Decizia civilă nr. 1813/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ N. 1813/R/2011
Ședința din 23 mai 2011
Instanța constituită din:
PREȘED.TE : D. G.
JUDECĂTOR : L. D.
JUDECĂTOR : S. D.
G. : C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL B. S., P. O. B. S. și M. F. P. - PRIN D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 42 din 07 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M. și pe pârâții intimați Ș. CU C. I- V. N. 1 B. S., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că la data de (...), prin sentința civilă nr. 4., pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Ministerul Finanțelor Publice și P. O. B. S.
S-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul S. L. din Î. M., în contradictoriu cu pârâții Ș. cu clasele I-V. nr. 1 B. S., C. Local B. S., P. O. B. S. și Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință:
Au fost obligați pârâții să le plătească membrilor de sindicat reprezentați de reclamant: B. G., M. E., S. V., B. M., H. L. și I. M. drepturile bănești reprezentând tranșa suplimentară de vechime prevăzută de art. 50 al. 1 și 2 din Legea 128/1997, începând cu data de (...) până la (...), respectiv prevăzută de art. 50 al. 1 din Legea nr. 128/1997, cu modificările la zi, începând din data de (...) și până la pronunțarea prezentei hotărâri, la valoarea actualizată în funcție de rata inflației la data plății.
Pentru a pronunța soluția menționată, T. a avut în vedere următoarele considerente:
M. F. P. în virtutea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002 are atribuții de a pregăti proiectele legilor de rectificare bugetară. Întrucât sumelealocate unităților de învățământ nu sunt suficiente pentru punerea în executare a hotărârilor judecătorești, Ministerul Finanțelor Publice alocă fondurile necesare efectuării plății, astfel încât, deși nu este implicat direct în raporturi juridice se impune chemarea sa în judecată pentru opozabilitatea hotărârii, pentru a se putea executa hotărârea, ceea ce justifică calitatea sa procesuală pasivă.
Pentru aceste considerente, excepția a fost respinsă ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. O.
B. S., T. a reținut că este nefondată întrucât, chiar dacă, nu are raporturi juridice directe cu personalul didactic din unitățile de învățământ, P. O. B. S. are obligația legală de a cuprinde în buget și cheltuielile de personal privind salarizarea cadrelor didactice - art. 167 din Legea nr. 84/1995.
Conform art. 63 alin. 4 lit. a și b din Legea nr. 215/2001, P. exercită funcția de ordonator principal de credite, întocmește proiectele bugetului local și contul de încheiere a exercițiului bugetar și le supune spre aprobare consiliului local.
Pentru aceste considerente, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. O. B. S. a fost respinsă ca nefondată.
Pe fond, T. a constatat că, potrivit art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr.
128/1997 privind Statutul personalului didactic, „Personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizarea stabilită de lege și de tranșe suplimentare, care se acordă la 30,35 și la peste
40 ani activitate în învățământ";.
În anexa nr. 2 din OG nr.15/2008 se regăsesc coeficienții de multiplicare pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar. Aceasta ordonanță se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2008.
Tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 nu se regăsesc în coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru ultimele trei tranșe de vechime (30-35 ani, 35-40 ani și peste 40 de ani), așa cum prevede art. 5 alin. 2 din O.U.G. nr. 15/2008.
Începând din (...), conform art. 10 din A. II a L. nr. 3. și a prevederilor punctului 6 din Notă la A. II a L. nr. 3. se acordă în continuare tranșele de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/1997.
Acțiunea a fost apreciată ca întemeiată, fiind admisă potrivit dispozitivului.
În termen legal, au declarat recurs pârâții C. Local B. S., P. orașului B. S. și Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M..
1. Prin recursul declarat, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. a județului M. a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
Pârâtul apreciază că nu are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății, prin prisma faptului că acesta nu are raporturi juridice cu reclamanții.
Rolul esențial in procesul bugetar și în execuția bugetara revine
Guvernului, respectiv P. potrivit art. 17 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, P.ul fiind acela care adopta legile bugetare anuale si legile de rectificare elaborate de G.
Reglementând rolul Guvernului la art.18 din aceeași lege, stabilește că acesta asigura însăși elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale si transmiterea acestora spre adoptare P., precum si supunerea spre adoptare P. a proiectelor legilor de rectificare bugetara si a contului general anual de execuție.
Obligarea M.ui F. P. la alocarea sumelor solicitate de reclamanți este lipsita de suport legal si în același timp imposibila, deoarece aceste sume trebuie propuse de către ordonatorii principali de credite conform art.34 alin.1 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, iar Ministerul Finanțelor
Publice sa fie autorizat in acest sens de către legiuitor.
In drept, au fost invocate prevederile art.304 pct.9 C.proc.civ.
2 Prin recursul formulat, pârâții P. orașului B. S. și C. Local B. S. au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Pârâții arată că nu au obligația de a asigura din bugetele proprii decât cheltuielile complementare ale unităților de învățământ aflate în raza de activitate administrativ teritorială (a Scolii cu clasele I-V. nr. I B. S. prin director, în speța de față).
În privința fondurilor necesare asigurării salarizării precum și altor drepturi aferente salariilor, personalului didactic, de menționat e faptul că acestea, sunt asigurate de către bugetele de stat, sume alocate ulterior Consiliilor Locale, de unde sunt repartizate instituțiilor de învățământ, acestea fiind în final, cele ce justifică, contabilizează și gestionează sumele astfel dobândite, fiecare unitate de învățământ întocmindu-și bugetul propriu.
Nu se justifică nici obligarea la plata sumelor la valoarea actualizată, în funcție de rata inflației, întrucât obligația de alocare a acestor sume aparține
M.ui F. P., astfel că sunt responsabili doar de repartizarea sumelor, neputând fi considerați în culpă procesuală, pentru plata cu întârziere a acestor sume.
De asemenea, în limita fondurilor bugetare alocate prin bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, veniturilor extrabugetare și bugetele fondurilor speciale, ordonatorii principali de credite repartizează sumele destinate cheltuielilor salariale în vederea realizării serviciilor programate.
Gestiunea sistemului de salarizare din învățământ se asigură de fiecare ordonator principal de credit, cu încadrarea în resursele financiare alocate anual și în numărul de posturi stabilit prin legile privind bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale si bugetele fondurilor speciale, precum si in limita posturilor aprobate (Legea Salarizării care reglementează drepturile de natura salariala ale personalului din învățământ, art.2)
Invocă, de asemenea, lipsa unui raport juridic de muncă cu membrii de sindicat reprezentați de reclamant. N. calitatea de angajator al membrilor de sindicat menționați, neexistând legături de cauzalitate între C. Local B. S. sau Instituția P.ui, pe de-o parte, și drepturile salariale ale membrilor de sindicat, pe altă parte, aceste drepturi, precum si tranșele de vechime solicitate, trebuie calculate și acordate de către instituția de învățământ unde aceștia își desfășoară în mod curent activitatea.
Prin întâmpinarea depusă la data de (...), reclamantul s-a opus admiterii recursurilor(f. 14).
Nu au fost administrate probe noi.
Trecând la analizarea sentinței recurate prin prisma dispozițiilor legale incidente și a documentației de la dosar, Curtea a reținut următoarele:
1. Recursurile pârâților P. O. B. S. și C. Local B. S.
Obiectul acțiunii deduse judecății este de obligare, printre alții, și a pârâților C. Local al O. B. S. și C. Local B. S. la plata în favoarea membrilor de sindicat reprezentați de reclamant a drepturilor salariale reprezentând tranșa suplimentară de vechime prevăzută de art. 50 al. 1 și 2 din Legea 128/1997, începând cu data de (...) până la (...), respectiv prevăzută de art. 50 al. 1 din L egea 128/1997 cu modificările la zi, începând din data de (...) și până la pronunțarea prezentei hotărâri, la valoarea actualizată în funcție de rata inflației la data plății.
În raport de pretențiile formulate de reclamant, în măsura în care au fost soluționate prin hotărârea atacată, aspect care însă nu mai poate fi examinat în recursul pârâților, Curtea reține că cererea de obligare a pârâților C. Local al O. B. S. și P. O. B. S. la plata unor sume pretinse cu titlu de drepturi salariale este lipsită de temei legal.
O asemenea cerere este legată indisolubil de existența unor raporturi juridice de muncă din care ar izvorî obligația angajatorului de a achita drepturile salariale angajatului corespunzător muncii prestate conform contractului individual de muncă.
Or, în absența oricărui raport juridic de muncă între părți, recurenții C.
Local O. B. S. și P. O. B. S. nu pot fi obligați la plata unor drepturi salariale către persoane care nu sunt angajații lor.
Conform art.167 alin. din Legea nr.84/1995 finanțarea de bază (care include și cheltuielile de personal) a unităților de învățământ de stat este asigurată prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Conform art. 5 alin. (1) lit.b) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale „veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Drept urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale neacordate în mod nelegal membrilor de sindicat reprezentați de reclamant rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ.
Conform art.36 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr. (...) privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010 „consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";.
P. O. B. S. este de ordonator principal de credite al bugetului Municipiului B. S. conform art. 63 alin. (4) lit. a) din Legea 215/2001 și, în mod evident, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, respectiv B. S., art. 62 alin. (1) din Legea administrației publice locale prevăzând expres că „primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
În consecință, Curtea constată că reclamantul face o confuzie între calitatea de angajator și cea de ordonator de credite (finanțator), doar aceasta din urmă putând justifica legitimarea procesuală a recurenților în cadrul unui eventual litigiu al cărui obiect l-ar reprezenta obligarea acestora la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor salariale datorate de angajator.
Într-adevăr, prin întâmpinarea depusă în recurs, reclamantul a susținut calitatea procesuală pasivă a pârâților din perspectiva obligației acestora de a aloca fondurile necesare, însă această cerere nouă nu poate fi formulată pentru prima dată în recurs, conform dispozițiilor art. 316 coroborate cu cele ale art. 294 Cod de procedură civilă.
Drept urmare, Curtea consideră că, în speță, raportat la pretenția concretă dedusă judecății, este incidentă cu prioritate, excepția lipsei calitățiiprocesuale pasive a recurenților, care va fi soluționată în sensul admiterii sale, conform considerentelor expuse anterior.
2.Recursul M.ui F. P.
Ministerul Finanțelor Publice este cel care, potrivit art. 19 din Legea nr.
500/2002, privind finanțele publice, „coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție";, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 6 din HG 34/2009 privind organizarea și funcționarea M.ui F. P., „elaborează pe bază de metodologii proprii, menținând în permanență un echilibru bugetar corespunzător, proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare";.
Totodată, legea instituie răspunderea M.ui F. P. pentru realizarea bugetului de stat după aprobarea acestuia de P., precum și pentru luarea măsurilor pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului.
Însă toate aceste aspecte sunt de natură să justifice calitatea procesuală pasivă a acestui pârât numai în măsura în care acesta a fost chemat în judecată în considerarea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțelor publice, în temeiul căreia exercită anumite funcțiile specifice cu privire la derularea procedurii bugetare (întocmirea proiectului bugetului de stat, executarea și încheierea exercițiului bugetar.
Or, în cauza dedusă judecății, rezultă fără nici un dubiu că reclamantul nu a avut în vedere acest rol, în contextul în care a solicitat prin acțiunea promovată la data de (...) obligarea tuturor pârâților, inclusiv a MFP „la plata"; tranșelor suplimentare de vechime.
Solicitarea de plată a dreptului salarial menționat se întemeiază pe existența unui raport de muncă, însă un astfel de raport nu se identifică între pârâtul recurent și membrii de sindicat reprezentați în cauză. Drepturile pretinse derivă dintr-un raport juridic de muncă străin de recurent.
Cu alte cuvinte, admiterea acțiunii așa cum aceasta a fost formulată, respectiv în sensul instituirii obligației de plată și în sarcina pârâtului recurent, ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane care nu se număra printre angajații M.ui F. P., încălcându-se astfel prevederile art.14 din
Legea nr.500/2002 privind finanțele publice.
Într-adevăr, prin întâmpinarea depusă în recurs, reclamantul a susținut calitatea procesuală pasivă a pârâtului din perspectiva obligației acestuia de a aloca fondurile necesare, însă acest aspect, formulat pentru prima dată în recurs, contravine dispozițiilor art. 316 coroborate cu cele ale art. 294 Cod de procedură civilă.
Curtea concluzionează că în raport de obiectul acțiunii cu care a fost învestită, excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâtul
MFP este fondată.
Potrivit considerentelor expuse, în temeiul dispozițiilor legale menționate și ale art. 312 al. 1,3 Cod de procedură civilă coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, Curtea va admite recursul pârâtului, va modifica sentința atacată, în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia și în consecință va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât, potrivit dispozitivului.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii .
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Admite recursurile declarate de pârâții P. O. B. S., C. LOCAL AL O. B. S. ȘI MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile numărul 42 din (...) a T.ui M., pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică în parte, în sensul că respinge acțiunea civilă a reclamantului S. L. din Î. M. în contradictoriu cu pârâții P. O. B. S., C. Local al O. B. S. și Ministerul
Finanțelor Publice, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței instanței de fond care nu contravin prezentei decizii.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 mai 2011.
PREȘED.TE
JUDECĂTORI G .
D. G. L. D.
S. D.
C. M.
Red. /dact./ DG
2 ex./(...) Jud.fond: V.C.
| ← Decizia civilă nr. 2804/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2754/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
