Decizia civilă nr. 3598/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3598/R/2011
Ședința din 17 octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. G. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : L. D. GREFIER : C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele S. N. DE T. F. DE C. "C. C." SA, S. N. DE T. F. DE C. "C. C." SA - R. DE T. F. DE C. A. împotriva sentinței civile nr. 1. din 18 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanții intimați C. ANA, T. I. M., H. I. D., M. I. G., P. O. D., P. A. L., R. I. I., A. I. I., C. G. G., D. G. C., S. P. V., C. V. G., G. V., I. V., M. V. I., M. O. O., O. V., O. D., P. V., P. O. L., P. N., R. P. O. M., R. I. I., S. G. N., C. D. I., F. V. C., I. D. A., U. E. E., F. I. I. C., T. F. M., F. O., I. R., N. O. prin S. L. DE LA R. DE V. C.-N., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs pârâtele recurente au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că la data de 28 septembrie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, S. L. de la revizia de V. C.-N. în numele membrilor săi de sindicat a depus la dosar o cerere de amânare a cauzei pentru comunicarea motivelor de recurs.
Curtea, în urma deliberării, respinge cererea de amânare a cauzei formulată de S. S. L. de la R. de V. C.-N. în numele membrilor săi de sindicat, având în vedere că motivele de recurs au fost comunicate mandatarului, respectiv avocatului reclamanților intimați care a primit aceste motive de recurs.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.1055 din (...), pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr.(...), a fost respinse ca neîntemeiate excepțiile nulității acțiunii, lipsei calității procesual pasive a pârâtei S. N. de T. F. de C. „. C. S. B. și a prescripției dreptului la acțiune, excepții invocate de pârâta S. N. de T. F. de C. „. C. S. B.
Au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile conexității, lipsei calității procesual pasive a pârâtei S. N. de T. F. de C. „. C. S. - R. de transport feroviar de călători C. și a prescripției dreptului la acțiune, excepții invocate de pârâta S. N. de T. F. de C. „. C. S. R. de transport feroviar de călători C.
A fost admisă excepția lipsei calității de reprezentant a S. liber de la revizia de vagoane C.-N. în ce-l privește pe reclamantul P. V. și în consecință respinge acțiunea formulată în numele acestui reclamant împotriva pârâtelor, ca fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentant.
A fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamanții C.
Ana, T. I. M., H. I. D., M. I. G., P. O. D., P. A. L., R. I. I., A. I. I., C. G. G., D. G. C., S. P. V., C. V. G., G. V., I. V., M. V. I., M. O. O., O. V., O. D., P. O. L., P. N., R. P. O. M., R. I. I., S. G. N., C. D. I., F. V. C., I. D. A., U. E. E., F. I. I. C., T. F. M., F. O., I. R., N. O. prin S. L. De La R. De V. C. N., împotriva pârâtelor S. N. de T. F. de C. „. C. S. B. și S. N. de T. F. de C. „. C. S. R. de transport feroviar de călători C., ca fiind întemeiată, și în consecință:
Au fost obligate pârâtele în solidar să plătească reclamanților T. I. M.,
H. I. D., M. I. G., P. O. D., P. A. L., R. I. I., A. I. I., C. G. G., D. G. C., C. V.
G., M. V. I., O. D., R. P. O. M., R. I. I., S. G. N., C. D. I., F. V. C., I. D. A., U.
E. E., F. I. I. C., F. O., I. R., următoarele drepturi: pentru anii 2007, 2008 și
2009 câte un salariu suplimentar, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, sume actualizate cu rata inflației și dobândă legală de la scadență până la data plății efective; pentru anii 2008, 2009 și 2010 P. de Z. feroviarului, stabilită la nivelul clasei 1 de salarizare, sume actualizate cu rata inflației și dobândă legală de la scadență până la data plății efective; ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de C. pentru anul 2009, și ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de P. pentru anii 2009 și 2010, stabilit la nivelul unui salariu de baza la nivelul clasei unu de salarizare, sume actualizate cu rata inflației și dobândă legală de la scadență până la data plății efective.
Au fost obligate pârâtele în solidar să plătească reclamanților I. V., G.
V., O. V., P. O. L., P. N., C. Ana, S. P. V., M. O. O., N. O., următoarele drepturi: pentru anii 2008 și 2009 câte un salariu suplimentar, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, proporțional cu perioada lucrată efectiv, sume actualizate cu rata inflației și dobândă legală de la scadență până la data plății efective; pentru anii 2009 și 2010 P. de Z. feroviarului, stabilită la nivelul clasei 1 de salarizare, sume actualizate cu rata inflației și dobândă legală de la scadență până la data plății efective, precum și P. de Z. feroviarului pentru anul 2008, stabilită la nivelul clasei 1 de salarizare, sume actualizate cu rata inflației și dobândă legală de la scadență până la data plății efective, cu excepția reclamanților P.
O. L., C. Ana, S. P. V., M. O. O. ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de
C. pentru anul 2009, și ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de P. pentru anii 2009 și 2010, stabilit la nivelul unui salariu de baza la nivelul clasei unu de salarizare, sume actualizate cu rata inflației și dobândă legală de la scadență până la data plății efective.
Au fost obligate pârâtele în solidar să plătească reclamantului T. F. M. un salariu suplimentar pentru anul 2009, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, P. de Z. feroviarului pentru anul 2009 și 2010, stabilită la nivelul clasei 1 de salarizare, ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de C. pentru anul 2009, și ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de P. pentru anii 2009 și 2010, stabilit la nivelul unui salariu de baza la nivelul clasei unu de salarizare, sume actualizate cu rata inflației și dobândă legală de la scadență până la data plății efective.
Au fost respinse ca nefondate celelalte pretenții ale reclamanților.
Au fost obligate pârâtele în solidar să plătească suma de 1500 lei cheltuieli de judecată reprezentantului reclamanților S. L. De La R. De V. C.
N.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Nu este incidentă excepția conexității invocate, pentru că pe de o parte, potrivit art.284 alin.2 Codul muncii competența teritorială este exclusivă și revine tribunalului în a cărui circumscripție domiciliază reclamanți, ori toți reclamanți domiciliază în județul B. N. și nu în județul C., aspect necontestat, iar pe de altă parte, în dosarele nr.(...) și (...) ale T.ui C. nici nu sunt aceeași reclamanți ca în acest dosar. Eventual ar fi trebuit invocată excepția necompetenței teritoriale a T.ui C. în dosarele respective, în ce-i privește pe reclamanții din acest județ, iar doar apoi se putea dispune reunirea cauzelor de către instanța competentă teritorial exclusiv.
Excepția nulității cererii de chemare în judecată invocată de pârâta S.
N. de T. F. de C. „. C. S. B. tribunalul nu a găsit-o întemeiată motiv pentru care a respins-o pentru următoarele argumente. Este real că acțiunea formulată nu cuprinde semnătura reclamanților, dar aceasta nu este nulă în condițiile art.133 alin.1 Cod procedură civilă întrucât a fost semnată de avocatul ales potrivit împuternicirii avocațiale anexate cererii de chemare în judecată, conform art.67, 68 Cod procedură civilă, situație în care nu este necesară semnătura fiecărui reclamant. Pe de altă parte, trebuie subliniat că acțiunea a fost formulată prin sindicat în condițiile art.28 din legea
54/2003 în vigoare la da sesizării instanței, iar aceste prevederi legale nu impun ca acțiunile formulate în justiție de sindicat să cuprindă semnătura fiecărui membru de sindicat în numele căruia acționează sindicatul.
T. a respins ca nefondată și excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei S. N. de T. F. de C. „. C. S. B. întrucât deși aceasta nu are calitatea de angajator a reclamanților, observând în acest sens copiile carnetelor de muncă depuse la dosar, reclamanții au încheiat contractele de muncă cu cealaltă pârâtă, respectiv cu S. N. de T. F. de C. „. C. S.- R. de transport feroviar de călători C., totuși și această pârâtă are legitimitate procesuală pasivă pentru că, pe de o parte, pretențiile reclamanților sunt generate de contracte colective de muncă încheiate și de această pârâtă, situație în care îi sunt opozabile și trebuie să răspundă de îndeplinirea obligațiilor asumate, iar pe de altă arte, cealaltă pârâtă nu are personalitate juridică și se impune ca drepturile solicitate de reclamanți să fie soluționate în contradictoriu cu această pârâtă, iar nu doar cu regionala, pentru a se asigura caracterul obligatoriu al obligațiilor stabilite de instanța de judecată și față de pârâta ce are un patrimoniu propriu, în situația în care pretențiile deduse judecății vor fi găsite întemeiate.
T. a respins ca nefondată și excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei S. N. de T. F. de C. „. C. S. - R. de transport feroviar de călători C., pentru că aceasta are calitatea de angajator al reclamanților conform înscrisurilor depuse la dosar în acest sens, situație în care reținând existența unor raporturi de muncă între reclamanți și această pârâtă, care deși nu are personalitate juridică poate răspunde în condițiile art.41 alin.2
Cod procedură civilă pentru că are organe proprii de conducere. Ț. cont de raporturile existente între pârâte, a doua pârâtă fiind o structură din cadrul primei pârâte ce a fost înființată prin HG nr.584/1998 și are personalitate juridică, tribunalul consideră că se impune că acestea trebuie să răspundă solidar potrivit art.1039 Cod civil, în cazul în care pretențiile deduse judecății vor fi găsite întemeiate.
Nici excepțiile prescripției dreptului la acțiune invocate de ambele pârâte tribunalul nu o găsește fondată, motiv pentru care au fost respinse, analizând excepțiile prescripției invocate de ambele pârâte împreună potrivit unor argumente comune, întrucât toate drepturile solicitate prin acțiunea dedusă judecății au natura juridică a unor drepturi salariale, caz în care termenul de introducere a acțiunii este de 3 ani conform art.283 alin.1 lit. c, ori acțiunea a fost înregistrată în data de 30 decembrie 2010 deci cu respectarea acestui termen de prescripție. C. de muncă supus cercetării judecătorești este unul individual, ivit între reclamanți, ca salariați și pârâte, prin care se urmărește valorificarea unui interes personal și nu unul colectiv al tuturor salariaților din unitate, așa încât dreptul material la acțiune nu este susceptibil a fi prescris în termenul de 6 luni stipulat în art.283 alin.1 lit. e din Codul muncii, invocat de pârâte. T. a considerat că categoriile de drepturi solicitate cu titlu de ajutor material și premiu anual se încadrează în categoria de adaosuri la salariul de bază, ce intră în componența noțiunii de salariu (art.155 Codul muncii), iar aceeași natură au și pretențiile vizând acordarea salariului suplimentar pentru anii 2007,
2008 si 2009, acțiunea nefiind prescrisă nici pentru anul 2007, pentru că acest salariu suplimentar trebuie acordat după expirarea anului respectiv, adică în 2008, dată față de care acțiunea e în termen formulată.
T. a admis excepția lipsei calității de reprezentant a S. liber de la revizia de vagoane C. N. în ce-l privește pe reclamantul P. V. și în consecință respinge acțiunea formulată în numele acestui reclamant împotriva pârâtelor, ca fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentant, pentru că sindicatul nu putea să-l reprezinte în instanță în baza art.28 din legea nr.54/2003, deoarece acest reclamant nu mai era membru de sindicat la data sesizării instanței 30 decembrie 2010, acesta fiind pensionat încă din data de 01 august 2010 f.404, aspect recunoscut de reprezentantul reclamanților ce a formulat acțiunea.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:.
Reclamanții au calitatea de salariați ai pârâtei S. N. de T. F. de C. „. C. S. - R. de transport feroviar de călători C. potrivit înscrisurilor comunicate de aceasta, aspect reieșit și din copiile carnetelor de muncă atașate la dosar și nici unul nu a beneficiat de drepturile solicitate prin acțiune pentru perioada indicată în aceasta, izvorâte din Contractele colective de muncă pe anii 2007-2008 si 2009-2010 încheiate la nivelul pârâtei S. N. de T. F. de C.
„. C. S. B. și din Contractele colective de munca la nivel de grup de unități pe anii 2006-2010. T. observă însă, verificând copiile carnetelor de muncă și celelalte înscrisuri depuse de angajator f.198-199, că nu toți reclamanți au lucrat în perioada la care se referă drepturile deduse judecății, mai exact următorii reclamanți, I. V., angajat din (...), G. V., angajat din (...) O. V., angajat din (...), P. O. L., angajat din (...), P. N., angajat din (...), C. Ana, angajată din (...), S. P. V., angajat din (...), M. O. O., angajat din (...), N. O., angajat din (...) și T. F. M., angajat din (...), motiv pentru care pretențiile acestora au fost respinse pentru perioada în care nu au fost salariații pârâtei, și au fost admise doar în condițiile ce vor fi în continuare arătate.
În ce privește solicitarea reclamanților privind acordarea salariului suplimentar aferent anilor 2007, 2008 și 2009, tribunalul a constatat că prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul C. C. pentru anii 2007-
2008 ce a fost înregistrat sub nr. 1625 din data de 29 martie 2007 și prelungit prin actele adiționale nr.1753/26 martie 2008 și nr.437/(...), astfel că în conformitate cu prevederile art. 25 alin. 3 din Legea nr. 130/1996, republicată și în lipsa stipulării vreunui alt moment, dispozițiile sale se aplică de la data înregistrării contractului - 29 martie 2007.
Potrivit art.32 alin.1 din acest contract colectiv de munca, „. munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. Prin articolul 32 alin.1 și 3 se creează între contractanți drepturi și obligații corelative prin norme cu caracter imperativ de la care părțile nu pot abzice, iar pârâta este ținută să-și îndeplinească obligația, cu atât mai mult cu cât aceste categorii de drepturi se încadrează în categoria de adaosuri la salariul de bază , ce intră în componența noțiunii de salariu conform art.155 Codul muncii.
Potrivit art. 236 alin. 4 Codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților. E. contractului colectiv este obligatorie pentru părți potrivit art. 30 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, republicată, iar prevederile acestor contracte produc efecte față de toți salariații, indiferent de data angajării, conform art. 11 alin.
1 din Legea nr. 130/1996 republicată, act normativ în vigoare la data solicitării drepturilor. Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 3 din Legea nr.
130/1996, republicată, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior. Aceleași reglementări se regăsesc însă și în cuprinsul art. 132 alin. 3, art. 133 și art. 148 alin. 1 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, care prin art. 224 lit. d a abrogat Legea nr. 130/1996, republicată. Din înscrisul depus la dosar de pârâtă f.207-208 rezultă că nici unuia dintre reclamanți nu i s-au aplicat sancțiunile prevăzute în anexa 6, care exclud dreptul la plata salariului suplimentar.
Prevederea cuprinsă în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și a celui la nivel de grup de unități din transportul feroviar privitoare la plata salariului suplimentar menționează faptul că salariații vor primi un salariu suplimentar, ceea ce înseamnă că s-a instituit în fapt obligația angajatorului și nu facultatea acestuia de a plăti acest salariu. D. se dorea ca plata să constituie o simplă facultate, lăsată la aprecierea angajatorului în funcție de fondurile de care dispune, s-ar fi menționat că salariații vor putea primi un astfel de salariu. Or, în condițiile în care norma este una imperativă, condiționarea recunoașterii dreptului și acordării acestuia de existența de fonduri, nu poate fi acceptată. Atâta timp cât prin contractul colectiv de muncă s-a prevăzut obligația constituirii fondului, pârâtele trebuiau să îndeplinească această obligație, respectiv să constituie lunar fondul din care să acorde salariaților drepturile ce decurg din contractul colectiv de muncă aplicabil.
Este adevărat că, așa cum rezultă din actele adiționale încheiate, contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2007-2008 s-a prelungit până la data de 31 decembrie 2008, iar contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2009-2010 s-a aplicat doar din data de 4 iunie 2009, data înregistrării sale, astfel că la nivel de unitate nu a existat contract colectiv de muncă în intervalul 1 ianuarie 2009 - 3 iunie 2009. Însă în tot acest interval de timp, începând din data de 28 decembrie 2006 și până la data de 31 ianuarie 2011, a fost în vigoare și s-a aplicat contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 nr. 2., care la art. 30 prevedea dreptul salariaților la plata salariului suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Potrivit art. 3 alin. 1 al contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar, clauzele acestui contract produc efecte față de toți salariații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități feroviare (pârâta S. N. de T. F. de C. C. C. S. B. fiind menționată la pct. 2 din anexa 4 la contractul colectiv la nivel de grup de unități) și pentru perioada în care din diverse motive nu există contract colectiv de muncă la nivel de unitate, indiferent de structura capitalului acesteia. Părților le revine obligația respectării prevederilor cuprinse în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul grupurilor de unități din transportul feroviar.
Ca atare, în raport de dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, respectiv a celui superior, la nivel de grup de unități, incidente pentru perioada anilor 2007-2009, salariații reclamanți sunt îndreptățiți să primească salariul suplimentar pentru perioada mai sus menționată, în care au prestat efectiv activitate. Nici prevederile din OUG nr.79/2001 privind întărirea disciplinei economico financiare și OUG nr.79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, nu pot avea drept efect respingerea ca nefondate a pretențiilor deduse judecății pentru că, pe de o parte, primul act normativ era în vigoare la data intrării în vigoare a contractelor colective de muncă aplicabile în cauză, situație în care se presupune că părțile contractante l-au avut în vigoare în momentul negocierii și semnării contractelor, al doilea act normativ neputându-se aplica unor raporturi juridice de muncă generate de contracte colective încheiate anterior, aflate în derulare, pentru că ar retroactiva, fiind contrar art.15 alin.2 din Constituție, iar pe de altă parte, aceasta soluție ar lasă practic fără conținut drepturile și obligațiile asumate de părți prin contractele colective de muncă ce sunt obligatorii potrivit dispozițiilor legale anterior evocate.
Așa fiind, tribunalul a reținut că aceste pretenții formulate de reclamanți sunt întemeiate, parțial, raportat la perioada efectiv lucrată de fiecare salariat, astfel că au fost admise și au fost obligate pârâtele să plătească în solidar reclamanților T. I. M., H. I. D., M. I. G., P. O. D., P. A. L.,
R. I. I., A. I. I., C. G. G., D. G. C., C. V. G., M. V. I., O. D., R. P. O. M., R. I. I., S. G. N., C. D. I., F. V. C., I. D. A., U. E. E., F. I. I. C., F. O., I. R., salariul suplimentar pentru anii 2007, 2008 și 2009, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. P. au fost obligate să plătească în solidar reclamanților I. V., G. V., O. V., P. O. L., P. N., C. Ana, S. P. V., M. O. O., N. O., angajați după începutul anului 2008, pentru anii
2008 și 2009 câte un salariu suplimentar, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, proporțional cu perioada lucrată efectiv de fiecare din acești reclamanți, iar reclamantului T. F. M., angajat după începutul anului 2009, un salariu suplimentar pentru anul
2009, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Conform art. 69 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2007 - 2008 și 2009-2010, prevederi preluate și de contractul colectiv de muncă la grup de unități, ce este aplicabil în cauză, se acordă salariaților un ajutor material cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C. stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare, iar cu ocazia sărbătorii Z. ceferistului din 23 aprilie se acordă salariaților un premiu al cărui cuantum va fi stabilit de consiliul de administrație cel puțin la nivelul clasei I de salarizare.
T. a constatat că pârâtele nu au achitat aceste ajutoare materiale de Paște pentru anii 2009 și 2010 și de C. pentru anul 2009 și nici premierea de Z. ceferistului solicitată pentru anii 2008, 2009 și 2010 nici unui reclamant, motiv pentru care, ținând cont de prevederile art. 236 alin. 4
Codul muncii, ce arată că contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților, iar executarea contractului colectiv este obligatorie pentru părți potrivit art. 30 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, lege în vigoare la data sesizării instanței și în consecință aplicabilă în speță, tribunalul având în vedere și prevederile art.40 alin.2 lit. c Codul muncii, a admis și aceste pretenții deduse judecății, însă parțial, ținând cont de situația concretă a fiecărui reclamant.
În ce privește apărările pârâtei referitor la procesele verbale din 25 mai
2009 și 02 iunie 2009 încheiate între M. T., reprezentanții administrațiilor în domeniul feroviar și federațiile sindicale feroviare, tribunalul a constatat că doar a fost suspendată plata ajutorului material de C. pe anul 2009 și nu a fost eliminat, așa încât trebuie achitat și acesta, în condițiile în care părțile nu au convenit altfel.
Așadar, tribunalul a obligat pârâtele în solidar să plătească reclamanților T. I. M., H. I. D., M. I. G., P. O. D., P. A. L., R. I. I., A. I. I., C. G. G., D. G. C., C. V. G., M. V. I., O. D., R. P. O. M., R. I. I., S. G. N., C. D. I., F. V. C., I. D. A., U. E. E., F. I. I. C., F. O., I. R., pentru anii 2008, 2009 și 2010 P. de Z. feroviarului, stabilită la nivelul clasei 1 de salarizare, ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de C. pentru anul 2009, și ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de P. pentru anii 2009 și 2010, stabilit la nivelul unui salariu de baza la nivelul clasei unu de salarizare.
Aceleași pârâte au fost obligate în solidar să plătească reclamanților I.
V., G. V., O. V., P. O. L., P. N., C. Ana, S. P. V., M. O. O., N. O., pentru anii
2009 și 2010 P. de Z. feroviarului, stabilită la nivelul clasei 1 de salarizare, precum și P. de Z. feroviarului pentru anul 2008, stabilită la nivelul clasei 1 de salarizare, cu excepția reclamanților P. O. L., C. Ana, S. P. V., M. O. O., ce s-au angajat după data de 23 aprilie 2008, precum și ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de C. pentru anul 2009, și ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de P. pentru anii 2009 și 2010, stabilit la nivelul unui salariu de baza la nivelul clasei unu de salarizare, iar reclamantului T. F. M. pârâtele vor fi obligate solidar să-i plătească P. de Z. feroviarului pentru anul 2009 și 2010, stabilită la nivelul clasei 1 de salarizare, ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de C. pentru anul 2009, și ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de P. pentru anii 2009 și 2010, stabilit la nivelul unui salariu de baza la nivelul clasei unu de salarizare.
În temeiul art.161 alin.4 Codul muncii, art. art.1082 și1084 cod civil coroborat cu art.2 din OG nr.9/2000, pârâtele trebuie să-i despăgubească pe salariați pentru neexecutarea în termen a obligațiilor asumate și la plata cărora au fost obligate prin prezenta hotărâre judecătorească, motiv pentru care toate sumele la plata cărora au fost obligate în favoarea reclamanților prin această sentință vor fi sume actualizate cu rata inflației și la acestea se va calcula dobândă legală de la scadență până la data plății efective.
Au fost respinse ca nefondate pretențiile reclamanților privind obligarea pârâtelor pentru acordarea celorlalte drepturi deduse judecății, respectiv pentru perioada în care o parte din reclamanți nu erau îndreptățiți la acordarea acestor drepturi de natură salariale generate de contractele colective de muncă întrucât nu erau angajații nici unei pârâte.
În temeiul art.274, art.277 Cod procedură civilă, au fost obligate pârâtele în solidar să plătească suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată reprezentantului reclamanților S. L. de la R. de V. C.-N., potrivit chitanței justificative depuse la dosar f.264, întrucât față de soluția adoptată pârâtele se află în culpă procesuală.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs ambele pârâte.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A.constată următoarele:
Prin recursul declarat de pârâta S. „. C. S. B. - S. R. de T. F. de C. A. s-asolicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Motive:
1) Excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la salariul suplimentar aferent anului 2007 și 2008 întemeiată pe prevederile art.268 alin.1 lit. e Codul muncii în raport de stabilirea acestui drept printr-un contract colectiv de muncă.
1) În conformitate cu dispozițiile art. 283 alin.(1) din Codul muncii
,„Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
De asemenea, conform art. 1 alin. (1) din Legea 130/1996 prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin.(1) din Codul muncii.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. (1) lit. a)- d) din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. D. s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, iar prin prezenta acțiune reclamantul nu a invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci a solicitat plata unor adaosuri neacordate ce fac parte, potrivit dispozițiilor art.155 din Codul muncii, din categoria drepturilor salariale, Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil pentru drepturile menționate anterior este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii.
2) Excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la acordarea primei acordate de Z. F. pentru anii (...); a ajutorului material de C. pentru anul 2009 și a ajutorului material de paște pentru anii 2009 și 2010, întemeiată pe considerente comune cu excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la salariul suplimentar.
2) Sunt aplicabile, în atare situație aceleași considerente fiind superfluă reluarea lor.
3) Suspendarea acordării premiului ocazionat de Z. F. 2009 și 2010, a ajutorului material de C. 2009 și de P. 2009 și 2010, convenită de parteneri de analog social prin actele adiționale la contractul colectiv de muncă, înregistrat la D. B., sub nr.2572/(...) și nr.1708/(...).
3) Contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități nu i se poate opune actele adiționale la contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității pârâte pentru anul 2009-2010, deoarece în caz contrar, ar avea consecința încălcării principiului edictat de art.38 și art.164
Codul muncii, care enunță interdicția renunțării salariatului la drepturile ce-i sunt recunoscute.
Este irelevant că procesele verbale au fost semnate de sindicatele la care este afiliat reclamantul deoarece mandatul acordat nu îngăduie renunțarea la un drept, fiind de esența activității sindicale apărarea drepturilor membrilor de sindicat inconciliabilă cu acte de renunțare care nu sunt permise nici la nivel personal (art.38 Codul muncii).
De altfel, temeiul acordării drepturilor pretinse prin acțiune rezidă în contractul colectiv de muncă menționat la nivel de grup de unități, de la care nu poate deroga contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul inferior, conform art. 238 Codul muncii.
4.a) Acordarea drepturilor pretinse prin acțiune este condiționată de existența veniturilor necesare în speță lipsind fondurile bănești pentru plata sumelor. b) Incidența interdicției enunțate de art.12 din Legea nr.130/1996 că salariile personalului bugetar să constituie obiect al negocierii corelative. c) Clauza de neacordare a drepturilor aferente anilor 2009-2010 stabilită prin actul adițional la contractul colectiv de muncă. d) Nu au fost aprobate bugetele de venituri și cheltuieli la momentul semnării acordurilor colective. a) Acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului după cum rezultă din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, aplicabil în cauză.
Astfel, art. 30 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă menționat precizează că :„ pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";.
De asemenea, art. 30 alin. 3 precizează că :„ Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului pentru salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar";.
Din modul de formulare neechivoc și nesupus altei condiții decât desfășurarea ireproșabilă a activității rezultă caracterul pur și simplu al acestui drept pretins prin acțiune, precum și obligația părților de a constitui un fond suplimentar de salarii independent de profit, noțiune diferită de cea utilizată în contract, și anume venituri.
Pentru aceste motive, având în vedere că fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie tocmai prin reținerea unui procent de 10% din cadrul fondului de salarii realizat lunar, se reține că dispozițiile invocate de către recurentă pentru a justifica lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni nu pot prezenta relevanță în speță.
Tot astfel, acordarea ajutoarelor materiale de P. și C. și a premierii de Z. F. este reglementată de art. 71 din CCM la nivel de grupă de unități ca un drept al salariaților neafectat de alte condiții decât cele prevăzute expres în norma citată, nefiind o vocație a salariatului.
Aspectele invocate de către recurentă prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale nu pot fi reținute ca o justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale și pentru faptul că acestea au fost asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative ulterior adoptării actelor normative menționate prin recursurile formulate. b) Nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 12 din Legea nr.
130/1996, care sunt incidente doar în cazul salariaților instituțiilor bugetare, pârâta recurentă nefiind o atare instituție, ci o societate pe acțiuni, neavând relevanță în raport de forma sa de organizare, persoana acționarului majoritar. c) Efectele actului adițional au fost analizate anterior (punctul 3), fiind inutilă reluarea lor. d) Caracterul pur și simplu al drepturilor pretinse prin acțiune înlătură pretinsa incidență a necesității aprobării anterioare sau ulterioare a bugetelor de venituri și cheltuieli.
5) Salariul suplimentar se acordă numai salariaților care au prestat activitate pe parcursul întregului an calendaristic, ceea ce exclude dreptul salariatului O. D. (angajat la (...)) de a beneficia de salariul suplimentar pentru anul 2007; a salariaților G. V.r, P. O L., P. N., C. Ana, S. P.V., M. O.O. și N. O. pentru anul 2008.
5) Salariatului O. D. i s-a acordat prin sentința atacată salariul suplimentar aferent anului 2007 în întregime, deși a fost angajat din (...) (f.307 fond - carnetul de muncă).
De asemenea, din textul art. 30 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 nu rezultă că salariul suplimentar se acordă pentru activitatea desfășurată în cursul întregului an calendaristic, după cum susține recurenta.
În acest sens, unicul criteriu de care depinde acordarea salariului suplimentar este calitatea ireproșabilă a activității, astfel încât în mod just prima instanță a recunoscut acest beneficiu și în favoarea salariaților care au fost angajați în cursul anului 2008, cu corectivul că salariatul O. D. trebuie să primească salariul suplimentar aferent anului 2007 doar în raport de perioada efectiv lucrată în anul respectiv.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art.312 alin.3 raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ. va admite în parte recursul declarat de pârâtă împotriva hotărârii atacate, pe care o va modifica în parte în sensul obligării pârâtelor în solidar la plata salariului suplimentar pentru anul 2007 în favoarea salariatului O. D. proporțional cu perioada efectiv lucrată în anul 2007, suma actualizată cu rata inflației și dobândă legală de la scadență la data plății efective.
Prin recursul declarat de pârâta S. „. C. S.A s-a solicitat modificareasentinței în sensul respingerii acțiunii.
Motive:
1) Excepția nulității cererii de chemare în judecată pentru lipsa semnăturii salariaților reprezentați de sindicat a căror acord la promovarea acțiunii poate fi prezumat.
1) Reprezentarea în judecată salariaților de către sindicat se realizează în condițiile art.28 din Legea nr.54/2003 în vigoare la momentul înregistrării acțiunii), care nu impune cerința mandatului expres în acest sens, după cum menționează în mod expres.
2) Excepția lipsei calității sale procesuale pasive, nefiind angajatorul salariaților.
2) Deși nu are calitate de angajator al membrilor de sindicat reprezentați de reclamant, recurentul are calitate de ordonator de credite, față de prevederile art. 22 alin 1 din HG nr. 581/1998 potrivit cărora:
"; C.F.R. își stabilește bugetul propriu de venituri și cheltuieli care se aproba de către G., la propunerea M. T., cu avizul M. Muncii și Protecției Sociale și al M. Finanțelor.";
De asemenea, recurenta a semnat contractele colective de muncă în temeiul cărora se solicită drepturile care fac obiectul prezentei cauze, iar R.
S. de T. F. de C. C., constituită în temeiul art. 1 alin.(3) din HG 584/1998 are statut de sucursală, neavând personalitate juridică conform art.43 din Legea 31/1990.
În plus, conform art.6 pct.10 din același act normativ S. N. de T. F. de
C. „. C. SA înființează sucursale, agenții și reprezentanțe în țară și în străinătate și coordonează activitatea acestora.
Așadar, pentru efectuarea de către angajator a plații salariului suplimentar este necesar ca acesta sa fie prevăzut in bugetul de venituri si cheltuieli, a cărui elaborare intra în sarcina paratei amintite, calitatea sa procesuală fiind justificată sub acest aspect.
3) Excepția prescripției dreptului material la acțiune.
3) A fost analizată în cadrul primului recurs, fiind superfluă reiterarea considerentelor.
4) Acordarea salariului suplimentar este condiționat de realizarea veniturilor suficiente și de aprobarea bugetelor.
4) Au fost analizate aceste aspecte în cadrul primului recurs, fiind superfluă reiterarea considerentelor.
5) Situația concretă a unor salariați.
5) Sunt aceeași salariați la care se referă primul recurs, găsindu-și aplicabilitatea considerentelor expuse anterior.
6) Imposibilitatea financiară de plată a premiului acordat de Z. F. pentru anul 2008.
6) O atare apărare nu reprezintă o exonerare de răspundere în condițiile în care dreptul nu este supus unei asemenea condiții.
De altfel, în cadrul analizei primului recurs s-a dat răspuns acestei categorii de apărări, care se referă și la pretinsa incidență a art.12 din Legea
130/1996.
7) Suspendarea drepturilor pentru anul 2009-2010.
7) A fost considerat ca lipsit de efecte acordul partenerilor de dialog social în acest sens, în raport de dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel superior, conform celor expuse în cadrul analizei primului recurs.
8) În fine, s-a contestat cuantumul cheltuielilor de judecată la plata cărora a fost obligată recurenta în raport de art. 132 alin. 3 din Statutul profesiei de avocat și s-a apreciat că reclamantul în calitate de organizație sindicală nu avea posibilitatea de a-și angaja apărător, ci trebuia să dețină personal de specialitate juridică în vederea îndeplinirii scopului pentru a fost înființată.
8) Curtea constată că în raport de criteriile stabilite de art. 274 alin. 2
C.pr.civ., respectiv valoarea pricinii și munca îndeplinită de avocat, cuantumul onorariului de avocat nu se impune a fi redus, având în vedere numărul mare de membri de sindicat reprezentați de reclamant, cu consecințe asupra valorii totale a pretențiilor și asupra volumului de muncă al avocatului.
În fine, nu poate fi acceptată susținerea recurentei privind imposibilitatea legală a sindicatului de a angaja serviciile unui avocat, deoarece reprezintă o incapacitate de exercițiu, neprevăzută de lege, incompatibilă cu scopul constituirii unei organizații sindicale, respectiv apărarea drepturilor membrilor săi prin toate mijloacele recunoscute de lege, așadar inclusiv prin reprezentarea de către avocat.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art.312 alin.3 raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ. va admite în parte și recursul declarat de această pârâtă împotriva hotărârii atacate, pe care o va modifica în parte în sensul obligării pârâtelor în solidar la plata salariului suplimentar pentru anul 2007 în favoarea salariatului O. D. proporțional cu perioada efectiv lucrată în anul 2007, suma actualizată cu rata inflației și dobândă legală de la scadență la data plății efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursurile declarate de pârâtele S. N. DE T. F. DE C. "C. C." SA, S. N. DE T. F. DE C. "C. C." SA - R. DE T. F. DE C. A. împotriva sentinței civile nr. 1. din (...) a T.ui B. N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul obligării pârâtelor în solidar la plata salariului suplimentar pentru anul 2007 în favoarea salariatului O. D. proporțional cu perioada efectiv lucrată în anul 2007, sumă actualizată cu rata inflației și dobânda legală de la scadență până la data plății efective.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. G. S. D. L. D.
GREFIER C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond.M. L.B.
| ← Decizia civilă nr. 1094/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2208/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
