Decizia civilă nr. 311/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 311/R/2011
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de C. J. S. și recursul declarat de D. DE A. S. ȘI P. C. S. împotriva sentinței civile nr.
3051 din 14 iunie 2010 a Tribunalului S. pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta U. F. și pe pârâții intimați S. J. S., D. DE S. P. S. și MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, având ca obiect litigiu de muncă - obligație de a face.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 25 ianuarie 2011, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3051 din (...) a Tribunalului S. pronunțată în dosar (...), a fost respinsă ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a C. J. S., invocată de acest pârât.
A fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamanta U. F. împotriva pârâților D. G. de A. S. și protecția C. S. și C. J. S. și în consecință a fost obligată pârâta D. G. de A. S. și P. C. S. să facă demersurile necesare în vederea transformării postului de asistent medical cu studii postliceale în asistent medical cu studii superioare începând cu data de (...), cu salariul corespunzător acestei încadrări.
Au fost respinse ca prematur introduse capetele de cerere privind obligarea pârâtului de rândul 1 să înscrie în bugetul de venituri și cheltuieli sumele necesare plății corespunzătoare a creșterii salariale și pârâtul de rândul
2 să aloce fondurile necesare plății corespunzătoare a creșterii salariale și pârâtul de rândul 2 să aloce fondurile necesare plății acestor drepturi, precum și obligarea pârâtului de rândul 1 să dispună înscrierea acestor drepturi salariale în carnetul de muncă al reclamantei.
Au fost obligați pârâții D. G. de A. S. și P. C. S. și C. J. S. la plata sumei de 120 lei către reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit art. 13 al R. de
O. și F. al C. de S. S. pentru Persoane cu handicap numărul de posturi, natura acestora, condițiile de încadrare și nivelul de salarizare sunt cele stabilite prin organigrama și statele de funcții aprobate de C. J. S. la propunerea D. S.
Salarizarea personalului se stabilește potrivit legislației aplicabile personalului contractual din sectorul bugetar, iar finanțarea cheltuielilor instituției se asigură în condițiile legii din următoarele surse: bugetul local aljudețului și bugetul de stat și alte surse de finanțare în conformitate cu legislația în vigoare.
Pentru aceste considerente pârâtul C. J. S. are calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că cererea de chemare în judecată promovată de reclamantă fixează cadrul procedural al procesului, ceea ce presupune ca instanța să se pronunțe în limitele capetelor de acțiune, ținând cont de cele trei elemente ale acțiunii: părți, obiect și cauză.
Prin această prismă de drept, instanța a constatat că obiectul acțiunii, așa cum este stabilit, constă, în esență, în transformarea postului de asistent medical cu studii postliceale, în asistent medical cu studii superioare și plata salariului aferent acestei încadrări.
Așa cum au reținut toate instituțiile chemate în judecată, în cauză sunt aplicabile OUG nr. 115/(...), privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice, O. M. S. P. nr. 1470/(...), L. nr. 9. privind reforma în domeniul sănătății, O. nr. 127/2009 pentru aprobarea R. de organizare și funcționare a direcțiilor de sănătate publică, în vigoare la data solicitării de reclamantă către pârâta de rândul 1 a transformării postului de asistent cu studii post - liceale în asistent cu studii superioare.
Potrivit art. 18 alin. 1 din OUG nr. 115/(...) „Promovarea în condițiile legii a persoanelor încadrate pe funcția de debutant și a celor care au absolvit studii de nivel superior într-un domeniu care să cuprindă activitatea respectivă se face prin transformarea postului pe care acestea sunt încadrate într-un post de nivel superior";.
Dispozițiile art. 25 din același act normativ prevăd că aceste activități privind promovarea se concretizează ținând cont de criteriile stabilite prin ordin al ministrului, care în prezent este O. nr. 1470/(...).
La alin. 2 al art. 18, se prevede că, „Absolvenții învățământului superior de lungă sau scurtă durată care la data trecerii pe funcția corespunzătoare studiilor absolvite erau încadrați pe funcții cu nivel de studii inferior, specifice domeniului în care au absolvit studiile universitare, se încadrează la gradul profesional corespunzător studiilor absolvite, la care se asigură o creștere de până la 20% a salariului de bază";.
Acest text de lege este imperativ iar încadrarea corespunzător studiilor superioare absolvite nu constituie o promovare în sensul dispozițiilor O.ui nr.
1470/(...), ci această încadrare operează în virtutea dispoziției legii, însă, ca modalitate se face prin transformarea postului într-unul de nivel superior.
Prin urmare, atribuțiile sunt specifice de asistent medical, iar ca urmare a absolvirii studiilor superioare, se presupune că crește calitatea actului medical.
Raportul de muncă este ființat între angajat, reclamantă și angajator, iar conținutul acestuia constă în drepturi și obligații reciproce.
Orice litigiu în legătură cu derularea contractului individual de muncă implică responsabilitatea părților acestuia, în cauză a reclamantei și pârâtei de rândul 1.
Potrivit dispozițiilor art. 188 alin. 1 din L. nr. 9. privind reforma în domeniul sănătății, Spitalele publice sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii și funcționează pe principiul autonomiei financiare, în temeiul căruia elaborează bugetul propriu de venituri și cheltuieli, iar potrivit art. 182, managerul stabilește și aprobă numărul de personal, pe categorii și locuri de muncă, în funcție de normativul de personal în vigoare.
Analiza incidenței responsabilităților ce revin părților contractului individual de muncă privind obiectul acțiunii exced cererii introductive.
O. nr. 115/(...) a fost expres abrogată prin L. nr. 3., privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în cauză operând instituția civilă privind aplicarea legii civile în timp.
Potrivit art. 1 din Regulamentul de organizare și funcționare a direcțiilor de sănătate publică județene și a municipiului B., direcțiile de sănătate publică sunt servicii publice deconcentrate, cu personalitate juridică, subordonate M. S., reprezentând autoritatea de sănătate publică la nivel local, care realizează politicile și programele naționale de sănătate, elaborează programe locale, organizează structurile sanitare, evidențele statistice, precum și de planificare și derulare a investițiilor finanțate de la bugetul de stat pentru sectorul de sănătate.
Directorul executiv al direcției de asistență socială județene are printre altele, atribuțiuni vizând supravegherea și controlul aplicării legislației de către instituțiile și organele care au responsabilități în domeniul sănătății publice, structura sanitară, cele ce decurg din calitatea de ordonator secundar de credite, în principal alocarea creditelor instituțiilor inferioare.
Apoi, avizează bugetele de venituri și cheltuieli ale instituțiilor publice aflate în subordinea sa.
De asemenea, la propunerea managerului, D.S.P. aprobă statul de funcții a cărui parte componentă este și transformarea postului din asistent cu studii post - liceale în asistent cu studii superioare.
În funcție de statul de funcții aprobat, ca urmare a transformării posturilor, așa cum s-a arătat mai sus, pârâta va elabora propriul buget de venituri și cheltuieli .
Totodată, C. J. S. îi revine sarcina, în calitate de ordonator secundar de credite, să cuprindă în propriul buget credite care vor fi alocate pârâtei de rândul 1, ca instituție inferioară.
Anexa II/2 la L. nr. 3. la art. 4 (1) prevede că promovarea în funcții, grade și trepte profesionale se face potrivit metodologiei legale în vigoare, prin transformarea postului avut într-un post corespunzător promovării.
Corespunzător acestor dispoziții legale, mai sus analizate, D. G. de A. S.
și P. C. S. a fost obligată să facă demersurile în vederea transformării postului de asistent medical cu studii postliceale în asistent medical cu studii superioare, cu salariul corespunzător acestei încadrări.
Celelalte capete de cerere au fost respinse ca premature, reținându-se că sumele necesare efectuării plăților corespunzătoare creșterii salariale se cuprind în bugetul de venituri și cheltuieli al pârâtei D. G. de A. S. și P. C. S., iar înscrierea acestor drepturi salariale în carnetul de muncă se vor face ca urmare a îndeplinirii demersurilor precizate, numai în caz de refuz se poate reține culpa pentru neexecutare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul C. J. S. solicitândcasarea hotărârii atacate și rejudecând cauza pe fond să se dispună respingereaacțiunii reclamantei pe cale de excepție, pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia, iar pe fond ca fiind nefondată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul a arătat că instanța de fond a invocat acte normative aplicabile spitalelor, și fac trimitere la drepturile și obligațiile directorilor Direcțiilor de S. P. și ale managerilor de spitale. Ori, în prezenta cauză, reclamanta-intimată are calitatea de salariată a D. G. de A. S. și P. C. S., instituție publică aflată în subordinea C. J. S. Între reclamantă și pârâtul de rândul II nu există raporturi de muncă care să nască obligații între cele două părți.
Așa cum este reglementat de prevederile art.8 alin.3 lit.b și c ale H. nr.1. privind atribuțiile și Regulamentul-cadru de organizare și funcționare ale D.generale de asistență socială și protecția copilului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, directorul executiv al acestei instituții exercită funcția de ordonator secundar de credite și întocmește proiectul bugetului propriu contul de încheiere a exercițiului bugetar, pe care le supune avizării colegiului director și aprobării C. județean.
De asemenea, prin H. C. județean nr.74/2008 s-a aprobat Regulamentul de organizare și funcționare a D. S., iar la art.4 din anexă se indică sursele de finanțare ale acestei instituții, și anume: alocații de la bugetul local ale comunelor, orașelor, municipiului și județului, de la bugetul de stat, din venituri din activități autofinanțate, din contribuții ale persoanelor asistate etc.
F. de cele arătate anterior, pârâta apreciază evidentă lipsa calității sale procesuale pasive, întrucât, în calitate de autoritate deliberativă, aprobă proiectul de buget sau de rectificare a bugetului D. S. Stabilirea sumelor necesare acoperirii cheltuielilor de personal aferente unui exercițiu bugetar este atributul exclusiv al directorului executiv al D. și acestuia îi revine, în calitate de ordonator secundar de credite, responsabilitatea cu privire la modul de gestionare și utilizare a acestor sume.
Nu trebuie făcute confuzii între D. de S. P. S., spitale, C. J. S. și instituțiile subordonate lui, respectiv D. G. de A. S. și P. C. S.
Pârâtul arată că în sentință s-a făcut o gravă confuzie chiar de la început, pârâții ar fi S. J. de U. Z., D. de S. P. S., Ministerul Sănătății, iar în cuprinsul sentinței s-a făcut referire la C. J. S. și D. de A. S. și P. C. S. A. normative în temeiul căreia a fost admisă acțiunea reclamantei nu au nici o legătură cu obiectul prezentului dosar.
Începând cu data de (...), salarizarea personalului din sectorul bugetar se face conform prevederilor L. nr.3., aplicabile și reclamantei, în calitate de angajată în cadrul D. S.
Prin cererea sa, reclamanta a solicitat schimbarea încadrării din asistent medical cu studii postliceale, în asistent medical cu studii superioare, începând cu data de (...), dată la care era în vigoare și se aplicau prevederile O. nr.1. privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul din sectorul bugetar. Astfel, la A. I. și I. sunt prevăzute categoriile de funcții de specialitate din unitățile de asistență socială și unitățile de asistență medico-socială, însă între aceste funcții nu se regăsesc cea de asistent medical cu studii superioare.
Reclamanta nu poate fi încadrată retroactiv, de la data de (...), deoarece la acea dată, conform legislației în vigoare, funcția de asistent medical cu studii superioare nu era reglementată.
Potrivit noii legi de salarizare unitară a personalului plătit din fonduri publice, așa cum este prevăzut la art.12 din Anexa nr. II (reglementări specifice personalului contractual din unitățile bugetare subordonate autorităților administrației publice), angajarea, promovarea și avansarea personalului contractual pe funcții, grade sau trepte profesionale și gradații se fac potrivitprevederilor din statute sau alte reglementări proprii sau, în cazul în care nu există o reglementare proprie, se aplică prevederile art.7 și 8 din Anexa nr. I.
Astfel, situația reclamantei este reglementată de art.8 pct.8 al Anexei nr. I, care precizează că „absolvenții învățământului superior de lungă și scurtă durată, care la data trecerii pe funcția corespunzătoare studiilor absolvite erau încadrați pe funcții cu un nivel de studii inferior, specifice domeniului în care au absolvit studiile universitare, se încadrează la gradul profesional imediat următor gradului de debutant, păstrându-și gradația avută la data promovării, numai în măsura în care atribuțiile din fișa postului au fost modificate în mod corespunzător";.
Din acest text de lege nu reiese obligativitatea angajatorului de a încadra reclamanta în funcția de asistent medical cu studii de nivel superior, decât în cazul în care în fișa postului se regăsesc atribuțiile corespunzătoare. Ori, stabilirea acestor atribuții este o prerogativă exclusivă a angajatorului.
Nu poate fi obligată să o încadreze pe reclamantă pe un post cu studii superioare, dacă nu este necesară o sporire a responsabilităților și sarcinilor de muncă ale reclamantei.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și pârâta D. G. DE A. S. ȘI P.
C. S. solicitând casarea sentinței recurate, ca netemeinică și nelegală.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a precizat aceleași aspecte redate și în recursul declarat de C. J. S., arătând în plus că centrul de Î. și A. pentru persoane cu Handicap Crasna (până în decembrie 2009 s-a numit C. de S. S. pentru persoane Adulte cu Handicap Crasna, fiind reorganizat în baza Hotărârii nr.3 din 29 ianuarie 2010 a C. J. S. în Centrul de Î. și A. pentru Persoane Adulte cu Handicap Crasna) este unitate de asistență socială, iar nu spital sau altă unitate sanitară.
Art.18 din O. nr.1. privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar nu se aplică în cazul în speță, deoarece reclamanta este angajată pe postul de asistent medical la o unitate de asistență socială, iar nu la un spital sau o altă unitate sanitară, așa cum a precizat mai sus, iar actul normativ aplicabil întregului personal contractual, inclusiv asistenților medicali din cadrul unităților de asistență socială, a fost, până în luna decembrie 2009, Ordonanța nr.1. privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar, în prezent abrogată. Din luna ianuarie 2010, acestei categorii de personal i se aplică L. nr.
3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Însăși reclamanta, în precizarea cererii menționează, citând din Regulamentul de organizare și funcționare al C. de S. S. pentru Persoane Adulte cu Handicap
Crasna, art.20 alin.3: „Salarizarea personalului contractual se stabilește potrivitlegislației aplicabile personalului contractual din sectorul bugetar";. De asemenea, în această cauză nu sunt aplicabile nici celelalte acte normative invocate deinstanța de fond, respectiv: O. M. S. P. nr.1470/2005, L. nr. 9. privind reforma în domeniul sănătății și O. nr.127/2009 pentru aprobarea R. de organizare și funcționare a direcțiilor de sănătate publică, acestea neavând nici o legătură cu domeniul de activitate al instituției la care își desfășoară activitatea reclamantă.
Mai menționează că, raportat la problema în litigiu, a solicitat și punctul de vedere al M. M., F. și protecției S., care prin adresa nr.11366/(...) a precizat:
„… ordonatorul principal de credite (în cazul D. S. - ordonator secundar) este în măsură să aprecieze oportunitatea transformării postului ocupat în post cu studii superioare";; or, instituția pârâtă a apreciat că nu se impune transformarea postului reclamantei din asistent medical cu studii postliceale în asistent medical cu studii superioare, întrucât acest post nu necesită studii superioare, deoarece nu i se pot da asistentului medical atribuții suplimentare și nici de mai mare complexitate, în condițiile în care, în unitate, actul medical de mai mare complexitate este îndeplinit de către medic - angajat al unității. Actul medical al asistentului medical constă în intervenții primare, respectiv tratament medicamentos la recomandarea medicului.
În conformitate cu prevederile art.116 alin.4 lit.a din L. nr.215/2001, președintele consiliului județean are calitatea de ordonator principal de credite, iar directorul executiv al D. G. de A. S. și P. C. S. are calitatea de ordonator secundar de credite. În această calitate întocmește proiectul bugetului propriu al D. și contul de încheiere a exercițiului bugetar, pe care le supune aprobării C . județean, conform art.8 din H. G. nr.1. privind atribuțiile și Regulamentul- cadru de organizare și funcționare ale D. generale de asistență socială și protecția copilului.
În calitatea sa de ordonator secundar de credite, D. îi revine responsabilitatea cu privire la modul de gestionare și utilizare a acestor sume.
Conform art.14 alin.3 din L. nr.273/2006 a finanțelor publice locale, modificată și completată, instituțiile publice nu au dreptul să prevadă în bugetele proprii cheltuieli pentru care nu există o bază legală. În acest sens, consideră că încadrarea reclamantei pe post cu studii superioare cu asigurarea salariului corespunzător, în condițiile în care postul de asistent medical al acesteia, corespunzător fișei postului, nu necesită studii superioare, nu este legală și nici oportună.
În drept, invocă prevederile Ordonanței G. nr.1., L. nr. 330/2010 și H. nr.1..
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 9 septembrie 2010 reclamanta U.
F. a solicitat respingerea recursurilor ca netemeinice și nelegale și menținerea dispozițiilor sentinței atacate.
În motivare, reclamanta susține că prima instanță a soluționat corect obiectul cererii introductive, având în vedere că ceea ce s-a urmărit a fost transformarea postului din asistent medical cu studii postliceale în asistent medical cu studii superioare și în consecință cu plata salariului corespunzător noii încadrări, nicidecum cu majorarea salariului, așa cum greșit au invocat în recurs ambele recurente. Legislația aplicabilă în materie a fost în mod corect reținută de către instanța de fond, practic aceasta nefăcând altceva decât să rețină și să aplice prevederile art.18 alin.1 din O. nr.1.. Salarizarea corespunzătoare personalului specializat pe care statul și l-a dorit încurajând studiile superioare, este asigurată în conformitate cu alin.2 al aceluiași articol, creșterea salarială fiind de până la 20%, spor aplicat la salariul de bază. În mod evident, schimbarea încadrării nu este o promovare în sensul ordinului nr.1470 din (...), ci această încadrare operează în virtutea legii, modalitatea fiind una diferită și anume prin transformarea postului într-unul de nivel superior. Prin această formă legiuitorul practic a prevăzut șansa unei creșteri a actului medical pe care a înțeles să o remunereze în forma normată.
În recursul formulat de către C. J. S., s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei recurente. F. de această excepție invocată deja la fond, instanța s-a pronunțat atunci arătând evidența prevederilor art.13 din Regulamentul de organizare și funcționare al complexului de servicii sociale pentru persoane cu handicap, aceasta vizând numărul de posturi, natura acestora și nivelul de salarizare care toate împreună sunt stabilite prin organigrama și statele de funcții aprobate de C. J. S. la propunerea D. S. F. de acestea, salarizarea personalului s-a stabilit potrivit legislației aplicabile personalului contractual din sistemul bugetar, iar finanțarea cheltuielilor instituției se asigură potrivit legii din următoarele surse cumulate: bugetul local al județului, bugetul de stat și alte surse de finanțare în conformitate cu legislația în vigoare.
Raportat la toate acestea, în mod evident instanța de fond a reținut calitatea procesuală pasivă a pârâtei C. J. S., iar aceasta a invocat practic aceeași legislație în materie din care rezultă în mod clar calitatea sa.
Într-o materie identică și pentru aceeași rațiune, Serviciul de A. județean
S., prin managerul său, a înțeles necesitatea îmbunătățirii actului medical, operând prin D. nr.177/(...), transformarea postului din asistent medical cu studii postliceale în asistent medical cu studii superioare. Reclamanta mai apreciază că unul dintre principiile fundamentale ale CEDO și anumeegalitatea de tratament în fața legii, își face o perfectă aplicabilitate în cauza în speță, practic schimbarea soluției instanței de fond echivalând în mod flagrant unei nejustificate discriminări.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursurile sunt fondate și urmează a fi admise, cu consecința casării sentinței atacate și a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În acest sens, se reține că litigiul a fost început în contradictoriu cu pârâții S. J. de U. Z., D. de S. P. S. și Ministerul Sănătății, observându-se abia ulterior faptul că în realitate, reclamanta este angajata D. G. de A. S. și P. C. S., subordonată C. J. S., ocazie cu care s-a formulat o precizare de acțiune (fila
15 dosar fond).
În condițiile în care în mod corect prima instanță s-a raportat în dispozitivul sentinței pronunțate în contradictoriu cu pârâții din precizarea de acțiune, considerentele sentinței cuprind, așa cum au arătat și recurenții, referiri la legislația aplicabilă personalului contractual din unitățile sanitare publice, anume, la O. nr. 1. privind salarizarea si alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, O. M. S. nr.
1470/2005 pentru aprobarea Criteriilor privind angajarea și promovarea în funcții, grade și trepte profesionale în unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, L. nr. 9. privind reforma în domeniul sănătății și O. M. S. nr.
127/2009 privind aprobarea regulamentului de organizare și funcționare și a structurii organizatorice ale direcțiilor de sănătate publica județene și a municipiului B. Or, în mod evident, această legislație nu este aplicabilă reclamantei, aceasta nefiind angajata unei unități sanitare, ci a D. G. de A. S. și P. C. S.
Ca atare, era oportună raportarea la dispozițiile O. nr. 1. privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a G. nr. 2. privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la nr. 1. privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale, și cercetarea din perspectiva acestor dispoziții legale dacă solicitarea reclamantei este fondată.
Așa fiind, se constată că nu a avut loc o cercetare a fondului cauzei, astfel fiind calificată de către Curte situația creată prin dezlegarea cauzei raportat la o legislație neaplicabilă în cazul reclamantei, impunându-se, conform art. 312 alin. 1, 3 și 5 C.proc.civ., casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării, se impune a se avea în vedere și dispozițiile O. nr.
68/2003 privind serviciile sociale, ale H. nr. 539/2005 pentru aprobarea Nomenclatorului instituțiilor de asistență socială și a structurii orientative de personal, a R.-cadru de organizare și funcționare a instituțiilor de asistență socială, precum și a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței G. nr. 68/2003 privind serviciile sociale și ale L. nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, și evident, cele invocate de pârâții recurenți, anume, H. nr. 1. privind atribuțiile și Regulamentul-cadru de organizare și funcționare ale D. generale de asistență socială și protecția copilului și L. nr. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Tribunalul va analiza motivat legislația aplicabilă cererii reclamantei, solicitând totodată depunerea la dosar a cererii nr. 2085/(...) invocată de reclamantă în precizarea de acțiune (fila 16 dosar fond) și stabilind data de la care s-a născut eventualul drept la transformarea postului, pe care aceasta îl invocă, anume dacă nașterea dreptului trebuie legată de momentul trecerii examenului de licență sau de cel al depunerii cererii prin care anunță angajatorul despre acest eveniment și solicită transformarea postului.
Totodată, se va clarifica petitul acțiunii, în baza art. 129 C.proc.civ., pentru a se lămuri dacă intenția reclamantei este aceea de a obține obligarea angajatorului la întreprinderea de demersuri sau la transformarea efectivă a postului, nefiind cu totul edificator, inclusiv din punctul de vedere al caracterului executoriu al hotărârii judecătorești (în ipoteza în care aceasta ar fi întemeiată) care anume demersuri sunt solicitate și deci în urma căror demersuri ar fi considerată executată de bună voie o eventuală hotărâre de admitere. În mod evident, a face demersuri este o obligație de mijloace, iar nu una de rezultat, în acest punct fiind necesară solicitarea lămuririlor de la reclamantă asupra petitului acțiunii.
Pe de altă parte, litigiul va fi soluționat prin raportare la aplicarea legii în timp, având în vedere și dezlegând, în funcție de poziția părților și de tranșarea momentului la care s-a putut naște eventualul drept al reclamantei la transformarea postului, care dispoziții legale sunt aplicabile, respectiv dacă au sau nu relevanță modificările legislative survenite prin intrarea în vigoare la L. nr. 3., la care se face pe larg trimitere în pozițiile procesuale exprimate de recurenți.
Vor fi avute în vedere și susținerile părților din cererile de recurs și întâmpinarea depuse la dosar.
Casarea va viza întreaga sentință raportat tocmai la faptul că dezlegările primei instanțe au avut în vedere o legislație inaplicabilă situației reclamantei, iar cu referire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de C. J. S. nu s-a reținut decât R. de O. și F. al C. de S. S. pentru Persoane cu Handicap, fără raportare la dispozițiile legale cu putere juridică superioară unui regulament, fiind deci necesară abordarea litigiului și sub acest raport din perspectiva legislației la care s-a făcut referire în cele de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E:
Admite recursurile declarate de C. J. S. și D. G. DE A. S. ȘI P. C. S. împotriva sentinței civile nr. 3051 din (...) a Tribunalului S. pronunțată în dosar (...) pe care o casează în totalitate și trimite cauza spre rejudecare către
Tribunalul Sălaj.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 28 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. T. D. C. G. C. M.
GREFIER, N. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...)
Jud.fond. M.K. și R.M.P.
| ← Decizia civilă nr. 3632/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 747/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
