Decizia civilă nr. 1876/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 1876/R/2011
Ședința publică din data de 25 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-R. M. JUDECĂTORI: G.-L. T.
S.-C. B. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 360 din 24 ianuarie 2011, pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată T. A. și pe pârâta intimată G. U. B.-B., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriul de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
Cauza rămâne în pronunțare.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 360 din 24 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a admis cererea formulată de reclamanta T. A. în contradictoriu cu pârâții G. U. B.-B. și C. LOCAL AL M. C.-N.
Pârâta de rândul 1, în calitate de angajator, a fost obligată la calcularea
și la plata drepturilor salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr.
2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea O. G.ului nr. 1., actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data plății efective, pentru perioada (...) - (...).
Pârâta de rândul 1 a fost obligată să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
Pârâtul de rând 2 a fost obligat la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că reclamanta a avut calitatea de salariat al pârâtei G. U. B.-B. în perioada (...) - (...).
Prin dispozițiile art. 1 alin. 1 lit. b și c din OG nr. 1. privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008 s-a stabilit o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie
2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări prin L. nr. 2., principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare de la 1,000 la
400,00 lei pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, ceea ce asigura creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar de aproximativ
50% față de 31 decembrie 2007. Prin OUG nr. 136/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008, a modificat unele prevederi ale OG nr. 1., așa cum a fost aprobată prin L. nr.2., reducând majorările salariale stabilite de P.
Actul normativ a fost însă declarat neconstituțional prin D. nr. 1221/(...), publicată în M.O. nr. 804/(...), partea I.
S-a stabilit de către Curte că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ, adoptată de P. încalcă articolul 1 alin.
4, art. 61 alin. 1 și art. 115 alin.4 din Constituție.
Totodată, s-a arătat că o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art. 115 alin. 6 coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 alin. 1 din L. fundamentală.
În consecință, Curtea a constatat și încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. 5.
Ulterior, G.ul a emis OUG nr. 151/(...), publicată în M.O. nr.759/(...), partea I, prin care, după ce în art. 1 pct. 1 modifică denumirea OG nr.1., prin art. I pct. 2 și 3, reduce în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr. 2. de aprobare a OG nr.1..
Prin D. nr. 842/(...), publicată la (...), s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 din OUG nr. 151/2008 pentru modificarea și completarea OG nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea Constituțională a folosit în esență aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității OUG nr.136/2008, statuând că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de P. încalcă dispozițiile art. 1 alin. 4, art. 61 alin. 1 și art. 115 alin. 4 din Constituția României. Totodată, o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art. 115 alin.6 din Constituție, coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 alin.1 din legea fundamentală.
Prin D. nr. 989/(...) Curtea a constatat încă o dată neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct.2 și 3 din OUG nr.151/2008, concomitent cu constatarea neconstituționalității art. 2 și 3 din OUG nr.1/2009, privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar.
Atât prin dispozițiile art. 2 și 3 din OUG nr. 1/2009, cât și prin dispozițiile art. 2 și 3 din OUG nr. 31/2009 și dispozițiile art. 2 din OUG nr.
41/2009 se reglementează modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct.2 și 3 din OUG nr. 151/2008, prevederi constatate neconstituționale de către Curtea Constituțională.
Cum modificările aduse OG nr. 1., prin dispozițiile art. I pct.2 și 3 din
OUG nr. 151/2008 nu-și mai produc efecte, fiind suspendate de drept, potrivit art. 31 alin.3, fraza a II-a din L. nr. 47/1992, nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte.
T. a observat, în același timp, că G.ul, în loc să pună de acord prevederile neconstituționale cu Constituția, potrivit art. 31 alin. 3 din L. nr. 47/1992, a procedat la emiterea unor noi ordonanțe de urgență (nr. 31/2009 și nr.
41/2009), cu efecte juridice asemănătoare anterioarelor ordonanțe declarate neconstituționale.
În atare situație, ca urmare a constatării prin decizii succesive a neconstituționalității modificărilor aduse de G. O. nr. 1., așa cum aceasta fusese aprobată prin L. nr. 2., tribunalul apreciază că în prezent OG nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și 2009 personalului din învățământ funcționează în condițiile în care aceasta a fost aprobată prin L. nr. 2..
A privi astfel lucrurile înseamnă a respecta considerentele Curții Constituționale și a pune în aplicare voința P.ului cu privire la domeniul reglementat, afirmarea principiului separației și echilibrului puterilor în stat, precum și a principiului respectării Constituției, a supremației sale și a legilor.
Pe de altă parte, potrivit art. 169 alin. 1 din Codul muncii, angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Or, neplata salariului stabilit prin lege, potrivit art. 157 alin. 2 din Codul muncii, constituie o încălcare a contractului de muncă intervenit între angajator și salariat și care atrage răspunderea civilă contractuală a celui ce angajează.
Și, întrucât în cauză se aplică principiile răspunderii civile contractuale, cel vinovat trebuie să asigure repararea integrală a prejudiciului produs, iar atunci când este vorba despre plata unei sume de bani cuantumul prejudiciului se compune atât din această sumă cât și din corecția ei cu indicele de inflație.
Prin urmare, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, pârâta G. U. B.-B., unitate de învățământ ce funcționează potrivit art.145 din L. nr. 84/1995 a învățământului, în calitate de angajator, urmează a fi obligată la calcularea și la plata către reclamantă a diferențelor salariale neacordate potrivit OG nr. 1..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul C. LOCAL AL M. C.-N. solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii, invocând lipsa calității procesuale pasive.
În motivarea recursului a arătat că în conformitate cu L. nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora.
Potrivit art.167 din L. nr. 84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar sunt finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul local și din alte surse, urmând ca finanțarea de bază să se asigure prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Pentru ca pârâta să poată aloca fonduri pentru cheltuielile de personal, este imperios necesar ca aceste sume să fi fost prevăzute în bugetul de stat, iar aceste sume să fi fost repartizate și virate în contul bugetului local, pârâta făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ în funcție de necesarul financiar al fiecăreia, în conformitate cu disp.art.39 alin.6 din L. nr.273/2006.
Mai arată că bugetul pe anul 2011 a fost aprobat prin HCL nr. 2/(...), însă nu a fost asigurată surse de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamantei.
Potrivit Legii bugetului de stat pentru anul în curs, sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Repartizarea acestor sume pe comune, orașe, municipii se face prin decizie a directorului D. Generale a F. P. Județene după consultarea C.ui
Județean și a Primarului și cu asistența tehnică de specialitate a I. Ș. sau a D. de muncă și solidaritate socială, în funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, Curtea constată că recursul este nefondat, astfel că, întemeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din C.proc.civ., îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Prin motivele de recurs invocate de pârât, acesta a înțeles în esență să critice hotărârea instanței de fond invocând lipsa calității procesuale pasive în ceea ce privește obligația de a aloca fondurile necesare plătii drepturilor salariale în favoarea reclamanților.
Potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 2 lit. d din L. nr. 215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform art.63 alin. 4 lit. a din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
Conform prevederilor art.16 din HG nr. 2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Potrivit dispozițiilor art. 17 din aceeași hotărâre, de la bugetul de stat, prin bugetul M. E. și C., se asigură doar anumite cheltuieli aferente unităților de învățământ preuniversitar, printre care nu se regăsesc și cele privind salarizarea personalului din învățământ.
În acest sens, potrivit prevederilor art. 33 din H.G. nr. 2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M. E. și C. și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
Astfel, nu se poate reține că recurentul nu are calitate procesuală pasivă în cererea reclamantului de obligare la alocarea sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune, acesta având un rol însemnat chiar în procesul de stabilire a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului.
Conform lit. c) a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, iar pe baza propunerilor comisiei locale de finanțare, consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului B. aprobă și comunică unităților de învățământ de pe raza lor teritorială nivelul costurilor pe preșcolar/elev pentru finanțarea acestora și solicită fiecărei unități de învățământ proiectele de buget pentru anul financiar următor.
Curtea mai constată faptul că recurentul nu a fost obligat la plata directă a salariilor către reclamanți, astfel încât nu pot fi reținute motivele de recurs prin care se invocă faptul că nu există raporturi juridice de muncă între reclamant și consiliul local.
Acesta a fost obligat doar să ia măsuri pentru alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce se cuvin personalului din învățământ potrivit dispozițiilor Legii nr. 2., începând cu data de (...).
Lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale nu poate fi reținută de către instanță ca motiv de netemeinicie a acțiunii prin care salariații solicită îndeplinirea obligației de plată a salariilor stabilite conform legii, astfel încât în cauză nu pot avea relevanță dispozițiile din HCL nr. 2/(...).
Se mai reține că, procesul civil, fiind guvernat de principiul disponibilității părților, acestora le revine sarcina de a stabili cadrul procesual în cauză. În cazul în care recurentul-pârât aprecia că pentru soluționarea cauzei prezintă interes introducerea în cauză a terților, respectiv a M. F. P., prin D. F. P., acesta avea posibilitatea de a-i atrage în proces în termenele procedurale, potrivit dispozițiilor legale în materie.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1
Cod.proc.civ., urmează să respingă ca nefondat recursul formulat și să mențină sentința civilă pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 360 din 24 ianuarie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 mai 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI I .-R. MAYGAROSI G.-L. T. S.-C. B.
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud.fond. C. AM.
G. C.
GREFIER
| ← Decizia civilă nr. 3936/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3383/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
