Decizia civilă nr. 1176/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1176/R/2011
Ședința din data 29 martie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul recurent C. LOCAL AL M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 3720 din 4 noiembrie 2010 a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. AL Î. P. C.EAN precum și pe pârâtul L. „. B. C.-N., având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantului intimat - avocat P. G. din cadrul Baroului C., lipsind reprezentanții pârâților.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta reclamantului declară că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului formulat în cauză.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 3720 din (...) a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr. (...), a fost admisă acțiunea formulata de S. L. AL Î. P. C.EAN în calitate de reprezentant ai reclamanților, membri de sindicat ALB L. M., A. M., A. D., C. LIA, C. A., D. M., G. ANA, K. M. I., K. L. P., M. V., M. D., N. (R.) M. ROBERTA, NEMES VILIAM, N.LAESCU C. R., PAZSI ANTONICA A., PELEA M. M., PODOLEANU A. L., P. L., REBRISOREANU A. NELY, SERBAN ANA NATALIA, URCAN C. în contradictoriu cu pârâții L. „. B. și C. LOCAL AL M. C.-N. și în consecință:
A fost obligat pârâtul L. „. B., în calitate de angajator pentru membrii de sindicat la calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturilesalariale efectiv încasate și cele cuvenite membrilor de sindicat în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 1., începând cu data de 01 octombrie 2008, până la data de 31 decembrie 2009, și pentru P. L. pentru perioada (...) - (...) actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data plății efective.
A fost obligat pârâtul L. „. B. să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă și evidențele salariale.
A fost obligat pârâtul C. LOCAL AL M. C.-N. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze pentru membrul de sindicat reprezentat în prezentul litigiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit adeverinței și tabelului de la dosar, membrii de sindicat au fost angajații pârâtei de rândul 1, în calitate de cadre didactice.
Prin OG nr. 1., aprobată cu modificări prin L. nr. 2., s-au dispus măsuri de creștere a salariilor cadrelor didactice și a personalului didactic auxiliar, începând cu data de (...), iar ca urmare a adoptării OUG nr. 136/2008, OUG nr.151/2008, OUG nr.1/2009, drepturile salariale prevăzute de OG nr. 1. nu au fost calculate și plătite membrilor de sindicat reprezentați de către reclamant.
OUG nr.136/2008, OUG nr.151/2008, OUG nr.1/2009 au fost declarate neconstituționale prin deciziile C. C. nr.12., nr.842/ 2009, nr.989/2009.
Principiul supremației legii este un principiu fundamental, iar dreptul reclamanților la plata salariului prevăzut de lege este un element esențial al raportului lor de muncă.
Obligația principală a pârâtei față de cadrele didactice reprezentate de către reclamant, pe parcursul derulării relațiilor de muncă, a fost cea de plata salariului, orice reținere din salariu putând fi operată doar în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, iar în speță nu se reține existența vreunei astfel de situații. T., drepturile salariale ale membrilor de sindicat trebuie trecute în mod corespunzător în carnetele de muncă ale acestora, obligația de a efectua mențiunile corespunzătoare revenindu-i pârâtei de rândul 1.
Prin urmare, având în vedere prejudiciul material suferit de către membrii reprezentați de reclamant prin neplata salariului acestora, astfel cum era prevăzut de legea în vigoare în momentul în care aceștia au prestat munca, s-a impus admiterea în parte a acțiunii, conform art. 154, art. 156 și art. 157 al. 2
Codul muncii.
Potrivit art. 157 al. 2 din Codul muncii, sistemul de salarizare a personalului din instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul consolidat de stat ori de la cel al unității administrativ teritoriale este stabilit prin lege, după consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
Potrivit art. 167 din L. nr. 84/1995, finanțarea de bază a pârâtei de rândul 1 se asigură prin bugetul local al unităților administrativ-teritoriale de care aparține, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Potrivit art.50 alin.2 lit. a din L. nr.273/2006, Direcția Generală a Finanțelor P.e asigură repartizarea pe unități administrativ-teritoriale a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat în termen de 20 de zile de la data publicării bugetului de stat în M. O. al R.
În consecință, în temeiul art. 154, art. 156 și art. 157 al. 2 Codul muncii, OG nr. 1., aprobată cu modificări prin L. nr. 2., instanța a admis în parte acțiunea, conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul C. LOCAL AL M. C.-N.solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului pârâtul invocă dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ., subliniind că nu are legitimare procesuală pasivă în cauză.
În conformitate cu dispozițiile Legii nr.128/1997, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora.
Potrivit art.167 din L. nr.84/1995, în cazul unităților de învățământ preuniversitar, finanțarea de bază să se asigure prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin acestea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
De asemenea, față de prevederile art. 50 alin. 2 lit. a din L. nr.
273/2006, Direcția Generală a Finanțelor P.e asigură repartizarea pe unități administrativ-teritoriale a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, în termen de 20 de zile de la data publicării legii bugetului de stat în M. O. al R., P. I, prin D. a directorului Direcției Generale a Finanțelor P.e Județene după consultarea consiliului județean și a primarului și cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratului școlar sau a direcției de muncă și solidaritate socială, după caz, în funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
Din coroborarea textelor legale la care a făcut referire mai sus, rezultă că pentru ca instituția sa să poată aloca fonduri pentru cheltuieli de personal este imperios necesar ca aceste sume să fi fost prevăzute în bugetul de stat pentru anul 2010, iar din bugetul de stat sumele să fi fost repartizate și virate în contul bugetului local, instituția făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ, în funcție de necesarul financiar al fiecăreia, în conformitate cu dispozițiile art. 39 alin. 6 din L. nr. 273/2006.
Pe de altă parte, bugetul pe anul 2010 a fost aprobat prin HCL nr.30/2010, însă nu a fost asigurată sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamantului.
Nu s-a depus întâmpinare.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul vizează exclusiv considerente privind modul de alimentare a bugetului local pentru asigurarea sumelor necesare plății drepturilor salariale ale cadrelor didactice și situația creată prin obligarea pârâtului recurent la alocarea fondurilor în lipsa unor repartizări specifice de la bugetul de stat.
Raportat la aceasta, Curtea constată că în mod corect a reținut prima instanță incidența în cauză a dispozițiilor art. 167 din L. nr. 84/1995, la care s-a făcut pe larg trimitere în considerentele sentinței atacate.
C. local reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având personalitate juridică. Împrocesuarea acestuia s-a făcut deci în reprezentarea unității administrativ teritoriale, aspect care reiese din modul de formulare a acțiunii. Ceea ce urmăresc reclamanții este obținerea unor surse financiare din cadrul bugetului local.
Pe de altă parte, potrivit art. 36 alin. 4 din L. nr. 215/2001 C. Local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar. T., consiliul local asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, conform dispozițiilor art. 36 alin. 6 lit. a) pct. 1 din L. nr. 215/2001. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr. (...) „consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ";.
Faptul că, potrivit prevederilor art. 5 alin. 5, 6 și 7 din L. nr. 11/2010 privind bugetul de stat pe anul 2010, sursa financiară pentru cheltuielile cu salariile pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat o reprezintă sume defalcate din taxa pe valoare adăugată prin urmarea procedurii la care face referire recurentul, procedură ce implică guvernul și pe directoruluidirecției generale a finanțelor publice județene, nu poate conduce la modificarea sentinței atacate. Aceste aspecte privesc în fapt procedura de alimentare a bugetului local, din care se fac în final plățile pentru asigurarea salariilor cadrelor didactice. Or, acest aspect poate fi invocat în cadrul derulării raporturilor dintre recurent și autoritățile la care se face referire în recurs, pentru a se solicita alocarea de fonduri în scopul asigurării sumelor necesare acoperirii plăților dispuse de instanță, fie pe cale amiabilă, fie pe cale judiciară. Nu se diminuează însă participarea recurentului la raporturile juridice care, potrivit celor ce preced, întemeiază calitatea lui procesuală pasivă, nici semnificația juridică a acestor raporturi: altfel spus, recurentul rămâne a fi obligat la alocarea fondurilor bănești necesare plății sumelor restante datorate în favoarea unității de învățământ, potrivit competențelor legale la care s-a făcut referire mai sus.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă va fi respins recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de C. LOCAL AL M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 3720 din (...) a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr. (...) din (...) pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 29 martie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. T. D. C. G. C. M.
GREFIER, N. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...)
Jud.fond.I.P. și E.B.
| ← Decizia civilă nr. 2531/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1369/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
