Decizia civilă nr. 3687/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3687/R/2011
Ședința din 24 octombrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : S. D. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : D. G.
GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. O. P. S. B. împotriva sentinței civile nr. 2083 din 31 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat P. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtei recurente SC O. P. SA, avocat I. D., lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat n termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 17 octombrie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat
P. M. a depus la dosar întâmpinare la care a anexat un set de înscrisuri, un exemplar înmânându-se reprezentantei pârâtei recurente.
Reprezentanta pârâtei recurente arată că nu solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru studierea întâmpinării și depune la dosar concluzii scrise la care a anexat adresa nr. 590/DDSNN/(...) emisă de către M. M., F. și P. S. și adresa nr. 550/DDSNN/(...) emisă de către M. M., F. și P. S.
Reprezentanta pârâtei recurente arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului, în principal casarea în totalitate a sentinței recurate în baza art. 312 alin. 3
C.pr.civ. având în vedere că instanța a soluționat prezenta cauză fără a cerceta fondul în ceea ce privește petitul privind obligarea pârâtei la plata contravalorii cotei de gaz naturale de 4000 mc/an pentru perioada decembrie 2007 - martie
2009 cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită în subsidiar admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune sub aspect procedural, iar sub aspectul fondului, în principal solicită respingerea în totalitate a acțiunii introductive a reclamantului ca nefondată, iar în subsidiar respingerea cererii de chemare în judecată în ceea ce privește obligarea pârâtei la plata contravalorii cotei de gaze naturale de 4000 mc/an pentru perioada (...) - martie 2009 ca nefondată, susținând pe larg motivele expuse în scris prinmemoriul de recurs și concluziile scrise depuse la dosar. Nu solicită obligarea reclamantului intimat la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2083 din (...), a T.ui S. pronunțată în dosar numărul (...), a fost admisă în parte excepția prescripției dreptului la acțiune invocate de parata SC O. P. SA B. și în consecința constata prescris dreptul la acțiune al reclamantului cu privire la drepturile salariale reprezentând aprovizionarea toamna-iarna aferente anului 2007.
A fost admisă în parte acțiunea formulata de reclamantul P. M. împotriva pârâtei SC O. P. SA B., și în consecința a fost obligată pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale reprezentând aprovizionarea toamna-iarna aferente anului 2008, și a contravalorii cotei de gaze naturale de 4.000 mc/an pentru perioada decembrie 2007- martie 2009, sume ce vor fi actualizate în funcție de rata inflației de la data introducerii acțiunii și pana la data plătii efective.
A fost respinsă ca nefondata cererea reclamantului privind obligarea paratei la plata drepturilor reprezentând aprovizionarea toamna-iarna aferente anului 2009.
În ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța a apreciat că aplicabile în cauză sunt dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c) Codul M., conform căruia dreptul material la acțiune se , prescrie în termen de 3 ani de la data nașterii sale, iar nu dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e) din același act normativ, invocat de pârâtă, întrucât nu se contestă vreo clauză inserată în contractul colectiv de muncă, ci acordarea unor drepturi salariale, aceste dispoziții fiind coroborate cu dispozițiile art. 166 din același act normativ, care, cu referire la drepturile salariale propriu-zise și conexe, prevăd același termen de prescripție de 3 ani, cu referire la dispozițiile art. 155 din menționatul act normativ, care definesc cuprinsul noțiunii de „." în sens larg, incluzând drepturile salariale propriu-zise și cele conexe, aceasta, în considerarea obiectului demersului judiciar inițiat de reclamant prin raportare la data investirii instanței, constatând ca drepturile salariale revendicate de reclamant sunt actuale, așadar nefiind incidente în speță dispozițiile instituției juridice ale prescripției, prevăzute de dispozițiile de lege invocate de pârâtă.
Având în vedere că reclamantul a depus prezenta acțiune în data de (...), instanța urmează să admită în parte excepția prescripției dreptului la acțiune invocate de parata SC O. P. SA B., și constată prescris dreptul la acțiune al reclamantului cu privire la drepturile salariale reprezentând aprovizionarea toamna-iarna aferente anului 2007.
C. colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2005, 2007 și 2008, prevăd la art. 176 alin. l, 2 și 6: „cu ocazia unor evenimente anulate, Paște, Ziua Meseriei, Crăciun, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamna-iarna), salariații vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în suma fixa; fiecare din adaosurile de mai sus vor avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramura, stabilit conform prevederilor prezentului contract; fiecare din adaosurile de mai sus se acorda în condițiile în care, prin contactele colective de munca încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de baza". Această dispoziție, clauză contractuală ce reprezintă voința părților semnatare (a intimatului și a reprezentanților salariaților) s-a menținut și în continuare peanii următori, aspect atestat prin conținutul C. colective de muncă la nivel de unitate depuse în probațiune de pârâtă.
T. a constatat că nu sunt întemeiate susținerile pârâtei, potrivit cărora drepturile salariale ce fac obiectul procesului ar fi fost incluse în salariul de bază al angajaților începând cu anul 1998.
Nu s-a dovedit că părțile au încheiat un act adițional pentru stabilirea modului de calcul a includerii ajutorului material în salariu.
Apoi, potrivit dispozițiilor art. 238 din Codul muncii contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă la un nivel superior.
Rezultă prelevanța CCM la nivel de ramură, care nu a cunoscut modificări, față de CCM la nivel de unitate.
În acest sens a fost definit salariul și în Declarația Universală a Drepturilor Omului și în dispoziția art. 1 din Convenția nr. 95/1949 a Organizației Internaționale a M..
Dispozițiile art. 165 din Codul muncii reglementează inadmisibilitatea renunțării la drepturile salariale.
În consecință, aceste susțineri nu au relevanță în cauză și nu înlătură dreptul reclamantei la aceste ajutoare materiale.
Într-adevăr, prin dispoziția de la alin. 3 al art. 168 din toate CCM la nivel de unitate pe perioada 2004-2008 se prevede că în anii 1998-2001 suplimentările salariale de la alin. l al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. Interpretând insă sistematic și gramatical această prevedere contractuală, tribunalul observă că includerea primelor în discuție în salariul de bază a avut loc doar pentru anii 1998-2001, părțile contractante folosind exprimarea în perioada 1998-2001. Dacă părțile contractante nu ar fi intenționat să convină acordarea acestor drepturi pe anii
2007 - 2008 pe lângă salariile cuvenite angajaților, ele nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 (1) în CCM la nivel de unitate pe anii ulteriori.
Că este așa rezultă și din împrejurarea că angajatorul nu a fost în măsură să probeze faptul că suplimentele convenite cu salariații se regăsesc în salariile acestora în lunile aferente anilor 2007 și 2008, cu toate că potrivit art. 287/Codul M. sarcina probei îi revenea și putea fi făcută cu statele de plată corespunzătoare perioadelor respective, din care să rezulte cu titlu de evidenta susținerile din întâmpinare.
T. a constatat că salariul de bază mediu pe SC O. P. SA , la care se referă art. 168 (1) din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestui salariu în salariile cuvenite angajaților, reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementate de art. 168 (1) din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2007-2008.
Or, consacrând și în legislația muncii principii ce derivă din natura de act juridic bilateral a contractului colectiv de muncă, art. 31 din Legea nr.
130/1999 conferă posibilitatea modificării clauzelor sale numai prin convenția părților și doar până la momentul încetării efectelor acestuia. Exigențele cerute pentru modificarea contractelor sunt necesar a fi respectate și în situația interpretării contractului de către părți, chiar dacă legea cadru nu prevede în mod expres.
Prin expertiza contabilă s-a stabilit, ținând cont de celelalte adaosuri salariale, de creșterile salariale, statele de plată anterior datei de (...) și ulterior acestei date având în vedere că pârâta susține că acest spor a fost inclus în salariu începând cu data de (...), de acordurile dintre patronat și sindicat, că suplimentul salarial pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă nu a fost inclus însalariul de bază al reclamantului la data de (...) și nici în anii ulteriori (1999-
2008) expertiză efectuată în dosar nr. (...), având același obiect, părți și cauză.
Făcând aplicarea dispozițiilor art. 234 din Codul M., instanța a constatat că executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru părți, iar neîndeplinirea acestuia atrage răspunderea pârtilor care se fac vinovate.
În concluzie, interpretarea clauzelor prevăzute la art. 176 alin. l, 2 și 6 din CCM la nivel de unitate în mod unilateral și peste termenul pentru care au fost încheiate contractele nu poate produce efecte de natură a înlătura conținutul explicit al prevederii invocate.
Față de cele ce preced, instanța a admis în parte acțiunea formulata de reclamant. A. în parte s-a reținut având în vedere faptul ca drepturile solicitate aferente anului 2009 nu i se cuvin acesteia, deoarece contractul colectiv de munca la nivel de ramura și-a încetat valabilitatea la data de (...) (fila 155), iar reclamantul a prestat activitate pentru parata pana în data de (...), și în consecința nu mai exista temei legal pentru acordarea acestor drepturi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC O. P. S. solicitând înprincipal casarea în totalitate a sentinței atacate în baza art.312 alin.3 având în vedere că instanța a soluționat prezenta cauză fără a cerceta fondul în ceea ce privește petitul privind obligarea pârâtei la plata contravalorii cotei de gaz natural de 4000 mc/an pentru perioada decembrie 2007 - martie 2009 cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare; iar în subsidiar, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune sub aspect procedural, iar sub aspectul fondului, în principal solicită respingerea în totalitate a acțiunii introductive a reclamantului ca nefondat, ia în subsidiar respingerea cererii de chemare în judecată în ceea ce privește obligarea pârâtei la plata contravalorii cotei de gaz naturale de 4000 mc/an pentru perioada (...) - martie 2009 ca nefondată, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că instanța de fond nu a analizat capătul de cerere privind acordarea contravalorii cotei de gaz, necercetând astfel fondul cauzei cu privire la acest petit.
S-a mai arătat că tribunalul a reținut incidența excepției prescripției dreptului la acțiune pentru anul 2007 numai pentru capătul 1 de cerere, deși această excepție era întemeiată și pentru acordarea contravalorii cotei de gaz.
Referitor la fondul cauzei s-a precizat că venitul anual plătit în luna octombrie pentru aprovizionarea toamnă-iarnă nu se datorează conform art.176 alin. (1)și (2) din CCM la nivel de ramură, întrucât a fost introdus în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum se menționează în art. 168 alin. (3) din CCM la nivel de P. din 1997.
Ca o confirmare a acestei situații, sindicatul a și renunțat din 1998 la negocieri distincte pe tema acordării aprovizionării de toamnă-iarnă, care în opinia recurentei este un drept afectat de o condiție mixtă neîndeplinită.
În ceea ce privește cota de gaz s-a arătat că pentru anul 2009 nu există prevederi contractuale care să prevadă acordarea acestui drept, respectiv că acest drept a fost inclus în salariul de bază în anul 1997.
Intimatul prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea de A. reține următoarele:
Așa cum a invocat recurenta, instanța de fond nu a analizat în considerentele sentinței recurate capătul de cerere privind acordarea contravalorii cotei de gaz (nici pe fond, nici cu privire la incidența excepției prescripției dreptului la acțiune pentru anul 2007), ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei cu privire la acest petit.
Întrucât în această situație se impune conform art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă casarea sentinței de fond cu privire la acest capăt de cerere, analiza motivelor de recurs referitoare la acordarea acestui drept de natură salarială este superfluă.
Referitor la aprovizionarea toamnă-iarnă, Curtea constată că art. 40 alin.
2 lit. c din Codul muncii prevede că angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege și din contractele colective de muncă.
Prin C. Colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze încheiat pe anul 2000 înregistrat la M. sub nr. 53346/06/(...), prelungit prin acte adiționale succesive, actul adițional nr.430/(...) și CCM la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze încheiat pe anul 2006, înregistrat la M. sub nr. 288/02/(...) a cărui aplicare s-a prelungit prin actul adițional nr. 397/(...) pe o perioadă de minim un an de la data înregistrării, s-a prevăzut, la articolul 176, că salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, Ziua meseriei, Crăciun, precum și în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, fiecare adaos fiind în cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor acestui contract.
Potrivit art. 11 din Legea nr. 130/1996 privind C. colectiv de muncă (care deși a fost abrogată prin art. 224 lit.d din Legea 62/2011 guvernează raporturile juridice dintre părți), clauzele contractelor colective produc efecte pentru toți salariații angajatorului, pentru toți salariații din grupul de angajatori, pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul.
Chiar dacă la nivel de S. ". S. există un contract colectiv de muncă, legal încheiat între partenerii sociali P. SA și FSLI P., aplicabil, care nu cuprinde clauzele de natura celor solicitate de reclamant, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art.176 din CCM la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, deoarece potrivit articolului 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, contractul colectiv de muncă nu poate conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin C. colective de muncă încheiate la nivel superior, respectiv la nivel de ramură (în speță).
În consecință, reclamantul este îndreptățit să primească drepturile bănești solicitate.
Pârâta nu a contestat existența dreptului solicitat, ci chiar îl recunoaște, însă susține că ar fi fost inclus în salariul de bază în anul 1997. Pârâta nu a făcut dovada achitării dreptului cuvenit pentru perioada decembrie 2007 - martie 2009.
De altfel, pârâta nu a probat nici faptul că începând cu data de (...) suplimentările solicitate ar fi fost incluse în salariu de bază, conform art.168 alin.3 din C. colectiv de muncă încheiat la nivelul unității "P.";, întrucât nu a depus la dosar un act adițional în acest sens, așa cum prevedea chiar textul art.168 alin.3 din CCM la nivel P. pentru anul 1997.
Având în vedere dispozițiile art. 272 din Codul M., care prevăd că, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, faptul că pârâta nu a făcut dovada achitării drepturilor salariale suplimentare reprezentând suplimentări salariale pentru aprovizionarea toamnă-iarnă solicitate de reclamant, în calitate de angajat și la data promovării acțiunii, Curtea constată că reclamantul este îndreptățită să beneficieze de drepturile suplimentare salariale solicitate.
De asemenea, faptul că nu s-au realizat negocieri între sindicat și patronat referitoare la cuantumul concret al dreptului, nu este de natură sădetermine inexistența dreptului, în condițiile în care chiar prin C. colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură se prevede cuantumul minim la dreptului solicitat, iar reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata dreptului în acest cuantum.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior, a art. 3041 și 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă se va admite în parte recursul declarat de pârâta SC O. P. SA împotriva sentinței civile numărul 2083 din (...), a T.ui S. pronunțată în dosar numărul (...), care va fi casată în parte cu privire la cererea de acordare a contravalorii cotei de gaz și, în consecință, se va trimite cauza spre rejudecare sub acest aspect T.ui S..
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței de fond care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite în parte recursul declarat de pârâta SC O. P. SA împotriva sentinței civile numărul 2083 din (...), a T.ui S. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o casează în parte cu privire la cererea de acordare a contravalorii cotei de gaz și în consecință trimite cauza spre rejudecare sub acest aspect T.ui S..
Menține celelalte dispoziții.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 octombrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
S. D. L. D. D. G.
GREFIER, C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...) Jud.fond: Balzs A.
| ← Decizia civilă nr. 3589/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Încheierea civilă nr. 802/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
