Decizia civilă nr. 3383/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 3383/R/2011
Ședința 03 octombrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : S. D. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : D. C. G. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC P. R. S. împotriva sentinței civile nr. 2023 din 18 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat C. R. A., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul intimat C. R. A., lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reclamantul depune la dosar un extras eliberat de A. J. pentru Ocuparea Forței de M. a județului C. din care rezultă data stabilirii dreptului de indemnizație de șomaj: (...). de asemenea, depune la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și prin care nu se invocă motive noi față de cele de la fond.
Reclamantul intimat arată că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul intimat solicită respingerea recursului pentru motivele arătate în scris prin întâmpinarea depusă la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2023 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar numărul (...), a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. R.-A. în contradictoriu cu pârâta S. P. R. S. C.-N. și a fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 600 lei reprezentând drepturi salariale restante aferente perioadei iulie-august 2010 și a sumei de 821 lei reprezentând salariile aferente lunilor noiembrie și decembrie 2010.
A fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantului a contravalorii indemnizației de șomaj la care ar fi avut dreptul pentru un interval de 6 luni, cu titlu de despăgubiri.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 500 lei, cu titlu de daune morale.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Între pârâta S. P. R. S. în calitate de angajator și reclamantul C. R. A. în calitate de salariat s-au stabilit raporturi de muncă în baza contractului individual nr. 384/(...), înregistrat la I. C. sub nr. 149005/(...) (fila 15), încheiat pe o perioadă determinată de 2 luni, începând cu data de (...). Prin actele adiționale nr. 1/(...) și nr. 2/(...) părțile au prelungit în mod succesiv durata acestui contract individual de muncă cu câte 2 luni (filele 16, 17).
Ulterior, prin D. nr. 251/(...) emisă de societatea pârâtă s-a constatat încetarea contractului individual de muncă în temeiul art. 56 lit. j din Codul muncii, începând cu data de (...) (fila 5).
Prin prezenta cerere, reclamantul solicită obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale neacordate pentru perioadele iulie-august 2010 și noiembrie-decembrie 2010 și respectiv acordarea de despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului material și moral pe care l-a resimțit.
Potrivit art. 154 din Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă și reprezintă un element esențial al acestui contract (art. 10 din Cod). De asemenea, conform art. 163 alin. 1, „Plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit";.
Statele de plată întocmite de societatea angajatoare și depuse în copie la dosar (filele 11-14) nu sunt semnate de către reclamant, conform prevederilor legale citate. De altfel, pârâta S. P. R. S. a și recunoscut temeinicia pretențiilor reclamantului atât cu privire la suma restantă de 600 lei aferentă perioadei iulie-august 2010 cât și cu privire la drepturile salariale pentru lunile noiembrie și decembrie 2010, neachitate, care se ridică la totalul de 821 lei.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 281 din Codul muncii, s-a dispus obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantului a sumelor menționate.
Reclamantul C. R. A. a mai solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de
5.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru neobținerea indemnizației de șomaj.
Potrivit art. 269 alin. 1 din Codul muncii, angajatorul este obligat să îl despăgubească pe salariat pentru prejudiciul material sau moral suferit din culpa sa în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
În speță, instanța a apreciat că sunt întrunite condițiile legale pentru angajarea răspunderii societății pârâte. În acest sens, conform art. 34 alin. 5 și art. 40 alin. 2 lit. h din Codul muncii, angajatorul este obligat să elibereze la solicitarea salariatului toate documentele care atestă calitatea de angajat, activitatea desfășurată și vechimea în muncă.
Or, după cum a arătat chiar pârâta S. P. R. S., aceasta nu a pus la dispoziția fostului salariat adeverința care atestă achitarea contribuțiilor sociale, pe care s-a obligat să o elibereze doar în cursul lunii mai 2011.
Pe cale de consecință, reclamantul C. R. A. nu a putut beneficia de indemnizația de șomaj la care avea dreptul. Pe de altă parte, în conformitate cu dispozițiile art. 38 alin. 3 din Legea nr. 76/2002, indemnizația de șomaj i se va acorda reclamantului doar începând cu data înregistrării cererii, nu și retroactiv, de la data încetării contractului individual de muncă.
Astfel, prejudiciul fostului angajat este cert și nereparat, iar între conduita culpabilă a societății și această pagubă există un evident raport de cauzalitate. Î. prejudiciului este egală, însă, cu totalul indemnizațiilor la care reclamantul ar fi avut dreptul pentru acest interval de 6 luni, neputându-se acorda cu titlu de despăgubiri întreaga sumă pretinsă.
În ceea ce privește daunele morale solicitate, în mod evident situația creată l-a afectat pe reclamant și în plan moral, nepatrimonial, întrucât s-aaflat în postura de a presta activitate fără a fi retribuit în mod corespunzător și a trecut o perioadă îndelungată de timp până la recunoașterea temeiniciei solicitării sale.
În acest context, se poate aprecia că stările de supărare și frustrare generate de conduita culpabilă a societății nu sunt suficient compensate prin admiterea cererii cu privire la pretențiile restante, ci se impune ca angajatorul să răspundă și pentru prejudiciul moral suferit de salariat în legătură cu serviciul, astfel că, în temeiul art. 269 din Codul muncii, s-a dispus obligarea pârâtei S. P. R. S. la plata în favoarea reclamantului a sumei de 500 lei cu titlu de daune morale. La stabilirea cuantumului acordat se ține cont de împrejurările specifice ale speței și de disproporția vădită existentă între acestea și suma de 2.000 lei solicitată.
În temeiul art. 291 din Codul muncii raportat la art. 274 din Codul de procedură civilă, s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S. P. R. S. a solicitat în principal - casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar în subsidiar - pronunțarea numai pe ceea ce reclamantul a cerut, fără adăugare de petite, respectiv fără contravaloareaindemnizației de șomaj și fără daune morale.
În motivarea recursului pârâta a arătat că tribunalul a acordat altceva decât reclamantul a cerut.
Prin cererea introductivă de instanță, astfel cum aceasta i-a fost comunicată, reclamantul nu a cerut contravaloarea indemnizației de șomaj și nu a solicitat nici daune morale.
Este adevărat că a menționat undeva în acțiune că pârâta nu i-ar fi dat
„actele pentru șomaj";. Fără să atașeze însă nici o pretenție acestei afirmații - nu s-a putut apăra deloc sub acest aspect, s-a încălcat principiul contradictorialității, iar instanța a intrat în ultra petita.
Cu privire la cuantumul salariului, s-a precizat că acesta este corect indicat, însă a existat deja o plată consistentă în contul acestor sume restante.
Astfel, prin ordinul de plată nr.11805 din (...) a plătit reclamantului suma de
1.000 lei reprezentând salariul iulie-august 2010 plus avans salariu noiembrie
20101, sumă de care trebuie să se țină cont.
Totodată nu sunt justificate nici daunele morale acordate. Pârâta a încercat să-i predea reclamantului restul de salariu însă acesta a evitat permanent, pe motiv că este litigiu. Când a indicat contul unde se puteau vira banii a și efectuat plata, mult înainte de comunicarea hotărârii din care a aflat că s-au acordat și daune morale, complet nejustificat și fără vreo culpă a pârâtei.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate,
Curtea de A. reține următoarele:
Așa cum a indicat recurenta-pârâtă, prin cererea de chemare în judecată reclamantul-intimat nu a solicitat obligarea acesteia la plata de 5000 lei despăgubiri pentru neplata indemnizației de șomaj și 2000 lei daune morale, capete de cerere cu care acțiunea a fost completată de reclamant la ultimul termen de judecată, la care pârâta a lipsit (fila 19 dosar fond).
Întrucât completarea acțiunii nu a fost comunicată pârâtei, aceasta nu a avut posibilitatea să își formuleze apărarea cu privire la aceste capete de cerere, fiind astfel încălcat atât dreptul său la apărare cât și principiul contradictorialității, motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă fiind întemeiat.
Al doilea motiv de recurs nu este întemeiat întrucât deși conform ordinului de plată depus în recurs (fila 4) intimatului-reclamant i s-au plătit
1000 lei, reprezentând restanță salariu iulie-august 2010 și avans salariu noiembrie 2010, această plată s-a efectuat în (...), după pronunțarea hotărârii, fiind o executare a acesteia.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 5 și 312 alin. 1 și 3
Cod procedură civilă se va admite recursul declarat de pârâta SC P. R. S. împotriva sentinței civile numărul 2023 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar numărul (...), care va fi casată în parte și în consecință se va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe în privința capetelor de cerere având ca obiect despăgubiri pentru neplata indemnizației de șomaj și daune morale.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâta SC P. R. S. împotriva sentinței civile numărul 2023 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o casează în parte și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe în privința capetelor de cerere având ca obiect despăgubiri pentru neplata indemnizației de șomaj și daune morale.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 03 octombrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, S. D. L. D. D. C. G.
GREFIER, C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...)
Jud.fond: A.G.C.
| ← Decizia civilă nr. 1876/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 144/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
