Decizia civilă nr. 308/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 308/R/2011
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2011
PREȘEDINTE: I.A T. JUDECĂTOR: C. M.
JUDECĂTOR: D. C. G.
G.: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul M. I. împotriva sentinței civile nr. 569 din 9 aprilie 2010 a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată S. C. M. SA, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
Mersul dezbaterilor s-a consemnat în încheierea ședinței publice din data de 25 ianuarie 2011, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 569 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar (...), a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul M. I. împotriva pârâtei SC C. M. SA B. M. și în consecință:
A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantului suma de 132 lei reprezentând diferențele dintre salariul încasat pe lunile ianuarie-decembrie
2009 și salariul datorat la nivelul salariului minim brut pe țară garantat în plată;
A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantului despăgubiri constând în dobânda legală aferentă salariilor pe lunile ianuarie-decembrie 2009 calculată de la data scadenței fiecăruia și până la plata efectivă;
A fost respinsă cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata sporului de noapte și la compensarea concediului de odihnă neefectuat;
S-a dispus înscrierea în carnetul de muncă al reclamantului a perioadei lucrate în favoarea pârâtei, respectiv (...)-(...).
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în conformitate cu adresa nr. 10769/(...) eliberată de I. M., reclamantul M. I. nu are contract individual de muncă încheiat cu pârâta S. C. M. S.
Contractul individual de muncă este un contract consensual, simplul acord de voință al părților, neînsoțit de nici un fel de formă, fiind suficient pentru formarea valabilă a contractului.
Potrivit susținerilor reclamantului necontestate de pârâta angajatoare și confirmate prin plata salariilor pe perioada ianuarie - decembrie 2009, între reclamant și pârâtă raportul de muncă s-a născut la data de (...), reclamantul prestând activitate de pază în profitul pârâtei și conform programului de lucru stabilit de aceasta.
Ca urmare, constatând existența raportului de muncă dintre părți cu începere din data de (...), în temeiul art. 2 al. 2 din Legea 130/1999 , instanța a dispus completarea carnetului de muncă a reclamantului cu perioada lucratăîn favoarea pârâtei, (...)-(...), conform cererii reclamantului din (...) și respectând principiul disponibilității ce guvernează procesul civil.
Conform dispoziției de plată nr. 5/(...) și a celei din (...) și potrivit declarației olografe din (...) coroborate cu mărturisirea reclamantului, acestuia i s-au achitat drepturile salariale aferente lunilor ianuarie -decembrie 2009 inclusiv la nivelul sumei de 45 lei RON lunar.
Potrivit art. 157 al. 1 Codul muncii, salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/și colective între angajator și salariați sau reprezentanți ai acestora, art. 159 al 2 din același act normativ prevăzând că angajatorul nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară fiind obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară.
Față de aceste prevederi legale, având în vedere că, potrivit art. 2 din
H.G. 1051/2008 începând de la (...) salariul de bază minim brut garantat în plată s-a stabilit la 600 lei lunar, respectiv 461 lei net, iar reclamantului i s-a achitat un salariu net lunar de 450 lei, instanța a admis cererea reclamantului privind plata diferenței de 132 lei reprezentând diferențele dintre salariul încasat pe lunile ianuarie-decembrie 2009 și salariul datorat la nivelul salariului minim brut pe țară garantat în plată.
În baza art. 161 al. 4 instanța a obligat-o pe pârâtă la despăgubiri pentru plata cu întârziere a salariilor către reclamant, constând în dobânda legală aferentă salariilor pe lunile ianuarie-decembrie 2009 calculată de la data scadenței fiecăruia și până la plata efectivă.
Instanța a respins cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata sporului de noapte, având în vedere că acesta nu a făcut dovada faptului pozitiv afirmat, acela de a fi prestat muncă de noapte.
Referitor la compensarea în bani a concediului de odihnă, instanța a reținut că, potrivit 141 al. 4 Codul muncii, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă.
Așa cum rezultă din înscrisurile depuse de reclamant la filele 29-57 dosar, acesta a mai prestat activitate pentru pârâtă inclusiv la data de 13, 14 ianuarie 2010, astfel încât instanța nu poate concluziona în sensul încetării raporturilor de muncă cu pârâta.
Ca urmare, nefiind incidente prevederile art. 141 al. 4 codul muncii, instanța a respins cererea de acordare a sumei reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat în 2008-2009.
Instanța a respins pretențiile reclamanților privind plata sporului de noapte și compensarea activității prestate în zile de sărbătoare legală, având în vedere că din statele de plată depuse la dosar nu rezultă că ar fi desfășurat activitate pe timp de noapte și nici ei nu au dovedit aceste aspecte prin alte mijloace de probă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul M. I. solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 2.551 lei, reprezentând: 947 lei - sporul pentru munca de noapte prevăzut de art.123 din Legea nr.53/2003; 535 lei - compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat în anii 2008 și 2009 conform art.141 alin.3 și 4 din același act normativ și 1.069 lei - dobânda legală pentru neplata la termen a salariului datorat pentru lunile ianuarie- decembrie 2009.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a arătat că prin sentința atacată s-a dispus în mod eronat completarea carnetului de muncă al acestuia cu perioada lucrată în favoarea pârâtei S. C. M. S. B. M. doar pentru perioada (...)-(...), deși din documentele depuse rezultă că a lucrat pentru aceastăsocietate până la data de (...), astfel, solicită completarea carnetului de muncă și cu perioada noiembrie-decembrie 2009.
De altfel, chiar instanța de judecată a admis cererea reclamantului privind plata diferențelor dintre salariul încasat pe lunile iunie-decembrie 2009 și salariul datorat la nivelul salariului minim brut pe țară garantat în plată. De asemenea, aceeași instanță a obligat pârâta la despăgubiri pentru plata cu întârziere a salariilor către reclamant, constând în dobânda legală aferentă salariilor pe lunile ianuarie-decembrie 2009, calculate de la data scadenței și până la plata efectivă.
Având în vedere că dobânzile în sumă de 934 lei, solicitate inițial, au fost calculate până la data de (...), însă drepturile salariale au fost achitate cu dispozițiile de plată nr.5 din (...) și cea din data de (...), așa cum rezultă din sentința civilă nr.569/2010, solicită obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale în sumă de 1.069 lei pentru neplata la termen a salariului datorat pentru lunile ianuarie-decembrie 2009.
Instanța a respins în mod eronat cererea privind obligarea pârâtei la plata sporului de noapte, motivând că nu a făcut dovada că a prestat munca de noapte, deși a depus la dosar copii după documentele din care rezultă cu claritate acest fapt, respectiv caietele în care se precizează data și ora începerii și încheierii serviciului.
În aceste condiții reclamantul consideră că are dreptul la acordarea sporului pentru munca de noapte în sumă de 947 lei, prevăzut de art.123 din
Legea nr.53/2003 privind Codul muncii.
De asemenea, instanța a respins în mod eronat cererea de acordare a sumei reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat în anii 2008 și 2009, în baza art.141 alin.4 din Codul muncii, pe considerentul că din înscrisurile prezentate rezultă că a mai prestat activitate pentru S. C. M. S. inclusiv în data de 13 și 14 ianuarie 2010, iar compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului de muncă.
Astfel, reclamantul arată că prin adresa din data de (...), transmisă pârâtei și-a prezentat demisia începând cu data de (...), prin urmare nu a lucrat pentru societatea în cauză după această dată așa cum s-a arătat în mod greșit în sentința civilă nr.569/(...), motiv pentru care în baza art.141 alin.3 și
4 din Legea nr.53/2003 privind Codul muncii, solicită compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat în anii 2008 și 2009.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 18 octombrie 2010 reclamantul M. I. reiterează motivele invocate în recurs și invocă prevederile art.122 alin.1 și art.123 din Legea nr.53/2003, art.16 alin.2 din Codul muncii, precum și art.141 alin.3 și 4 Codul muncii.
La data de 17 ianuarie 2011 pârâta S. C. M. S. B. M. a înregistrat întâmpinare prin care arată că reclamantului i-au fost achitate toate salariile,dovedite prin chitanțele și declarațiile acestuia, la dosar, precum și recunoașterea faptului că și-a depus demisia, începând cu data de (...).
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul este fondat și urmează a fi admis ca atare.
Astfel, raportat la perioada pentru care prima instanță a dispus completarea carnetului de muncă al reclamantului cu mențiunea derulării raporturilor de muncă în favoarea societății pârâte, se constată eroarea indicată de recurent, anume, în loc de (...) - (...), s-a dispus înscrierea doar a perioadei (...) - (...), deși ambele părți recunosc faptul că raporturile contractuale s-au derulat până la data de (...).
Este evident caracterul de eroare materială a acestei omisiuni a lunilor noiembrie și decembrie 2009, în condițiile în care prima instanță a dispus acordarea diferențelor salariale și a dobânzilor pentru întârzierea plății acestora pentru întreg anul 2009. Faptul că există procedura îndreptării de eroare materială reglementată de art. 281 Cod proc.civ. nu semnifică însă înlăturarea situațiilor de eroare materială de sub cenzura instanței de recurs, întrucât pe de o parte, nu există o atare distincție în textele de lege ce reglementează recursul și procedura îndreptării de eroare materială, iar pe de altă parte, un atare procedeu nu ar fi economicos în gestionarea dosarului, obligând partea care a ales o cale de îndreptare a unei erori la derularea unei alte proceduri și prelungind astfel nejustificat durata litigiului. Evident, este vorba despre recursul guvernat de art. 304 ind. 1 C.proc.civ., care permite examinarea cauzei sub toate aspectele.
Urmează deci a se modifica sentința în sensul de a se dispune înscrierea în carnetul de muncă al reclamantului a întregii perioade lucrate, (...) - (...).
În mod netemeinic a respins prima instanță petitul privind sporul pentru munca de noapte solicitat. Se remarcă, sub aspect probatoriu, că pârâta nu a contestat desfășurarea activității pe timp de noapte. A., din scriptele depuse la dosarul de fond (filele 29-57), reiese cu claritate faptul că reclamantul a desfășurat activitate de noapte, mai precis, a existat în intervalul pentru care s-a depus copia caietului cu predarea pazei, ținut de paznici, un program ce presupunea muncă în trei schimburi, deci de cât 8 ore pe schimb, în cadrul cărui program, de exemplu, reclamantul a lucrat 17 nopți în luna decembrie
2008, astfel încât devin aplicabile prevederile art. 122 Codul muncii: „(1)
Munca prestată între orele 22,00-6,00 este considerată muncă de noapte.
(1^1) Salariatul de noapte reprezintă, după caz: a) salariatul care efectuează muncă de noapte cel puțin 3 ore din timpul său zilnic de lucru; b) salariatul care efectuează muncă de noapte în proporție de cel puțin 30% din timpul său lunar de lucru"; și ale art. 123 Codul muncii: „Salariații de noapte beneficiază: a) fie de program de lucru redus cu o oră față de durata normală a zilei de muncă, pentru zilele în care efectuează cel puțin 3 ore de muncă de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază; b) fie de un spor la salariu de minimum 15% din salariul de bază pentru fiecare oră de muncă de noapte prestată";.
Dat fiind că nu s-a afirmat și nici probat de către pârâtă acordarea unui program de lucru redus cu o oră față de durata normală a zilei de muncă și nici a sporului la salariu prevăzut de textul de lege citat, Curtea urmează a modifica sentința și din acest punct de vedere, admițând capătul de cerere privitor la plata sumei de 947 lei cu titlu de spor pentru munca de noapte, sumă necontestată în sine, din punctul de vedere al acurateței calculului, de către pârâta intimată.
Privitor la capătul de cerere vizând compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat în anii 2008 și 2009, se constată, de asemenea, că în mod nefondat a fost respins, în condițiile în care sunt pe deplin întrunite dispozițiile art. 141 alin. 4 Codul muncii, care statuează: „compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă";.
Or, ambele părți indică data de (...) ca marcând încheierea raporturilor contractuale dintre ele, fiind de altfel depusă copia demisiei înaintate de reclamant (fila 32 dosar recurs). Cât privește temeinicia solicitării, aceasta rezultă din faptul că angajatorul nu a probat acordarea concediului de odihnă,nici nu a afirmat de altfel că ar fi acordat acest concediu, or potrivit art. 287
Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului.
Cât privește solicitarea reclamantului recurent de a fi cuantificată dobânda la suma de 1.069 lei, se constată că acest motiv de recurs este neîntemeiat, în condițiile în care prima instanță nu a indicat un anumit cuantum al dobânzilor la care a fost obligată societatea pârâtă, ci a dispus în mod generic obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente salariilor pe lunile ianuarie-decembrie 2009 calculată de la data scadenței fiecăreia și până la plata efectivă, astfel încât nefiind formulată o critică la adresa acestui mod de soluționare a respectivului capăt de cerere, nu poate fi constată incorectitudinea sumei solicitate inițial de reclamant cu acest titlu. În mod evident, este vorba despre dobânda legală, în lipsa unei alte stipulații și a unei alte solicitări din partea reclamantului, astfel încât cuantumul acesteia urmează a fi stabilit conform dispozițiilor O.G. nr. 9/2000.
Văzând prevederile art. 304 pct. 9 raportat la art. 304 ind. 1 și art. 312 alin. 1 și 3 Cod proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamantul M. I. împotriva sentinței civile nr. 569 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar (...), pe care o modifică în parte în sensul că dispune înscrierea în carnetul de muncă al reclamantului a perioadei lucrate (...) - (...).
Obligă pârâta la plata sumei de 947 lei cu titlu de spor pentru munca de noapte și a sumei de 535 lei reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat în anii 2008 și 2009.
Menține restul dispozițiilor care nu contravin prezentei decizii.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 28 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I.A T. C. M. D. C. G.
G., N. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...)
Jud.fond.V.C. și B.G.
| ← Decizia civilă nr. 2865/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 358/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
