Decizia civilă nr. 2834/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2834/R/2011
Ședința 6 septembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : C. M.
JUDECĂTOR : I. T.
JUDECĂTOR : D. C. G.
GREFIER : A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC E. R. A. - R. SA, împotriva sentinței civile nr. 612 din 7 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe reclamanta intimată B. C. E., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantei intimate B. C. E., doamna avocat Pop M., lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente SC E. R. A. - R. SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că la data 28 iunie
2011, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată B. C. E. a depus la dosar adresa eliberată de către O. R. C. de pe lângă Tribunalul Cluj, prin care se confirmă faptul că în continuare sediul social al pârâtei recurente este în B., B-dul D. P., nr. 10 A, etaj 2, sector 2.
Reprezentanta reclamantei intimate arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată prezenta cauză în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei intimate B. C. E. solicită respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate, susținând pe larg motivele expuse în întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.612 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B. C. E. în contradictoriu cu pârâta S. E. R. A. R. S.
A fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei nete din
4.500 euro.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că în baza contractului individual de muncă înregistrat la I. B. sub nr.1268/IV/0/(...), între pârâta S. E. R. A. R. S. în calitate de angajator și reclamanta B. C. E. în calitate de angajat s-au stabilit raporturi de muncă pe durată determinată de 6 luni, respectiv pentru perioada (...) - (...), având ca obiect funcția de director dezvoltare pentru salariul de bază brut lunar de 4.000 lei. Contractul a fost apoi prelungit pentru o perioadă determinată de 3 luni, de la data de (...) până la data de (...).
Printr-o anexă la contractul de muncă s-a stipulat faptul că atingerea obiectivului de deschidere a șase unități în sistem franciză în județele Satu Mare, Sălaj, Bistrița Năsăud, C. (cel puțin una pe județ) până la data de (...) dădea reclamantei dreptul la un bonus de 500 euro brut pentru primele două unități deschise în sistem franciză și de 1.000 euro brut pentru următoarele patru unități deschise în sistem franciză; bonusul urma să se acorde după inaugurarea fiecărei francize.
Prin prezenta cerere, reclamanta recunoaște plata parțială a bonusului și solicită obligarea pârâtei la plata diferenței de 4.500 euro.
Potrivit art. 969 din Codul civil și art. 8 din Codul muncii, părțile unei convenții de dreptul muncii sunt libere să stabilească conținutul drepturilor și obligațiilor reciproce și interdependente, fiind însă ținute să dea dovadă de bună-credință în desfășurarea acestor relații.
Prin răspunsul comunicat reclamantei, pârâta S. E. R. A. R. S. contestă atingerea obiectivelor stabilite pentru anul 2008 și, implicit, existența în sarcina sa a obligației de plată a bonusului.
T. a apreciat că reclamanta B. C. E. a dovedit, însă, în cursul procesului îndeplinirea obiectivului stipulat prin anexa la contractul individual de muncă, respectiv că a deschis șase unități în sistem franciză în patru județe, până la data de (...).
Astfel, martorul S. I. audiat în cauză a confirmat faptul că până la finele anului 2008 reclamanta a deschis mai multe unități în sistem franciză, situate în localitățile B., Z., T., S. și C. și că a recrutat o societate din Constanța, dar contractul s-a încheiat pe numele unui alt agent. A mai arătat martorul că societatea angajatoare a promovat fructificarea relațiilor stabilite de agenți în toată țara și că se recunoștea deschiderea francizelor și în alte județe decât cele situate în zona în care activau angajații.
De asemenea, martorul O. M. a certificat faptul că reclamanta a fost cea care a recrutat unitățile situate în S., C. și Constanța, ultimele două fiind contacte stabilite chiar prin intermediul său.
Pe de altă parte, art. 287 din Codul muncii statuează că în conflictele de muncă sarcina probei revine întotdeauna angajatorului, care trebuie să depună dovezile în apărarea sa; în ciuda termenelor acordate în acest sens și a solicitării exprese a instanței, pârâta S. E. R. A. R. S. nu a înțeles să depună la dosarul cauzei înscrisurile care atestă deschiderea unităților în sistem franciză de către reclamantă, pentru a se putea proceda la verificarea modalității de îndeplinire a clauzei contractuale.
Pentru toate acestea, reținând și faptul că pârâta nu a făcut nici proba virării sumei integrale, tribunalul a apreciat că pretențiile reclamantei sunt întemeiate, astfel că, în temeiul art. 281 din Codul muncii, a dispus obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantei a diferenței de bonus datorate pentru atingerea obiectivului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul SC E. R. A. R. SA solicitând admiterea recursului în sensul respingerii cererii reclamantei.
În motivarea recursului a arătat că reclamanta B. C. E. conform anexelor de la contractul individual de muncă, avea ca obiectiv deschiderea unui număr de șase unități în sistem franciza până la sfârșitul anului 2008. La sfârșitul anului 2008 reclamanta a negociat semnarea a trei contracte de franciză , astfel că pârâta i-a comunicat încetarea relațiilor de muncă.
Conform anexei la contractul individual de muncă reclamanta trebuia să primească un bonul de 500 euro brut pentru primele două unități deschise însistem franciza și câte 100 euro pentru următoarele patru unități. Pentru cele trei unități deschise reclamanta a primit suma de 1250 euro brut.
Prin cererea depusă de către reclamantă la (...) aceasta a solicitat plata sumei de 3500 euro, însă nu rezultă cu claritate ce reprezintă diferența de
1000 euro.
Reclamanta B. C. E. prin întâmpinare (f.11-13) a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
Prin recursul formulat, recurenta a arătat că din documentele depuse la dosar rezultă că aceasta a avut ca obiectiv deschiderea unui număr de șase unități în sistem de franciză, din care a încheiat însă doar trei contracte, în județele C., Bistrița Năsăud, S.. În mod greși instanța a reținut încheierea a
șase astfel de contracte, acest fapt urmând a fi probat cu actele ce vor fi depuse în fața instanței de recurs.
Curtea reține că, potrivit regulilor stabilite de codul muncii, sarcina de proba existența unei situații de fapt diferită de cea pretinsă de angajat revine angajatorului, în raport de prevederile art. 287Codul muncii. Mai mult, potrivit aceluiași text legal, teza finală, angajatorul trebuie să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare. C. nerespectării acestui termen este decăderea din dreptul de a mai propune alte probe.
În fața instanței de fond, pârâta a lipsit de la termenele de judecată și nu a răspuns adreselor prin care instanța a solicitat depunerea unor dovezi. Or, în condițiile în care recurenta nu și-a îndeplinit obligațiile sale procedurale în privința administrării dovezilor în fața primei instanțe, solicitarea sa de a se constat nelegalitatea hotărârii primei instanțe și în consecința a se dispune casarea acestei, prin raportarea la propria culpă, apare ca vădit nefondată.
Pe de altă parte, recurenta pârâtă nu a răspuns nici la interogatoriu formulat în cauză, instanța de fond făcând în mod corect aplicarea art. 225
C.pr.civilă cu raportare la art. 1204 și urm. Cod civil.
Mărturisirea pârâtei s-a coroborat cu depozițiile martorilor audiați în cauză, instanța de fond făcând o analiză corectă a ansamblului probator administrat în cauză.
Nefondate sunt și criticile recurentei referitoare la cuantumul și natura sumei acordate intimatei pârâte, din motivarea și dispozitivul sentinței atacate se desprinde faptul că suma de 4500 euro este suma netă ce reprezintă diferența de bonus datorată de recurenta pârâtă intimatei reclamante. De asemenea, Curtea respinge apărările formulate de recurentă vis a vis de faptul că reclamanta intimată ar fi solicitata doar 3.500 de euro, în condițiile în care suma solicitată constant de reclamantă a fost de 4.500 euro.
În consecință, față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 C.pr.civilă,
Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul SC E. R. A. R. SA împotriva sentinței civile numărul 612 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul SC E. R. A. R. SA împotriva sentinței civile numărul 612 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI C . M. I. T. D. C. G.
GREFIER A. B.
Red.D.C.G./(...) Dact. Sz.M./2 ex.
Jud.fond. A. G.Călugăr
| ← Decizia civilă nr. 4131/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2054/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
