrul pârâtei.
Pârâta nu a refuzat și nu refuză să elibereze adeverințe către foștii salariați, doar că având în vedere fenomenul foarte dezvoltat al recalculării pensiilor și numărul mare de persoane care au lucrat în cadrul acesteia și care au calitatea de pensionar în momentul de față, pârâta nu-și permite să elibereze acte care le doresc solicitanții și cum doresc aceștia ci eliberează acte în conformitate cu instrucțiunile primite de la organele abilitate.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 30 mai 2011 reclamantul P. I. asolicitat respingerea recursului ca fiind netemeinic și nelegal.
În motivare reiterează susținerile din acțiunea introductivă.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și aapărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Se constată, astfel, că punctul litigios se rezumă la a stabili dacă este legal procedeul prin care s-a condiționat de către pârâta recurentă eliberarea în favoarea unui fost angajat a unei adeverințe care să cuprindă veniturile suplimentare brute lunare, cu detalierea acestora pe categorii de venituri, de plata unei taxe.
Textul legal incident este cel reținut de prima instanță, anume, art. 40 alin. 2 lit. h din C. muncii, ca și art. 4 din O.U.G. nr. 4/2005 (actualizată).
Față de aceste dispoziții, se constată că prin coroborarea lor, concluzia este în sensul gratuității de care trebuie să se bucure foștii angajați în dobândirea eliberării adeverințelor întocmite de foștii angajatori, care să ateste sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuție de care au beneficiat foștii angajați, în vederea recalculării drepturilor de pensie.
Faptul că la alin. 4 al art. 4 din O.U.G. nr. 4/2005 se precizează că instituțiile care eliberează, la solicitarea în scris a cetățenilor, documentele necesare pentru constituirea dosarelor de recalculare a pensiilor nu vor încasa taxe pentru acest serviciu, nu are căderea de a modifica soluția primei instanțe, întrucât acest text de lege nu face referire la eliberarea de adeverințe, de către angajatori, ci de documente necesare pentru constituirea dosarelor de recalculare a pensiilor, de către instituții.
În schimb, art. 40 lit. h) din C. muncii statuează că angajatorul are obligația de a elibera la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului. Or, interpretarea acestui text de lege trebuie făcută în sensul că incumbă angajatorului inclusiv obligația de a elibera datele privitoare la consecințele calității de salariat a solicitantului, inclusiv salariile, sporurile etc. de care a beneficiat acesta în virtutea calității sale de salariat.
Nu trebuie omis din vedere, în acest demers de interpretare a legii, faptul că incumba angajatorului obligația de a întocmi carnetul de muncă, fără a se percepe o taxă pentru aceasta.
Întocmirea carnetului de muncă avea ca bază legală Decretul nr.
92/1976, act normativ care a constituit fundamentul completării carnetului de muncă al reclamantului până la data încetării contractului individual de muncă al acestuia, având în vedere că abia la data de (...) și-a încetat aplicabilitatea acest act normativ.
Pe de altă parte, în acest interval, de la data prestării muncii de către reclamantul intimat și până la data la care a intervenit solicitarea acestuia pentru eliberarea adeverinței litigioase, modalitatea de stabilire a pensiei de asigurări sociale de stat a suferit modificări, legislația pensiilor fiind actualizată, astfel încât au dobândit relevanță în stabilirea pensiei componente ale salarizării care anterior nu erau relevante și astfel nu au fost cuprinse în carnetul de muncă.
Or, față de aceste modificări legislative, s-a conturat necesitatea obținerii unei adeverințe care să completeze carnetul de muncă al reclamantului cu date despre salarizarea sa în perioada de referință, date deținute de fostul angajator și care nu au fost cuprinse în carnetul de muncă la data completării aferente acelei perioade, raportat la legislația pensiilor de la acea dată și la finalitatea carnetului de muncă (între altele, aceea de a preconstitui un document care să fie avut în vedere la calcularea pensiei).
Dată fiind, deci, obligația angajatorului de a completa carnetul de muncă și faptul că în timp, au dobândit relevanță pentru stabilirea drepturilor de pensie și alte componente ale salarizării care anterior nu erau luate în considerare la stabilirea pensiei, date care sunt deținute doar de angajator, Curtea constată că, prin coroborarea cu prevederile art. 40 lit. h) din C. muncii, trebuie conchis în sensul că angajatorul are obligația de a elibera și celelalte date despre sporurile, majorările, primele de care a beneficiat reclamantul. A., prin interpretarea sintagmei „documentele care atestă calitatea de salariat"; ca vizând nu doar, așa cum sugerează recurenta, cele ce atestă vechimea în muncă, ci totodată și cele ce cuprind veniturile de care a beneficiat pe această perioadă, calitatea de salariat primind greutate și relevanță mai cu seamă prin raportare la salariul încasat, întrucât efectele materiale sunt legate de acest corolar al calității de salariat (salariul).
R. la perceperea unei taxe aferente acestui serviciu, Curtea constată nelegalitatea solicitării acesteia, fiind, așa cum s-a arătat mai sus, o obligație legală a angajatorului față de salariații și foștii salariați. Practic, obligația de a elibera documentele care atestă calitatea de salariat intră în componența obligatorie, imperativă, a angajatorului, așa cum au fost stabilite cu putere de principiu prin C. muncii, singura contraprestație pentru aceasta fiind, ca și pentru celelalte obligații ale angajatorului, prestarea muncii de către salariat și respectarea celorlalte obligații de către salariat. Nu se poate deci solicita o taxă pentru eliberarea documentului solicitat de reclamant.
În plus, se observă că legiuitorul, în cuprinsul art. 40 lit. h) C. muncii, folosește pluralul, vorbind despre documentele care atestă calitatea de salariat, or prin aceasta, se înțelege încă o dată că nu doar constatarea faptului că într- o anumită perioadă, salariatul a muncit în cadrul societății trebuie atestat prin aceste „., ci toate situațiile conexe acestui fapt, inclusiv componente ale salariului neevidențiate în carnetul de muncă.
Cât privește motivul de recurs referitor la caracterul repetitiv al cererii, în condițiile în care s-ar mai fi eliberat anterior adeverințe cu un conținut similar celui solicitat prin acțiune, se constată caracterul nedovedit al acestei afirmații, care de altfel se contrazice cu celelalte motive de recurs, prin care se indică faptul că adeverințele eliberate anterior reclamantului nu cuprindeau toate elementele salariale de care a beneficiat în perioada cât a fost angajatul pârâtei.
R. la distincția pe care recurenta o face între venituri suplimentare și cele salariale, arătând că prin venituri suplimentare trebuie înțelese cele nesalariale, se constată caracterul nefondat al acesteia, în condițiile în care nu este indicat un text de lege relevant sub acest aspect. Or, chestiunea salarizăriipersonalului muncitor pentru perioada de referință este reglementată de dispozițiile L. nr. 5., ale Codurilor muncii aplicabile în această perioadă.
Se mai invocă faptul că veniturile a căror cuprindere într-o adeverință o solicită reclamantul nu au fost cuprinse în înțelesul sintagmei de „. brut"; în perioada de aplicabilitate a D. nr. 3., și deci că asupra acestora nu exista obligația de virare a contribuției la bugetul asigurărilor sociale de stat. Din nou, nu este indicat un text de lege care să stipuleze în acest sens sau care să poată fi interpretat astfel, afirmația fiind nesusținută în legislație. Dimpotrivă, art. 2 din Decretul nr. 3. exclude de la plata contribuției pentru asigurările sociale de stat doar sumele reprezentând drepturile plătite asiguraților din fondurile asigurărilor sociale de stat și drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale în cazul desfacerii contractelor de munca.
Așa fiind, urmează a fi respins ca nefondat recursul formulat, cu menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, în baza art. 312 alin.
1 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 C.proc.civ.
Potrivit art. 274 C.proc.civ., va fi obligată pârâta recurentă la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimatului reclamant, în cuantum de 650 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. A. S. împotriva sentinței civile nr. 545 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatului P. I. suma de 650 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 14 iunie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, D. C. G. C. M. I.A T.
N. N.
GREFIER,
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond.E. B.
| ← Decizia civilă nr. 4725/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3340/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
