Decizia civilă nr. 2554/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2554/R/2011
Ședința publică din data de 6 iulie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-R. M. JUDECĂTORI: G.-L. T.
S.-C. B.
G.: A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. J. DE U. "D. C. O." împotriva sentinței civile nr. 1062 din 27 mai 2011, pronunțată de Tribunalul
Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată T. L. C., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantei intimate, avocat J. V., lipsă fiind reprezentantul pârâtului recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 1 iulie
2011, prin serviciul de registratură reclamanta intimată T. L. C. a transmis o întâmpinare, care a fost depusă și în original la data de 04 iulie 2011.
La data de 05 iulie 2011 pârâtul recurent a transmis prin fax la dosar, o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
Constatând că întâmpinarea a fost depusă în termenul procedural, Curtea apreciază că nu se impune comunicarea acesteia cu pârâtul recurent.
Reprezentantul reclamantei intimate depune la dosar un set de acte și arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată recursul în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și pe cale de consecință menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, susținând pe larg motivele expuse în întâmpinare. Apreciază că pârâtului recurent nu i-a fost încălcat dreptul la apărare, întrucât nu a dovedit o vătămare a intereselor sale ce nu poate fi înlăturată, fiind îndeplinite și condițiile de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, motiv pentru care solicită respingerea ca nefondat a recursului, conform petitelor formulate prin întâmpinare. S. obligarea pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 1062 din 27 mai 2011 pronunțată de Tribunalul M aramureș în dosarul nr. (...) s-a admis cererea de ordonanță președințialăformulată de reclamanta T. L. C. în contradictoriu cu pârâtul S. J. DE U. „. C.
O. B. M. și în consecință s-a dispus suspendarea executării deciziei de sancționare nr. 251 din (...) emisă de pârât, până la rămânerea irevocabilă a hotărârii ce se va pronunța în dosarul (...) al T. M..
Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că în jurisprudență s-a exprimat opinia în sensul că, această procedură specială nu este aplicabilă în cazul conflictelor de muncă, nefiind compatibilă cu reglementarea dată de lege în această materie, însă tribunalul nu a împărtășit acest punct de vedere,
În condițiile în care, cauza de dreptul muncii se soluționează pe fond, aceasta impune administrarea unei probațiuni mai complexe decât cea administrată în ordonanța președințială și nu există garanția soluționării procesului în termenul scurt în care de principiu se soluționează cererea de ordonanță președințială, iar în ce privește dispozițiile art. 78 Codul muncii, acestea sunt incidente doar în situația deciziei de desfacere a contractului individual de muncă.
În speță, prin decizia nr. 251/(...), reclamanta a fost sancționată cu reducerea salariului de bază și a indemnizației de conducere cu 5% pe o perioadă de 3 luni.
Împotriva acestei decizii de sancționare, reclamanta a formulat contestație înregistrată în dosarul nr. (...) al acestei instanțe, cu termen de judecată la data de (...).
Reclamanta face parte din categoria personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, căreia i-au fost aplicate dispozițiile Legii nr. 118/(...) privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, respectiv ale art. 1 alin. 1 privind reducerea cu
25% a cuantumului brut al salariilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri și alte drepturi salariale, fapt ce a avut un impact negativ asupra veniturilor reclamantei, care încă nu au fost restabilite în totalitate, acest aspect față de susținerile reclamantei că singurul venit realizat de ea este cel din salariu, determină instanța să aprecieze că în măsura executării deciziei de sancționare și al diminuării veniturilor lunare cu 5% ar putea crea reclamantei un prejudiciu, care nu ar putea fi recuperat, fiind justificată luarea măsurii de suspendare a executării deciziei de sancționare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul S. J. DE U. "D. C. O." solicitând în principal casarea sentinței și restituirea cauzei spre rejudecare în fond, iar în subsidiar modificarea acesteia și respingerea acțiunii.
În motivarea recursului, s-a a arătat că nu au fost respectate prevederile art. 107 C. și art. 1141 alin.3 C., deoarece pârâtul a primit cererea de chemare în judecată la data de (...) odată cu citația pentru un termen fixat la data de (...), termenul de 5 zile pentru pregătirea apărării nefiind respectat, caz în care sancțiunea este nulitatea.
Arată că a solicitat amânarea motivat de faptul că nu beneficiază de apărare calificată, consilierii juridici angajați fiind în concediu pentru creșterea copilului însă această cerere a fost respinsă și nu s-a acordat nici termen pentru concluzii scrise, fiind încălcat dreptul la apărare.
Judecata a coincis cu primul termen, astfel că raportat la prevederile art.1141 alin. 3 C. recurentul nu a fost regulat citat, ceea ce conduce la casarea
și trimiterea spre rejudecare.
Pe fondul cauzei arată că pentru admiterea cererii se impuneau două condiții: vremelnicia, urgența justificată prin iminența unei pagube ce nu s-ar putea repara. Prima condiție se regăsește, măsura fiind până la judecarea irevocabilă a unei alte cauze, însă cea de-a doua condiție nu se regăsește în cauză.
Sancțiunea suspendată constă în reținerea a 5% din salariu, pe o perioadă de 3 luni, motivat de faptul că s-a constatat internarea fictivă la dispoziția reclamantei de persoane decedate la data internării și întocmirea de foi de observație precum și eliberarea de medicamente pe numele acestor persoane decedate. Potențiala pagubă (5% din salariul pe 3 luni) ar fi total recuperabilă în cazul în care decizia de sancționare s-ar anula în instanță.
Reclamanta T. L. C. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
În privința criticilor recurentului care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C., Curtea apreciază că sunt nefondate.
Așa cum arată și recurentul, din cuprinsul art. 1141 alin. 3 din C., rezultă că primul termen de judecată va fi stabilit astfel încât de la data primirii citației pârâtul să aibă la dispoziție cel puțin 15 zile pentru a-și pregăti apărarea, iar în procesele urgente, cel puțin 5 zile.
Însă trebuie observat faptul că procedura de soluționare a cereri de ordonanță președințială este o procedură specială, derogatorie de la procedura de drept comun. A., potrivit prevederilor art. 581 alin. 3 C., ordonanța va putea fi dată și fără citarea părților si chiar atunci când exista judecata asupra fondului, iar judecata se face de urgență și cu precădere.
Așadar, chiar dacă în fața primei instanțe s-a dispus citarea părților nu este necesar a se respecta termenul de 5 zile prevăzut de art. 1141 C., el putând fi redus, situație care nu este de natură să atragă nulitatea actelor de procedură întocmite.
Împrejurarea că a fost respinsă cererea de amânare formulată în fața primei instanțe pentru angajarea unui avocat, nu este de natură să conducă la nelegalitatea hotărârii recurate și nici la încălcarea dreptului la apărare al pârâtului.
A., potrivit prevederilor art. 156 alin. 1 C., instanța va putea da un singur termen pentru lipsa de apărare, temeinic motivată. Or aceste dispoziții nu instituie o obligație în sarcina instanței de a încuviința toate cererile de amânare, ci dau posibilitatea judecătorului de a aprecia de la caz, dacă în funcție de natura și complexitatea cauzei se impune sau nu amânarea.
Este real că la primul termen de judecată, după respingerea cererii de amânare, instanța a soluționat cauza fără a amâna pronunțarea pentru depunerea concluziilor scrise, însă nici față de această împrejurare nu se impune casarea soluției recurate, deoarece recurentul pârât, prin cererea de acordare a unui nou termen nu a formulat o cerere de amânare în vederea depunerii de concluzii scrise, condiție care este impusă de prevederile art. 156 alin. 2 C., potrivit cărora când instanța refuză amânarea judecații va amâna, la cererea părții, pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise.
În ceea ce privește criticile ce țin de fondul cauzei, se reține că prin demersul juridic dedus judecății, reclamanta a solicitat suspendarea în temeiul dispozițiilor art. 581 - 582 C.pr.civ. a executării deciziei privind aplicarea sancțiunii disciplinare a reducerii cu 5% a salariului pe 3 luni, până la soluționarea irevocabilă a contestației înregistrate pe rolul T. M., având ca obiect anularea acestei decizii.
Potrivit dispozițiilor art. 581 alin. 1 C.pr.civ. instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-arputea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Stabilind ca "instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice..." art. 581 C. fixează două din condițiile de admisibilitate ale ordonanței: urgența si caracterul vremelnic al măsurii care se cere a se lua pe aceasta cale, iar din aceasta ultimă condiție, decurge și o a treia cerință, și anume ca prin măsura luată să nu se prejudece fondul.
Curtea constată că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că în speță sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 581 al. l C.pr.civ., care să justifice cererea reclamantei, în ceea ce privește urgența și neprejudecarea fondului, astfel că cererea de suspendare a deciziei de aplicare a sancțiunii disciplinare cu reducerea salariului formulată pe această cale este întemeiată.
În privința condiției caracterului vremelnic al măsurii, se reține că măsura ce se solicită a fi luată nu are un caracter definitiv și nu rezolvă fondul litigiului dintre părți, fiind numai o măsură provizorie care să preîntâmpine o pagubă iminentă. Rațiunea ordonanței este respectată în cauză, permițând luarea unei masuri rapide si cu caracter temporar, măsura ordonată de instanță, pe aceasta cale procedurală, având o limită in timp, și anume fiind destinată sa dureze până când se va soluționa irevocabil contestația îndreptată împotriva deciziei de sancționare.
Se constată și îndeplinirea condiției de a nu se prejudeca fondul, deoarece prin soluționarea acestei cereri de ordonanță președințială, judecătorul nu are de cercetat fondul litigiului dintre părți, cerința nefiind încălcată prin faptul că intimata a invocat critici de fond față de actul a cărui anulare s-a solicitat.
De asemenea, statuările primei instanțe privitoare la îndeplinirea condiției urgenței, se constată a fi corecte în condițiile în salariilor personalului bugetar, categorie din care face parte reclamanta, au fost diminuate ca urmare a adoptării Legii nr. 118/2010, măsuri asupra cărora nu s-a revenit în totalitate pe parcursul anului 2011, astfel cum rezultă din cuprinsul Legii nr.
285/2011 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
De asemenea, reclamanta a depus la dosarul cauzei adeverința nr.
3283/(...) eliberată de S. P. A. P. Local B. M., din care rezultă că figurează în evidențele contabile cu un sold de 63.55,92 lei reprezentând împrumutul aferent cumpărării apartamentului în care acesta domiciliază.
Curtea apreciază astfel că reducerea salariului intimatei ca urmare a aplicării sancțiunii disciplinare, coroborată cu celelalte mijloace de probă este de natură să se circumscrie condiției urgenței și justifică pe deplin luarea acestei măsuri. O eventuală restituire în viitor către reclamantă a sumelor de bani ce reprezintă diminuarea salariului ca urmare a aplicării sancțiunii disciplinare nu poate fi asimilată cu o reparare a prejudiciului, întrucât acest prejudiciu constă tocmai în imposibilitatea executării obligațiilor intimatei la momentul actual.
Pentru aceste considerente, cum hotărârea atacată este legală, nefiind incidente motivele de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 și 9 C.pr.civ., se impune respingerea recursului în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ. și menținerea sentinței.
În temeiul art. 274 C., față de culpa procesuală a recurentului, îl va obliga pe acesta să plătească intimatei suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial justificat cu chitanța depusă la fila
28 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. J. DE U. "D. C. O." împotriva sentinței civile nr. 1062 din (...) a T. M. pronunțată în dosarul numărul (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 iulie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI I . R. M. G. L. T. S.-C. B.
G. A. B.
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud.fond:C. V.
| ← Decizia civilă nr. 3764/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2085/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
