Decizia civilă nr. 2804/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2804/R/2011
Ședința din 05 septembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. G.
JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : L. D.
G. : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta B. C. M. C. împotriva sentinței civile nr. 2203 din (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe pârâții intimați SC S. S. și I. T. DE M. M., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtei intimate SC S. S., avocat F. F., lipsă fiind reclamanta recurentă și reprezentantul pârâtului intimat I. T. de M. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâților intimați și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul pârâtei intimate SC S. S. depune la dosar dovada justificativă a cheltuielilor de judecată și arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei intimate SC S. S. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, susținând pe larg motivele arătate în scris prin întâmpinarea depusă la dosar. S. obligarea reclamantei recurente la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 1240 lei, conform facturii depuse la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de (...), reclamanta B. C. M. C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții S. S. COM S. B. M. și I. M., să se constate că a avut raporturi de muncă cu societatea pârâtă în perioada (...) - (...), să se dispună obligarea pârâtei la plata contribuțiilor datorate în calitate de angajator către bugetele asigurărilor sociale de sănătate, pensii, șomaj, comisioane către inspecția muncii, aferente salariului pentru perioada menționată și să se dispună înscrierea în carnetul de muncă a perioadei lucrate, cu indicare a începerii raporturilor de muncă a datei de (...).
Potrivit sentinței civile nr. 2203/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș îndosar nr. (...), s-a admis excepția prescrierii dreptului material la acțiune invocatăde pârâta SC S. S. B. M., privind constatarea raportului de muncă dintre reclamanta B. C. M. C., în calitate de angajată, și pârâta SC S. S. B. M., în calitatede angajator, pentru perioada (...) - (...) și în consecință, s-a respins ca prescris acest capăt de cerere.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta B. C.
M. C., în contradictoriu cu pârâții SC S. S. și I. T. de M. M. și, în consecință:
A fost obligat pârâtul I. T. de M. M. să înscrie în carnetul de muncă al reclamantei seria M.M.S.S.F. nr. 3305029, mențiunile conform contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 235970/(...).
Au fost respinse celelalte cereri.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei SC S. S. B. M. suma de
1249,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Soluția menționată se fundamentează pe următoarele considerente:
Cu privire la excepția prescrierii dreptului material la acțiune privind ca- pătul principal de cerere, și anume, constatarea calității de angajat a reclaman. pentru perioada (...) - (...), tribunalul a apreciat ca fiind întemeiată ca urmare a incidenței dispozițiilor art. 283 al. 2 din Codul M..
În acest sens, a apreciat că dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut la momentul încheierii contractului de muncă în formă scrisă, respectiv (...), când, prin semnarea acestui contract, înregistrat la I. M. sub nr. 235970/(...), în care se menționează că reclamanta urmează să înceapă activitatea la data de (...), aceasta a luat la cunoștință că până la această dată nu a avut contract de muncă. Față de momentul nașterii dreptului la acțiune, prin raportare la data introducerii acțiunii, respectiv (...), capătul de cerere privind constatarea calității de angajat a reclamantei în perioada (...) - (...) este prescris, fiind respins în consecință.
În privința solicitării reclamantei de înscriere în carnetul de muncă a men-
țiunilor potrivit contractului individual de muncă înregistrat la I. sub nr.
235970/(...), cererea a fost apreciată întemeiată.
Potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 130/1999 republicată, carnetele de muncă se păstrează de către I., aceasta fiind instituția obligată la efectuarea înscrierilor în carnetele de muncă pe baza contractelor individuale de muncă încheiate între angajați și angajatori. Cum în speță nu s-a probat efectuarea înscrierilor în carnetul de muncă al reclamantei a mențiunilor în conformitate cu contractului de muncă încheiat între aceasta și pârâtă nr.235970/(...), acest capăt de cerere a fost admis conform dispozitivului.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., reclamanta a fost obligată față de pârâta de rangul 1 la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat dovedit cu factura și chitanța depuse la dosar.
În termen legal, a declarat recurs reclamanta B. C. M. C., solicitândadmiterea recursului și în principal, casarea în parte a sentinței recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în ceea privește capetele de cerere referitoare la constatarea raporturilor de muncă pentru perioada (...)- (...) și a celor accesorii de obligare a pârâtei intimate la plata contribuțiilor datorate în calitate de angajator către bugetele asigurărilor sociale de sănătate, pensii, șomaj, comisioane către inspecția muncii, aferente salariului pentru perioada menționată, respectiv de înscriere în carnetul de muncă al reclamantei a mențiunilor referitoare la raporturile de muncă din perioada (...)- (...), cu indicarea ca dată a începerii raporturilor de muncă a datei de (...).
În subsidiar, solicită modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii excepției prescripției și admiterii în întregime a acțiunii.
În susținerea soluției de casare parțială, recurenta arată că în mod eronatprima instanță s-a raportat la instituția prescripției, în condițiile în care această sancțiune nu este aplicabilă în speță, fiind în prezența unei acțiuni în constatare, imprescriptibilă extinctiv.
Obiectul acțiunii în speță este constatarea existenței unor raporturi de muncă derulate fără încheierea unui contract în formă scrisă și nu un conflict de muncă care să se regăsească în ipoteza legală a art. 283 din Legea nr. 53/2003, pentru a fi astfel incidentă vreo dispoziție referitoare la decădere sau prescripție.
Recurenta apreciază că o situație analogă este cea stabilită prin dispozițiile
D. nr. 9., care permit reconstituirea vechimii în muncă indiferent de data la care este solicitată reconstituirea, astfel de acțiuni fiind considerate de legiuitor imprescriptibile.
Opinează că aplicarea prescripției în cazul raporturilor de muncă care nu au fost încheiate în formă scrisă, ar echivala cu încurajarea abuzurilor angajatorilor, respectiv a muncii la negru.
Chiar și în ipoteza incidenței unui termen de prescripție, această sancțiune nu ar fi fost aplicabilă și reclamantei, ca urmare a faptului că aceasta a luat la cunoștință perioada menționată în carnetul său de muncă doar la data de (...), când, urmare a încetării raporturilor de muncă și cu SC S. S., controlată de același asociat ca și societatea intimată, a primit carnetul de muncă și a constatat că perioada lucrată inițial, la SC S. COM S. nu apare în carnetul de muncă, dovada în acest sens fiind mențiunile operate în carnetul de muncă.
Susține că nu avea cunoștință despre înregistrarea contractului de muncă datat (...) și înregistrat cu nr. 235970/(...), care nu este operat în carnetul de muncă și cu privire la care există dubii chiar în privința semnăturii, astfel încât acest contract nu poate constitui în niciun caz un reper pentru debutul vreunui termen de prescripție.
Din înscrisurile atașate întâmpinării, rezultă că recurenta nu a primit nici scrisoarea prin care este chemată pentru "clarificarea" raporturilor de muncă și nu i s-a comunicat vreo decizie de concediere.
Carnetul de muncă al reclamantei a fost întocmit la data de (...) de către I. M. și a fost înmânat acesteia la data de (...), la încetarea raporturilor de muncă cu SC S. S. - controlată de același asociat ca și societatea intimată, prin urmare data la care a luat la cunoștință despre neînregistrarea primei perioade lucrate la intimată este data la care a intrat în posesia carnetului de muncă.
În aceste condiții, admiterea excepției prescripției în baza unui text legal care nu își găsește aplicabilitatea în speță lipsește de legalitate hotărârea atacată.
Admițând excepția prescripției, instanța de fond nu a mai analizat și nu s-a pronunțat pe fond asupra capătului de cerere referitor la constatarea raporturilor de muncă și nici referitor la cele accesorii referitor la obligare intimatei la plata contribuțiilor datorate în calitate de angajator și la operarea în carnetul de muncă a perioadei în care recurenta a desfășurate raporturi de muncă cu intimata, cu toate că inițial a unit excepția prescripției cu fondul.
Cu privire la soluția subsidiară, recurenta învederează, în esență, că probațiunea administrată în cauză confirmă faptul că a început activitatea la data de (...) și că a derulat efectiv raporturi de muncă cu societatea intimată inclusiv în perioada (...) - (...).
Consideră că a fost prejudiciată prin neînregistrarea contractului individual de muncă, neplata contribuțiilor datorate de societatea intimată, în calitate de angajator, neefectuarea mențiunilor aferente perioadei lucrate în carnetul de muncă și implicit nerecunoașterea stagiului de cotizare, prejudicii care se impun a fi înlăturare prin admiterea acțiunii.
Prin întâmpinarea formulată, intimata pârâtă S. "S." S. B. M. (f. 17-21) s-aopus admiterii recursului.
Acțiunea principală este o veritabilă acțiune în realizare, interesul recurentei reclamante având un vădit caracter profesional, respectiv social și economic.
Pentru perioada (...) - (...) este incidentă prescripția, prin prisma faptului că termenul de 3 ani aplicabil în speță a început să curgă la data încheierii contractului de muncă cu societatea intimată - (...).
Sub aspectul soluției subsidiare, subliniază că și în măsura în care instanța de recurs ar aprecia că excepția prescripției este neîntemeiată, nu s-ar putea trece la soluționarea fondului, întrucât s-ar încălca dublul grad de jurisdicție, astfel că, într-o atare situație s-ar impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare și nicidecum modificarea în recurs a sentinței sub aspectul fondului.
Nu au fost administrate probe noi.
Recursul este nefondat.
Nu prezintă relevanță în stabilirea naturii juridice a unei acțiuni modalitatea în care aceasta este formulată, redactată, esențial fiind de determinat dacă partea urmărește realizarea dreptului sau doar constatarea existenței unui asemenea drept.
În speță, obiectul principal al acțiunii precizate îl reprezintă constatarea raporturilor de muncă pentru perioada (...) - (...)(f. 140 dosar fond), astfel Curtea consideră că natura acțiunii cu care a fost învestită este una în realizare, iar nu una în constatare, în mod evident demersul reclamantei neavând drept scop confirmarea unui drept existent, ci stabilirea unui drept.
Încheierea „în formă scrisă"; a contractului individual de muncă nu este în măsură să schimbe natura reală a acțiunii. Cu alte cuvinte, natura unei acțiuni în soluționarea unui conflict de muncă nu variază, după cum s-a încheiat sau nu „în formă scrisă"; contractul individual de muncă, cum eronat apreciază recurenta.
Indiferent de încheierea sau neîncheierea „în formă scrisă"; a contractului individual de muncă, natura juridică a acțiunii rămâne aceeași, respectiv aceasta intră sun incidența jurisdicției muncii, și implicit a Codului M., în măsura în care aceasta privește soluționarea unui conflict cu privire la încheierea, executarea, modificarea, etc, a unui contract individual de muncă, în sensul dispozițiilor art. 281din Codul M..
Mai mult, prin dispozițiile art. 16 din codul M., în forma în vigoare în perioada de referință, legiuitorul impunea forma scrisă a contractului individual de muncă doar ad probationem, iar nu ad validitatem.
Sunt lipsite de eficiență juridică trimiterile la D. nr.9. privind reconstituirea vechimii în muncă, în contextul în care caracterul imprescriptibil al unor astfel de acțiuni derivă tocmai din natura obiectului acestora.
Așadar, fiind în prezența unei acțiuni în realizare ce se circumscrie jurisdicției muncii, acesteia i se aplică normele specifice, inclusiv dispozițiile art. 283 din Codul de M., referitoare la prescripție.
În mod corect, prima instanță a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 283 al. 2 din codul M., respectiv că termenul de prescripție aplicabil este cel de 3 ani.
Contrar celor susținute de către recurentă, debutul termenului de prescripție menționat se raportează la data de (...) și nicidecum la data de (...).
Nu se poate admite că prescripția a început să curgă de la data de (...), dată când se susține că a fost primit carnetul de muncă de la I., în condițiile în care recurenta însăși a fost cea care la data de (...) și-a însușit prin semnătură contractul individual de muncă încheiat cu societatea intimată. Practic, prin semnarea contractului individual de muncă recurenta a luat cunoștință despre toate elementele raportului de muncă constatat prin contract, inclusiv despre data de la care acesta începe să producă efecte.
Deși recurenta face trimiteri la valabilitatea semnăturii existente pe contractul menționat, Curtea nu poate să primească astfel de apărări, prin prisma faptului că legiuitorul instituie procedura înscrierii în fals care era la dispozițiareclamantei recurente, dar de care aceasta nu a înțeles să uzeze. Așadar, prezumția de legalitate a semnăturii existente pe contractul individual de muncă al reclamantei recurente operează, producând efecte ca atare.
Termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă la data de (...) și s-a împlinit la (...), după această dată dreptul material la acțiune fiind prescris. Or, reclamanta a promovat acțiunea la data de (...), cu mult peste termenul legal menționat.
În contextul expus, Curtea consideră că T. a soluționat cauza în mod judicios, respingând ca prescrisă acțiunea reclamantei recurente, astfel că în baza art. 312 al. 1 Cod de procedură civilă va respinge ca nefondat recursul acesteia.
Ca parte căzută în pretenții, în temeiul art. 274 Cod de procedură civilă recurenta va fi obligată să plătească societății intimate cheltuieli de judecată în recurs în cuantum de 1240 lei, reprezentând onorariu avocațial potrivit chitanței depuse la dosar(f. 43).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B. C. M. C. împotriva sentinței civile numărul 2203 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatei S. S. S. B. M. suma de 1240 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI G.
D. G. S. D. L. D. C. M.
Plecat în CO, semnează P reședintele instanței M . V.
Red. /dact./ DG; 2 ex./(...); Jud.fond: V.C.;
| ← Decizia civilă nr. 4535/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1813/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
