Decizia civilă nr. 4434/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4434/R/2011
Ședința publică din data de 2 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.A-R. M.
JUDECĂTORI: G.-L. T.
S.-C. B. GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA B. și S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA - S. T. împotriva sentinței civile nr. 2178 din 4 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosar nr. (...), privind și pe S. L. R. V. R. C. C. în numele reclamanților intimați R. S., B. I. și C. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 2 noiembrie 2011, prin fax, pârâta recurentă S. N. de T. F. de M. C. M. SA B. a depus la dosarul cauzei o cerere prin care solicită comunicarea unui exemplar al întâmpinării formulată de reprezentantul reclamantei intimate.
Instanța, constată că nu s-a formulat întâmpinare din partea reclamantei intimate.
Constatând că prin cererile de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă, cauza fiind în stare de judecată o reține în vederea pronunțării.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 2178 din 4 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...) s-a respins excepția lipsei calității de reprezentant a S. L. R. V. R. C. C., excepția inadmisibilității și excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocate de pârâta S. N. de T. F. de M. „. M. SA B.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. N. de T.
F. de M. „. M. SA S. T., excepție invocată de aceasta.
S-a admis în parte acțiunea formulată de S. L. R. V. R. C. C. în numele membrilor de sindicat R. S., B. I., C. M. în contradictoriu cu pârâtele S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA"; B. și S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA"; C.-N.
Pârâtele au fost obligate să plătească reclamanților C. M. și R. S. salariul suplimentar aferent anului 2009, iar reclamantului B. I. salariul suplimentar aferent perioadei (...)-(...).
S-au respins ca nefondate cererile reclamanților privind obligarea pârâtelor la plata către fiecare a salariilor suplimentare aferente anilor 2007 și
2008.
Pârâtele au fost obligate la plata către reclamanți a sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a S. C. M. SA C. că această pârâtă are calitatea de angajator având obligația plății drepturilor solicitate de reclamanți.
Excepția lipsei calității de reprezentant al reclamantului invocată de pârâta de rând 1 este neîntemeiată în condițiile în care art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003 a sindicatelor prevede că „organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor"; iar acțiunea a fost formulată de reclamant în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat nominalizați în tabelul anexat cererii, și care și-a însușit acțiunea prin semnătura lor.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru anii a fost respinsă pentru următoarele considerente deoarece obiectul cererii din speță îl formează drepturile bănești de natură salarială și se aplică în cauză ca atare, disp. art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii, care prevede ca termen de formulare a acțiunii 3 ani.
Câtă vreme salariul suplimentar este prevăzut în contractul colectiv de muncă și salariul se plătește în temeiul contractului individual de muncă, acesta este supus prescripției de 3 ani prev. de art.283 lit.c din Codul muncii.
Excepția inadmisibilității acțiunii a fost respinsă, având în vedere că potrivit prevederilor din contractul colectiv de muncă pentru anii 2007-2008 și
2009-2010 comisiile mixte patronat-sindicat au ca atribuții analiza sesizărilor sindicatului în legătură cu executarea contractului colectiv de muncă și stabilirea persoanelor vinovate de neîndeplinirea acestor obligații. Sesizarea acestor comisii precum și hotărârile pronunțate nu pot aduce atingere competenței instanței de judecată, fapt prevăzut și în art.109 din contractele de muncă menționate anterior și prelungite prin acte adiționale. În conformitate cu prevederile Capitolului X al Contractului colectiv de muncă, părțile au stabilit constituirea unei comisii mixte patronat - sindicate cu atribuții de constatare și analiza a încălcărilor prevederilor contractului.
În privința fondului instanța a reținut faptul că potrivit prevederilor art. 30 din contractul colectiv de muncă încheiate pentru anii 2007-2008, nu se instituie obligația pârâtelor să plătească salariaților, la expirarea anului calendaristic un salariu suplimentar, ci se prevede această posibilitate, în funcție de îndeplinirea unor condiții și cu respectarea unor criterii.
În ceea ce privește acordarea salariului suplimentar aferent anului 2009 instanța a reținut faptul că potrivit art.32 (1) din Contractul colectiv de muncă aferent anului 2009, plata acestui drept nu mai este o opțiune a angajatorului, ci o obligație asumată de acesta.
Prin urmare pârâtele au fost obligate să plătească acest salariu suplimentar reclamanților proporțional cu timpul lucrat în anul 2009 de aceștia.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele S. N. DE T. F. DE M.
C. M. SA B. și S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA - S. T.
Recurenta S. N. de T. F. de M. C. M. SA - S. T. a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea acțiunii împotriva acestei pârâte.
În motivarea recursului a arătat că în baza HG nr.582/1998 a fost înființată S. N. de T. de M. C. M. SA, societate pe acțiuni, cu personalitate juridică, care, în condițiile Legii 31/1990 a înființat sucursalele regionale, fără personalitate juridică.
Conform H.G. 582/1998, art.13 alin.1 S. N. de T. F. de M. C. M. își stabilește bugetul propriu de venituri și cheltuieli, iar în temeiul art.15 alin.2, consiliul de administrație al S. - C. M. stabilește, prin contractul colectiv de muncă, drepturile de salarizare și celelalte drepturi de personal.
Drepturile salariale solicitate de către reclamant reprezentând plata către fiecare membru de sindicat retroactiv pentru anii 2007, 2008 și 2009 a unui salariu de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv suntdrepturi izvorâte din Contractul colectiv de muncă art. 30 încheiat la nivel de societate, iar părțile semnatare ale acestui Contract colectiv de muncă sunt reprezentanții salariaților prin sindicate și D. G. al S. N. de T. F. de M. C. M. SA, care, conform H.G. 582/1998 art.18 alin.2 este și Președintele Consiliului de A. și nu reprezentanții Sucursalei T. a S. N. de T. F. de M. "C. M." SA.
Calitate procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, ori, așa cum se observă din cele de mai sus, S. N. de T.
F. de M. C. M. SA - S. T. nu a încheiat și nici nu a semnat nici un act juridic prin care să se oblige la plata unor drepturi bănești către salariații membri de sindicat.
Pârâta S. N. de T. F. de M. C. M. SA B. a solicitat modificarea sentinței însensul respingerii privind acordarea salariului suplimentar pentru anul 2009, ca nefondat.
În motivarea recursului s-au invocat prevederile art. 304 pct. 6
C.proc.civ. și s-a arătat că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, deoarece nu a luat în considerare precizările SLRG C. referitor la faptul că reclamanții B. I. și R. S. nu mai aveau calitatea de membrii de sindicat.
Referitor motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., s-a arătat că instanța de fond a respins excepția privind lipsa calității de reprezentant a organizației sindicale cu toate că, înainte de a introduce cererea de chemare în judecată, organizația sindicală are obligația de a consulta membrii de sindicat și de a obține acordul (semnăturile) acestora.
Instanța de fond trebuia să-și formeze convingerea că salariații cunosc demersul judiciar ce se promovează în numele lor și nu se opun acesteia, iar dovada certă constă într-un document care să consfințească voința și consimțământul liber exprimat, concretizat în consemnarea identității și a semnăturii fiecărui membru de sindicat. T. depuse în dosarul (...) și în care se regăsesc reclamanții R. S., B. I., C. M., nu sunt semnate de către aceștia și au antetul și ștampila S. L. al Reviziei de V. Dej T., deși acțiunea este formulată de S. L. R. V. R. C. C. în calitate de reprezentant al acestora.
Învederează că la momentul introducerii acțiunii, nu mai erau salariații
S. C. M. și nici membri ai organizației sindicale reclamanții: B. I. - data încetării CIM - (...) și R. S. data încetării CIM - (...).
Or, în acest caz organizația sindicală nu mai poate reprezenta în judecată persoanele care nu mai au calitatea de membru de sindicat, iar o eventuală pretenție a acestora privind nerespectarea prevederilor CCM, după încetarea calității de salariat și membru de sindicat, poate fi formulată de către petenți doar în nume propriu.
S-a mai susținut că instanța de fond a admis capătul de cerere privind plata retroactivă a salariului suplimentar pe anul 2009 motivând că, față de prevederile art. 30 din CCM 2007-2008, potrivit art.32(1) din CCM aferent anului 2009, plata acestui drept nu mai este o opțiune a angajatorului ci o obligație.
Temeiul juridic aplicabil îl constituie art. 30 din CCM 2009-2010 articol care nu a suferit modificări, la (3) prevede că din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar.
Or, convenția dintre părți a prevăzut și pentru anul 2009, posibilitatea acordării unui salariu suplimentar (alin. 1, la alin. 3), specificându-se una dintre condițiile acordării acestui salariu, respectiv obținerea unor venituri și constituirea din acestea a unui procent de până la 10% din fondul de salarii realizat.
Învederează că art. 32 (1) din CCM 2009-2010 nu face referire la salariul suplimentar.
S-a mai arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat pe excepția inadmisibilității cererii, pentru lipsa procedurii prealabile, potrivit art. 236 alin.
4 din Codul Muncii, dar și art. 7 alin. 2 din Legea 130/1996 contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Astfel, obligația sesizării comisiei mixte patronat - sindicate, ca o procedură prealabilă în soluționarea conflictelor de muncii, este prevăzută atât în CCM la nivel de unitate (art. 107), cât și în CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar 2006/2008, valabil până în anul 2010 (art.117). Consideră că cererea de chemare în judecată a fost prematur introdusă fiind astfel inadmisibilă.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulateîn cererea de recurs, Curtea constată următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 241 alin.1 lit. c Codul muncii, clauzelor contractuale colective de muncă produc efecte pentru toți salariații angajatorului, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel, cum este situația în cauza dedusă judecății.
Astfel, obligația de plată a dreptului salariale în favoarea tuturor angajaților, revine angajatorului direct, care este S. T. Chiar dacă recurenta nu este semnatară a contractului colectiv de muncă, constituie o structură din cadrul S. C. M. SA B. și este obligată, conform art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din contractul colectiv de muncă aplicabil.
Prevederile HG nr. 582/1998 nu au semnificația aplicării unui regim salarial diferit angajaților Sucursalei decât cel al celorlalți salariați din cadrul S. SA B., deoarece acordul colectiv se aplică în mod nediferențiat de organizarea și structura regională a societății.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea constată că în mod corect s-a reținut calitatea procesuală a pârâtei recurente pârâta S. T. a S. C. M. SA în prezentul litigiu.
În cea ce privește motivul de recurs vizând modul de soluționare a excepției privind lipsa calității de reprezentant a organizației sindicale, Curtea reține că critica recurentei S. C. M. SA este fondată prin prisma dispozițiilor art. 28 alin. 2 din Legea nr. 54/2003, conform cărora: „organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celui în cauză. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată";.
Prin urmare, norma citată impune calitatea de membru de sindicat la data formulării acțiunii, calitate pe care reclamanții R. S. și B. I. nu au avut-o la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată - (...), deoarece nu mai erau salariați ai S. C. M. și nici membri ai organizației sindicale începând cu data de (...), și respectiv (...), împrejurare confirmată de sindicat prin depunerea la fond a răspunsului la întâmpinare (f.95), ceea ce conferă temei motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 C.pr.civ.
Așadar, se constată a fi întemeiată excepția invocată de S. N. de T. F. de M. C. M. SA B. privind lipsa calității de reprezentant a S. L. R. V. R. C. C. pentru reclamanții R. S. și B. I., motiv pentru care nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs cu privire la aceștia.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității, Curtea apreciază că nu pot fi reținute criticile referitoare la neîndeplinirea procedurii prealabile, sesizareacomisiei patronat - sindicat anterior introducerii cererii de chemare in judecată nefiind o condiție obligatorie a cărei încălcare să atragă inadmisibilitatea cererii, ci o procedură facultativă.
Față de criticile pe fondul cauzei, Curtea reține că în mod temeinic și legal a considerat instanța de fond ca fiind întemeiată cererea reclamantului C. M. privind acordarea premiului anual acordat de Z. feroviarului pentru anul
2009.
Astfel, prin art. 30 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 aplicabil și la nivelul unității pârâte, invocat în mod expres în fața primei instanțe ca și temei al pretențiilor, s-a stabilit că pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Acordul colectiv menționat s-a aplicat conform art. 4 de la data înregistrării, respectiv (...), producând efecte timp de 24 de luni.
Prin actul adițional nr. 370/(...), aplicabilitatea acestui contract colectiv a fost extinsă la 48 de luni de la data înregistrării, ceea ce are semnificație că produce efecte de la (...) până la (...), așadar și pentru anii 2009.
Prin urmare, temeiul acordării drepturilor pretinse prin acțiune rezidă în contractul colectiv de muncă menționat, cu forță juridică superioară, căruia nu i se pot opune contractele colective de muncă încheiat la nivelul unității pârâte.
În consecință, acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului, având în vedere că din modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții al art. 30 din Contractul colectiv la nivel de grup de unități rezultă caracterul pur și simplu al acestor drepturi. Așadar, o interpretare corectă a acestor texte duce indubitabil la concluzia că acordarea acestor drepturi este un drept al salariatului, sintagma folosită de părți fiind aceea „vor primi";, ceea ce exclude dreptului angajatorului a analiza oportunitatea acordării acestui drept în funcție de performanțele sale economice.
Potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
În conformitate cu dispozițiilor art. 7 alin. 2 din Legea 130/1996 și art. 236 din Codul muncii, „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților";, astfel încât reclamantul C. M. era îndreptățit la plata drepturilor salariale mai sus menționate, în cuantumul prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. va admite în parte recursurile declarate de pârâtele S. C.
M. SA B. și S. C. M. SA - S. T. împotriva sentinței tribunalului pe care o va modifica în parte în sensul că va admite excepția privind lipsa calității de reprezentant a sindicatului și în temeiul art. 161 alin. 1 C.proc.civ. va anula acțiunea formulată de acesta în numele reclamanților R. S. și B. I.
Vor fi menține restul dispozițiilor din sentință.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN N. LEGII
D E C I D E :
Admite în parte recursurile declarate de pârâtele S. N. DE T. F. DE M. C.
M. SA B. și S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA - S. T. împotriva sentinței civile nr.
2178 din (...) a T.ui S., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că admite excepția invocată de S. N. de T. F. de M. C. M. SA B. privind lipsa calității de reprezentant a S. L. R. V. R. C. C. și în consecință anulează acțiunea formulată de acesta în numele reclamanților R. S. și B. I..
Menține restul dispozițiilor din sentință. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 2 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI I .A R. M. G. L. T. S. C. B.
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud.fond: P. R.M.
GREFIER G. C.
| ← Decizia civilă nr. 951/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3092/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
