Decizia civilă nr. 2420/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ N. 2420/R/2011
Ședința publică din data de 29 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
G.-L. T.
G.: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL B. M., P. O. B. M. și chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 225 din 4 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M. și pe pârâta intimată G. CU P. P. N. 8 B. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererile de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată, rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 225 din (...) a T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...), au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. M. B. M. și a chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul S. L. din În- vățământ M. în contradictoriu cu pârâții G. cu program prelungit nr. 8 B. M., C.
Local B. M. și P. M. B. M. și în consecință:
A fost obligată pârâta G. cu program prelungit nr. 8 B. M. să calculeze indemnizația de concediu de odihnă aferentă anului școlar 2009-2010, pentru membrii de sindicat reprezentați de reclamant: A. M., R. Ana, P. F., P. M., H. V., P. G., S. M., D. M. și I. A. fără aplicarea diminuării de 25% prevăzută de L. 1. și să le plătească acestora diferența dintre indemnizația astfel calculată și cea efectiv achitată membrilor de sindicat, această diferență urmând a fi actualizată în funcție de indicele de inflație la data efectivă a plății.
Au fost obligați pârâții C. Local B. M. și P. orașului B. M. să asigure sumele necesare plății drepturilor bănești stabilite conform prezentei în favoarea membrilor de sindicat reprezentați de reclamant.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a M.ui F. P. B. și, în consecință a fost obligat chematul în garanție să asigure P. municipiului B. M. sumele necesare plății drepturilor bănești stabilite conform prezentei în favoarea membrilor de sindicat reprezentați de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului P. M. B. M. instanța a reținut următoarele: potrivit art. 1 din HG nr. 538/2001 „începând cu anul 2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Art. 167 al. 3 din L. nr. 84/1995 prevede că „Finanțarea de bază a u- nităților de învățământ preuniversitar de stat care cuprinde și cheltuielile de personal în categoria cărora se înscriu și primele de vacanță se asigură prin bu- getele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ";.
Apoi, potrivit art. 36 al. 4 din L. nr. 215/2001, consiliul local aprobă la propunerea primarului bugetul local, iar potrivit art. 23 alin. 1 din aceeași lege autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și muni- cipale, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități deliberative.
Pârâtul C. Local B. M. a fost chemat în judecată ca pârât datorită calității de finanțator ai instituției de învățământ, iar P. în calitate de ordonator principal de credite.
Legitimarea procesuală a acestora nu trebuie analizată strict din perspec- tiva raporturilor juridice de muncă, ci trebuie raportată și la dispozițiile legale menționate care stabilesc în sarcina consiliului local obligația de a suporta toate cheltuielile de personal, iar în persoana primarului calitatea de ordonator de credite.
Față de aceste considerente, instanța a respins excepțiile lipsei calității procesuale active invocate de P. municipiului B. M.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale a pârâtului M. F. P., instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 19 din L. nr. 500/2002, privind finanțele publice, pe care se fundamentează pretențiile reclamantului împotriva acestui pârât, M. F. P. coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea G. cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Având în vedere că, așa cum s-a arătat anterior, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, respectiv finanțarea de bază ce interesează în speță, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale, instanța apreciază legi- timarea procesuală pasivă a M.ui F. P. este conferită de prevederile legale evocate și, ca urmare, va respinge excepția invocată de acesta.
Trecând la soluționarea fondului cauzei, examinând actele de la dosar tri- bunalul a constatat următoarele:
Membrii de sindicat reprezentați de reclamant, sunt cadre didactice, la u- nitatea școlară pârâtă în cauză. Aceștia au beneficiat de concediu de odihnă an- terior datei de (...) (fila 11).
Potrivit art. 103 lit. a din L. nr. 128/1997, personalul didactic beneficiază de „. anual cu plată, în perioada vacanțelor școlare, respectiv universitare, cu o durată de cel puțin 62 de zile, exclusiv duminicile și sărbătorile legale";.
Potrivit dispozițiilor art. 28 alin. 4 din Contractul Colectiv de M. U. la N. de I. MM 2008-2009, în vigoare și pentru anul 2010, se prevede că pe durata concediului de odihnă salariații vor primi o indemnizație ce reprezintă media zilnică a veniturilor din ultimele trei luni anterioare lunii în care este efectuatconcediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu. I. nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă. Indemnizația de concediu se acordă salariatului cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu de odihnă, iar în conformitate cu dispozițiile art. 145 alin. 3 Codul muncii, indemnizația de concediu se plătește cu cel puțin 5 zile anterior plecării în concediul de odihnă.
Pentru membrii de sindicat reprezentați în prezenta cauză, indemnizația de concediu de odihnă trebuia plătită cu cel puțin 5 zile anterior datelor de pleca- re în concediu, respectiv în luna iunie 2010.
D. statele de plată depuse la dosar și din adeverința eliberată de unitatea
școlară, se constată că indemnizațiile de concediu au fost plătite în două tranșe, respectiv un avans în luna iunie și restul de plată în luna august.
Față de cuantumul indemnizației la care membrii de sindicat sunt îndrep- tățiți, raportat la modalitatea de calculare a acesteia, așa cum este precizată în art. 28 alin. 4 din Contractul Colectiv de M. U. la N. de I. MM 2008 - 2009, indemnizația plătită efectiv a fost diminuată cu 25%.
Potrivit art. 1 din L. nr. 1. „(1) Cuantumul brut al salariilor/ sol- delor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în con- formitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de urgență a G. nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%";.
L. nr. 1. a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 441/(...), data intrării în vigoare a acesteia fiind (...).
În condițiile în care plata indemnizației de concediu pentru membrii de sindicat reprezentați de reclamant trebuia să se facă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 1., după modalitatea de calcul a acesteia așa cum deja s-a arătat, di- minuarea cuantumului acesteia cu 25% este greșită. Chiar dacă plata efectivă a indemnizației s-a făcut după intrarea în vigoare a Legii nr. 1. cuantumul acesteia trebuia să rămână cel rezultat din calculul anterior, fără aplicarea diminuării de
25%.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat întemeiată cererea recla- mantului și a dispus admiterea acesteia așa cum a fost formulată și ca o conse- cință a admiterii acțiunii, raportat la motivele respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a M.ui F. P. s-a admis cererea de chemare în garanție, conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul C. Local B. M. solicitândmodificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamantul S. L. din Î. M..
În motivare, pârâtul a arătat că prin sentința recurată C. Local B. M. este obligat să plătească membrilor de sindicat, cadre didactice, prima de vacantă aferentă anului școlar 2008 - 2009, în cuantum de un salariu de bază avut în luna anterioară plecării în concediu.
În mod nelegal instanța de fond respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a C.ui Local B. M.
Așa cum a arătat și la instanța de fond, în conformitate cu art. 41 coroborat cu prevederile art. 26 alin. 1 din D. 31/1954 și art. 21 din L.
215/2001, republicată, C. Local nu are personalitate juridică și nici buget propriu, situație în care nu poate sta în judecata în nume propriu, într-un litigiu având ca obiect plata unor drepturi bănești.
Potrivit art. 21 din L. 215/2001, republicată "(1) unitățile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscala și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrative teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane juridice sau fizice, în condițiile legii. (2) În justiție, unitățile administrative teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean. (3) P., respectiv președintele consiliului județean, poate împuternici o persoană cu studii superioare juridice de lunga durata din cadrul aparatului de specialitate, sau un avocat care sa reprezinte interesele unității administrativ teritoriale, precum și ale autorităților administrației publice locale respective, în justiție.
Potrivit art.20 din L. nr. 215/2001, republicată, unitățile administrativ- teritoriale sunt: comunele, orașele, M. și județele, în care se exercită autonomia locală și funcționează AUTORITĂȚI ale administrației publice locale.
C. Local este, potrivit art.23 din L. 215/2001, rep., autoritatea administrației publice locale, în speță a M. B. M., o autoritate cu caracter deliberativ (hotărăște, avizează, aprobă etc., cf.art.36 L215/2001) în problemele de interes local.
Prin recursul declarat de pârâtul P. municipiului B. M. s-a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia.
În motivare pârâtul a arătat că prin sentința instanței de fond este obligat să asigure sumele necesare plății drepturilor bănești - indemnizația de concediu aferentă anului 2009-2010.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a P. reține instanța de fond faptul că: „potrivit art. 1 din HG nr. 538/2001 „începând cu anul 2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea";.
Pârâtul învederează instanței faptul că, potrivit art. 20 din L. nr.
215/2001 - L. administrației publice locale, (1) Comunele, orașele și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercita autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale; (2) Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.
Pârâtul consideră că nu poate asigura sumele necesare plății drepturilor membrilor de sindicat din învățământ deoarece nu are buget propriu, astfel că nu poate să își asume obligații pecuniare, pe cale de consecință existând lipsa calității procesuale pasive.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și pârâtul Ministerul Finanțelor P ublice B. solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerea obligării Ministerul Finanțelor Publice la alocarea sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamant..
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul consideră sentința atacată ca netemeinică și invocă lipsa calității procesuale pasive, întrucât instituția pârâtă nu are raporturi juridice cu reclamanții.
În sensul celor de mai sus, învederează instanței faptul ca, rolul esențial în procesul bugetar și în execuția de casa bugetara revine G. respectiv P., potrivit art.17 alin.1 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, Parlamentul fiind acela care adopta legile bugetare anuale și legile de rectificare elaborate de G.
Reglementând rolul G. la art. 18 din aceeași lege, stabilește ca acesta asigura însăși elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale și transmiterea acestora spre adoptare P., precum și supunerea spre adoptare P. a proiectelor legilor de rectificare bugetara și a contului general anual de execuție.
În asemenea condiții, admiterea cererii formulată împotriva M.ui F. P., în nume propriu, ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu (și nu din bugetul statului) a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane care nu se număra printre angajații M.ui F. P. încălcându-se astfel regulile prevăzute la art.14 din L. nr.500/2002 privind finanțele publice.
Obligarea M.ui F. P. la alocarea sumelor solicitate de reclamanți este lipsită de suport legal și în același timp imposibilă deoarece aceste sume trebuie propuse de către ordonatorii principali de credite conform art.34 alin.1 din L. nr.500/2002 privind finanțele publice, iar Ministerul Finanțelor Publice să fie autorizat în acest sens de către legiuitor.
Potrivit art.1 din L. nr.1. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar: „…cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de urgență a G. nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%";.
Măsurile luate conform Legii nr. 1. au făcut obiectul controlului de constituționalitate stabilindu-se prin D. nr. 872/(...) a Curții Constituționale că dispozițiile art. 1-8 și cele ale art. 10-17 din L. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar sunt constituționale.
Efectele raporturilor de muncă stabilite între angajat și angajator se concretizează în obligații de ambele părți, iar una dintre obligațiile angajatorului este plata salariului angajatului pentru munca prestată.
Întrucât dreptul la salariu este un drept constituțional, diminuarea să se constituie într-o restrângere a exercițiului dreptului la muncă, măsura ce se poate realiza numai în condițiile strict și limitativ prevăzute de art. 53 din Constituție, iar aceste condiții au fost constatate ca fiind întrunite de către Curtea Constituțională.
Astfel, conform dispozițiilor legii și a controlului de constituționalitate drepturile salariale au fost corect stabilite.
Intimatul S. L. din Î. M., prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, asolicitat respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursurile sunt nefondate, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive invocată de cei trei recurenți, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea dedusă judecății în fața primei instanțe, membrii de sindicat au solicitat obligarea unității școlare la calcularea indemnizației de concediu de odihnă aferentă anului 2009-2010, fără aplicarea diminuării de 25% prevăzută de L. nr. 1., în conformitate cu prevederile legale în vigoare, cu 10 zile anterior plecării în concediu precum și plata diferenței dintre indemnizația astfel calculată și cea efectiv încasată, actualizată cu indicele de inflație la data efectivă a plății.
De asemenea s-a solicitat obligarea pârâților C. Local B. M., P. M. B. M. la asigurarea sumelor necesare plății, aceeași cerere, de alocare a fondurilor necesare, fiind formulată și prin cererea de chemare în garanție a acestor doi pârâți în contradictoriu cu chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
Potrivit prevederilor art. 167 din L. nr. 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.
Prin urmare bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, reprezintă sursa de finanțare a acesteia, unitatea școlară fiind cea căreia îi revine obligația, în limita sumelor alocate, de plată directă în raport cu salariații săi - membrii de sindicat.
Atribuțiile C. Local al M. B.-M. reies din dispozițiile art. 36 alin. 4 lit. a din
L. nr. 215/2001, care stabilesc că acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
P. M. B.-M. are calitatea de ordonator principal de credite al bugetului municipiului conform art. 63 alin. 4 lit. a din L. 215/2001 și calitatea de reprezentant al unității administrativ teritoriale, potrivit art. 62 alin. 1 din același act normativ.
Pe de altă parte, Ministerul Finanțelor Publice elaborează în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 pct. 6 din HG nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea M.ui F. P., proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 28 din L. nr. 500/2002, legea finanțelor publice, Ministerul Finanțelor Publice are atribuții în elaborarea proiectului legii bugetului și a proiectului bugetului de stat pe baza propunerilor prezentate de ordonatorii principali de credite.
Prin urmare, rolul Ministerul Finanțelor Publice este acela de administrator al bugetului statului și, în baza legii bugetului de stat, repartizează sumele către ordonatorii principali de credite, astfel cum acestea sunt prevăzute în buget.
Ministerul Finanțelor Publice are atribuția de a vira ordonatorilor principali de credite acele sume care au fost prevăzute de legea bugetului de stat revenindu-i obligația de a elabora proiectul legii bugetului și a bugetului de stat în conformitate cu dispozițiile legale, ținând seama de sumele corespunzătoare drepturilor salariale acordate prin dispoziții legale speciale.
Atribuțiile Direcției generale a finanțelor publice județene, care este reprezentantul M.ui F. P. în teritoriu, sunt reglementate de prevederile art. 40 din
HG nr. 2192/2004, potrivit cărora „(1) după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al M. B., prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, vor repartiza unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora. (2) Consiliile locale adaugă la sumele primite de la bugetul de stat și bugetul județului sumele alocate din bugetul propriu învățământului și aprobă bugetul fiecărei unități de învățământ. B. aprobate conform legii secomunică unităților de învățământ și trezoreriilor în a căror rază teritorială își au sediul aceste unități. (3) După aprobare, bugetele unităților de învățământ preuniversitar de stat reprezintă documentul pe baza căruia se asigură finanțarea cheltuielilor acestora în exercițiul financiar respectiv";.
Având în vedere atribuțiile recurenților în privința finanțării unităților de învățământ, anterior menționate, se constată a fi neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. Local B. M., P. M. B. M. și Ministerul
Finanțelor Publice, față de obiectul cererii de chemare în judecată a acestor pârâți, și anume obligarea lor la alocarea sumelor necesare plății indemnizației de concediu, plată a cărei executare este instituită desigur în sarcina angajatorului, respectiv a unității de învățământ.
Prin urmare criticile aduse de recurenți sub aspectul lipsei calității lor procesuale pasive sunt nefondate.
În ceea ce privește fondul cauzei, soluția primei instanțe este temeinică și legală, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit dispozițiilor art. 103 lit. a din L. nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, cu modificările ulterioare, cadrele didactice au dreptul la un concediu anual cu plată în perioadele vacanțelor școlare, respectiv universitare cu o durată de cel puțin 62 zile, exclusiv duminicile și sărbătorile legale.
Prin Ordinul M.ui Educației Naționale nr. 3251 din 12 februarie 1998 pentru aprobarea Normelor metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic din învățământ, s-a stabilit la pct. 21-26 faptul că pe durata concediului de odihnă, cadrele didactice au dreptul la o indemnizație, calculată în raport cu numărul zilelor de concediu înmulțite cu media zilnică a salariului de bază, a sporului de vechime și, după caz, a indemnizației pentru funcția de conducere, luate împreună, corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu.
Potrivit dispozițiilor art. 28 alin. 4 din Contractul Colectiv de M. U. la N. de
I. MM 2008-2009, în vigoare și pentru anul 2010, se prevede că pe durata concediului de odihnă salariații vor primi o indemnizație ce reprezintă media zilnică a veniturilor din ultimele trei luni anterioare lunii în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu. I. nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă. Indemnizația de concediu se acordă salariatului cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu de odihnă, iar în conformitate cu dispozițiile art. 145 alin. 3 C.Muncii, indemnizația de concediu se plătește cu cel puțin 5 zile anterior plecării în concediul de odihnă.
Față de prevederile O. 3., dispozițiile cuprinse la art. 145 alin. 2 C.Muncii
și la art. 28 alin. 4 din Contractul Colectiv de M. U. la N. de I. MM 2008-2009, în vigoare și pentru anul 2010, reglementează o metodologie distinctă în ceea ce privește modalitatea de calcul a indemnizației de concediu, cu trimitere la media veniturilor din ultimele trei luni anterioare în care este efectuat concediul.
Potrivit prevederilor art. 1 din L. nr. 1. „…cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de urgență a G. nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%";.
Relevantă în cauza dedusă judecății este stabilirea momentului nașterii dreptului la indemnizația de concediu iar din actele dosarului reiese că acesta este anterior intrării în vigoare a Legii nr. 1..
Astfel, din Adeverința nr. 206/(...) eliberată de G. cu P. P. nr. 8 B.-M., rezultă că reclamanții au intrat în concediu de odihnă anterior datei de (...), data intrării în vigoare a Legii nr. 1..
Prin urmare, reclamanții au dreptul la o indemnizație de concediu în cuantum integral, fără aplicarea diminuării cu 25% prevăzută de art. 1 din L. nr.1., diminuarea indemnizațiilor de concediu aplicându-se numai acelor situații în care dreptul la primirea acestei indemnizații s-a născut ulterior intrării în vigoare a Legii nr.1., iar nu și situațiilor în care acest drept s-a născut sub imperiul legii anterioare, fiind irelevant momentul executării obligației de plată.
Faptul că indemnizația de concediu s-a plătit la data la care intrase în vigoare L. nr. 1. nu are nicio relevanță, întrucât situația ivită în favoarea reclamanților este cea raportată la data nașterii dreptului, și nu la data valorificării lui.
O interpretare contrară ar echivala cu încălcarea principiului neretroactivității legii, principiu consacrat atât prin dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituție, conform căruia, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, cât și prin cele cuprinse la art.1 din Codul civil.
Prin urmare, măsura luată de către pârâți, de a calcula indemnizația de concediu acordată reclamanților prin diminuarea acesteia cu 25% este nelegală, prima instanță procedând în mod corect la obligarea la plata indemnizației de concediu aferentă anului școlar 2009-2010 nediminuată cu procentul prevăzut de L. nr. 1..
Motivele de recurs invocate sub acest aspect de recurentul Ministerul
Finanțelor Publice vizează constituționalitatea prevederilor art. 1 din L. nr. 1., în baza cărora s-a procedat la diminuarea indemnizației de concediu, or, se constată că prima instanță nu a avut în vedere considerentele privind constituționalitatea acestor prevederi legale, ci modul de aplicare a legii în timp.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate cu consecința menținerii ca legale și temeinice a hotărârii atacate.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții C. LOCAL B. M., P. O. B. M. și chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. G. A F. P. M. împotriva Sentinței civile nr. 225 din (...) a T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 iunie 2011.
PREȘED.TE JUDECATORI S .-C. B. I.-R. M. G.-L. T.
G.
G. C.
Aflată în concediu de odihnă S emnează Prim G.
M.LENA T.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: V. C.
| ← Decizia civilă nr. 4524/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2567/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
