Decizia civilă nr. 81/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 81/RC/2011
Ședința publică din data de 30 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-R. M. JUDECĂTORI: G.-L. T.
S.-C. B. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, contestația în anulare formulată de contestatorul O. DE C. ȘI P. I. C. împotriva deciziei civile nr. 2989 din 13 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de A. C. în dosar nr. (...), privind și intimatele D. D. și A. N. DE C. ȘI P. I. C., având ca obiect contestație decizie de concediere.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23 noiembrie 2011, încheiere care face parte din prezenta decizie.
Pentru termenul de astăzi, reprezentanta contestatoarei a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 608 din 4 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de către reclamanta D. D. în contradictoriu cu pârâtul O. DE C. ȘI P. I. C.-N., având caobiect un litigiu de muncă.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că prin decizia nr.
360/(...) emisă de O. C. au încetat raporturile de muncă încheiate de reclamantă cu pârâtul de rd.1, începând cu data de (...) urmare a desființării locului de muncă ocupat de către reclamantă.
Reclamanta a avut funcția de consilier juridic, gradul profesional IA la pârâtul de rd.1 în perioada ianuarie 2008 - septembrie 2010.
Desființarea locului de muncă al reclamantei a fost determinată de reorganizarea A. și a unităților subordonate prin reducerea numărului de posturi alocate de la 3598 la 3038, reorganizare rezultată în urma modificării HG nr.1210/2004 prin HG nr.6..
D. G. al A. a emis Ordinul nr.552/(...) prin care a dispus reducerea unui număr de 16 posturi din cadrul O. C.
Decizia contestată a fost emisă cu respectarea prevederilor art.74 și 65
C. muncii și a fost menținută și cererea reclamantei împotriva pârâtului de rd.1 O. C. respinsă cu privire la anularea măsurii de concediere.
Prin decizia civilă nr. 2. din 13 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de A . C. în dosarul nr. (...) s-a respins excepția tardivității recursului și s-a admisrecursul declarat de reclamanta D. D. împotriva sentinței civile nr. 6. a T. C., care a fost modificată în parte, și în consecință:
S-a admis contestația formulată de reclamanta D. D. în contradictoriu cu pârâtul O. de C. și P. I. C. și s-a anulat decizia de concediere nr. 360/(...).
Pârâtul a fost obligat la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta.
S-a dispus reîncadrarea reclamantei pe postul deținut anterior concedierii.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
În considerentele acestei decizii s-a reținut, cu privire la excepția tardivității recursului, faptul că potrivit art. 109 alin. 1 C.pr.civilă, termenele încep să curgă de la data comunicării lor, dacă legea nu dispune altfel. Corelativ, art. 81 din Legea 168 /1999 prevede că termenul de recurs este de
10 zile și curge de da data comunicării.
Ca atare, data de la care începe să curgă termenul pentru declararea recursului este data comunicării hotărârii. Or, din procesul verbal de predare (fila 152 dosar fond) rezultă că agentul procedural a comunicat recurentei reclamante copie după dispozitivul hotărârii civile nr. 6.. Această comunicare nu poate fi asimilată comunicării hotărârii înseși, dispozitivul acesteia fiind doar o parte a hotărârii, astfel încât aceste termen nu poate semnifica momentul în care începe să curgă termenul de recurs împotriva acestei părți.
În consecință, în lipsa unei alte dovezi de comunicare a hotărârii atacate potrivit art. 90 și urm. C.pr.civilă, instanța de recurs a respins excepția tardivității invocate de intimata pârâtă.
Cu privire la motivele de recurs s-a reținut în esență că prin HG nr. 6. s- a stabilit că numărul maxim de posturi pentru ANCPI și instituțiile subordonate este de 3038, ca atare, în temeiul art.3 lit.e din Legea nr.
329/2009 instituția a fost reorganizată prin reducerea numărului de posturi, acesta fiind redus de la 3588 la 3038.
Ca urmare a acestei hotărâri de guvern, D. G. al A. N. de C. și P. I. a emis Ordinul nr. 552/(...), privind repartizarea numărului de posturi pentru ANCPI și instituțiile subordonate, potrivit căruia s-a dispus reducerea unui număr de
16 posturi din numărul de 127 posturi aflate în cadrul O.ui de C. și P. I. C.
Decizia atacată cuprinde o enumerare generală a actelor normative ce au stat la baza reorganizării ANCPI în general și la procesul verbal al consiliului de conducere al O., fără a cuprinde nici o referire la motivele care au condus la desființarea postului reclamantei recurente și nu a unui alt post.
Or, potrivit art. 74 Codul muncii, decizia de concediere trebuie să cuprindă în mod obligatoriu motivele ce determină concedierea; iar potrivit art. 77 în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele cuprinse în decizia de concediere.
S-a concluzionat că elementele cuprinse în decizie, vizând motive cu caracter absolut general, valabile pentru toate desființările de posturi făcute de acest angajator, nu permit analizarea condițiilor de legalitate ale măsurii luate raportat la persoana reclamantei recurente, ceea ce contravine exigențelor impuse de textele legale citate mai sus.
S-a reținut că decizia de concediere contestată în cauză este lovită de nulitate absolută, conform art. 76 din Codul muncii, astfel încât analizarea celorlalte motive de recurs invocate apare ca fiind de prisos, recurenta fiind îndreptățită, conform art.78 din Codul muncii, la repunerea în situația anterioară concedierii.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul O. DE C. ȘI P. I. C. solicitând admiterea contestației, anularea deciziei civile nr. 2.în sensul admiterii excepției de tardivitate invocată și respingerea recursului ca fiind tardiv formulat.
În motivarea contestației arată că la data de (...) instanța de fond s-a pronunțat prin sentința civilă nr. 608/(...), sentința fiind comunicată recurentei la data de (...), la data de (...) s-a depus recursul formulat de D. D. împotriva sentinței civile nr. 608/(...), după cum rezultă de pe plicul atașat.
Având în vedere că sentința a fost comunicată la data de (...), termenul de recurs de 10 zile de la comunicarea acesteia s-a împlinit la data de (...), iar recurenta a declarat recurs la data de (...), expediat prin poștă, astfel că recursul a fost tardiv introdus, depășind 10 zile.
Recurenta nu a dovedit că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa să exercite calea de atac a recursului în termenul legal de
10 zile de la comunicare și nu a formulat cerere de repunere în termenul de recurs.
Prin această cale de atac se urmărește repararea neregularităților evidente privind actele de procedură, în afara problemelor legate de probele administrate și a stării de fapt la care se referă litigiul. Astfel, prin greșeală materială se înțelege price eroare materială evidentă pe care o săvârșește instanța, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale ale dosarului și care este determinantă pentru soluția pronunțată.
În speță, din datele de la dosar reiese că recursul a fost formulat tardiv, în afara celor 10 zile prevăzute de art. 80 din Legea nr.168/1999, iar dintr-o eroare de apreciere a datelor calendaristice instanța de recurs a respins excepția tardivității recursului, excepție invocată de O. C.
Intimata D. D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingereacontestației în anulare, deoarece instanța de recurs a statuat corect că comunicarea sentinței făcută de agentul procedural prin afișare nu poate fi asimilată comunicării hotărârii înseși. Instanța de recurs nu a confundat și nu a ignorat dovezile administrate în cauză față de excepția tardivității, în mod corect s-a considerat că maniera comunicării prin afișare nu are acoperire legală.
Intimata ANCPI a formulat întâmpinare prin care a solicitat admitereacontestației în anulare.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în contestația în anulare și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Contestația în anulare este reglementată ca și o cale de atac extraordinară prin intermediul căreia apare posibilă anularea unei hotărâri judecătorești irevocabile și investită cu autoritatea de lucru judecat, ce se poate exercita doar în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege.
Astfel, dispozițiile art. 318 alin. 1 teza I C.pr.civ., ce au fost invocate de către contestator în prezenta cauză, conferă părților dreptul de a ataca o hotărâre a instanței de recurs cu o contestație în anulare atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Prin eroare materială, ca temei al unei contestații în anulare în sensul art. 318 C.proc.civ., se înțelege orice eroare materială evidentă de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite, în această categorie încadrându-se erorile comise în legătură cu aspectele formale ale judecății recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului dreptului litigios.
În speță, caracterul de eroare materială este dat de faptul că la baza soluției asupra excepției tardivității recursului promovat de reclamantă, a stat aprecierea instanței de recurs în sensul că reclamantei recurente i-a fost comunicat doar dispozitivul hotărârii recurate și astfel nu a început să curgătermenul de recurs, fără a observa faptul că în realitate acesteia i s-a comunicat întreaga hotărâre.
Curtea reține că numai dintr-o eroare materială nu s-a avut în vedere faptul că în procesul verbal de predare-primire aflat la fila nr. 152 din dosarul de fond, s-a menționat comunicarea hotărârii civile nr. 6. a T. C., dovezile de comunicare fiind întocmite la aceeași dată la care grefierul a consemnat la finalul sentinței tribunalului faptul că au fost comunicate a 3 exemplare din hotărâre, iar nu de pe dispozitiv. De altfel, reclamanta recurentă nu a invocat pe parcursul procesului că i s-ar fi comunicat doar dispozitivul hotărârii.
Întrucât instanța de control judiciar a reținut ca urmare a unei greșeli materiale că reclamanta a formulat în termen recursul, fără a lua în considerare data comunicării hotărârii și data promovării căii de atac, Curtea apreciază că aceste aspecte se încadrează în cele prevăzute limitativ în dispozițiile art. 318 alin. 1 teza I, astfel încât în baza art. 320 C.pr.civ se impune anularea deciziei pronunțate de către instanța de recurs.
Curtea, procedând la rejudecarea recursului, va analiza cu prioritate excepția invocată de către pârât privind tardivitatea formulării recursului de către reclamantă.
Astfel, se reține că litigiul soluționat prin sentință este unul de muncă, reclamanta urmărind anularea deciziei de concediere, astfel că potrivit dispozițiilor art. 80 din Legea nr. 168/1999, privind soluționarea conflictelor de muncă (în vigoare la momentul respectiv), termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunțate de instanța de fond.
În cauza dedusă judecății, hotărârea primei instanțe a fost comunicată pârâtei la data de 14 februarie 2011, astfel cum rezultă din dovada de predare- primire aflată la fila 152 din dosarul de fond, astfel încât ultima zi în care se putea declara recursul era 25 februarie 2011.
Or, recursul a fost declarat la data de 2 martie 2011, prin urmare, cu depășirea termenului legal de 10 zile prevăzut de art. 80 din Legea nr.
168/1999.
Prin precizările depuse în fața instanței de recurs, reclamanta recurentă a susținut că modalitatea de comunicare a hotărârii este nelegală deoarece s-a realizată prin afișare, însă Curte reține că deși regula este cea a înmânării actelor de procedură personal părții, dispozițiile art. 92 alin. 4 și 6 C.proc.civ. permit ca înmânarea actelor de procedură să se realizeze și prin afișare pe ușa locuinței, în situația în care partea nu se găsește la domiciliu, iar persoanele enumerate la art. 92 alin. 3 C.proc.civ. nu voiesc sau nu pot să primească actul de procedură.
Pentru cele ce preced, văzând și dispozițiile art. 318 și următoarele
C.pr.civ., Curtea va admite contestația în anulare formulată de contestatorul O. de C. și P. I. C. împotriva deciziei civile nr. 2. a C. de A. C., pe care o va anula și rejudecând va admite excepția tardivității promovării recursului invocată de pârât, și în consecință va respinge ca tardiv recursul declarat de reclamanta D. D. împotriva sentinței tribunalului, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite contestația în anulare formulată de contestatorul O. DE C. ȘI P. I. C. împotriva deciziei civile nr. 2989 din 13 septembrie 2011 a C. de A. C. pronunțată în dosarul nr. (...) pe care o anulează și rejudecând admite excepția tardivității promovării recursului invocată de pârâtul O. de C. și P. I. C. și înconsecință respinge ca tardiv recursul declarat de reclamanta D. D. împotriva sentinței civile nr. 608 din 4 februarie 2011 a T. C., pronunțată în dosarul nr.
(...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI I .-R. M. G.-L. T. S.-C. B.
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud. fond: P. Urs J ud. recurs: C.M.
I.T. D.C.G.
G. C.
GREFIER
| ← Decizia civilă nr. 4420/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2994/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
