Decizia civilă nr. 636/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 636/R/2011
Ședința publică din data de 18 februarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
GREFIER: G. C.
G. L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC L. S. G. împotriva sentinței civile nr. 4733 din 25 iunie 2010,pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat C. U. V., având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16 februarie 2011, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 4. din 25 iunie 2010 pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...) s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C.-U. V. împotriva pârâtei SC L. S. G.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului următoarele drepturi bănești: 339 lei drepturi salariale aferente lunii ianuarie 2010; 299 lei reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat până la încetarea contractului individual de muncă (9 zile); 3788 lei reprezentând echivalentul a 4 salarii de bază lunare, cu titlu de compensații bănești pentru concediere colectivă, conform art. 78 din C. Colectiv de M. la nivelul ramurii comerț valabil până la (...).
S-a respins cererea având ca obiect plata restului de salariu pentru luna decembrie 2009 ca fiind rămasă fără obiect.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut în esență că reclamantul a fost angajatul pârâtei pe postul de gestionar până la data de (...), când raporturile de muncă au încetat prin concedierea ce a avut loc în cadrul unei concedieri colective, având un salariu tarifar de 947 lei începând cu data de (...).
După promovarea acțiunii, pârâta a achitat restul din salariul aferent lunii decembrie 2009, de 76 lei, neachitat până la data promovării acțiunii astfel că cererea reclamantului prin care solicită plata acestei sume a fost respinsă ca fiind rămasă fără obiect.
În luna ianuarie 2010 reclamatul a prestat activitate 9 zile lucrătoare, pentru care este îndreptățit să primească suma de 339 lei cu titlu de drepturi salariale, drepturi care nu au fost achitate de pârâtă, deși au fost calculate și recunoscute ca fiind datorate reclamantului așa că, în temeiul art.40 alin.2 litera „c"; din Codul muncii, cererea sub acest aspect fiind întemeiată.
La data concedierii reclamantul mai avea de efectuat un număr total de 9 zile din concediul de odihnă aferent anilor (...), pentru care i se cuvine o indemnizație, în cuantum net (după ce au fost deduse contribuțiile și impozitul) de 299 lei și, în temeiul art.141 alin.4 din codul muncii, a fost admisă ca întemeiată și cererea prin care reclamantul solicită plata acestei sume.
Referitor la compensațiile bănești pentru concediere colectivă, echivalent a 4 salarii de bază lunare, prevăzute de art.78 din C. Colectiv de M. la nivelul ramurii comerț valabil până la (...), tribunalul reține că cererea reclamantului este întemeiată.
S-a reținut că la nivel de angajator a fost încheiat contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr. 5761/(...) în care nu s-a prevăzut dreptul salariaților concediați în cadrul unei concedieri colective de a beneficia de compensații bănești dar, la data concedierii reclamantului, era în vigoare C. colectiv de muncă la nivelul ramurii comerț pe anii 2007 - 2008, valabil până la data (...) (când a fost modificat prin C. colectiv de muncă unic la nivelul ramurii comerț pe anul 2010) care, în art.78 alin.3 prevedea că, pentru situația în care se efectuează concedieri colective, angajatorul va acorda compensații bănești de minimum 4 (patru) salarii de bază lunare, drepturi superioare putând fi negociate în contractele colective de muncă la nivel de unitate sau grupuri de unități.
Aceste dispoziții sunt incidente reclamantului și pârâtei întrucât, conform, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior iar, potrivit art.241 litera „c"; din același cod, clauzele contractelor colective de muncă încheiate la nivel de ramură produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
Prin urmare, chiar dacă în contractul colectiv la nivel de unitate, nu s-au prevăzut compensații bănești pentru concediere colectivă, reclamantul este îndreptățit să primească astfel de compensații, în temeiul art.78 din CCM unic la nivel de ramură comerț, art. 238 și art. 241 litera c din Codul muncii și art.11 din Legea nr.130/1996.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC L. S. G. solicitândmodificarea în parte a sentinței în ceea ce privește plata a patru salarii compensatorii.
În motivarea recursului, s-a arătat că instanța de fond nu a ținut cont că la nivelul societății există contract colectiv de muncă negociat cu reprezentanții salariaților care nu prevede acordarea de plăți compensatorii în cazul concedierilor care nu țin de persoana salariatului.
Mai arată că datorită crizei economice a scăzut volumul vânzărilor, astfel că societatea a închis numeroase puncte de lucru și a fost nevoit să facă concedieri colective, fiind concediați în perioada decembrie 2009 - ianuarie
2010 un număr de 200 salariați.
Consideră că având în vedere faptul că în contractul colectiv de muncă nu este prevăzut acordare salariilor compensatorii, instanța putea acorda cel mult un salariu compensatori așa cum se prevede în C. Colectiv de M. U. la N. N.
Reclamantul C. U. V. prin întâmpinare (f.9) a solicitat respingerearecursului ca nefondat.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulateîn cererea de recurs, Curtea constată că recursul este fondat în parte, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3 din C.proc.civ., îl va admite ca atare, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
În speță, tribunalul a reținut în mod corect că reclamantul a fost angajatul societății pârâte până la data de (...), când contractul individual de muncă al acestuia a încetat din motive care nu țin de persoana salariatului, în temeiul art. 65 din Codul muncii, ca urmare a unei concedieri colective.
Este real și faptul că în cuprinsul C. colectiv de muncă la nivelul ramurii comerț pe anii 2007 - 2.-a stabilit la art. 78 alin. 3 că ";pentru situația în care se efectuează concedieri colective, angajatorul va acorda compensații bănești de minimum 4 (patru) salarii de bază lunare";.
Acest contract a fost înregistrat la M. M., F. și E. de Ș. data de (...), moment de la care a intrat în vigoare potrivit prevederilor art. 25 alin. 3 din Legea nr. 130/1996, în contextul în care părțile nu au convenit ca data aplicării clauzelor negociate sa fie ulterioară zilei de înregistrare a contractului.
Potrivit prevederilor art. 4 alin. 1 din C. colectiv de muncă la nivel de ramură, acesta s-a încheiat pe o perioadă de un an, iar la alin. 2 s-a stabilit ca în lipsa denunțării contractului cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, valabilitatea acestuia se prelungește până la încheierea unui nou contract, dar nu mai mult de 12 luni.
Așadar, în lipsa denunțării intervenite înainte de expirarea termenului, perioada de aplicabilitate a C. colectiv de muncă la nivelul ramurii comerț pe anii 2007-2. cuprinsă în intervalul (...) - (...).
Într-adevăr, ulterior a fost încheiat un nou Contract colectiv de muncă la nivelul ramurii comerț pe anul 2010, însă clauzele acestuia se aplică doar începând cu data înregistrării acestuia, respectiv (...).
Or, față de cele arătate Curtea constată că în mod nelegal s-a reținut aplicabilitatea C. colectiv de muncă la nivelul ramurii comerț pe anii 2007 -
2008, în condițiile în care acesta nu mai era în vigoare la data la care reclamantul a fost concediat.
În schimb, așa cum a susținut și recurenta, își găsește aplicabilitate C. colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2. în M. O. din 29 ianuarie 2007 prin care s-a stabilit la art. 78 alin. 1 că ";la încetarea contractului individual de muncă din motive ce nu țin de persoana salariatului, angajatorii vor acorda acestuia o compensație de cel puțin un salariu lunar, în afara drepturilor cuvenite la zi";, iar la alin. 2 s-a menționat că "prevederile alin. 1 sunt aplicabile atunci când încetarea contractului individual de munca a intervenit ca urmare a unor motive ce nu țin de persoana salariatului.";
În conformitate cu dispozițiile art. 241 alin. 1 lit. d din Codul muncii și ale art. 11 alin. 1 lit. d din Legea nr. 130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din țara, în cazul contractului colectiv de muncă la nivel național, indiferent dacă angajatorul respectiv a participat sau nu direct ori prin reprezentare de către o federație sau confederație patronală la negocierea și încheierea unor asemenea contracte colective.
În același sens și la art. 3 alin. 1 lit. a din C. colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2.-a menționat că „Clauzele contractelor colective de munca produc efecte după cum urmează: pentru toți salariații încadrați in unitățile din tara, indiferent de forma de capital social (de stat sau privat, roman sau străin/mixt), în cazul contractelor colective de munca la nivel național;";, unitățile fiind definite în cuprinsul acestui contract ca fiind societățile comerciale, alte organizații cu scop lucrativ, instituțiile publice si orice persoana juridica ce angajează salariați.
În ceea ce privește C. colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate depus în apărare de pârâtă, Curtea constată că acesta nu face referiri laacordarea compensațiilor în cazul concedierilor, însă la art. 238 alin. 1 din Codul muncii s-a prevăzut că, „contractele colective de muncă nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior";.
Față de considerentele expuse anterior, întrucât, în speță, contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de angajator conține drepturi inferioare, reclamantului îi sunt aplicabile prevederile C. colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, aflat în vigoare la data concedierii acestuia.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este în parte nelegală în ceea ce privește obligarea la plata a 4 salarii cu titlu de compensații, astfel ca o va modifica ca atare, prin admiterea în parte a recursului în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304. pct. 9 C.proc.civ., în sensul obligării pârâtei la plata suma de 947 lei reprezentând echivalentul unui salariu de bază lunar cu titlu de compensație pentru concediere colectivă, urmând a menține celelalte dispoziții din sentință.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite în parte recursul declarat de pârâta SC L. S. împotriva sentinței civile nr. 4733 din (...) a T.ui B.-N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâta SC L. S. să plătească reclamantului C. U. V. suma de 947 lei reprezentând echivalentul unui salariu de bază lunar cu titlu de compensație pentru concediere colectivă.
Menține celelalte dispoziții din sentință.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI S .-C. B. I.-R. M. G. L. T.
G. C.
GREFIER R ed.SCB Dact.SzM/3ex. (...)
Jud.fond: G.C. F. și R. B.
| ← Decizia civilă nr. 2350/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4853/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
