Decizia civilă nr. 3936/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR N. (...)
DECIZIA CIVILĂ N. 3936/R/2011
Ședința publică din data de 26 octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE: G.-L. T. JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M.
G.: G. C.
S-au luat in examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M., Ș. CU C. I-V. N. 4 B. și P. O. B. împotriva sentinței civile nr. 278 din 8 februarie 2011, pronunțată de
Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M. și pe pârâtul intimat C. LOCAL B., având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19 octombrie 2011, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A A supra recursurilor de față;
D. examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub dosarul nr. (...) la Tribunalul Maramureș reclamantul S. L. din Î. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâții: Ș. cu cls. I- V. nr. 4 B., C. Local B., P. orașului B., Ministerul Finanțelor Publice, obligarea acestora la plata tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin.
1 și 2 din L. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic cu modificările și completările ulterioare, începând cu 1 ianuarie 2008 până la 31 decembrie 2009, la valoarea actualizată cu rata inflației la data plății, precum și obligarea pârâților la plata tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 din L. nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic cu modificările și completările ulterioare, începând cu 1 ianuarie 2001 până la data 31 decembrie 2010, la valoarea actualizată cu rata inflației la data plății.
Pârâtul P. orașului B. și C. Local B. au formulat întâmpinare, prin care au invocat pe cale de excepție lipsa calității procesuale pasive a P. orașului B. și a C. local B., iar pe fondul cauzei, pârâtul C. local B. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât "în coeficienții de multiplicare din anexa nr.
2, prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30-35 ani, 35-40 ani și de peste 40 ani de învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1. din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute de art. 50 alin (2) din L. 128/1997, cu modificările și completările anterioare";.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin D. F. P. M. a formulat întâmpinare prin care a invocat pe cale de excepție lipsa calității procesuale pasive, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii.
Pârâta Ș. cu clasele I-V. nr. 4 B. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând dispozițiile art.5 alin. 2 din O.G.15/2008.
Prin sentința civilă nr. 278/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții: Ministerul Finanțelor Publice, C. Local B., P. M. B.
S-a admis acțiunea formulată de S. L. din Î. M., în contradictoriu cu pârâții: Ș. cu cls. I-V. nr. 4 B., C. Local B., P. orașului B., Ministerul Finanțelor
Publice și, în consecință:
Au fost obligați pârâții Ș. cu cls. I-V. nr. 4 B., C. Local B., P. orașului B.,
Ministerul Finanțelor Publice, să acorde membrilor de sindicat reprezentați de reclamant: P. M., T. V., H. L. C., G. F., T. doca, Stetco V., R. I., tranșa suplimentară de vechime prevăzută de art. 50 din L. 128/1997 începând cu (...) până la (...), actualizate în funcție de indicele de inflație la data plății și tranșa suplimentară de vechime prevăzută de art. 50 din L. nr. 128/1997 începând cu (...) până la data de (...), actualizate în funcție de indicele de inflație la data plății.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice T. a constatat că este neîntemeiată, reținând că Ministerul Finanțelor Publice în virtutea dispozițiilor art. 19 din L. nr. 500/2002 are atribuții de a pregăti proiectele legilor de rectificare bugetară. Întrucât sumele alocate unităților de învățământ nu sunt suficiente pentru punerea în executare a hotărârilor judecătorești, Ministerul Finanțelor Publice alocă fondurile necesare efectuării plății, astfel încât, deși nu este implicat direct în raporturi juridice se impune chemarea sa în judecată pentru opozabilitatea hotărârii, pentru a se putea executa hotărârea, ceea ce justifică calitatea sa procesuală pasivă.
Cu privire la excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. local al orașului B. și P. orașului B., T. a reținut că sunt nefondate întrucât, chiar dacă, nu au raporturi juridice directe cu personalul didactic din unitățile de învățământ, C. local al orașului B. și P. orașului B. au obligația legală de a cuprinde în buget și cheltuielile de personal privind salarizarea cadrelor didactice - art. 167 din L. nr. 84/1995, art. 4 din O.G. nr. 22/2002, în ceea ce privește C. local al orașului B.
Conform art. 63 alin. 4 lit. a și b din L. 215/2001 P. exercită funcția de ordonator principal de credite, întocmește proiectele bugetului local și contul de încheiere a exercițiului bugetar și le supune spre aprobare consiliului local.
Pe fond, T. a reținut că potrivit art. 50 alin. 1 și 2 din L. 128/1997 privind S tatutul personalului didactic „Personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizarea stabilită de lege și de tranșe suplimentare, care se acordă la 30,35 și la peste 40 ani activitate în învățământ";.
În anexa nr. 2 din OG nr.15/2008 se regăsesc coeficienții de multiplicare pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar. Aceasta ordonanță se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2008.
Tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 și 2 din L.
128/1997 nu se regăsesc în coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru ultimele trei tranșe de vechime (30-35 ani, 35-40 ani și peste 40 de ani), așa cum prevede art. 5 alin. 2 din OUG 15/2008.
Conform art. 1 lit. b din O.G. 15/2008 "coeficientul de multiplicare prevăzut pentru funcțiile didactice de predare cu grad didactic II, definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate și pentru funcțiile didactice auxiliare sunt majorate cu 10% începând cu (...) față de nivelul din (...)";. A. este motivul pentru care apare diferența între coeficienții prevăzuți pentru profesorii cu grad didactic II și definitiv în L. nr. 220/2007 (cum s-a aplicat până la (...)) și cei prevăzuți în O.G. 15/2008 (aplicabilă pe perioada (...)-(...)) și nu faptul că s-ar fi introdus în acești coeficienți tranșele suplimentare de vechime. A. a fost și motivul pentru care Curtea Constituțională a României a emis Decizia 893/(...) prin care a declarat neconstituționalitatea art. 5 alin. 2 din O.G. 15/2008 conform căruia "În coeficienții de multiplicare din anexa 2, prevăzut la ultimele trei tranșe de vechime recunoscute de 30 ani, 35 ani, 35-40 ani și peste 40 ani în învățământ sunt cuprinse și creșterile de 1. din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime prevăzute la art. 50 alin.2 din L. 128/1997.";
Instanța a mai reținut că începând din (...), conform art. 10 din A. II a L. nr. 3. și a prevederilor punctului 6 din Notă la A. II a L. nr. 3. se acordă în continuare tranșele de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 din L. 128/1997, până la data de (...), respectiv, apariția L. cadru 284/(...), aspect ce rezultă și din adresa nr. 757/BO/(...) a M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Finanțelor P ublice prin D. G. a F. P. M., Ș. cu clasele I-V. nr. 4 B. și P. O. B.
1. Prin recursul declarat, P. orașului B. a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în bugetul local al orașului B., pe anul
2011 nu sunt incluse sume pentru plata transelor suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 și 2 din L. nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic începând cu 1 ianuarie 2008 pana la 31 decembrie 2009 la valoarea actualizata cu rata inflației la data plății, motiv pentru care efectuarea acestor plăți nu are temei legal.
Primăria se găsește in imposibilitatea atribuirii diferențelor de sume motiv pentru care solicită respingerea acțiunii reclamantului si îndreptarea recuperării sumelor către Inspectoratul Școlar M. ca si foruri superioare si decizionale cu privire la alocarea sumelor prevăzute de art. 50 alin.2 din L. nr.128/1997 si O.G. nr. 15/2008.
2. Prin recursul formulat, Unitatea școlară Ș. cu C. I-V. nr. 4 B. a solicitat modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii civile formulate de reclamantul S. L. din Î. M., ca fiind lipsită de temei legal.
În motivarea recursului recurenta a arătat că din dispozițiile art. 5 alin
(2) din OG 15/2008, act normativ care a intrat în vigoare la (...), rezultă că: "În coeficienții de multiplicare din anexa nr. 2, prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30 - 35 de ani, 35 - 40 de ani și peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1. din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute de art. 50 alin. (2) din
L. nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare."
Atâta vreme cât actul normativ invocat dispune în mod expres faptul că acele creșteri de 1. din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute de art. 50 alin. (2) din L. nr. 128/1997 sunt incluse în coeficienții de multiplicare, unitatea școlară pârâtă a procedat în mod corect prin calcularea salariilor în baza acelor coeficienți, nemaiaplicând suplimentar încă o creștere de 1., deoarece s-ar fi ajuns la dublarea acelei creșteri salariale prevăzute de art. 50 alin (2) din Statutul personalului didactic.
În ceea ce privește obligarea unității școlare la acordarea tranșelor suplimentare de vechime începând cu (...), în baza art. 50 alin 1 din L.
128/1997, precizează că art. 10 din A. II a L. 3. dispune următoarele: "de prevederile art. 50 alin. (1) și ale art. 90 alin. (1) din L. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază numai profesorul universitar și profesorul 1 grad didactic 1 din învățământul preuniversitar."
Același lucru este prevăzut și la punctul 7 alin (6) din Nota la A. II a L.
3.. De aici rezultă că nu toate cadrele didactice beneficiază de tranșa de vechime, ci doar profesorii cu gradul didactic 1, iar aceste tranșe de vechime apar în grila de salarizare.
În plus, începând cu (...), art. 50 alin (2) din Statutul personalului didactic, în baza căruia se acorda o creștere a coeficientului de ierarhizare de
1. din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime a fost abrogat de L. 3., motiv pentru care, începând cu acea dată, este ilegală creșterea coeficientului de ierarhizare de 1. din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., OG nr.11/2007; L. nr.220/2007; OG nr.15/2007; L. nr.3.; L. nr.128/1997.
3. Recurentul pârât Ministerul Finanțelor Publice, prin D. G. a F. P. M., a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii obligării M. F. P. la alocarea sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate de S. L. din Î. M..
În motivarea recursului recurentul a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, arătând că nu are raporturi juridice cu reclamanții.
Menționează recurentul că rolul esențial în procesul bugetar și în execuția bugetară revine Guvernului respectiv P. potrivit art. 17 alin. 1 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, Parlamentul fiind acela care adopta legile bugetare anuale si legile de rectificare elaborate de G.
Reglementând rolul Guvernului la art.18 din aceeași lege, stabilește că acesta asigura însăși elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale si transmiterea acestora spre adoptare P., precum și supunerea spre adoptare P. a proiectelor legilor de rectificare bugetară și a contului general anual de execuție.
În asemenea condiții, admiterea cererii formulate împotriva M. F. P. ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane si care nu se număra printre angajații M. F. P., încălcându-se astfel prevederile art.14 din L. nr.500/2002.
Obligarea M. F. P. la alocarea sumelor solicitate de reclamanți este lipsită de suport legal si in același timp imposibila deoarece aceste sume trebuie propuse de către ordonatorii principali de credite conform art.34 alin.1 din L. nr.500/2002, iar Ministerul Finanțelor Publice sa fie autorizat in acest sens de către legiuitor.
Mai arată recurentul că raporturile de muncă nu s-au stabilit între reclamanți și Ministerul Finanțelor Publice și consideră astfel că nu poate fi obligat la alocarea unor sume de bani aparținând angajaților altor instituții și nu poate avea calitatea de pârât în cauză.
In drept, recurentul a invocat prevederile art.304 pct. 9 C.proc.civ.
În data de (...), P. orașului B. a depus la dosarul cauzei un script intitulat
„Precizări"; (f. 17-18), prin care a solicitat modificarea hotărârii în sensulrespingerii acțiunii civile formulate de intimatul S. L. din Î. M. și casarea sentinței recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță,însă prin încheierea din data de (...) instanța a constatat tardivitatea noilor motive de recurs formulate de P. orașului B. prin aceste precizări.
În data de (...), reclamantul intimat S. L. din Î. M. a depus întâmpinare (f.
20-22), prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond, arătând că față de atribuțiile M. F. P. reglementate de art. 19 din L. nr. 500/2002, consideră că instanța de fond a procedat corect în sensul obligării acestui pârât la alocarea sumelor necesare efectuării plății tranșelor suplimentare de vechime.
Referitor la recursul pârâtei Ș. cu clasele I-V. nr. 4 B. a arătat că prevederile art. 5 alin. 2 din OG nr. 15/2008 au fost declarate neconstituționale, iar după data de (...) invocă prevederile art. 10 din A. II și ale punctului 6 din nota la A. II din L. nr. 3..
Menționează că, cunoscând situația primăriilor din județul M., a chemat în judecată și Ministerul Finanțelor Publice, pentru ca hotărârea să poată fi pusă în executare.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și adispozițiilor legale incidente, Curte reține următoarele:
Recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin D. G. a F.
P. M., este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Astfel cum rezultă din cererea introductivă de instanță, prin demersul lor juridic reclamanții membri de sindicat au solicitat obligarea pârâtului
Ministerul Finanțelor Publice, alături de ceilalți pârâți, la plata sumelor reprezentând tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 și
2 din L. nr. 128/1997, începând cu 1 ianuarie 2008 până la 31 decembrie
2009, și la plata tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 din L. nr. 128/1997, începând cu 1 ianuarie 2010 până la data 31 decembrie
2010, la valoarea actualizată cu rata inflației la data plății.
Calitatea de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului, respectiv al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății. Instanța are obligația de a analiza calitatea procesuală a fiecărei părți, în privința pârâtului trebuind să constate că este titularul obligației în raportul juridic dedus judecății.
Conform dispozițiilor art. 11 al. 5 din L. nr. 128/1997, coroborate cu dispozițiile art. 7 alin. 8 și 9 din L. nr. 84/1995 (dispoziții legale în vigoare în perioada pentru care se solicită drepturile salariale ce fac obiectul cauzei) calitatea de angajator al personalului didactic și, prin urmare, de obligat la plata drepturilor salariale o are doar unitatea de învățământ cu personalitate juridică pârâtă în cauză. În același sens sunt și dispozițiile art. 93 din L. educației nr. 1/2011, intrată în vigoare la data de (...).
Cum recurentul nu are calitatea de angajator al reclamanților, acestuia nu îi revine obligația prevăzută de art. 161 alin. 1 din Codul Muncii privitoare la plata directă către aceștia a drepturilor salariale la care sunt îndreptățiți.
Astfel cum în mod legal a reținut și prima instanță, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.
Ministerul Finanțelor Publice elaborează în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 pct. 6 din HG nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea M. F. P., proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 28 din L. nr. 500/2002, legea finanțelor publice, Ministerul Finanțelor Publice are atribuții înelaborarea proiectului legii bugetului și a proiectului bugetului de stat pe baza propunerilor prezentate de ordonatorii principali de credite.
Prin urmare, rolul Ministerul Finanțelor Publice este acela de administrator al bugetului statului și, în baza legii bugetului de stat, repartizează sumele către ordonatorii principali de credite, astfel cum acestea sunt prevăzute în buget.
Ministerul Finanțelor Publice are atribuția de a vira ordonatorilor principali de credite acele sume care au fost prevăzute de legea bugetului de stat, revenindu-i obligația de a elabora proiectul legii bugetului și a bugetului de stat în conformitate cu dispozițiile legale, ținând seama de sumele corespunzătoare drepturilor salariale cuvenite personalului bugetar potrivit legii.
Însă toate aceste aspecte ar fi fost eventual de natură să justifice calitatea procesuală pasivă a acestui pârât numai în măsura în care acesta ar fi fost chemat în judecată în considerarea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțelor publice, în temeiul căreia exercită anumite funcțiile specifice cu privire la derularea procedurii bugetare (întocmirea proiectului bugetului de stat, executarea și încheierea exercițiului bugetar), prin formularea unei cereri de obligare a sa la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale.
Cum prin cererea introductivă reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul recurent pentru ca acesta să fie obligat la plata drepturilor salariale solicitate, calitatea procesuală pasivă a acestui pârât trebuie stabilită prin raportare la obiectul acțiunii, astfel că nu poate fi reținută argumentarea primei instanțe privind justificarea calității procesuale a pârâtului recurent în cauză prin prisma atribuțiilor acestuia prevăzute de art. 19 din L. nr.
500/2002.
În același sens, nu poate fi reținută nici susținerea intimatului reclamant din întâmpinarea depusă în recurs, potrivit căreia calitatea procesuală pasivă a recurentului este justificată prin prisma obligației acestuia de a aloca fondurile necesare plății drepturilor salariale solicitate, întrucât în cauză nu a fost formulat un asemenea capăt de cerere.
Curtea reține astfel că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, în mod greșit instanța de fond a considerat că pârâtul recurent are calitate procesuală pasivă în cauză.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea va admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și va modifica sentința atacată în sensul că va fi admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât, cu consecința respingerii acțiunii formulate în contradictoriu cu acesta, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ce privesc recursurile declarate de pârâții Ș. cu clasele I-V. nr. 4 B. și P.orașului B. Curtea reține că sunt fondate în parte, având în vedere următoarele:
Potrivit art. 50 alin. 1 din L. nr. 128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, alin. 2 al aceluiași art. 50 prevăzând că pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1. din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Prin Ordonanța nr. 4/2006 au fost majorate, începând cu data de (...), salariile de bază ale personalului didactic din învățământ, însă, prin această ordonanță nu s-au adus nici un fel de modificări tranșelor suplimentare devechime prevăzute în art. 50 alin. 1 și 2 din L. nr. 128/1997, respectiv, aceste tranșe suplimentare de vechime nu au fost incluse în coeficienții de multiplicare, aspect care rezultă cu evidență din textul O.G. nr. 4/2006.
Prin O.G. nr. 11/2007 salariile de bază ale personalului didactic din învățământ au fost majorate începând cu data de 1 ianuarie 2007, prin modificarea valorii coeficientului de multiplicare însă, așa cum rezultă din art. 2 și 3 din O.G. nr. 11/2007, în acești coeficienți de multiplicare nu a fost inclus și sporul cuvenit pentru tranșele suplimentare de vechime prev. de art. 50 alin. 1 și 2 din L. nr. 128/1997, ceea ce a fost inclus în coeficienții de multiplicare fiind sporul de stabilitate prevăzut de art. 50 alin. 11 din L. nr.
128/1997 (prin art. 2 din O.G. nr. 11/2007) și respectiv, sporul pentru suprasolicitare neuropsihică prev. de art. 50 alin. 13 din L. nr. 128/1997 (prin art. 3 din O.G. nr. 11/2007).
Prin O.G. nr. 15/2008 au fost prevăzute creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ, acest act normativ urmând să-și găsească aplicare începând cu data de 1 ianuarie 2008. Prin art. 2 din O.G. nr. 15/2008 au fost menținute dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 11/2007, iar prin art. 5 alin. 2 din O.G. nr. 15/2008 s-a prevăzut că „în coeficienții de multiplicare cuprinși în Anexele nr. 2, 2 a și în Anexele 1.1 b și
1.2 b, prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30-35 de ani,
35-40 de ani și peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1. din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prev. de art. 50 alin. 2 din L. nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare";.
O.G. nr. 15/2008 a fost aprobată prin L. nr. 221 din 27 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 730 din 28 octombrie 2008.
Potrivit art. I din OUG nr. 151 din 10 noiembrie 2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, art. 5 a fost din nou modificat, păstrându-se, însă, dispoziția de introducere a creșterilor de 1. în coeficientul de multiplicare.
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 983 din 30 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 31 iulie 2009 a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Ordonanța Guvernului nr.
15/2008, constatându-se că acestea sunt neconstituționale.
În considerentele Deciziei menționate Curtea Constituțională a reținut că
„în pofida faptului că ordonanța criticată a fost aprobată prin nr. 2., aceasta nu a acoperit viciile sale de neconstituționalitate."; De asemenea, Curtea a reținut că „nici modificarea sau completarea dispoziției legale criticate de către legiuitorul ordinar sau delegat nu poate acoperi neconstituționalitatea constatată de către Curtea Constituțională, actele normative succesive de modificare sau completare fiind lovite de același viciu de neconstituționalitate în măsura în care confirmă soluția legislativă declarată neconstituțională din punct de vedere intrinsec sau extrinsec. O atare soluție se impune și pentru că viciul de neconstituționalitate stabilit de instanța de contencios constituțional trebuie eliminat, și nu perpetuat prin actele normative succesive de modificare și completare.";
În consecință Curtea de A. reține că singura normă care, în mod legal, poate sta la baza calculului tranșelor suplimentare de vechime până la data de (...) rămâne art. 50 alin. 1 și 2 din L. nr. 128/1997.
Acordarea acestor drepturi apare însă justificată doar până la data de
(...), întrucât prin dispozițiile L. nr. 3. - (...), legiuitorul a menținut beneficiulprevăzut la al. 1 din art. 50, abrogând însă în mod expres dispozițiile art. 50 al.
2 din L. nr. 128/1997, prin dispozițiile art. 48 pct. 40 din L. nr. 3..
Așadar, legiuitorul a menținut și ulterior intrării în vigoare a L. nr. 3., beneficiul tranșelor suplimentare de vechime, însă criteriile avute în vedere de către acesta prin art. 50 al. 2 din L. nr. 128/1997 nu mai subzistă, stabilirea acestora în noua reglementare având la bază coeficienții de ierarhizare determinați și prin raportare la gradația corespunzătoare tranșelor de vechime indicată în A. II/1.2 din L. nr. 3..
În raport de aceste aspecte, având în vedere că în reglementarea în vigoare în perioada 01 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010 nu au mai fost prevăzute distinct alte criterii de acordare a acestor tranșe suplimentare de vechime, Curtea reține că nu există nici un temei legal în baza căruia să se constate că drepturile salariale ale reclamanților nu au fost calculate cu respectarea tranșelor de vechime prevăzute de lege în raport cu vechimea în învățământ și gradul didactic și funcția didactică a fiecăruia.
În ce privesc aspectele invocate de recurentul P. orașului B. prin memoriul de recurs, Curtea reține că potrivit prevederilor art. 167 din L. nr.
84/1995 (act normativ în vigoare până la data de (...)) unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.
De asemenea, conform disp.art.16 din H.G. nr.2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Conform art. 36 din L. nr. 215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, iar P. orașului B. este ordonator principal de credite al bugetului orașului, conform art. 63 alin.
(4) lit. a) din L. 215/2001.
Se reține astfel că pârâtului P. orașului B. îi revin atribuții în ceea ce privește alocarea și fundamentarea fondurilor necesare unităților de învățământ. N. în bugetul pe anul 2011 a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale solicitate de reclamanți nu poate determina sistarea plății acestor drepturi salariale, atâta timp cât ordonatorii principali de credite, în elaborarea bugetelor instituțiilor din subordine, au obligația de a respecta inclusiv dispozițiile legale care reglementează drepturile salariale ale angajaților.
De altfel, acest aspect aparține etapei executării hotărârii, neputând fi opusă drepturilor de natură salarială ale reclamanților, care au caracter pur și simplu, nedepinzând de o atare pretinsă condiție suspensivă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 al. 1-3 Cod procedură civilă, Curtea va admite în parte recursurile declarate de pârâții Ș. cu clasele I- V. nr. 4 B. și P. orașului B., astfel că va modifica în parte sentința, în sensul că va respinge cererea formulată de S. L. din Î. M. având ca obiect plata tranșelor suplimentare de vechime pentru perioada 01 ianuarie 2010 - 31 decembrie
2010.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E A dmite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și admite în parte recursurile declarate de pârâții P. O. B. și Ș. CU C. I-V. N. 4 B. împotriva sentinței civile nr. 278 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și în consecință respinge acțiunea formulată de S. L. din Î. M. în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge cererea formulată de S. L. din Î. M. având ca obiect plata tranșelor suplimentare de vechime pentru perioada 01 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010.
Menține restul dispozițiilor din sentință. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 26 octombrie 2011.
PREȘED.TE JUDECĂTORI G .-L. T. S.-C. B. I.-R. M.
G.
G. C.
Red.GLT/dact.MS/3 ex./(...) Jud.fond: M.C.
| ← Decizia civilă nr. 4964/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1876/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
