Decizia civilă nr. 2342/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2342/R/2011
Ședința din 27 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : S. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : L. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC A.-M. S. împotriva sentinței civile nr. 53 din 02 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat P. V., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtei recurente SC A.-M. S., avocat O. C., lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul pârâtei recurente arată că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul diminuării plății de la 584 E. la 235 E., susținând pe larg motivele expuse în scris prin memoriul de recurs depus la dosar. S. obligarea reclamantului intimat la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A Î n urma deliberării, reține că la data de (...), prin sentința civilă nr. 5., pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr. (...), s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul P. V., împotriva pârâtei S. A. M. S. și în consecință, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 584 E. sau echivalentul în lei la data plății efective reprezentând drepturi salariale restante pentru perioada (...)-(...).
Au fost respinse restul pretențiilor ca neîntemeiate. P. a fost obligată să plătească reclamantului suma de 266 lei, cheltuieli de judecată parțiale.
Hotărârea menționată se fundamentează pe următoarele considerente:
Reclamantul a fost angajat al societății pârâte în perioada 25 ianuarie 2008
- 25 februarie 2008, în meseria de conducător auto, așa cum rezultă din copia carnetului de muncă depusă la dosar (f.11).
În contractul individual de muncă încheiat între părți (f.25-26) nu s-a prevăzut nici prestarea muncii în afara țării și nici plata unei diurne, însă din coroborarea răspunsurilor date de reclamant la interogator, cu declarațiile martorilor audiați, tribunalul reține ca fiind dovedită în cauză obligația angajatorului de a achita reclamantului cu titlu de diurnă pentru muncaefectuată în afara țării suma de 1600 euro lunar, așa cum a precizat martorul P.
D. (f.66-67), care a avut cunoștință personal de suma stabilită.
Susținerile pârâtei referitoare la cuantumul diurnei de 35 euro pe zi nu au fost dovedite în cauză, declarația martorului F. M. V. necoroborându-se cu restul probațiunii administrate, fapt explicabil prin calitatea acestuia de colaborator și mandatar al societății pârâte, iar martorul P. N. știa de cuantumul diurnei de la administratorul societății. Prevederile HG nr. 518/1995 nu sunt aplicabile în speță, deoarece activitatea prestată de către reclamant nu se încadrează în nici una din categoriile expres prevăzute de actul normativ arătat. În plus, reclamantul a făcut dovada stabilirii prin convenția părților a unei diurne mai mari, cuantificată pe lună de muncă și nu pe zi, așa cum s-a arătat.
Deși pârâta a susținut că reclamantul a prestat muncă în afara țării doar în intervalul 14 - 25 februarie 2008, probatoriul testimonial administrat în cauză a relevat că reclamantul s-a mai deplasat în S. în interes de serviciu și anterior, la puțin timp după angajare (f.66-67) în vederea aducerii în țară a camioanelor pe care pârâta urma să le achiziționeze, iar circa o săptămână s-a întors în țară la volanul camionului pe care urma să-l conducă în continuare.
Așa cum a declarat martorul P. D., reclamantul a plecat în S. la finele lunii ianuarie 2008, într-o zi de duminică (respectiv (...), având în vedere faptul că angajarea lui s-a făcut începând cu data de (...), o zi de vineri), iar după o săptămână s-a întors cu camionul având numere de S., înmatriculat ulterior în România. Declarația martorului se coroborează cu data la care autovehiculul a fost înmatriculat în România ( (...) -f.28).
Pe baza acestor probe, tribunalul a reținut că reclamantul s-a aflat în străinătate în intervalul 27 ianuarie 2008-3 februarie 2008, precum și în intervalul atestat de diagramele depuse la filele 39-48, respectiv 14-25 februarie, în total 21 de zile.
Având în vedere faptul că luna ianuarie are 31 zile, prin împărțirea diurnei de 1600 euro la 31 zile lucrătoare, rezultă în cauză o diurnă de 51,61 euro pe zi, astfel că suma totală datorată de angajator salariatului pentru perioada lucrată în afara țării este de 1084 euro.
Angajatorul nu a făcut dovada plății acestei sume, iar reclamantul a recunoscut la interogator (f.63-64) faptul că a primit de la administratorul societății pârâte, în avans, suma de 500 euro, astfel că rămâne o diferență de diurnă neachitată de 584 euro.
Potrivit prevederilor art. 155 Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri, iar suma datorată cu titlu de diurnă face parte din categoria indemnizațiilor.
Așa fiind, în temeiul art. 161 Codul muncii, angajatorul avea obligația de a o achita.
Apreciind că în mod nejustificat pârâtul nu a achitat reclamantului suma de 584 euro, sau echivalentul în lei a acesteia, tribunalul, în baza art. 281 C. muncii, a admis în parte acțiunea pentru suma precizată și a respins restul pretențiilor formulate.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., constatând că pretențiile reclamantului au fost admise în proporție de 1/3, pârâta fiind în culpă procesuală în aceeași proporție, a obligat-o pe cea din urmă să plătească cheltuieli de judecată de 266 lei, reprezentând 1/3 din suma plătită de reclamant cu titlu de onorariu avocațial.
În termen legal, a declarat recurs pârâta S. A. M. S., solicitând admiterearecursului și modificarea în parte a sentinței atacate.
Societatea pârâtă învederează că sentința atacată este neîntemeiată sub aspectul cuantumului diurnei acordate reclamantului intimat.
În acest sens, subliniază că instanța de fond a pornit de la premise greșite, în condițiile în care s-a raportat la suma de 1600 E., deși valoarea diurnei solicitate de către reclamantul intimat este de doar 1500 E.
Probațiunea administrată în cauză confirmă susținerile societății recurente privitor la cuantumul real al diurnei, respectiv de 35 euro/zi, o singură excepție reprezentând-o depoziția martorului P. D. G., depoziție care însă trebuie înlăturată datorită faptului că mărturia acestuia este un subiectivă, acesta fiind și el interesat să acționeze în judecată societatea pentru pretenții similare.
Consideră că dispozițiile HG nr. 518/1995 sunt aplicabile și diurnelor externe, astfel că, raportat la numărul de 21 zile în care reclamantul a stat în străinătate și având în vedere că acestuia i-a fost achitată o parte din diurnă, cuantumul diurnei la care acesta mai este îndreptățit este de 235 euro.
Intimatul reclamant nu și-a exprimat poziția procesuală.
Nu au fost administrate probe noi.
Recursul este parțial fondat.
Curtea reține că în baza raportului de muncă dintre părți, societatea recurentă datorează reclamantului diurnă pentru un număr de 21 zile, aspect recunoscut de către pârâtă, inclusiv prin memoriul de recurs.
Ceea ce contestă aceasta este doar cuantumul diurnei, care, potrivit susținerilor acesteia, se raportează la suma de 35 euro/zi. Contrar acestor alegații, Curtea constată că potrivit probațiunii administrate în cauză cuantumul avut în vedere de părți este suma de 50 euro/zi.
În acest sens este relevantă depoziția martorului P. D. G. (f. 66), martor propus de către reclamant, care confirmă că potrivit înțelegerii intervenite între părți la data începerii raporturilor de muncă diurna se ridica la suma de 1600 E., datorată pentru o perioadă de o lună, ceea ce conduce la concluzia că pentru o zi diurna se cifra la suma de 50 euro (o lună - 30 zile/1600 euro, rezultă 50 euro/zi).
Este adevărat că acest martor a arătat expres în depoziția lui că intenționează să acționeze în judecată societatea pârâtă, însă acest aspect nu este suficient pentru a înlătura mărturia acestuia. Mai mult, dacă societatea recurentă avea dubii cu privire la depoziția acestuia, avea posibilitatea de a sesiza organele în drept în vederea efectuării de cercetări, ceea ce însă nu s-a întâmplat.
Referitor la susținerile martorilor propuși de către societatea recurentă, în mod corect instanța de fond a considerat că acestea sunt subiective. Astfel, martorul F. M. V. (f. 57 dosar fond) recunoaște prin depoziția lui că este un intermediar între societatea pârâtă și societatea Roos Spedition, în concret acesta coordonând activitatea șoferilor societății, deci inclusiv a reclamantului.
Declarația acestui martor nu se coroborează decât cu declarația martorului P. N. (f. 72 dosar fond), însă depoziția acestui martor cuprinde referiri la raporturile dintre părți așa cum acestea au fost percepute în urma discuțiilor purtate cu martorul F. M. V. A. acest martor nu a perceput în mod direct aspectele care prezintă relevanță în cauză.
A., în contextul probator reliefat nu se poate pune semnul echivalenței. De altfel, chiar și în măsura în care am fi fost în prezența unei egalități sub aspect probator, reținând natura specifică a litigiilor de muncă, orice dubiu profita salariatului, în speță, reclamantului.
În cauză nu se poate reține incidența dispozițiilor HG nr. 518/1995 întrucât acest act normativ se referă la limita minimă a diurnei acordate personalului din instituțiile publice trimis în străinătate, aceste prevederi neputând fi extinse societăților din mediu privat.
Cu toate că prima instanță a reținut în mod corect cuantumul diurnei datorat reclamantului intimat ca fiind 50 euro/zi, aceasta încălcat însă principiuldisponibilității, întrucât a acordat reclamantului mai mult decât a solicitat acesta.
În concret, pretențiile reclamantului intimat așa cum rezultă din cererea cu care a învestit instanța, se ridică la suma de 1500 euro, iar nu la suma de 1600 euro, cum în mod eronat s-a reținut.
Având în vedere că valoarea diurnei solicitate este de 1500 euro (chiar dacă reclamantul intimat era îndreptățit la 1600 euro) și reținând că reclamantul intimat a recunoscut prin interogatoriu că i-a fost acordată cu acest titlu suma de
500 euro, concluzia ce se desprinde și prin raportare la numărul de zile pentru diurna era datorată - 21 zile, este aceea că reclamantului i se cuvenea diferența, respectiv 550 euro (1500 euro/lună; 50 euro/zi x 21 zile =1050 euro; 1050 -
500= 550 euro).
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 6 Cod de procedură civilă coroborat cu art. 312 al. 1, 3 Cod de procedură civilă, Curtea va admite în parte recursul, va modifica în parte sentința atacată, potrivit dispozitivului.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Reținând că recursul societății s-a dovedit a fi temeinic numai în parte, în baza dispozițiilor art. 276 Cod de procedură civilă va obliga intimatul să plătească recurentei suma de 100 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs, reprezentând onorariu avocațial parțial, potrivit chitanței depuse la dosar(f. 4).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite în parte recursul declarat de pârâta S. A. M. S. împotriva sentinței civile numărul 53 din (...) a T.ui B. N. pronunțate în dosar numărul (...), pe care o modifică în parte, în sensul că reduce la suma de 550 E. sau echivalentul în lei la data plății efective drepturile salariale restante cuvenite reclamantului P. V. pentru perioada (...) - (...).
Menține restul dispozițiilor.
Obligă pe intimatul P. V. să plătească recurentei suma de 100 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
S. D. D. G. L. D. C. M.
Red. /dact./ DG
2 ex./(...)
Jud.fond: I.S.
| ← Decizia civilă nr. 1396/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2683/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
