Decizia civilă nr. 951/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 951/R/2011
Ședința din 14 martie 2011
Instanța constituită din:
PREȘED.TE : D. G.
JUDECĂTOR : L. D.
JUDECĂTOR : S. D.
G. : C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de către reclamantul S. L. D. Î. M. și, respectiv de către pârâtul I. Ș. J. M., împotriva sentinței civile nr. 1628 din 15 octombrie 2010 a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta-intimată Ș. CU C. I-V. R. DE S., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal, făcut la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 27 decembrie 2010, prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul recurent I. Ș. J. M. a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului formulat de către reclamantul recurent S. L. din Î. M. și, pe cale de consecință, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, precum și judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu prevederile art. 242 al.2 cod procedură civilă.
De asemenea, se constată că prin motivele de recurs, atât reclamantul recurent S. L. din Î. M., cât și pârâtul recurent I. Ș. J. M. au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 al.2 cod procedură civilă.
Curtea, constată recursurile în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de (...), reclamantul S. L. din Î. M. a solicitat instanței, în numele membrilor de sindicat - B. Ana, P. C., L. L. M., R. P., T. M., T. M., R. M. D. M., B. R., D. A., C. V. M., D. A., P. G., F. L. D., L. V. D., B. M. O., S. T., H. D., D. A., B. M. C., F. R., T. R., D. T., A. M., F. G. O., S. N., B. M., P. J. M., H. O., R. L., B. I., B. M., L. V., S. D., H. O., L. G., S. I., S. Ana, K. O., B. M., U. D., I. I., P. M. și L. I., în contradictoriu cu pârâții I. Ș. J. M. și Ș. cu clasele I-V. R. de S., ca prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză să dispună obligarea pârâților la respectarea prevederilor L. nr.3., privind diminuarea cheltuielilor de personal, în medie cu 15,5% si obligarea pârâților la plata diferențelor salariale rezultate din neaplicareacorectă a L. nr. 3. pentru luna noiembrie 2009, diminuarea salariului pentru această lună trebuind să fie de 8,91 % si nu 15,5%, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data efectivă a plătii.
Potrivit prin sentinței civile nr. 1628/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul I. Ș. J. M..
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. L. D. Î. M., în reprezentarea următorilor membrii de sindicat:, în contradictoriu cu pârâții I. Ș. J. M. și Ș. cu C. I-V. R. de S.
Pornind de la dispozițiile art. 25 din L. nr. 128/1997, T. a reținut că pârâtul I. Ș. J. M. nu are calitatea de ordonator de credite la nici un nivel în raport cu membrii de sindicat reprezentați de reclamant, însă a apreciat că menținerea acestuia în cauză este justificată din motive de opozabilitate.
Referitor la fondul cauzei, prima instanță, raportându-se la interpretarea dată de CSM la data de 19 noiembrie 2009, precum și la nota nr. 78/(...), emisă de M. E. C. si I., a interpretat art. 10 din L. nr. 3. în sensul că măsurile de diminuare a cheltuielilor de personal sunt enumerate exemplificativ, sarcina stabilirii acestora revenind conducătorilor autorităților și instituțiilor publice, cu acordul organizațiilor sindicale sau, după caz, a reprezentanților salariaților, sau cu acordul salariatului, în așa fel încât să se sigure în medie o diminuare lunară a cheltuielilor cu până la
15,5%.
De asemenea, T. a apreciat că modalitatea de reducere a cheltuielilor de personal cu 15,5% prevăzută de L. nr. 3., este cea stabilită de M., pentru personalul didactic din învățământ și nu cea cu privire la care CSM și-a exprimat un punct de vedere(acesta nu este ordonator de credite si nici conducător, în sensul de conducător al unei instituții publice astfel cum se face referire la acesta in art. 10 din L. nr. 3.), astfel că diminuarea veniturilor salariale ale membrilor de sindicat reprezentați de reclamant pentru luna noiembrie 2009, cu 15,5% este corectă.
În termen legal, au declarat recurs atât pârâtul I. Ș. al J. M., cât șireclamantul S. L. din Î. M..
Prin recursul formulat, I. Ș. al J. M. a solicitat modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În acest sens, pârâtul a arătat că nu are calitatea de angajator în sensul prevederilor L. nr. 53/2003, Codul muncii. Mai mult, prin dispozițiile art. 25 din legea nr. 128/1997, nu îi sunt conferite atribuții de îndrumare și control a învățământului preuniversitar, atribuții fiindu-i expres și limitativ stabilite prin art. 142 din legea nr. 84/1995.
Atâta vreme cât angajatorul se obligă prin contractul individual de muncă și prin contractul colectiv de muncă la plata salariilor, precum și a altor drepturi salariale, consideră că este nelegală și netemeinică obligarea unui terț, cum este cazul I.ui Ș. al J. M., la plata unor drepturi salariale ale angajaților altei unități.
Rolul inspectoratului este doar acela de a dispune repartizare cadrului didactic la o anumită unitate de învățământ în urma participării acestuia la concursul organizat de inspectorat împreună cu directorul unității de învățământ.
Referitor la fondul cauzei, pârâtul apreciază că în mod corect prima instanță a dispus respingerea acțiunii.
2. Prin propriul recurs, reclamantul S. L. din Î. M. a solicitat admiterearecursului și modificarea hotărârii în sensul admiterii, cu obligarea pârâțilorla respectarea prevederilor L. nr. 3. privind diminuarea cheltuielilor de personal, în medie cu 15,5%, cu obligarea pârâților la plata diferențelor salariale rezultate din neaplicarea corectă a L. nr. 3. pentru luna noiembrie
2009, diminuarea salariului pentru această lună trebuind să fie de 8,91 % și nu de 15,5%, sume actualizate cu indicele de inflație la data efectivă a plății și cu obligarea pârâților la plata premiului de 2% în întregime pentru luna noiembrie 2009 în baza H.G. nr. 281/1993, actualizat cu indicele de inflație de data plății, întrucât s-a acordat doar 1,27%, conform adeverinței nr.
210/(...).
Reclamantul arată că potrivit art. 10 din legea nr. 3., "conducătorii autorităților și instituțiilor publice, indiferent de modul de finanțare, au obligația de a diminua cheltuielile de personal, în medie cu 15,5% lunar". Prin raportare la art. 7 al. 8 din L. nr. 84/1995, acesta consideră că responsabilitatea în diminuarea cheltuielilor de personal revine directorului unității de învățământ, iar nu MECTS. Cu toate acestea, prin adresa nr.
78/(...), instituția MECTS a dispus reducerea cheltuielilor de personal cu
15,5%, atât pe luna noiembrie, cât și pe luna decembrie.
De asemenea, învederează că instanța de fond a reținut că nu poate fi luată în considerare poziția CSM, conform căreia pe luna noiembrie 2009 trebuiau reduse cheltuielile de personal doar cu 9,81 %, întrucât aceasta cu este nici ordonator de credite și nici conducător al unei instituții publice, dar nici M.E.C.T.S. nu este nici ordonator de credite, nici conducător al unității de învățământ, astfel că nu se justifică luarea măsurilor dispuse prin adresa nr. 7..
Reclamantul arată, de asemenea, că a înțeles să facă trimitere la poziția CSM, doar pentru a-și întări susținerile potrivit cărora L. nr. 3. a intrat în vigoare în termen de 3 zile de la data publicării în monitorul Oficial, respectiv la data de (...), astfel că, pe luna noiembrie 2009, reducerea cheltuielilor de personal trebuia să fie de 9,81 % și nu de 15,5%.
Pârâtul IȘJ s-a opus admiterii recursului formulat de reclamant, subliniind prin întâmpinarea depusă(f. 13) că diminuarea veniturilor salariale ale membrilor de sindicat reprezentați de reclamant pentru luna noiembrie 2009 cu 15,5% este corectă, în acest sens fiind și intenția legiuitorului materializată în cuprinsul art. 10 alin. 1 din L. nr. 3..
Având în vedere că în textul legii este prevăzut în mod expres faptul că perioada în care se aplică diminuarea este octombrie - decembrie 2009, iar procentul este de 15,5%, consideră că legiuitorul a dorit ca această diminuare să se aplice în perioada respectivă și în medie cu 15,5%, chiar dacă legea a intrat în vigoare la data de (...).
Dacă legiuitorul ar fi dorit ca diminuarea să se aplice proporțional pentru zilele din luna noiembrie, atunci ar fi specificat în mod expres acest lucru în cuprinsul legii, dar prin precizarea că diminuarea se face în medie cu 15,5% lunar, se subînțelege faptul că pentru lunile menționate expres în cuprinsul legii, media diminuării nu poate fi mai mică de 15,5% .
A., dacă pe luna noiembrie 2009 s-ar fi aplicat un procent de 8,91%, așa cum pretinde recurentul - reclamant atunci, în mod obligatoriu, pe luna decembrie ar fi trebuit să se aplice un procent de 22,09%, pentru a rezulta acea medie de 15,5%.
În plus, prin N. nr. 78/(...) M. E., C. și I. a informat unitățile școlare despre modul corect de aplicare a prevederilor L. nr. 3., dar decizia finală privind modalitatea în care se aplică legea a fost în sarcina conducătorilor unităților școlare, respectiv, a directorilor.
Reclamantul - recurent nu poate afirma că doar M.E.C.T.S. a fost instituția care a decis asupra măsurii ce trebuia luată în vederea reducerii cheltuielilor de personal, ci directorii unităților de învățământ au decis ce metode vor aplica, prin respectarea sau nerespectarea Notei nr. 78/(...), primită de la minister.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea a reținuturmătoarele:
1. Recursul pârâtului IȘJ R aportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, respectiv raporturile de muncă. Cum inspectoratele școlare județene sunt organe deconcentrate în subordinea M.ui E., C. și Tineretului, cu atribuții clar prevăzute în art. 142 din L. învățământului nr. 84/1995 cu modificările și completările ulterioare, printre care cea de a coordona încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar, neavând în schimb calitatea de angajator în sensul art. 10 și 14 din Codul muncii, între inspectoratul școlar și cadrele didactice nu se nasc raporturi de muncă. Acestea iau ființă între directorul unității de învățământ și cadrele didactice, potrivit art. 11 alin. 5 din L. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, întrucât angajarea pe post se face de către directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnată de I. școlar general.
Rolul I.ui Ș. J. este deci doar acela de a dispune repartizarea cadrului didactic la o anumită unitate de învățământ.
Pe de altă parte, potrivit art. 167 din L. învățământului, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se face descentralizat prin bugetele consiliilor județene sau prin bugetele locale ale unităților administrative teritoriale în a căror rază teritorială își desfășoară activitatea, repartizarea fondurilor, fiind dispusă prin hotărârea consiliului județean sau a celui local, fiecare unitate de învățământ întocmindu-și bugetul propriu, situație în care I. Ș. J. nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale.
Având în vedere aceste precizări, trebuie observat că printre atribuțiile stabilite de art. 142 din L. învățământului nr. 84/1995 în sarcina inspectoratelor școlare nu se regăsesc unele privind salarizarea personalului didactic sau angajarea efectivă a acestuia. Doar atribuțiile enumerate la lit. b) (asigură aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ) și g) (coordonează încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar, în conformitate cu prevederile
Statutului personalului didactic) se apropie de problematica derulării raporturilor de muncă ale cadrelor didactice, însă nu într-un mod suficient de specific pentru a putea justifica în speță calitatea procesuală pasivă a pârâtului I. Ș. J. A., nu există vreo formă de implicare efectivă a acestui pârât în încheierea contractului individual de muncă al cadrului didactic cu unitatea de învățământ, iar repartizarea personalului didactic la diversele unități de învățământ, făcută de acest pârât, nu reprezintă decât o condiție prealabilă încheierii contractului de muncă. Nu se poate spune că ar exista o legătură de cauzalitate suficient de calificată între această repartizare și faptul neacordării unor drepturi salariale.
Așa fiind, observând și dispozițiile art. 11 alin. 5 din L. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, potrivit cărora angajarea pe post se face de către directorul unității de învățământ (situație în care rolul de angajator, deci obligat la plata drepturilor salariale, este unitatea de învățământ, conform art. 10 și 14 din Codul muncii), Curtea apreciazăoperantă excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului pârât I. Ș. al J. M..
Față de aceste considerente, apare ca superfluă cercetarea celorlalte motive de recurs vizând fondul litigiului, astfel că potrivit art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea urmează să admită recursul pârâtului I. Ș. al J. M. și să modifice în parte sentința atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantului S. L. din Î. M. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
2. Recursul reclamantului S. L. din Î. M.
C. art. 10 alin.( 1 ) din L. nr. 3., „în vederea încadrării în constrângerile bugetare determinate de situația de criză economică, în perioada octombrie- decembrie 2009, conducătorii autorităților și instituțiilor publice, indiferent de modul de finanțare, au obligația de a diminua cheltuielile de personal, în medie cu 15,5% lunar, prin aplicarea uneia dintre următoarele măsuri…";
Reclamantul recurent consideră că pentru luna noiembrie 2009, lună în care a intrat în vigoare L. nr. 3., drepturile salariale ale membrilor de sindicat pe care îi reprezintă se justifică a fi diminuate cu 15,5%, doar de la data intrării în vigoare a L. nr. 3., iar nu și pentru perioada anterioară.
Curtea găsește întemeiată această alegație, în contextul în care potrivit dispozițiilor art. 12 din L. nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă și ale prevederilor art. 78 din Constituție României, legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare în termen de 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei.
L. nr. 3. a fost publicată în Monitorul Oficial la data de (...) și în lipsa unei mențiuni privind intrarea în vigoare la o altă dată, se consideră că aceasta a intrat în vigoare la data de 12 noiembrie 2009, dată de la care își produce efectele.
Așadar, pentru luna noiembrie 2009 procentul de 15,5% lunar, în medie, de reducere a cheltuielilor de personal, trebuie aplicat proporțional cuperioada din această lună în care legea se aplică și nu raportat la întreaga lună.
Nu pot fi primite susținerile intimatului IȘJ potrivit cărora intenția legiuitorului, materializată în dispozițiile art. 10 al. 1 din L. nr. 3., a fost aceea ca diminuare să se aplice în perioada octombrie-decembrie 2009, în medie cu 15,5%, chiar dacă legea a intrat în vigoare la data de (...).
În măsura în care s-ar acredita această idee, s-ar ajunge la încălcarea principiului neretroactivității, ceea ce este de neconceput. C. art. 15 din Constituția României, legea civilă produce efecte doar pentru viitor, respectiv de la data intrării sale în vigoare, neputând afecta drepturile dobândite anterior existenței ei. Or, drepturile salariale aferente timpului de lucru efectuat de membrii de sindicat reprezentați de către reclamant până la data de 12 noiembrie 2009 s-au născut sub imperiul legii anterioare și nu pot fi afectate de reducerile prevăzute de L. nr. 3..
Nu prezintă nici o relevanță nota nr. 78/(...) emisă de M. E., C. și I. (f.
39 dosar fond) prin care au fost informate unitățile școlare despre modul corect de aplicare a prevederilor L. nr. 3., respectiv aceasta nu poate produce niciun efect, prin prisma faptului că interpretarea dată prin această adresă contravine flagrant prevederilor acestei legi, respectiv intenției legiuitorului, precum și principiului neretroactivității.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 al.1,3 Cod de procedură civilă, Curtea va admite în parte recursul declarat de reclamantul S. L. D. Î. M., care va fi modificată în parte, în sensul obligării pârâtei Ș. cu clasele I-V. Strâmtura la plata către membrii de sindicat reprezentați dereclamant a diferenței dintre drepturile salariale cuvenite pentru luna noiembrie 2009, diminuate cu 15,5% prin aplicarea L. nr. 3., doar începând cu data de (...), în baza L. nr. 3. și drepturile salariale efectiv încasate, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul I. Ș. AL J. M. împotriva sentinței civile nr. 1628 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul S. L. D. Î. M. în contradictoriu cu pârâtul I. Ș. AL J. M., ca formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite recursul declarat de reclamantul S. L. D. Î. M. împotriva aceleiași sentințe pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâta Ș. cu clasele I-V. R. de S. să plătească membrilor de sindicat reprezentați de reclamant:
B. Ana, P. C., L. L. M., R. P., T. M., T. M., R. M. D. M., B. R., D. A., C.
V. M., D. A., P. G., F. L. D., L. V. D., B. M. O., S. T., H. D., D. A., B. M. C., F. R., T. R., D. T., A. M., F. G. O., S. N., B. M., P. J. M., H. O., R. L., B. I., B. M., L. V., S. D., H. O., L. G., S. I., S. Ana, K. O., B. M., U. D., I. I., P. M. și L. I., diferența dintre drepturile salariale cuvenite pentru luna noiembrie 2009, diminuate cu 15,5% prin aplicarea L. nr. 3. doar începând cu data de (...), în baza L. nr. 3. și drepturile salariale efectiv încasate, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘED.TE
JUDECĂTORI G .
D. G. L. D.
S. D.
C. M.
Red. /dact./ DG
3 ex./(...)
Jud.fond: V.C./B.G.
| ← Decizia civilă nr. 4593/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4434/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
