Decizia civilă nr. 3589/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. (...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 3589/R/2011

Ședința din 17 octombrie 2011

Instanța constituită din: PREȘED.TE : D. G.

JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : L. D.

G. : C. M.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 1009 din 20 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M., și pe pârâții intimați Ș. CU C. I- V. S., C. LOCAL S., P. C. S., având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 03 octombrie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate, precum și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.

De asemenea, se constată că prin motivele de recurs pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2

C.pr.civ.

Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.

C U R T E A

Deliberând, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.1009 din (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin întâmpinare.

A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Î. M., în contradictoriu cu pârâții Ș. cu cls.I-V. S. cu sediul în S., comuna S., județul M.,

C. Local S., P. comunei S., Ministerul Finanțelor Publice.

Au fost obligați pârâți să acorde membrilor de sindicat reprezentați de reclamant: A. P., B. L., H. R., M. M., M. I., V. I. tranșa suplimentară de vechime prevăzută de art. 50 din Legea nr.128/1997, începând cu (...) până la (...), actualizată în funcție de indicele de inflație la data plății și tranșa suplimentară de vechime prevăzută de art. 50 din Legea nr.128/1997 începând cu (...) până la data de (...), actualizată în funcție de indicele de inflație la data plății.

Pentru a hotărî astfel, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. F. P., instanța a reținut, că potrivit art. 19 din Legea nr.

500/2002, privind finanțele publice, pe care se fundamentează pretențiile reclamantului împotriva acestui pârât, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.

Având în vedere că, așa cum s-a arătat anterior, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, respectiv finanțarea de bază ce interesează în speță, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale, instanța apreciază că legitimarea procesuală pasivă a M.ui F. P. este conferită de prevederile legale evocate și, ca urmare, va respinge excepția invocată de acesta.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile legale incidente, tribunalul a reținut următoarele:

Potrivit art. 50 alin 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, „personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizarea stabilită de lege și de tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani activitate în învățământ";.

În anexa nr. 2 din O.G. nr. 15/2008 se regăsesc coeficienții de multiplicare pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar. Această ordonanță se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2008.

Tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin.1 și 2 din

Legea nr. 128/1997 nu se regăsesc în coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru ultimele trei tranșe de vechime (30-35 ani, 35-40 ani și peste 40 de ani), așa cum prevede art. 5 alin 2 din O.G. nr. 15/2008.

Începând din (...), conform art. 10 din A. II a L. nr.330/2009 și a prevederilor punctului 6 din Nota la A. II a L. nr.330/2009, se acordă în continuare tranșele de vechime prevăzute de art. 50 alin.1 din Legea nr.

128/1997, până la data de (...), respectiv până la apariția L. cadru nr. 284/(...).

Potrivit adeverinței nr. 424 din (...), depusă la fila 9 din dosar, începând cu data de 1 ianuarie 2008 nu s-au mai acordat tranșele suplimentare de vechime angajaților Școlii cu clasele I-V. nr.1 Strîmtura.

Potrivit adeverinței nr. 204 din (...), depusă la fila 10 din dosar, membrii de sindicat reprezentați în cauză sunt angajați ai școlii cu clasele I-V. nr.1

Strîmtura, și au o vechime în învățământ de 39 ani - A. Petru, de 39 ani - B. L., de 32 ani - H. R., de 35 ani - M. M., de 45 ani - M. I., de 37 ani - V. I., la data de

(...).

Așa fiind, acțiunea este întemeiată, a fost admisă potrivit dispozitivului.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M. prin care a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.

Pârâtul apreciază că nu are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății, prin prisma faptului că acesta nu are raporturi juridice cu reclamanții.

Rolul esențial in procesul bugetar și în execuția bugetara revine

Guvernului, respectiv P. potrivit art. 17 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, P.ul fiind acela care adopta legile bugetare anuale si legile de rectificare elaborate de G.

Reglementând rolul Guvernului la art.18 din aceeași lege, stabilește că acesta asigura însăși elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale sitransmiterea acestora spre adoptare P., precum si supunerea spre adoptare P. a proiectelor legilor de rectificare bugetara si a contului general anual de execuție.

Obligarea M.ui F. P. la alocarea sumelor solicitate de reclamanți este lipsita de suport legal si în același timp imposibila, deoarece aceste sume trebuie propuse de către ordonatorii principali de credite conform art.34 alin.1 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, iar Ministerul Finanțelor Publice sa fie autorizat in acest sens de către legiuitor.

În drept, au fost invocate prevederile art.304 pct.9 C.proc.civ.

Reclamantul intimat S. L. din Î. M. a depus întâmpinare (f. 10-11), prin care a solicitat respingerea recursului formulat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M. și menținerea hotărârii instanței de fond.

Subliniază că potrivit dispozițiilor art. 19 din legea nr. 500/2002 pârâtul

MFP are obligația de a aloca sumele necesare efectuării plății.

Examinând sentința recurată, Curtea de A. reține următoarele:

Ministerul Finanțelor Publice este cel care, potrivit art. 19 din Legea nr.

500/2002, privind finanțele publice, „coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție";, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 6 din HG 34/2009 privind organizarea și funcționarea M.ui F. P.,

„elaborează pe bază de metodologii proprii, menținând în permanență un echilibru bugetar corespunzător, proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare";.

Totodată, legea instituie răspunderea M.ui F. P. pentru realizarea bugetului de stat după aprobarea acestuia de P., precum și pentru luarea măsurilor pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului.

Însă toate aceste aspecte sunt de natură să justifice calitatea procesuală pasivă a acestui pârât numai în măsura în care acesta a fost chemat în judecată în considerarea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțelor publice, în temeiul căreia exercită anumite funcțiile specifice cu privire la derularea procedurii bugetare (întocmirea proiectului bugetului de stat, executarea și încheierea exercițiului bugetar).

Or, în cauza dedusă judecății, rezultă fără nici un dubiu că reclamantul nu a avut în vedere acest rol, în contextul în care a solicitat prin acțiunea promovată la data de (...) obligarea tuturor pârâților, inclusiv a M.ui F. P. la plata drepturilor salariale reprezentând tranșa suplimentară de vechime prevăzută de art. 50 al. 1 și 2 din Legea 128/1997, pentru ultimii 3 ani anteriori înregistrării acțiunii până la (...), respectiv prevăzută de art. 50 al. 1 din Legea 128/1997 cu modificările la zi, începând din data de (...) și până la pronunțarea prezentei hotărâri, la valoarea actualizată în funcție de rata inflației la data plății.

Solicitarea de plată a drepturilor salariale menționate se întemeiază pe existența unui raport de muncă, însă un astfel de raport nu se identifică între pârâtul recurent și membrii de sindicat reprezentați în cauză. Drepturile pretinse derivă dintr-un raport juridic de muncă străin de recurent.

Cu alte cuvinte, admiterea acțiunii așa cum aceasta a fost formulată, respectiv în sensul instituirii obligației de plată și în sarcina pârâtului recurent, ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane care nu sunt angajații M.ui F. P., încălcându-se astfel prevederile art.14 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice.

Într-adevăr prin întâmpinarea depusă în recurs, reclamantul a susținut calitatea procesuală pasivă a pârâtului din perspectiva obligației acestuia de a aloca fondurile necesare, însă această cerere nouă nu poate fi formulată pentru prima dată în recurs, conform dispozițiilor art. 316 coroborate cu cele ale art. 294 Cod de procedură civilă.

În consecință, Curtea constată că față de modul în care a fost formulat obiectul acțiunii, recurentul-pârât nu are calitate procesuală pasivă în cauză, neexistând identitate între persoanele care trebuiau să fie obligate în raportul juridic dedus judecății, respectiv unitatea de învățământ angajatoare a personalului didactic și recurent.

Potrivit considerentelor expuse, în temeiul dispozițiilor legale menționate și ale art. 312 al. 1 și 3 Cod de procedură civilă coroborat cu art. 304 pct. 9 cod de procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul

Finanțelor Publice, va modifica în parte hotărârea în sensul că va respinge acțiunea civilă a reclamantului S. L. din Î. M. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 1009 din (...) a T.ui M. pronunțate în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul S. L. D. Î. M. în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL

FINANȚELOR PUBLICE, pentru lipsa calității procesuale pasive.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din (...).

PREȘED.TE JUDECĂTORI

D. G. S. D. L. D.

G. C. M.

Red.S.D./S.M.D.

2 ex./(...) Jud.fond.H. D.

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 3589/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă