Încheierea civilă nr. 802/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R .
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
ÎNCHEIERE CIVILĂ Nr. 802/R/2011
Ședința publică din data de 1 martie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTOR: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
La ordine fiind cererea de suspendare a sentinței civile nr. 234 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), formulată de contestatoarea S. R. R. S. O. în contradictoriu cu intimata C. ANA M.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta petentei - avocat N. E. N. din cadrul Baroului București și reprezentanta intimatei C. Ana M. - avocat O. A. B. din cadrul Baroului C.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei, după care se depune la dosarul cauzei de către reprezentanta petentei recipisa de consemnare CEC a cauțiunii în cuantum de
1400 lei, stabilită de instanță la data de 25 februarie 2011.
I se comunică reprezentantei petentei întâmpinarea formulată de intimată, depusă la dosarul cauzei la data de 25 februarie 2011.
Se constată că recursul declarat împotriva sentinței a cărei suspendare se solicită a fost înregistrat la Tribunalul Cluj la data de 16 februarie 2011, până în prezent nefiind înaintat C. de A. C. R. la această împrejurare i se pune în vedere reprezentantei petentei să precizeze dacă solicită suspendarea executării sentinței civile până la soluționarea recursului sau dacă este o cerere provizorie, până la soluționarea cererii de suspendare formulată în cadrul recursului.
Reprezentanta petentei precizează că solicitarea de a fi suspendată executarea sentinței civile este până la soluționarea recursului.
Reprezentanta intimatei, raportat la precizarea făcută, învederează că, în această situație, competența de soluționare a cererii aparține completului de judecată investit cu soluționarea recursului, ori, atâta vreme cât recursul nu se află pe rolul C. de A. C., instanța nu este investită.
Reprezentanta petentei arată că nu cunoaște motivele pentru care recursul nu a fost transpus pe rolul C. de A. C., oricum, culpa nu îi aparține în acest sens, iar recursul este declarat în termenul legal.
Asupra cererii formulate,
Reprezentanta petentei solicită admiterea ei, suspendarea executării sentinței civile nr. 234 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), până la soluționarea recursului declarat împotriva acesteia. Arată în esență că intimata deține în cadrul societății funcția de director financiar, primește în continuare drepturi salariale, pe care, în situația în care s-ar admite recursul, nu ar avea cum să le recupereze, precum și împrejurarea că intimata are acces la toate documentele și datele financiare ale societății,inclusiv la date confidențiale pe care le-ar putea folosi în alte scopuri în situația admiterii recursului.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea cererii, afirmația că petenta nu ar avea cum să își recupereze banii constând în drepturi salariale, de la reclamantă, este o simplă afirmație, fără nici o valoare iar cu privire la afirmația că prin reintegrarea reclamantei aceasta are acces la documente și date confidențiale, arată că în tot timpul în care aceasta a fost angajata societății a avut acest acces la aceste date și nu a divulgat nici un element din cele la care a avut acces. Solicită respingerea cererii nu pentru aceste motive ci pentru că nu este investit cu soluționarea recursului completul investit cu soluționarea cererii de suspendare.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 234 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C., a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta C. ANA M. în contradictoriu cu pârâta S. R. R. S. O. și în consecință s-a dispus anularea deciziei de încetare a contractului individual de muncă nr. 28/(...).
S-a dispus reintegrarea reclamantei în funcția deținută anterior emiterii deciziei, aceea de director financiar.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei despăgubiri bănești egale cu drepturile salariale indexate, majorate si reactualizate, precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, începând cu data încetării contractului de muncă, (...) și până la reintegrarea efectivă în funcția deținută anterior; drepturile salariale aferente perioadei de preaviz, respectiv intervalul (...)-(...), indexate, majorate și reactualizate, precum și suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocațial.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin contractul individual de muncă nr. 820829/(...), reclamanta a fost angajată de pârâtă pe funcția de director financiar pentru un salariu de 2000 lei, pe perioadă nedeterminată, iar prin actul adițional nr. 48/(...), salariul reclamantei a fost majorat la 5000 lei. Prin decizia nr. 28/(...), s-a desființat postul reclamantei și s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantei începând cu data de (...) pe baza hotărârii nr. 168/(...) a Adunării generale a asociaților, luându-se în considerare că veniturile obținute de pârâtă nu acoperă cheltuielile de funcționare și plata salariilor.
S-a făcut trimitere la prevederile art. 62 alin.2, art. 74 alin. 1, art. 76
Codul muncii.
În concret, s-a reținut că decizia nr. 28/(...) nu cuprinde nici o referire la lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și la termenul în care reclamanta poate opta pentru un loc de muncă vacant și că indicarea motivului care determină concedierea ca fiind „. postului";, chiar dacă se precizează că se ține seama de H. nr. 168/(...), nu îndeplinește scopul urmărit de legiuitor la edictarea dispozițiilor privind cuprinsul deciziei de concediere, deoarece rațiunea textului este de a permite salariatului să cunoască în mod complet motivul real care stă la baza încetării raportului său de muncă, să aibă deplina reprezentare a împrejurărilor care au determinat concedierea sa și totodată, să fie în posesia tuturor elementelor care să îi permită contestarea deciziei de concediere prin formularea tuturor apărărilor față de motivele invocate la concedierea sa.
Potrivit art. 65 din Codul Muncii, desființarea locului de muncă ocupat de salariat trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă. Or,verificând organigrama societății pârâte se constată că în luna iunie 2010 a fost înființat un post de manager tehnic, iar în iunie 2010 singurul post desființat este cel de director financiar, iar în septembrie 2010 se înființează un nou post de contabil, confirmându-se împrejurarea că desființarea postului de director financiar nu a fost necesară, reală și efectivă deoarece atribuțiile privind activitatea financiară au fost preluate de către persoana angajată pe postul nou înființat, de contabil.
În ceea ce privește semnarea deciziei de către administratorul pârâtei se constată că acesta a fost împuternicit să semneze decizia prin dispoziția din art. 4 a Hotărârii nr. 168/(...) a Adunării Generale a Acționarilor, astfel că decizia nu este anulabilă sub aspectul capacității administratorului de a o semna și a o aduce la îndeplinire. Pe de altă parte, mandatul poate fi confirmat cu efect retroactiv, iar societatea pârâtă își recunoaște și atribuie decizia de concediere atacată.
Decizia nr.28/2010 este lovită de nulitate și având în vedere că aceasta nu cuprinde mențiunea obligatorie prevăzută de art. 74 lit. d din Codul muncii potrivit căreia trebuie indicată lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru un loc de muncă vacant. Împrejurarea că în H. nr. 168/(...) a Adunării Generale a Asociaților pârâtei este cuprinsă mențiunea potrivit căreia salariatei nu i se poate oferi un alt post potrivit pregătirii sale profesionale și nu poate fi cuprinsă într-un plan de reconversie profesională nu este de natură să acopere nulitatea deciziei deoarece mențiunile prevăzute de art. 74 din Codul Muncii trebuie inserate în decizia de concediere, iar nu în alte înscrisuri întocmite de către angajator anterior, concomitent sau ulterior emiterii deciziei de concediere, iar pe de altă parte, pârâta nici nu a făcut dovada că s-ar fi adresat A. T. de O. a F. de M. și I. T. de M. pentru a facilita reangajarea reclamantei.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod Procedură Civilă, având în vedere culpa procesuală a pârâtei, instanța a obligat-o să plătească reclamantei suma de
500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocațial.
Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de suspendare înregistrată ladata de 16 februarie 2011 recurenta S. R. R. S. O., solicitând suspendareasentinței civile nr. 234 din (...) până la soluționarea recursului de către Curtea de A. C.
În dezvoltarea motivelor recurenta a arătat că în urma admiterii acțiunii societatea a fost obligată la reintegrarea contestatoarei și la plata drepturilor salariale a preavizului precum și a altor drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea fără a fi individualizate și fără a se preciza cuantumul acestora.
Executarea sentinței o pune în situația de achita peste 40.000 lei și echivalentul a 7.000 de euro fără a avea certitudinea că îi și putea recupera de la contestatoare în eventualitatea admiterii recursului.
Mai mult prin reintegrarea pe postul avut anterior contestatoarea are acces la toate documentele și datele financiare ale societății inclusiv la datele confidențiale pe care le-ar putea folosi în alte scopuri în cazul în care s-ar admite recursul.
Sunt reiterate în continuare motivele pe care le-a redat în cuprinsul cererii de recurs, punctând faptul că pe perioada (...)-(...) a înregistrat cheltuieli cu reclamanta în cuantum de 49740 lei la care se adaugă și contribuțiile datorate de angajator, într-o perioadă în care societatea înregistra pierderi (o treime din cifra de afaceri) pe care în calitate de director financiar, intimata trebuia să le vadă și să încerce o reducere a lor.
Se subliniază că instanța de fond a reținut greșit starea de fapt, postul de economist-contabil existând și la data concedierii intimatei și fiind ocupat,iar în plus, în perioada în care a activat, intimata nu a semnat nici un act contabil, nu a făcut nici o operație contabilă, toate fiind făcute de firma de contabilitate cu care petiționara avea încheiat contract anterior angajării intimatei.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 25 februarie 2011 intimata C.
ANA-M. a solicitat să se constate că cererea de suspendare a executăriisentinței este neîntemeiată și să se dispună respingerea ei, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, intimata solicită, în baza art. 300 (3) și art. 7231 (2) C.pr.civ., stabilirea unei cauțiuni de 20% din valoarea obiectului cererii, sens în care se impune ca petenta-recurentă să precizeze valoarea obiectului cererii, iar în cazul nedepunerii cauțiunii, situația să fie privită ca fine de neprimire.
Întrucât prin cererea de suspendare a executării sentinței s-a invocat ca temei de drept art. 300 alin. 2 coroborat cu art. 403 alin 3 și 4 C.pr.civ., se impune ca petenta-recurentă să-și precizeze cererea, respectiv dacă înțelege să solicite suspendarea executării sentinței în temeiul dispozițiilor art. 300 (2) și (3) C.pr.civ. sau solicită suspendarea provizorie a executării sentinței până la soluționarea cererii de suspendare formulată în cadrul recursului împotriva sentinței în temeiul dispozițiilor art. 403 (4) C. pr.civ.
Consideră că recursul formulat împotriva sentinței trebuie să conțină, în ambele cazuri, o cerere de suspendare a executării sentinței, în caz contrar, această cerere, pe cale separată, fiind neavenită.
Doar instanța sesizată cu judecarea recursului poate dispune, la cerere, motivat, suspendarea executării hotărârii și doar în cazul în care cererea de suspendare a executării formulată în cadrul recursului se înregistrează mai înainte de sosirea dosarului, aceasta urmează a fi repartizat în procedura aleatorie și judecată de către alt complet decât cel care va judeca recursul.
Din prevederile art. 300 alin (2) C. pr.civ. rezultă că acordarea suspendării trebuie să fie motivată, nefiind suficient, pentru admiterea cererii, faptul că s-a declarat calea de atac.
Pe lângă faptul că petenta-recurentă a reiterat aceleași aspecte ca și în cererea de recurs, care însă depășesc cadrul procesual și urmează a fi analizate de completul investit cu judecarea acestuia, aceasta a făcut doar simple afirmații nedovedite, respectiv faptul că executarea sentinței ar pune-o în situația de a achita peste 40.000 lei și echivalentul a 7.000 Euro, fără a avea certitudinea că își va putea recupera și că, prin reintegrare contestatoarea ar avea acces la date confidențiale pe care le-ar putea folosi în alte scopuri.
Suspendarea executării unei hotărâri judecătorești constituie o situație de excepție și poate fi dispusă numai în condiții deosebite, când se dovedește inclusiv prejudiciul iminent pe care l-ar avea de suportat în eventualitatea în care ar executa hotărârea.
Însă, regula instituită de legiuitori în prevederile art. 289 din Codul muncii, este aceea că, hotărârile pronunțate în fond sunt executorii de drept, tocmai pornind de la interesul ocrotit, respectiv drepturile angajaților în raport cu angajatorii și poziția de inferioritate economică.
Mai mult, contestatoarea-intimată nu s-a adresat încă cu o cerere, fie angajatorului în mod direct, fie prin executor în vederea punerii în executare a sentinței civile, astfel că nu se justifică argumentarea petentei-recurentă cu privire la vreo întoarcere a executării sau de incertitudinea și dificultățile pe care le-ar avea de întâmpinat într-un asemenea demers.
Apoi, pe toată durata angajării contestatoarea a avut acces la documentele și actele financiare ale societății inclusiv date confidențiale și nu le-a folosit ulterior deciziei de concediere. E., în cazul în care contestatoarea-intimată ar uza de poziția sa în mod ilegal, ar exista alte căi pentru a fi sancționată.
Cu privire la cel de-al treilea aspect, respectiv faptul că drepturile bănești nu au fost individualizate, arătă că acest aspect nu reprezintă un temei al suspendării cât timp chiar și în această cerere petenta-intimată a reușit să calculeze întinderea dreptului său de creanță.
În drept a invocat prevederile art. 115 și urm. C.pr.civ.
Analizând cererea formulată prin prisma motivelor și a apărărilorinvocate, Curtea reține următoarele:
Cererea este întemeiată și urmează a fi admisă, cu majoritate de voturi, pentru următoarele considerente:
În primul rând, cu privire la întemeierea în drept a cererii, prin practica s-a consemnat precizarea făcută de reprezentanta petiționarei că suspendarea a fost cerută până la soluționarea recursului, iar nu până la soluționarea cererii de suspendare formulată în cadrul recursului, fiind deci aplicabile prevederile art. 300 alin. 2 și nu ale art. 300 alin. 3 coroborat cu art. 403 alin.
4 C.proc.civ.
În al doilea rând, se constată că s-a achitat cauțiunea fixată de instanță, fiind îndeplinită condiția impusă de art. 300 alin. 3 C.proc.civ.
În al treilea rând, s-a clarificat, și reiese din copia cererii de recurs, depusă la dosar, că nu există încă o cerere de suspendare în cuprinsul cererii de recurs, de altfel nefiind necesară o atare cerere, așa cum susține intimata din prezentul cadru procesual. Prin prezenta cerere, se solicită suspendarea sentinței (practic, a executorialității acesteia) până la soluționarea recursului, fiind deci de prisos și fără temei legal a se cere existența a încă unei cereri cu același obiect în cuprinsul memoriului de recurs.
Cu privire la legalitatea învestirii completului în condițiile în care recursul încă nu a fost înaintat la Curte, și deci încă nu este repartizat unui complet al C. pentru a se repartiza acestuia cererea de suspendare, se consideră legal procedeul prin care a fost repartizat aleatoriu unui complet specializat cererea de suspendare, neputând fi amânată repartizarea acesteia până la momentul înaintării cererii de recurs la Curte, în urma redactării sentinței. În acest sens sunt de altfel dispozițiile art. 99 alin. 9 din H. Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
Pe fondul cererii, se constată că oportunitatea suspendării este lăsată la aprecierea instanței, aceasta apreciind în funcție de împrejurările cauzei dacă punerea în executare a hotărârii atacate cu recurs (practic, executorialitatea acesteia), ce reprezintă regula conform art. 289 Codul muncii, se impune a fi suspendată față de anumite considerente legate de aparența puternică privind temeinicia căii extraordinare de atac și consecutiv, iminența punerii în executare a unei hotărâri pasibil a fi anulată, sau față de conturarea perspectivei unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.
Fără a cerceta temeinicia recursului, ci apelând doar la ceea ce literatura de specialitate numește „. fondul";, când se raportează la modalitatea în care instanțele apreciază oportunitatea admiterii măsurilor solicitate pe calea ordonanței președințiale (aplicabilă, această modalitate, prin similitudine, pentru identitate de rațiune, date fiind, în ambele cazuri, caracterul temporar al măsurii dispuse și aprecierea oportunității pe baza unei judecăți sumare), Curtea constată că se impune suspendarea executării sentinței atacate cu recurs.
În acest sens, se observă că, deși nu s-a probat începerea demersurilor în vederea punerii în executare a sentinței, așa cum arată petiționara, sumeleîn discuție sunt relativ mari, astfel cum au fost acestea precizate de petiționară, iar la susținerea că ar întâmpina dificultăți în recuperarea acestora, în ipoteza admiterii recursului, intimata nu a dovedit solvabilitatea sa, pentru a înlătura temerile petiționarei și practic, motivul de suspendare invocat.
Este adevărat că are sarcina probei cel ce face o afirmație înaintea instanței, însă atunci când se afirmă un fapt negativ nedeterminat, cum este cazul în speță, sarcina probei revine celui ce afirmă contrariul, anume, intimatei.
În plus, se reține motivul invocat cu privire la vulnerabilitatea petiționarei în condițiile în care ar proceda la reintegrarea intimatei anterior rămânerii irevocabile a sentinței, intimata intrând în contact cu informații confidențiale ce țin de activitatea societății în baza funcției importante deținute în cadrul acesteia, aceea de director financiar, în condițiile în care există posibilitatea de a se infirma soluția primei instanțe. În mod evident, în cazul unui angajat cu sarcini de execuție, situația nu este la fel de problematică precum aceea a unui angajat cu funcție de conducere, care grație acesteia efectuează o activitate de management, cu implicații mult mai importante decât cele aduse de îndeplinirea unor atribuții de executare.
Față de aceste considerente, Curtea urmează a dispune în sensul celor solicitate de petiționară, în baza art. 300 alin. 2 și 3 raportat la art. 403 alin. 3
C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D I S P U N E:
Admite cererea de suspendare a executării sentinței civile nr. 234 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C. formulată de recurenta S. R. R. S. O. în contradictoriu cu intimata C. ANA M. și dispune suspendarea executării acesteia până la soluționarea recursului declarat împotriva aceleiași sentințe.
Dispune trimiterea spre păstrare a recipisei de consemnare CEC Nr. 5. din (...) la R. de V. al instanței.
Pronunțată în ședință publică din 1 martie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, C. M. I. T. D. C. G. cu opinie separată R ed.I.T./S.M.
2 ex./(...)
Jud.fond. I.Prelipceanu G REFIER, N. N.
Motivarea opiniei separate a judecător ului C. M.
Consider că cererea de suspendare a executării sentinței civile nr.234/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj, formulată de S. R. R. S. O., la data de (...), anterior înregistrării cererii de recurs pe rolul C. de A. C., este o cereredată de legiuitor în căderea președintelui instanței, conform disp.art.300 alin.2 și 3 și 403 alin.4 Cod. proc. civilă, astfel încât se impunea a fi soluționată în cadrul procesual stabilit de aceste dispoziții procesuale.
Apreciez că, reglementând posibilitatea suspendării executării hotărârii pronunțate de către prima instanță până la soluționarea recursului, prin disp.art.300 alin.2 și 3 și 403 alin.3 Cod. proc. civilă, legiuitorul a dat soluționarea acestei cereri în competența „instanței sesizate cu judecarea recursului";, respectiv a completului de judecată investit, în urma repartizării aleatorii a cauzelor, cu judecarea acestei căi de atac, considerând că această instanță este cea mai în măsură să decidă și în privința oricăror alte cereri formulate de către părți în cadrul acestui proces.
Având în vedere însă faptul că, până la data de (...), dosarul nr.(...) nu a fost înaintat C. de A. C., cererea de suspendare a executării fiind formulată la data la care a fost înregistrată și cererea de recurs, respectiv (...), opinez că prezenta cerere trebuia să fie calificată ca fiind o cerere de suspendare provizorie a executării, până la soluționarea de către instanța de recurs a cererii de suspendare a executării sentinței până la soluționarea recursului.
Consider, prin urmare, că un complet de recurs nu poate soluționa o cerere de suspendare a executării hotărârii unei sentințe recurate, la data la care cauza nici nu fusese înaintată instanței de recurs, astfel încât nu era stabilită „instanța sesizată cu judecarea recursului";, respectiv completul de judecată investit cu soluționarea căii de atac.
Mai opinez că, în caz contrar, nu ar avea nicio explicație și logică trimiterea pe care legiuitorul o face prin alineatul 3 din art.300 Cod. proc. civilă, la prevederile art.403 alin.4 din același cod.
Astfel, în situația în care s-ar considera că orice complet de recursuri civile din cadrul instanței de control judiciar are căderea a se pronunța, în situații urgente, chiar anterior înaintării cauzei în recurs, asupra unei cereri de suspendare a executării sentinței recurate, nu mai era necesară trimiterea pe care legiuitorul o face la prevederile art.403 alin.4 Cod. proc. civilă.
În consecință, consider că, până la data la care instanța sesizată cu judecarea cererii de recurs este stabilită conform principiului repartizării aleatorii a cauzelor, dată la care aceasta poate soluționa o cerere privind suspendarea sentinței pronunțate de către prima instanță până la soluționarea cererii de recurs, nu poate fi pronunțată decât o încheiere de suspendare provizorie a executării de către președintele instanței de control judiciar, sau de către judecătorul delegat de către acesta, potrivit procedurii speciale prevăzute la art.403 alin.4 Cod. proc. civilă.
Un alt argument în sensul că această procedură derogatorie, ce se aplică doar în cazuri urgente, vizează tocmai acoperirea perioadei de la data pronunțării sentinței executorii și până la înregistrarea cauzei la instanța de recurs și stabilirea completului de judecată competent a judeca recursul, îl constituie și faptul că această cerere de suspendare provizorie se dispune în procedură necontencioasă, fără citarea părților, cauțiunea fiind stabilită chiar de către legiuitor, în timp ce, în cazul cererii de suspendare a executării până la soluționarea recursului, chiar și cauțiunea se stabilește de către instanța de recurs, conform disp.art.300 alin.3, cu ascultarea părților, legal citate, în camera de consiliu.
În consecință, consider că în cauză, la data soluționării prezentei cereri, nu se putea pronunța decât o suspendare provizorie a executării sentinței recurate și doar de către președintele instanței sau de către judecătorul căruia i s-au delegat atribuții în acest sens.
C. M.
Judecător,
| ← Decizia civilă nr. 3687/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1594/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
