Decizia civilă nr. 2531/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2531/R/2011
Ședința publică din data de 5 iulie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. JUDECĂTOR: S. D. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta-reclamantă S. L. S. prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 1518 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) privind și pe reclamantul- pârât intimat R. D., având ca obiect litigiu de muncă - contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta societății recurente - avocat P. M. din cadrul Baroului București, lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatului și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta recurentei arată că nu are cereri de formulat în probațiune solicitând cuvântul în susținerea recursului.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Reprezentanta societății recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și pentru motivele arătate în scris, casarea hotărârii atacate cu recurs și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru completarea probațiunii. În esență se arată că instanța de fond a acordat mai mult decât a solicitat contestatorul fiind încălcate prevederile art. 40 și 41 din Codul Muncii. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A ,
Asupra recursului civil de față.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr.
161/117/(...) pe rolul T. C., reclamantul R. D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S. „. I. S., să se constate că a fost angajatul pârâtei în perioada (...)-(...), să se anuleze decizia de imputare nr. 55/(...), să se anuleze decizia de desfacere a contractului de muncă nr. 57/(...), să se dispună reintegrarea reclamantului pe postul și funcția deținută anterior, să fie obligată pârâta la plata salariilor indexate, majorate si reactualizate de care ar fi beneficiat dacă nu ar fi fost concediat, a contribuțiilor aferente acestor salarii, a sumei de 3143 lei reprezentând drepturi salariale neachitate cuvenite în conformitate cu salariul minim prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi pentru anii 2008-2010, a sumei de 1914 E., reprezentând diurna neachitată.
Reclamantul a mai solicitat și obligarea pârâtei la consemnarea în carnetul de muncă al reclamantului a perioadei in care a fost angajatul acesteia și la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost angajatul pârâtei pe postul de șofer, începând cu data de (...), iar pârâta nu i-a înmânat un exemplar al contractului individual de muncă, doar reprezentantei sale i-a înmânat in cursul luni decembrie 2009 o parte a acestui contract. S-a convenit a i se plăti o diurnă de 12 ore/100 km parcurși în țările europene si
10 E./100 km pentru traseele R.-F. si retur, efectuate din luna august
2009. S-a mai arătat că în data de (...) reclamantul a plecat din C. spre B. si G. si a efectuat diferite curse până în (...) dată la care s-a reîntors in tară, cursele fiind efectuate în urma dispozițiilor date prin intermediul SMS-urilor sau a apelurilor telefonice de către dispecerii pârâtei sau direct, de către administratorul acesteia, care îi indicau locul de unde urma să ridice marfa și destinația finală unde urma să descarce marfa, fără a i se indica in acest sens un traseu exact de urmat.
Reclamantul a mai susținut că, în perioada (...)-(...), a parcurs aproximativ 16260 km, fiind plecat din tară 34 de zile, iar în perioada (...)- (...) a parcurs 16.000 km în interes de serviciu, fiind plecat din tară 54 de zile. Nu i s-au plătit diurnele cuvenite, iar începând cu luna august 2009 s-a deplasat numai pe ruta R.-F. timp de 63 zile, pentru 25885 km. Diurnele si diferențele de salarii i-au fost achitate numai parțial, iar la (...) i s-a comunicat decizia nr. 57/(...) prin care i s-a adus la cunoștință că, începând cu (...), i s-a desfăcut contractul individual de muncă în baza art. 61 lit. a) din Codul muncii.
S-a arătat de către salariat că decizia nr. 57/(...) este nelegală deoarece pârâta nu l-a convocat la cercetarea disciplinară, iar decizia nu cuprinde, conform art. 268 din Codul Muncii, descrierea faptei, prevederile încălcate și motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului sau motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea. De asemenea, nu i-a fost comunicat procesul-verbal nr. 47 la care se face referire în decizia atacată, iar decizia nu i-a fost comunicată în 5 zile calendaristice de la data emiterii ei, ci la data de (...).
Reclamantul a arătat că admiterea petitelor 3, 4, 5 si 6 se impune ca urmare a admiterii petitului 1 iar în privința drepturilor salariale neachitate conform art. 41 alin.3 din Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi este de 700 lei, pentru un program de lucru de 170 ore în medie pe lună.
In privința diurnei, reclamantul a arătat că s-a negociat suma indicată mai sus din care a primit din partea pârâtei suma totală de 1914 E. iar dreptul la diurnă este prevăzut si garantat de art. 44 alin.2 din Codul Muncii si art. 47 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi pe 2008-2010, conform căruia salariați unităților trimiși in delegație in tară si străinătate beneficiază si de diurna de deplasare al cărei cuantum se stabilește prin negociere la nivel de grupuri de unități sau unitate.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată arătând că reclamantul si-a început activitatea în (...), a fostconvocat la cercetarea disciplinară conform adresei nr. 51/(...), a refuzat să se prezinte la cercetarea disciplinară, iar decizia de sancționare a fost primită la (...)
Angajatorul a mai arătat că pretențiile din petitele 3,4,5,6,7,8 sunt fără temei legal, învederând că reclamantului i s-au adus la cunoștință anterior încheieri contractului individual de muncă atribuțiile de serviciu, salarizarea și cuantumul diurnei.
S-a mai susținut că diurnele sunt stabilite prin actele normative în vigoare, respectiv H. nr. 7., H. nr. 1., diurna fiind de 35 E., indiferent de km parcurși. Reclamantul a fost în deplasare în perioadele (...)-(...), (...)-(...), iar în perioada (...)-(...) a fost sporadic in deplasare, cumulând 33 zile, iar nu 63 zile, perioada 01.11-(...) reprezentând absențe nemotivate.
Pârâta a mai arătat că prin adresa nr. 51/(...) a convocat reclamantul în vederea ridicării sumelor datorate de la sediul pârâtei și pentru întocmirea notei de lichidare.
Prin cererea reconvențională, pârâta-reclamantă a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei totale de 18383,65 lei, din care suma de
3165,91 lei, reprezentând 848 litri motorină nejustificați și suma de
15672,65 lei reprezentând despăgubiri.
S-a arătat că, prin nerespectarea lit.L pct.C din contractul individual de muncă, respectiv a preavizului de 15 zile, timp necesar operatorului de transport pentru angajarea si efectuarea curselor către beneficiar, reclamantul-pârât a cauzat angajatorului prejudicii materiale.
În cauză, s-a administrat proba cu înscrisuri și interogatoriu.
Prin sentința civilă nr. 1518 din (...), Tribunalul Cluj a admis în parte acțiunea formulată, precizată și completată de către reclamantul R. D. în contradictoriu cu pârâta S. L. I. S., a dispus anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă nr. 57/(...), pârâta fiind obligată la plata în favoarea reclamantului a despăgubirilor echivalente cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate începând cu (...) și până la reintegrarea pe postul deținut anterior emiterii deciziei de concediere.
S-a dispus reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior emiterii deciziei de concediere, cu obligarea pârâtei la efectuarea viramentelor legale către bugetul asigurărilor sociale de stat în ceea îl privește pe reclamant și la plata către reclamant a echivalentului în lei al sumei de 1916 euro, reprezentând diurnă.
S-au respins celelalte capete de cerere precum și cererea reconvențională formulată de către pârâta - reclamantă S. „. I. S. în contradictoriu cu reclamantul - pârât R. D.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele: Reclamantul a fost angajatul pârâtei pe postul de șofer conform contractului individual de muncă nr. 41710/(...), încheiat pe durată nedeterminată. În contractul individual de muncă pârâta nu a menționat decât salariul de bază lunar în cuantum de 756 lei, fără a enumera diurna și celelalte sporuri sau adaosuri salariale cuvenite angajatului ca urmare a activității de transport pe rute europene desfășurate în beneficiul pârâtei, deși, potrivit art. 16 din Codul muncii, contractul individual de muncă se încheie în formă scrisă, iar această obligație îi revine angajatorului. Lipsa formei scrise în privința clauzelor esențiale ale contractului individual de muncă privind salariul și munca prestată de angajat constituie o încălcare a obligațiilor angajatorului prevăzute de art. 16 și 17 din Codul muncii, iar răspunderea juridică pentru neindicarea acestor elemente revine angajatorului, în speță pârâtei.
Prin decizia nr.57/(...), s-a dispus de către pârâtă desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului în baza art. 61 lit. a) din Codul muncii, respectiv pentru comiterea unei fapte care nu a fost individualizată în decizia atacată decât prin referire la existența unor absențe nemotivate în perioada (...)-(...) și în continuare.
În litigiile de muncă, potrivit art. 287 din Codul Muncii, sarcina probei revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Instanța de fond a constatat că decizia nr. 57/(...) de desfacere a contractului individual de muncă al reclamantului este lovită de nulitate absolută, având în vedere faptul că aceasta încalcă prevederile art. 268 alin.2 si 3 din Codul muncii. Astfel, se încalcă dispozițiile art. 268 alin.2 lit. b) din Codul muncii, neindicându-se prevederile pe care reclamantul le-a încălcat șo cele ale lit.c) din același alineat, neindicându-se motivele înlăturării apărărilor reclamantului, precum și cele ale lit. f), neindicându-se instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
S-a reținut că au fost încălcate și prevederile art.268 alin.3 din Codul muncii, deoarece pârâta nu a comunicat reclamantului decizia de desfacere a contractului de muncă în termenul de 5 zile prevăzut de lege.
Prima instanță a mai reținut și încălcarea dispozițiilor art. 75 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 conform cărora convocarea la cercetarea disciplinară trebuie efectuată cu 5 zile înainte de desfășurarea cercetării, or reclamantului i-a fost comunicată convocarea la data de (...), iar cercetarea disciplinară a avut loc în data de (...).
S-a mai reținut că, pe lângă obligația de a indica în cuprinsul contractului individual de muncă a tuturor drepturilor salariale cuvenite reclamantului în schimbul efectuării transportului de marfă în străinătate, constând în diurnă și sporurile salariale aferente condițiilor speciale de muncă, pârâta și-a încălcat și obligațiile prevăzute de art. 17 și art. 18 privind informarea reclamantului înainte de plecare în străinătate asupra prestațiilor în bani pe care urma să le plătească.
Instanța de fond a reținut că pârâta nu a făcut dovada, conform art. 287 din Codul muncii, a diurnelor plătite reclamantului pentru deplasările în străinătate în perioada (...)-(...), (...)-(...), (...)-(...).
S-a mai reținut că decizia nr.55/(...) prin care a fost imputată reclamantului suma de 2703,68 lei este nelegală, pârâta neavând dreptul să stabilească unilateral daune produse angajatorului, singura modalitate prin care poate să obțină astfel de plăți fiind acțiunea în justiție.
Prin urmare, prima instanță a reținut că decizia de imputare nr.
55/(...) este lovită de nulitate absolută și nu poate produce niciun efect.
Pârâta a depus la dosar anumite ordine de deplasare care relevă că reclamantul a făcut deplasări în interes de serviciu în lunile aprilie 2009, mai, iunie, iulie, august, septembrie și octombrie 2009.
S-a mai reținut de către prima instanță că pârâta nu a putut dovedi plata către reclamant a diurnei cuvenite acestuia pentru deplasările efectuate și nici încălcarea de către salariat a vreunei obligații în cursul desfășurării raporturilor de serviciu.
Instanța de fond a constatat că pârâta nu a dovedit nici faptul că reclamantul și-ar fi încălcat vreo obligație referitoare la înregistrarea curselor
și a traseelor efectuate în beneficiul acesteia.
Capătul de cerere din cererea de chemare în judecată privind constatarea că reclamantul a fost angajatul pârâtei începând din data de 4aprilie 2009, iar nu din data de 14 aprilie 2009 s-a reținut ca fiind neîntemeiat, având în vedere că din contractul individual de muncă încheiat între reclamant și pârâtă și semnat de către părți rezultă că data începerii raportului de muncă al reclamantului este 14 aprilie 2009, iar reclamantul nu a făcut dovada contrară.
În ceea ce privește consemnarea în carnetul de muncă al reclamantului a perioadei lucrate, prima instanță a arătat că cererea va fi respinsă având în vedere că evidențele electronice înlocuiesc carnetele de muncă.
Pentru aceste motive, instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantului și a respinge cererea reconvențională formulată de pârâta- reclamantă.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs pârâta - reclamantă S . „. S., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarelemotive:
În principal, recurenta solicită casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea completării probațiunii.
Se solicită astfel menținerea cererii reconvenționale formulate în cauză și analizarea acesteia de către instanță.
În ceea ce privește decizia de concediere contestată în cauză, se invocă faptul că aceasta este legală și temeinică, întrucât, în speță, cercetarea prealabilă a fost efectuată, reclamantul fiind convocat în acest sens de către administratorul societății.
Se mai arată că sunt întrunite în cauză toate elementele răspunderii disciplinare, reclamantul absentând în mod nejustificat de la locul de muncă, ceea ce a cauzat o bulversare a activității societății recurente.
Recurenta mai invocă faptul că în mod greșit prima instanță a stabilit suma pe care aceasta trebuie să o achite intimatului cu titlu de diurnă, ignorându-se dispozițiile Acordului E.pean ce interzice operatorilor de transport să remunereze șoferii angajați în funcție de distanța parcursă sau marfa transportată.
Se arată în acest sens că, potrivit H. nr. 7. și O.G. nr.37/2007 și O.G. nr.21/2009, diurna este stabilită în funcție de perioada lucrată.
De asemenea, se invocă faptul că în mod greșit a fost obligată recurenta la plata drepturilor salariale conform Contractului colectiv de muncă la nivel național.
Astfel, recurenta susține că în mod eronat prima instanță a reținut că nu i-a fost acordată reclamantului diurna pentru perioada de activitate dovedită.
Analizând recursul formulat de pârâta-reclamantă S. „. S. prin reprezentant legal, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este în parte fondat, pentru următoarele considerente:
Se constată că în cauză prima instanță a obligat pârâta la plata către reclamant a echivalentului în lei al sumei de 1916 E., cu titlu de diferențe diurnă, acordând chiar mai mult decât acesta a solicitat prin acțiune, fără a cerceta de fapt niciunul dintre aspectele importante invocate în cauză privind legislația internă și comunitară în baza căreia reclamantului i se datorează aceste drepturi bănești, deși pârâta invocase prin întâmpinare faptul că acordurile europene existente în domeniu interzic plata șoferilor în funcție de distanța parcursă sau marfa transportată.
Prima instanță a validat calculul diurnei efectuat de către reclamant, ce a avut în vedere tocmai kilometri parcurși și nu zilele dedeplasare, fără a analiza defel apărările recurentei în acest sens și legislația aplicabilă în materie.
De asemenea, astfel cum rezultă din considerentele sentinței recurate, Curtea reține că cererea reconvențională formulată de către S. „. S., prin care se solicita stabilirea răspunderii patrimoniale a reclamantului- pârât, nu a fost deloc cercetată de către prima instanță, aceasta mărginindu- se a anula decizia de imputare nr. nr.55/(...), care privea oricum doar o parte din prejudiciul invocat, fără a mai analiza în fond întrunirea în speță a condițiilor art.270 din Codul muncii.
În ceea ce privește decizia de desfacere a contractului de muncă nr.
57/(...), se reține însă că în mod corect a fost constatată nulitatea absolută a acesteia, cu toate consecințele prevăzute de art.78 din Codul muncii, nefiind respectate prevederile esențiale ale art.268 alin.2 din Codul muncii, respectiv menționarea atribuțiilor din statutul de personal, contractul colectiv de muncă sau din regulamentul intern ce au fost încălcate de către salariat, precum și a motivelor pentru care au fost înlăturate apărările salariatului din cursul cercetării disciplinare sau pentru care nu a fost efectuată cercetarea prealabilă.
Lipsa acestor mențiuni nu poate fi complinită cu alte probe sau trimiterea la alte înscrisuri, ce nu au fost comunicate contestatorului împreună cu decizia de concediere, iar conform dispozițiilor art.77 din Codul muncii, în cazul unui conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
Astfel cum a reținut și Curtea Constituțională prin deciziile nr.383/2005, nr.319/2007, condițiile de formă și conținut ale actului prin care angajatorul aplică o sancțiune disciplinară sunt impuse de lege pentru a preveni eventualele abuzuri din partea angajatorilor, față de care salariatul se află în raporturi de subordonare, pentru a-l informa concret și complet pe angajat cu privire la faptele, motivele și temeiurile de drept pentru care se aplică sancțiunea, precum și pentru ca instanța să aibă suficiente elemente de verificare a legalității și temeiniciei măsurii dispuse.
Obligativitatea cuprinderii acestor date chiar în decizia de sancționare oferă salariatului garanția că angajatorul nu va invoca în fața instanței alte motive de fapt și de drept decât cele precizate în acest act.
Având în vedere aceste motive de nelegalitate a deciziei contestate în cauză, se reține ca fiind de prisos analizarea motivelor ce privesc temeinicia măsurii disciplinare dispuse de către angajator.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.2 și 312 alin.5 Cod.proc.civilă, se va admite recursul declarat de pârâta - reclamantă S. „. S. prin reprezentant legal, se va casa în parte sentința primei instanțe și se va trimite spre rejudecare aceleiași instanțe petitul acțiunii privind obligarea pârâtei-reclamante la plata difrențelor de diurnă și cererea reconvențională formulată de către pârâta-reclamantă.
Se vor menține restul dispozițiilor care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâta - reclamantă S. „. S., prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 1518 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o casează în parte.
Trimite spre rejudecare aceleiași instanțe petitul acțiunii privind obligarea pârâtei-reclamante la plata diferențelor de diurnă și a cererii reconvenționale formulate de către pârâta-reclamantă.
Menține restul dispozițiilor care nu contravin prezentei decizii. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 5 iulie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. C. G. C. M. S. D.
N. N.
GREFIER,
Red./Tehnored.:C.M.;
3 ex.- (...);
Jud.fond.:- Tribunalul Cluj:- I. P.;
| ← Decizia civilă nr. 3092/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1176/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
