Decizia civilă nr. 2222/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2222/R/2011
Ședința din 20 iunie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : L. D.
JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : G.-L. T. G. : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Ș. CU C. I-V. "L. B." B. M. împotriva sentinței civile nr. 377 din 22 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată D. P. L., și pe pârâtul intimat I. Ș. AL J. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 08 iunie
2011, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și, pe cale de consecință, menținerea dispozitivului sentinței recurate, precum și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ., întâmpinare la care a anexat și un set de acte ( filele 13-61 dosar ).
De asemenea, se constată că prin motivele de recurs pârâta recurentă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242
C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.377 din (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...) a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I. Ș. J. M. invocată de acesta și, în consecință a fost respinsă cererea formulată de reclamanta D. P. L. împotriva pârâtului I. Ș. J. M., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală;
A fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantă împotriva pârâtei Ș. cu cls. I-V."; L. B."; B. M. și, în consecință, a fost obligată pârâta Ș. cu cls. I- V."; L. B."; B. M. să-i plătească reclamantei indemnizația de pensionare în cuantum de trei salarii de bază raportate la salariul de bază avut în luna anterioară pensionării, actualizată cu rata inflației la data efectivă a plății.
Pentru a hotărî astfel asupra excepției lipsei calității procesuale pasive, prima instanță a reținut că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul material dedus judecății, respectiv raporturile de muncă.
Cum inspectoratele școlare județene sunt organe deconcentrate în subordinea M.ui Educației, Cercetării și Tineretului, cu atribuții clar prevăzute în art. 142 din L. învățământului nr. 84/1995 cu modificările și completările ulterioare, printre care cea de a coordona încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar, neavând în schimb calitatea de angajator în sensul art. 10 și 14 din Codul mu nci i , între inspectoratul școlar și cadrele didactice nu se nasc raporturi de muncă. Acestea iau ființă între directorul unității de învățământ și cadrele didactice, potrivit art. 11 alin. 5 din L.
128/1997 privind Statutul personalului didactic, întrucât angajarea pe post se face de către directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnată de inspectoratul școlar. Conform art. 22 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar aprobat prin O., directorul unității de învățământ în calitate de angajator încheie contractele individuale de muncă cu personalul angajat.
Rolul I. Ș. este deci doar acela de a dispune repartizarea cadrului didactic la o anumită unitate de învățământ.
Pe de altă parte, potrivit art. 167 din L. învățământului, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se face descentralizat prin bugetele consiliilor județene sau prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază teritorială își desfășoară activitatea, repartizarea fondurilor fiind dispusă prin hotărârea consiliului județean sau a celui local, fiecare unitate de învățământ întocmindu-și bugetul propriu, situație în care I. Ș. J. nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale.
Excepția amintită, de lipsă a calității procesuale pasivă, este una de ordine publică și derivă din dispozițiile imperative ale legii în ce privește atribuțiile legale ale inspectoratelor școlare județene, așa cum se regăsesc acestea în art. 142 din L. învățământului nr. 84/1995 în sarcina inspectoratelor școlare nu se regăsesc unele privind salarizarea personalului didactic sau angajarea efectivă a acestora. Doar atribuțiile enumerate la litera b (asigură aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ) și g (coordonează încadrarea unităților cu personal didactic necesar, în conformitate cu prevederile Statului personalului didactic) se apropie de problematica derulării raporturilor de muncă ale cadrelor didactice, însă nu într-un mod suficient de specific pentru a putea justifica în speță calitatea procesuală pasivă a pârâtului I. Ș. J. A., așa cum s-a arătat în întâmpinarea depusă de acesta în instanță, nu există vre-o formă de implicare efectivă a acestui pârât în încheiere contractului individual de muncă al cadrului didactic cu unitatea de învățământ iar repartizarea personalului didactic la diversele unității de învățământ făcută de acest pârât, nu reprezintă decât o condiție prealabilă încheierii contractului de muncă. Nu se poate spune că ar exista o legătură de cauzalitate suficient de calificată între această repartizare și faptul neacordării unor drepturi salariale.
Așa fiind, observând și dispozițiile art. 11 alin. 5 din L. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, potrivit cărora angajarea pe post se face de către directorul unității de învățământ (situație în care rolul de angajator, deci obligat la plata drepturilor salariale, este unitatea de învățământ, conform art. 10 și 14 din Codul Muncii), instanța apreciază operantă excepția lipseicalității procesuale pasive a pârâtului I. Ș. al J. M. și, în consecință va respinge acțiunea formulată împotriva acestuia ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Ca răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtul I. Ș. J. M., reclamanta arată că indemnizația de pensionare nu este un drept salarial, întrucât se acordă după încetarea contractului individual de muncă și a raporturilor de muncă. Acest drept a fost negociat și câștigat prin C. C. de M. U. la N. I. Ș. J. M. 2008-2009 și constituie „legea părților"; conform dispozițiilor art. 236 alin. 4
Codul muncii, iar executarea contractului este „obligatorie pentru părți";, conform art. 243 alin. 1 din același act normativ.
Examinând fondul cauzei instanța a reținut că reclamanta s-a pensionat pentru limită de vârstă la data de (...) conform deciziei nr. 2. eliberată de C. J. de P. M., ultimul său loc de muncă fiind la Ș. cu cls. I-V."; L. B."; B. M..
Potrivit art. 36 lit. e din C. C. de M. U. la N. N. I. Ș. J. M. pe 2008-2009 se stipulează: „. care se pensionează la limita de vârstă sau în condițiile art. 127 (3) din L. nr. 128/1997 primesc o indemnizație de cel puțin trei salarii de bază. Raportat la salariul de bază avut în luna anterioară pensionării";.
Acest contract colectiv de muncă a fost prelungit tacit și pentru anii
2009-2010 fiind în vigoare la data pensionării reclamantei.
C. C. de M. U. la N. N. 2007-2010 prevede: „cel puțin 2 salarii de bază…"; iar cel inferior, la N. I. Ș. J. M. pe 2008-2009 prevede 3 salarii de bază. Potrivit art. 238 (1) Codul muncii „contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior";.
Cum reclamanta nu a primit indemnizația de pensionare, instanța va admite cererea acesteia și va obliga unitatea școlară la plata celor trei salarii de bază raportate la salariul de bază avut în luna anterioară pensionării, actualizate cu rata inflației la data efectivă a plății.
Instanța apreciază că, deși potrivit art. 9 din L. nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi ((...)) nu se mai acordă ajutoare sau, după caz, indemnizații la ieșirea la pensie, retragere ori la trecerea în rezervă";, aceste dispoziții nu afectează existența și recunoașterea dreptului reclamantei la plata acestei indemnizații integral întrucât legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă (art. 1 Cod civil) dreptul la pensie al reclamantei fiind stabilit la data de (...) anterior intrării în vigoare a L. nr.
118/2010.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta Ș. cu clasele I-V. „L. B.";B. M. a declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.
În motivarea recursului s-a arătat că în baza art.9 din L. nr.118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar
„începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu se mai acordă ajutoare sau după caz indemnizații la ieșirea la pensie retragere ori la trecerea în rezervă";.
Chiar dacă dreptul la pensie al reclamantei a fost stabilit începând cu data de (...), decizia de pensionare a fost emisă la data de (...), iar solicitarea de acordare a celor trei salarii a fost înregistrată la unitatea școlară la data de (...).
În aceste condiții dacă s-ar pune în aplicare hotărârea primei instanțe ar încălca dispozițiile imperative ale legii, motiv pentru care se impunemodificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei, ca fiind lipsită de temei legal.
La data emiterii deciziei de pensionare era în vigoare L. nr.118/2010, care interzicea acordarea ajutoarelor sau indemnizațiilor la ieșirea la pensie, iar începând cu (...) s-a abrogat prin art.49 din L. nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, art.50 alin.12 din L. nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic în baza căruia „ Personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă";.
Drept urmare, începând cu (...) se mai putea acorda drepturile salariale prevăzute în contractul colectiv de muncă care nu erau prevăzute și în lege, inclusiv cele trei salarii la pensionare.
Totodată art.1 alin.2 din L. nr.330/2009 prevedea: „începând cu data intrării în vigoare , în tot sau în parte a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin.1 sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege";.
Dispozițiile actului normativ amintit nu prevăd acordarea vreunui ajutor la ieșirea la pensie, motiv pentru care, consideră că, atâta vreme cât obligația tuturor instituțiilor publice a fost aceea de a acorda în mod exclusiv drepturile prevăzute în L. cadru nr.330/2009, iar aceasta nu prevedea acordarea indemnizației la pensionare, ar fi încălcat și dispozițiile legale cadru în cazul în care ar fi acordat cele trei salarii la pensionarea reclamantei.
În plus, la art.40 din L. nr.330/2009 se precizează că „încălcarea dispozițiilor prezentei legi privind stabilirea salariului de bază la încadrarea, promovarea și avansarea personalului, a celorlalte drepturi precum și acordarea de drepturi fără respectarea prevederilor acesteia atrag, după caz răspunderea disciplinară, materială sau penală a persoanelor vinovate, potrivit legii";.
Reclamanta D. P. L. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerearecursului ca nefondat.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. varespinge recursul pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea dedusă judecății în fața primei instanțe, reclamanta a solicitat obligarea unității școlare la plata a trei salarii de bază avute în luna anterioară pensionării, conform prevederilor art. 36 lit. e din C. C. de M. U. la N. ISJ M. 2008-2009, înregistrat la D. de M. și P. S. a J. M. cu nr.
127/(...), încheiat pentru un an potrivit dispozițiilor art. 9, și a cărui valabilitate a fost prelungită până la data (...), nefiind denunțat de partenerii de dialog social.
Potrivit prevederilor art. 36 lit. e din CCM U. la N. ISJ MM 2008 -2009
„. care se pensionează la limita de vârstă sau în condițiile art. 127 alin. 3 din L. nr. 128/1997 primesc o indemnizație de cel puțin trei salarii de bază, raportate la salariul de bază avut în luna anterioară pensionării";.
Executarea clauzelor negociate potrivit contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru unitatea școlară în calitate de angajator, potrivit dispozițiilor art. 236 alin. 4 C.Muncii, art. 243 alin. 1, în vigoare la data la care s-a născut dreptul reclamantei, raportat la dispozițiile art. 7 alin. 2 di n L. nr. 130/1996.
Reclamanta s-a pensionat conform deciziei nr. 2./(...), eliberată de C. J. de P. M., începând cu data de (...), astfel încât dreptul său de a beneficia de indemnizația de pensionare s-a născut la această dată, când prevederile art.
36 lit. e din CCM U. la N. ISJ MM 2008-2009 produceau efecte față de salariații din învățământ.
Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 1 din L. nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, în vederea intrării lor în vigoare, legile și celelalte acte normative se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I iar potrivit art. 12 alin. 1 din același act normativ, „legile și ordonanțele emise de G. în baza unei legi speciale de abilitare intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau la o dată ulterioară prevăzută în textul lor. Termenul de 3 zile se calculează pe zile calendaristice, începând cu data publicării în Monitorul Oficial al României, și expiră la ora 24,00 a celei de-a treia zi de la publicare.";
L. nr. 118/2010 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 441/(...) și a intrat în vigoare, conform prevederilor art. 12 din L. nr. 24/2000, la data de 3 iulie 2010, ulterior datei la care s-a născut dreptul reclamantei, astfel că prevederile acesteia nu devin aplicabile în cauză, o interpretare contrară ar lipsi de conținut principiul neretroactivității legii.
Tot astfel, abrogarea art.50 alin.12 din L. nr.128/1997 prin art.49 pct.40 din L. nr.330/2009 nu are efect asupra contractului colectiv de muncă încheiat anterior intrării în vigoare a normei de abrogare.
În acest sens, Curtea observă că abrogarea art.50 alin.12 din L. nr.128/1997 în virtutea căreia se puteau negocia prin contracte colective de muncă și alte drepturi și indemnizații decât cele legale împiedică încheierea după data abrogării a unor asemenea acorduri colective ceea ce rezultă, de altfel, și din împrejurarea că numai prin L. nr.118/2009 legiuitorul a intervenit în contractul colectiv de muncă în derulare, precizând extrem de clar neacordarea în viitor a acestor prestații.
Dacă legiuitorul ar fi intenționat ca odată cu abrogarea art.50 alin.12 din
L. nr.128/1997 să nu se mai acorde drepturile stabilite prin contracte colective de muncă, nu ar mai fi fost necesară emiterea L. nr.118/2010 pentru suspendarea aplicării dispozițiilor de acordare a indemnizației de pensionare .
În caz contrar, abrogarea art.50 alin.12 din L. nr.128/1997 ar determina ineficiența unui contract colectiv de muncă încheiat în mod legal anterior datei de (...), ceea ce reprezintă o încălcare nepermisă a principiului constituțional al neretroactivității legii civile.
În realitate abrogarea art.50 alin.12 împiedică încheierea ulterior abrogării a unor contracte colective de muncă în care să se stabilească alte drepturi decât cele legale.
În același sens, trebuie interpretate și prevederile art.1 alin.2 din L. nr.330/2009, care nu pot fi asimilate unei norme de abrogare/suspendare a drepturilor prevăzute în contractul colectiv de muncă încheiat anterior intrării în vigoare a L. nr.330/2009, deoarece în caz contrar ar determina totala inutilitate a art.8 din L. nr.118/1990, ceea ce contravine art.16 și art.17 din L. nr.24/2000.
Aceste dispoziții legale urmăresc evitarea suprapunerilor, contradicțiilor și paralelismelor legislative, consacrând soluția abrogării exprese a unor asemenea norme în vederea asanării legislației, ceea ce însă L. nr.118/2010 nu dispune cu privire la normele L. nr.330/2009.
În fine, sancțiunea edictată de art.40 din L. nr.330/2009, nu prezintă relevanță în cauză deoarece acest act normativ nu are efecte asupra contractului colectiv de muncă anterior.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Ș. CU C. I-V. "L. B." B. M. împotriva sentinței civile numărul 377 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE PREȘEDINTE
L. D. S. D. G.-L. T.
G. C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond. C. M.
| ← Decizia civilă nr. 1597/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 728/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
