Decizia civilă nr. 3764/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 3764/R/2011
Ședința 26 octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : S. D. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : D. G. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de pârâta SC E. E. R. SA împotriva sentinței civile nr. 1592 din 28 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat M. E., având ca obiect contestație decizie de concediere.
Se constată că la data de 25 octombrie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, reprezentantul pârâtei recurente a depus la dosar concluzii scrise și P. de reorganizare a SC E. Gaz R. SA ( aflat la filele 119-128 ), copia Carnetului de muncă al reclamantului intimat M. E., copiile mai multor hotărâri judecătorești (filele 146-200), precum și procesul-verbal al ședinței comisiei mixte din data de (...), procesul-verbal al ședinței comisiei din data de (...), un e- mail cu data de (...), invitație la ședința C. paritare (...) însoțită de dovada comunicării, procesul-verbal al ședinței comisiei paritare din data de (...), invitație la întâlnire patronat-sindicat din data de (...) însoțită de dovada comunicării, invitație la ședința C. P. din data de (...) însoțită de dovada comunicării, procesul-verbal ședința C. paritare din data de (...) din care rezultă că s-au purtat discuții cu privire la concedierea colectivă cât și cea individuală.
De asemenea, se constată că în cursul acestei zile de 26 octombrie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, reprezentantul pârâtei recurente SC E. E. R. SA a transmis prin fax la dosar un script prin care solicită repunerea pe rol a cauzei, având în vedere documentele depuse la dosarul cauzei atât la data de
(...) cât și la data de (...), documente care ar solicita anumite explicații.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 24 octombrie 2011, când s-a dispus amânarea pronunțării asupra recursului pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. (...), contestatorul M. E. a chemat în judecată pârâta S. E. Gaz R. S., solicitând anularea Deciziei de concediere nr. 770/(...) emisă de pârâtă, obligarea acesteia la reîncadrarea sa în muncă în funcția și în postul avut anterior concedierii, precum și la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat dacă nu s-ar fi emis decizia contestată și la dobânda la această sumă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat în esență că decizia de concediere este nelegală, fiind lovită de nulitate, deoarece nu respectă procedura prevăzută de lege pentru emiterea ei, fiind încălcate prevederile art. 76 coroborat cu art. 236alin. 4 Codul muncii, art. 76 alin. 1 din C. colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, art. 2, 5, 7, 41 din C. colectiv de muncă la nivelul unității, aceste dispoziții imperative obligând unitatea ca înainte de concediere să obțină acordul F. S. Gaz R. pentru concedierea contestatorului. Apoi, decizia contestată nu respectă condițiile de formă imperative, dispuse prin art. 74 și art. 62 alin. 2 Codul muncii și nu conține motivele ce au determinat concedierea sa, iar termenii generali folosiți de pârâtă fără alte precizări, fără să se indice alte stări de fapt sau de drept, nu pot fi considerate în niciun fel ca fiind motivația în fapt a deciziei de concediere. În opinia reclamantului, decizia contestată trebuia să cuprindă drept motiv pentru concedierea sa și modul cum s-a respectat art. 37 C.C.M., respectiv că decizia nu demonstrează și nu duce la formarea convingerii că desființarea locului de muncă ocupat de el este efectivă și că are o cauză reală și serioasă. În ceea ce privește cauzele de fond pentru anularea deciziei de concediere, s-a arătat că aceasta a fost emisă fără respectarea art. 65 alin. 2 din Codul muncii, întrucât decizia nu demonstrează și nu duce la formarea convingerii că desființarea locului de muncă este efectivă și are o cauză reală și serioasă.
Potrivit dispozițiilor art. 285 din Codul muncii, prezenta cerere este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin întâmpinarea formulată la data de (...) (filele 73-84), pârâta S. E. Gaz R. S. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nefondată și a arătat că reclamantul a fost angajatul societății în funcția de consilier juridic, iar în urma reorganizării activității s-a desființat postul ocupat de acesta. A. de decizia de concediere, reclamantului i s-a mai comunicat printr-o adresă faptul că societatea trece prin procesul de reorganizare, fiind luate mai multe măsuri de optimizare, fiindu-i adusă la cunoștință și lista locurilor de muncă vacante la care putea opta conform pregătirii sale. Apărările formulate de reclamant nu au relevanță, deoarece în speță este vorba de o concediere individuală și nu are incidență art. 74 alin.1 lit. c Codul muncii, concedierea fiind efectivă în urma unei cauze reale și serioase, deoarece posturile desființate au fost șterse din organigrama societății și nu se regăsesc în organigrama ulterioară, jurisprudența fiind constantă în a aprecia că are caracter de cauză reală situația în care angajatorul nu a făcut noi angajări după data desființării posturilor iar concedierea nu s-a făcut pentru motive ce țin de persoana salariatului. Totodată, pârâta a arătat că urmare a desfacerii contractului de muncă, reclamantul a beneficiat de un ajutor de concediere în valoare de minimum 6 salarii negociate, iar pentru emiterea deciziei de concediere nu era necesar acordul sindicatului și că a respectat toate prevederile legale și drepturile salariatului concediat, efectuând demersuri pentru redistribuirea acestuia, însă reclamantul nu a dorit să ocupe alt post de consilier juridic, motiv pentru care se impune respingerea acțiunii și menținerea Deciziei nr.770/(...) ca legală și temeinică.
Apoi, prin notele de ședință depuse la data de (...) (filele 324-330), intimata a învederat că a respectat toate prevederile legale privind concedierea reclamantului și nu poate fi obligată la obținerea acordului sindicatului în vederea efectuării concedierii, astfel că susținerile reclamantului nu pot fi luate în considerare. De asemenea, a menționat că a făcut dovada faptului că reclamantului i s-au oferit locuri de muncă vacante nu numai în cadrul societății E.On Gaz R., ci și în cadrul întregii Companii E.On, acesta putând opta pentru mai multe posturi vacante.
Reclamantul M. E., prin notele de ședință din data de (...) (filele 381-393), a subliniat că pârâta nu a respectat prevederile art. 5 alin. 2 din C. colectiv de muncă prin promovarea și susținerea proiectului programului de reorganizare a pârâtei, precum și prevederile art. 65 Codul muncii. Reclamantul a susținut cădecizia de concediere fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 37 din C. colectiv de muncă, care prevede o ordine obligatorie a reducerilor de personal, respectiv că aceasta este arbitrară, desființarea locului de muncă nu are o cauză reală și serioasă. Totodată, reclamantul a învederat că la data de (...) pârâta a înființat fictiv, prin actul adițional la contractul de muncă al d-lui C. V. de la CRC B.-M., încă un post de consilier juridic la sediul sucursalei din C.-N., iar ulterior conducerea societății a hotărât arbitrar și discriminatoriu, prin manevre dolosive, ca reclamantul să fie cel concediat. În ceea ce privește oferta de post de șef departament juridic la I., invocată de pârâtă, reclamantul a arătat că această susținere este ipocrită și neadevărată.
Prin scriptul depus la dosarul cauzei la data de (...), reclamantul a solicitat să se ia act de schimbarea denumirii pârâtei din S. E. Gaz R. S. în S. E. E. R. S. și de asemenea să se țină seama de toate motivele de nulitate invocate prin cerere și prin actele subsecvente de la dosarul cauzei (filele 498-502).
Prin răspunsul la notele de ședință din data de (...) (filele 507-510), intimata a arătat că a notificat sindicatul cu privire la programul de reorganizare deși nu avea această obligație, iar în speță este vorba de o concediere individuală, astfel că nu trebuie respectate prevederile art. 69 alin. 1 lit. d Codul muncii. În privința desființării locului de muncă, aceasta a avut o cauză și reală și serioasă.
Prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei la data de (...), reclamantul a arătat că se impune anularea deciziei de concediere, reiterând susținerile formulate anterior (filele 541-549).
Prin răspunsul la precizarea de acțiune, intimata S. E. E. R. S. a argumentat că desființarea locului de muncă a contestatorului a fost efectivă și a avut o cauză reală și serioasă, iar reclamantul, prin susținerile sale, încearcă să inducă în eroare instanța de judecată (filele 550-554). În ceea ce privește contractul cu firma C., acesta a avut ca obiect recuperarea creanțelor pe cale amiabilă ca măsură prealabilă inițierii procedurilor de acționare în justiție a debitorilor.
Atât contestatorul, cât și intimata au formulat concluzii scrise prin care au reluat pozițiile lor procesuale (filele 567-575, 628-630, 631-633)
La data de (...), prin sentința civilă nr. 1., pronunțată de Tribunalul Cluj îndosar nr. (...), s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de contestatorul M. E. și în consecință s-a constatat nulitatea absolută a Deciziei de concediere individuală nr. 770 emisă de intimată la data de (...) și s-a dispus reintegrarea contestatorului în funcția și pe postul deținute anterior desfacerii contractului individual de muncă.
A fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantului a unei despăgubiri egale cu contravaloarea salariilor indexate, majorate și reactualizate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat dacă nu s-ar fi emis decizia de concediere, începând cu data de (...) și până la data reintegrării.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 2.738 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
H. menționată se fundamentează pe următoarele considerente:
După cum reiese din înscrisurile depuse la dosar, între intimata S. E. Gaz
R. S. (actuala S. E. E. R. S.) în calitate de angajator și contestatorul M. E. în calitate de salariat s-au stabilit raporturi de dreptul muncii, iar prin D. nr. 770 emisă de societatea pârâtă la data de (...) s-a dispus concedierea individuală a contestatorului în temeiul art. 65 din Codul muncii (filele 9-11). În acest sens, s- a ținut cont de faptul că, în baza art. 26 din Actul constitutiv al societății, prin D. din data de 23 septembrie 2009 a conducerii executive a S. E. Gaz R. S. s-ahotărât desființarea efectivă a postului ocupat de salariat, dintr-o cauză reală și serioasă.
Cu respectarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. a din Codul muncii, contestatorul a formulat prezenta cerere de chemare în judecată, solicitând în principal anularea deciziei de concediere.
Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. 2 pct. B lit. a din C. C. de M. încheiat la nivelul unității S. E. E. R. S., înregistrat la D. de M. S. S. și F. a județului M. sub nr. 135/(...) (filele 225-316), încetarea contractelor individuale de muncă ale salariaților societății poate avea loc din inițiativa angajatorului pentru motive care nu țin de persoana salariatului atunci când „compania își reduce personalul prin desființarea unor posturi de natura celui ocupat de cel în cauză, ca urmare a reorganizării sau restrângerii activității";. Și în acest caz, angajatorul are obligația
„de a înștiința în scris sindicatul asupra motivelor care determină măsura
(dificultăți economice, transformări tehnologice, reorganizarea unor activități)";, iar
„Înștiințarea se face cu minimum 15 zile înainte de emiterea deciziilor deconcediere și va preciza măsurile compensatorii propuse în baza prevederilorlegale și ale C.ui C. de M. (art. 34 din CCM).
De asemenea, art. 41 din CCM prevede în mod imperativ că „Desfacerea CIM din inițiativa unității, indiferent de situație, se face cu consultarea sindicatului, din care să rezulte că s-au respectat clauzele CCM";.
A., în vederea protejării drepturilor salariaților vizați prin măsuri de concediere pentru motive care nu țin de persoana lor, prin C. C. de M. la nivelul unității S. E. E. R. S. s-a stipulat o etapă suplimentară și obligatorie în procedura legală de concediere, anume înștiințarea sindicatului cu privire la măsura preconizată și cauzele acesteia iar apoi consultarea sindicatului în acest sens.
Este de remarcat faptul că textul menționat nu reglementează obținerea unui acord al sindicatului pentru realizarea de disponibilizări, care - după cum a subliniat intimata - ar fi fost de natură a prohibi sau îngrădi dreptul angajatorului la stabilirea modalității de organizare și funcționare a unității
(prevăzut de art. 40 alin. 1 lit. a din Codul muncii), ci s-a instituit necesitatea c onsultării organizației sindicale, tocmai pentru realizarea scopului acesteia deapărare a drepturilor salariaților. Or, consultarea impune înștiințarea sindicatului și punerea la dispoziție a tuturor informațiilor necesare, apoi discutarea soluțiilor propuse, iar nu și obținerea acordului de voință al sindicatului.
Pe de altă parte, potrivit art. 239, art. 241 alin. 1 lit. c din Codul muncii și art. 9, art.11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat respectul contract colectiv de muncă, și aceasta indiferent de data angajării salariatului sau de afilierea lui la o organizație sindicală din unitate.
În speță, intimata S. E. E. R. S. nu a respectat această etapă obligatorie în procedura concedierii individuale a salariatului pentru motive care nu țin de persoana lui.
În acest sens, prin D. C. de A. din data de (...) s-a aprobat P. de reorganizare a companiei iar Conducerea Executivă a fost împuternicită în vederea implementării acestui program și a luării tuturor măsurilor legale necesare, inclusiv aplicarea măsurii reducerii de personal prin concediere (filele
100-109). Apoi, în data de 23 septembrie 2009, Consiliul Director a aprobat măsurile de reorganizare a S. E. Gaz R. S. și demararea procedurii legale privind reducerea numărului de posturi afectate și a eventualelor concedieri (filele 110-
118), iar această decizie este cea care a stat la baza concedierii individuale a contestatorului M. E..
Cu toate acestea, informarea sindicatului care s-a realizat la data de (...)
(filele 400-407) a fost emisă doar pe baza primei decizii menționate și anterior celei de-a doua decizii. Or, chiar societatea pârâtă recunoaște prin răspunsurile la interogatoriu date (filele 317-323, pct. 8) că D. C. de A. din data de (...) nu a prevăzut în mod concret numărul de posturi care urma a fi redus la sediul S. C., astfel că informarea nu putea viza și concedierea contestatorului.
Apoi, informările adresate F. S. „. R. la datele de (...) (filele 409-420), respectiv de (...) (filele 130-150) au fost efectuate în temeiul art. 711 din Codul muncii și priveau concedierea colectivă a salariaților, la care societatea a renunțat ulterior.
De asemenea, conform procesului-verbal depus de intimată (filele 350-
355), ședința în cadrul căreia reprezentanții Patronatului și cei ai S.ui au discutat aspecte privitoare la programele A. 2010 și O. ON - cel în temeiul căruia s-a realizat disponibilizarea reclamantului, conform înștiințării adresate acestuia (filele 90-91) - a avut loc la data de (...), ulterior datei la care M. E. a fost concediat. Pe de altă parte, din cuprinsul procesului verbal reiese că discuțiile de la acea dată s-au purtat tot cu privire la concedierea colectivă, și nicidecum individuală a salariaților.
Pentru toate acestea și ținând cont de faptul că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar neîndeplinirea obligațiilor asumate atrage răspunderea părții aflate în culpă (art. 243 din Codul muncii și art. 30 din Legea nr.130/1996, modificată și completată), tribunalul a apreciat că nu s-a respectat întocmai procedura de concediere, iar această neregularitate atrage nulitatea deciziei de sancționare conform art. 76 din Codul muncii. Pe cale de consecință, s-a constatat nulitatea absolută a Deciziei de concediere individuală nr. 770/(...); dată fiind soluția menționată, nu se impune analiza celorlalte motive de nulitate absolută sau relativă invocate de contestator.
Văzând dispozițiile art. 78 alin. 2 din Codul muncii, instanța a apreciat că este fondat și capătul de cerere accesoriu de obligare a intimatei la reintegrarea contestatorului M. E. în funcția și pe postul deținute anterior desfacerii contractului individual de muncă.
În temeiul art. 78 alin. 1 din Codul muncii, angajatorul a fost obligat la plata în favoarea contestatorului a unei desp ăgub ir i egale cu contravaloarea salariilor indexate, majorate și reactualizate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat dacă nu s-ar fi emis decizia de concediere, începând cu data de (...) și până la data reintegrării.
În temeiul art. 291 din Codul muncii raportat la art. 274 alin. 1 C.pr.civ., pârâta căzută în pretenții a fost obligată la plata în favoarea contestatorului a sumei de 2.738 lei reprezentând chel tu iel i de judec ată și constând în contravaloarea onorariilor avocațiale achitate.
În termen legal, a declarat recurs pârâta E. E. R. S., solicitând admiterearecursului, casarea sentinței recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.
Societatea recurentă invocă necercetarea fondului cauzei, subliniind că deși prima instanță trebuia să se pronunțe asupra tuturor aspectelor deduse judecății, aceasta s-a limitat să efectueze o cercetare superficială a cauzei, reținând în mod nejustificat că nerespectarea procedurii de informare a sindicatului atrage nulitatea deciziei de concediere, context în care nu se mai impune analiza celorlalte motive de nulitate absolută sau relativă invocate de contestator.
Referitor la obligația de informare a sindicatului arată că aceasta a fost îndeplinită, aspect care rezultă fără nici un dubiu din documentația de la dosar. În acest sens, recurenta menționează punctual că în raport de fiecare fază a procesului de reorganizare aprobat prin H. C. de A. la data de (...), organizația sindicală a fost informată și consultată.
Nu corespunde realității mențiunea instanței de fond potrivit căreia obligația de informare nu a fost respectată în raport de hotărârea de reorganizare din 14.09.09, în care se susține că nu apăreau mențiuni privitoare la numărul de posturi ce urmau a fi reduse. Notificarea nr. 848 din (...) adresată F. S. Gaz R. cuprindea informații inclusiv cu privire la restructurarea compartimentului juridic, respectiv la necesitatea desființării a 9 posturi din acest compartiment. T. a reținut trunchiat răspunsurile societății din interogatoriu referitore la acest aspect.
Dup o expunere exhaustivă a procedurii demarate în vederea reorganizării societății, respectiv a modului de consultare a organizației sindicale pe tot parcursul acesteia, societatea recurentă învederează că atât sindicatul cât și unele din instituțiile anume desemnate de lege - ITM C. și A. C. au fost informate în legătură cu toate aspectele privind programul de reorganizare al societății, dar, cu toate acestea sindicatul nu a prezentat soluții concrete pentru evitarea concedierii, eschivându-se de la acest drept conferit de art. 69 al. 2 din codul Muncii.
De asemenea, opinează recurenta că soluția instanței de fond nu se putea fundamenta pe dispozițiile art. 76 din codul Muncii, întrucât nerespectarea dispozițiilor statuate prin contractul colectiv de muncă nu este de natură să atragă nulitatea deciziei de concediere, ci aceasta atrage răspunderea celor care se fac vinovați de neîndeplinirea obligațiilor asumate prin această convenție.
O altă critică formulată privește reținerea instanței de fond referitoare la ședința de consultare a sindicatului din (...), în raport de care a constatat eronat că aceasta a avut loc ulterior concedierii reclamantului. A., se arată, în esență, că decizia de concediere a reclamantului a fost emisă la data de (...), iar aceasta produce efecte de la data comunicării către reclamant. Mai mult desfacerea contractului individual de muncă a operat doar la un interval de 20 zile, respectiv la data împlinirii termenului de preaviz, dată care este ulterioară ședinței din (...).
Recurenta face trimiteri și la practica în materie a altor instanțe de judecată.
Prin întâmpinarea și precizare la întâmpinare, reclamantul s-a opusadmiterii recursului(f. 43, 45), susținând legalitatea și temeinicia sentinței atacate. de asemenea, acesta a invocat excepția nulității recursului ca urmare a faptului că acesta nu a fost motivat în termenul legal.
În probațiune s-au depus înscrisuri și practică judiciară în materie. Recursul este fondat.
Excepția nulității recursului invocate prin întâmpinare nu poate fi primită, întrucât memoriul cu motivele de recurs a fost depus în termenul legal. A., se constată că sentința atacată nr. 1592 a fost pronunțată la data de (...) și a fost comunicată societății recurente la data de (...)(f. 643 dosar fond).
Recursul a fost declarat la data de (...)(f. 2 dosar recurs), respectiv anterior comunicării hotărârii, iar motivele de recurs au fost depuse la data de (...), respectiv în termenul legal de 10 zile calculat de la data comunicării hotărârii- (...)(f. 3 dosar recurs).
Se mai reține că reclamantul a învestit instanța cu o cerere, pe care ulterior, în cursul judecății, a precizat-o, prin care a solicitat să se dispună anularea deciziei de concediere nr. 770/(...) emisă de pârâtă, obligarea acesteiala reîncadrarea lui în muncă în funcția și în postul avut anterior concedierii, precum și la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat dacă nu s-ar fi emis decizia contestată și la dobânda la această sumă, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința atacată, T. a admis acțiunea așa cum aceasta a fost formulată și precizată, obligând societatea pârâtă la plata cheltuielilor de judecată. Potrivit considerentelor expuse, instanța de fond a apreciat, în esență, că decizia de concediere nr. 770/(...) este lovită de nulitate ca urmare a faptului că aceasta încalcă dispozițiile art. 76 Codul Muncii, ca urmare a faptului că prin contractul colectiv de muncă la nivelul societății pârâte s-a stipulat o etapă suplimentară în procedura legală de concediere, respectiv înștiințarea sindicatului cu privire la măsura preconizată și cauzele acesteia, iar apoi consultarea sindicatului în acest sens, etapă care însă nu a fost respectată.
În acest sens, a reținut că prin D. C. de A. din data de (...) s-a aprobat P. de reorganizare a companiei, iar Conducerea Executivă a fost împuternicită în vederea implementării acestui program și a luării tuturor măsurilor legale necesare, inclusiv aplicarea măsurii reducerii de personal prin concediere.
La data de (...), Consiliul Director a aprobat măsurile de reorganizare a S. E. Gaz R. S. (denumită în prezent E. E. R.) și demararea procedurii legale privindreducerea numărului de posturi afectate a eventualelor concedieri.
De asemenea, s-a mai reținut că "informarea sindicatului care s-a realizat ladata de (...) a fost emisă doar pe baza primei decizii menționate și anterior celei de- a doua decizii, iar informările adresate F. S. Gaz R. la datele de (...), respectiv (...) au fost efectuate în temeiul art. 7 Jind J din Codul Muncii și priveau concedierea colectivă li salariaților, la care societatea a renunțat ulterior.
Analizând documentația de la dosar Curtea constată că la data de (...) (f.
109 dosar fond), Consiliul de A. al societății a aprobat programul de reorganizare al acesteia(f. 100-107 dosar fond), împuternicind conducerea executivă in vederea implementării efective a programului de reorganizare al C. și luarea tuturor măsurilor legale necesare, inclusiv aplicarea măsurii reducerii de personal prin concediere, dacă acest lucru se impune.
În cadrul acestui program a fost analizată și activitatea curentă a
Departamentului juridic (f. 105 dosar fond), concluzionându-se că activitatea din cadrul acestuia s-a diminuat ca urmare a contractului de prestări servicii încheiat cu societatea C., în vederea recuperării creanțelor, respectiv ca urmare a scăderii numărului de dosare de pe rolul instanțelor.
A., s-a concluzionat că modificările intervenite impun măsura concentrării activității consilierilor juridici la nivel de R. și S., având ca efect diminuarea posturilor alocate în alte localității decât sediile de R.(C. N., I., Sibiu și Timișoara) sau S..
La data de (...) a avut loc Ședința C. Mixte(f. 207 dosar recurs), prin care S. a fost informat cu privire la P. de R. al societății, precum și asupra măsurile legale ce se impuneau în vederea implementării. De altfel, în chiar cuprinsul procesului verbal se arată că "prin această ședință se dorește începerea consultării între management și sindicate în vederea stabilirii modalităților de implementare a măsurilor de reorganizare, iar la pct. 6 intitulat „negocieri privitoare la pachetele pentru concedieri"; se arată că în lipsa justificărilor economice, sindicatele nu sunt de acord să negocieze pachetele pentru concedieri. La această ședință au participat atât reprezentanți ai F. sindicale din GAZ, cât și cei ai F. sindicale Univers.
Coroborând documentația evocată, Curtea, contrar reținerilor instanței de fond, constată că măsura reorganizării departamentului juridic prin reducerea de posturi a fost adusă la cunoștința sindicatului, astfel că din acest punct devedere etapa premergătoare obligatorie la care face trimiteri prima instanță a fost respectată.
Neindividualizarea punctuală în această fază de inițiere a implementării programului de reorganizare a numărului de posturi ce urmau a fi reduse este lipsită de relevanță, în contextul în care în programul de reorganizare se arată expres că „măsurile care se impun pentru reorganizarea și redimensionarea departamentului juridic vor fi rezultatul reevaluării resurselor necesare pentru asigurarea activității juridice în cadrul companiei";, respectiv se indică faptul că se vor face reduceri de posturi alocate în alte localități decât sediile de regiuni.
De altfel, la data de (...), prin adresa nr. 848 societatea pârâtă a comunicat
F. S. Gaz R. informarea cu privire la modul de demarare a măsurilor de reorganizare și restructurare a E. Gaz R., deși aceasta participase anterior la ședința din (...).
La data de (...) (f. 110 dosar fond), Consiliul Director a aprobat măsurile de reorganizare„ a societății și demararea procedurilor legale privind reducerea de posturi afectate și a eventualelor concedieri, pentru un număr de 3 activități, inclusiv cea din cadrul Departamentului Juridic, unde din cele 18 poziții existente, s-a aprobat desființarea a 9 poziții.
După această Decizie a C. Director, societatea pârâtă a invitat reprezentanții sindicatului la o nouă întâlnire(f. 127-1150 dosar fond), în vederea informării acestora asupra detaliilor privind măsurile de reorganizare decise. A., la data de (...), s-a întrunit Comisia Paritară, punându-se in discuție reorganizarea societății și dezbaterea programului O. ON.
Curtea notează că raționamentul primei instanțe se întemeiază tocmai pe nerespectarea obligației de informare decurgând din contractul colectiv de muncă în raport de măsurile stabilite prin hotărârea nr. 9 a C. de A. din (...), însă, așa cum s-a arătat, probațiunea administrată confirmă că această obligație a fost îndeplinită, astfel că nu se poate reține ca fiind incidentă nelegalitatea deciziei de concediere a reclamantului din această perspectivă.
Dincolo de aspectele evocate, se constată că în cuprinsul hotărârii T. a mai reținut că informarea sindicatului privea concedierea colectivă a salariaților, concediere la care societatea pârâtă se susține că ar fi renunțat ulterior, însă această mențiune este în contradicție cu mențiunile cuprinse în aceeași hotărâre prin care se subliniază că în cazul reclamantului suntem în prezența unei concedieri individuale, iar nu colective.
De asemenea, un alt aspect de contradictorialitate rezidă din faptul că, deși a reținut că, concedierea reclamantului este una individuală, prima instanță
și-a întemeiat hotărârea pe argumente privitoare la încălcarea obligației de informare, obligație ce subzistă, conform art. 33 al. 1 și 2 din C. colectiv de muncă de la nivelul societății (f. 237dosar fond) doar în cazul concedierilor colective.
În contextul expus, Curtea apreciază că T. a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului acesteia, respectiv fără a analiza aspectele esențiale, astfel că prin prisma dispozițiilor art. 312 al. 1,5 Cod de procedură civilă apare ca justificată măsura casării sentinței, cu consecința trimiterii spre rejudecare a cauzei aceleiași instanțe.
În rejudecare, prima instanță va stabili, argumentat, dacă măsura luată față de reclamant are natura unei concedieri individuale sau colective, iar dacă va ajunge la concluzia că este în prezența unei concedieri colective va avea în vedere că obligația de informare a fost respectată, în sensul arătat prin decizia de casare.
De asemenea, va proceda la soluționarea excepțiilor invocate de părți, iar în măsura în care va aprecia că acestea sunt neîntemeiate, va trece la soluționarea pe fond a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta SC E. E. R. S. împotriva sentinței civile numărul 1592 din (...) a T.ui C. pronunțate în dosar numărul (...), pe care o casează în întregime și, în consecință, trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
S. D. L. D. D. G. C. M.
Red. /dact./ DG
2 ex./(...) Jud.fond: A.G.C.
| ← Decizia civilă nr. 4286/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2554/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
