Decizia civilă nr. 1597/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie

Dosar nr. (...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 1597/R/2011

Ședința din 09 mai 2011

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : D. G.

GREFIER : C. M.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC E. C. SA împotriva sentinței civile nr. 5. din 13 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat M. C. A., având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul intimat M. C. A., domnul M.u Paul în calitate de reprezentant al S. I. C. cu împuternicire la dosar, lipsă fiind reclamantul intimat și reprezentantul pârâtei recurente.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 29 aprilie

2011, prin serviciul de registratură al instanței, S. I. C. în numele și pentru salariații menționați în tabelul anexă la acțiune a depus la dosar întâmpinare.

Reprezentantul reclamantului intimat depune la dosar împuternicire, concluzii scrise și cu titlu de practică judiciară un extras de site-ul portalului instanțelor de judecată și arată că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.

Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele expuse în scris prin întâmpinarea și concluziile scrise depuse la dosar.

Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Deliberând, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 5./(...), pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr. (...), s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă.

S-a admis acțiunea formulată de reclamantul/a M. C. A., prin mandatar

S. I. C., împotriva pârâtei SC E. C. SA și în consecință:

- a fost obligată pârâta SC E. C. SA, să plătească reclamantului/ei un ajutor material cu ocazia zilei SC E. SA, în sumă de 350 lei-impozabili, aferent anului 2007, sumă actualizată cu rata inflației de la data de 18 octombrie 2007, până la data plății efective.

- a fost obligată pârâta SC E. C. SA să plătească reclamantului/ei un ajutor material cu ocazia zilei SC E. SA, în sumă de 540 lei-impozabili, aferent anului 2008, sumă actualizată cu rata inflației de la data de 18 octombrie 2008, până la data plății efective.

Pentru a pronunța această hotărâre T. a avut în vedere următoarele considerente:

În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune, prima instanță a reținut că drepturile pretinse de către reclamantul/a pentru anii 2007-2008, sunt supuse termenului de prescripție de 3 ani, în conformitate cu art. art. 283 lit. c din Codul Muncii.

Drepturile bănești obiect al acțiunii se circumscriu sferei drepturilor salariale suplimentare, stabilite în conformitate cu art. 37 din Codul Muncii prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.

Contrar aserțiunilor pârâtei, pretenția dedusă judecății nu se află în relație cu ipoteza legală la care face referire lit. e a art. 283 alin. 1din Codul Muncii, ci vizează acordarea drepturilor bănești cuvenite angajaților, asimilate drepturilor salariale, ce trebuie să aibă un regim juridic similar, inclusiv sub aspectul termenului de prescripție.

Or, raportat la data înregistrării cererii pe rolul instanței, (...) și momentul la care pârâta era obligată să plătească pretinsele drepturi pentru anii 2007 și

2008, cu ocazia zilei SC E. C. SA sărbătorită în 18 octombrie, T. a conchis că pretenția reclamanților a fost promovată anterior expirării termenului de prescripție de 3 ani, instituit de textul art. 283 lit. c din Codul muncii.

În ceea ce privește fondul, s-a reținut că pârâta nu a negat îndreptățirea afirmată de reclamant/ă la beneficiul dreptului salarial suplimentar al ajutorului material aferent zilei SC E. C. SA, stipulat de art. 65 din C. Colectiv de M. la nivel de unitate, ci prin precizările sale a învederat că situația economico- financiară a angajatorului nu a permis decât acordarea parțială a drepturilor pretinse în anul 2007 și neîndeplinirea totală a obligației în anul 2008.

De asemenea, a reținut că potrivit art. 65 din C. Colectiv de M. încheiat la nivelul SC E. C. SA pentru anii 2007-2008, salariații beneficiază de un ajutor material bănesc, al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, cu ocazia zilei SC E. C. SA.

Având în vedere că potrivit art. 40 alin. 1, lit. c din Codul Muncii angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și constatând că pretențiile sunt fundamentate pe o prevedere din contractul colectiv de muncă legal încheiat, instanța a apreciat acțiunea ca fiind întemeiată, cu referire la drepturile bănești aferente anilor 2007 și 2008, cu mențiunea că în anul 2007 a fost acordat un premiu în sumă fixă de 100 lei, cu ocazia zilei sus menționate, astfel că se impune a fi acordată doar diferența.

Cauza pentru care nu a fost îndeplinită obligația asumată de angajator prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate înainte evocată, aceea că dificultățile economico-financiare cu care s-a confruntat au împiedicat acordarea sumelor solicitate, nu poate avea efectul exonerator la care fac trimitere apărările pârâtei, în lipsa instituirii exprese a unui atare aspect de exonerare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC E. SA B. solicitândcasarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii reclamantului, în temeiul art. 304 pct. 6 C.proc.civ.

Consideră că instanța de fond a reținut greșit faptul că acțiunea este supusă unui termen de prescripție de 3 ani conform art. 166 Codul Muncii, deoarece art. 65 din C. colectiv de muncă face referire la "ajutoare materiale" acordate odată pe an și nu la salarii.

Recurenta consideră că termenul de prescripție aplicabil este termenul de

6 luni, conform art. 283 lit. e din Codul muncii, sens în care invocă dispozițiile art. 39 alin. 1 lit. a și art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii.

Învederează că ajutorul material acordat cu ocazia Zilei Electrificării nu are regimul juridic aplicabil salariului, întrucât ajutorul respectiv se acordă o singură dată pe an și nu reprezintă o contraprestație a angajatorului pentru munca prestată de salariat, pentru aceasta din urmă angajatul fiind îndreptățit a i se acorda salariul. Ajutorul menționat este un beneficiu a cărui acordare reprezintă o liberalitate a angajatorului și care se acordă doar datorită simplei calități de salariat.

S. ITFE C. atât prin întâmpinare (f.5-8), cât și prin concluziile scrise(f. 15-

18) a solicitat respingerea recursului.

Nu au fost administrate probe noi.

Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. varespinge recursul pentru următoarele considerente:Recursul este nefondat.

Deși pârâta își motivează recursul în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 6 din Codul de procedură civilă, din examinarea criticilor formulate, Curtea apreciază că acestea se subsumează dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, astfel că va analiza cauza din această perspectivă.

Deoarece criticile pârâtei se referă doar la modul de soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune, Curtea consideră că elementul esențial în cauză este stabilirea naturii juridice a drepturilor pretinse.

În acest sens, Curtea constată că dreptul salarial nu reprezintă doar salariul de bază, ci, așa cum reiese din interpretarea dispozițiilor art. 154 și urm. din Codul muncii, acesta include și indemnizațiile, sporurile, precum si alte adaosuri care sunt exprimate în bani și reprezintă o contraprestație a muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.

Natura salarială a sumelor de care beneficiază angajatul nu decurge din denumirea convenită de părți, ci este determinată de considerarea lor de către părți ca o recompensare a muncii prestate de salariat în baza contractului individual de muncă.

Drepturile pretinse în cauză au fost denumite în C. colectiv de muncă ca fiind „. materiale";, sens în care s-a susținut de pârâtă că nu au natură salarială, însă din enumerarea criteriilor stipulate pentru acordare (legate de prestarea ireproșabilă a activității), precum și din caracterul periodic al acordării acestora

(anual), reiese cu certitudine caracterul salarial al acestora.

Așadar, drepturile pretinse prin acțiune constituie neîndoielnic drepturi salariale negociate, care își au izvorul în C. colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate.

De asemenea, art. 283 alin. (1) din Codul muncii prevede că:

„Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.

Potrivit alineatului 2 al aceleiași norme citate, „În toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.";

De asemenea, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 130/1996, prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin.(1) din Codul muncii.

Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. (1) lit. a) - d) din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție.

Dacă s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.

Mai mult, prin dispozițiile art. 166 alin. 1 din Codul muncii legiuitorul a statuat în mod expres că „dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate";.

Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii.

Ținând seama de considerente expuse, Curtea apreciază că T. a pronunțat o soluție legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. E. C. S. împotriva sentinței civile nr. 5198 din (...) a T.ui B. N. pronunțate în dosar numărul (...), pe care o menține.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din (...).

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

L. D. S. D. D. G.

Red. /dact.SD/ 2 ex./(...)/Jud.fond: C.N.

GREFIER C. M.

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 1597/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă