Decizia civilă nr. 3655/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3655/R/2011
Ședința publică din data de 19 octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-R. M. JUDECĂTORI: G.-L. T.
S.-C. B. GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare, în vederea pronunțării, recursurile declarate de pârâții C. J. S. și D. G. DE A. S. ȘI P. C. S. împotriva sentinței civile nr. 1957 din
21 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată N. ANA I., având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12 octombrie 2011, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 1957 din 21 martie 2011 a T.ui S., pronunțată în dosarul nr. (...), a fost respinsă ca nefondata excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. J. S., excepție invocata de acesta.
A fost admisă în parte cererea precizata formulata de reclamanta N. ANA I. în contradictoriu cu pârâții C. J. S. și D. G. DE A. S. ȘI P. C. S. și în consecința a fost obligată pârâta D. G. DE A. S. ȘI P. C. S. să plătească reclamantei suma de
5520 lei, reprezentând spor pentru orele lucrate în zilele de sâmbăta și duminica și în sărbătorile legale, pentru perioada (...)-(...), iar paratul C. J. S. sa aloce fondurile necesare efectuării acestor plăți.
A fost respinsă ca nefondata cererea reclamantei privind obligarea pârâtelor la plata sporului în cuantum de 75%-1. din salariul de baza, pentru perioada (...)-
(...).
Au fost obligați pârâții în solidar la plata sumei de 1303,40 lei, reprezentând cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În legătură cu excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului C. J. S., se reține că, într-adevăr reclamanta a încheiat contractul individual de muncă cu pârâta D. G. de A. S. și P. C. S., însă bugetul în care sunt cuprinse și fondurile necesare plății drepturilor salariale este avizat de acest pârât, astfel că a fost respinsă excepția invocată.
În privința excepției prescripției dreptului la acțiune se reține că potrivit prevederilor art.283 alin.1 lit. c din Codul M., cererile pentru soluționarea unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Astfel, acțiunea fiind introdusă la data de (...) așa cum s-a menționat în (f.1), astfel că pretențiile se încadrează în perioada prescripției de 3 ani, motiv pentru care urmează a fi respinsă această prescripție.
Pe fondul cauzei s-a reținut că din pontajele depuse la dosarul cauzei rezultă că reclamanta a lucrat în zilele de sâmbătă, duminică și în sărbători legale.
Pârâta 2 nu a dovedit că orele de muncă prestate în aceste zile au fost compensate cu timp liber, conform art. 119 din Codul M. sau că ar fi fost plătite prin adăugarea unui spor de până la 75% din salariul de bază, conform dispozițiilor art.120 din aceeași lege.
Nu au fost respectate nici prevederile art. 135- 137 din legea menționată, care prevede că în unitățile sanitare unde activitate nu poate fi întreruptă, pentru munca prestată în zilele de sărbători legale, se acordă timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile sau va fi achitat un spor de angajator de 1. din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.
Conform prevederilor contractului individual de muncă a reclamantei de la litera H, durata timpului de lucru este de 8 ore pe zi , 40 ore pe săptămână, iar repartizarea programului de lucru se face conform planificări lunare.
În notele de ședință din data de (20 septembrie 2010), reclamanta a precizat că pretențiile sale se referă la perioada (...) - (...) data intrării în vigoarea a Colectiv de M. nr. 5. din (...) și pentru perioada ulterioară datei de (...), prima perioadă referind-se la sporul pentru compensarea muncii prestate în zilele de sâmbătă și duminica,conform art.120 alin.2 din Codul M., solicitând un spor de
1..
Pentru a doua perioadă menționată se arată că sunt incidente potrivit art. 90 alin.1 din Codul M..
De asemenea, instanța constată că art. 41 alin. 3 din Contractul Colectiv de
M. U. la N. N. pentru anii 2007 - 2010 încheiat conform art.10 și 11 din Legea nr.130/1996, republicată, înregistrată la M. M., S. S. și F. cu nr. 2895/21/(...), publicată în Monitorul Oficial parte a V a, nr. 5 din 29 ianuarie 2007 prevede printre sporurile minime ce se acordă pentru orele suplimentare și pentru orele lucrate în zilele libere și în zilele de sărbători legale ce nu a fost compensate corespunzător cu orele libere plătite se acordă un spor de 1. din salariul de bază.
La cererea reclamantei instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice contabile.
Din raportul depus de expert la dosarul cauzei, rezultă că angajatorul pârât nu a compensat cu timp liber corespunzător, timpul de lucru prestat de reclamantă în zilele de repaus săptămânal și în zilele de sărbători legale, nerespectând prevederile art.135 și art.137 alin. 2 din Codul M., respectiv potrivit art. 41 alin.3 din Contractul Colectiv de M. U. la N. N. pe anii 2007 - 2010, stabilind că nu a fost plătite aceste ore cu un spor de 1., așa cum prevede art.137 alin.1 din Codul M..
Suma datorată de angajatorul - pârât pentru perioada (...) - (...), data intrării în vigoare a Contractul Colectiv de M. menționat, așa cum a solicitat și reclamanta este de 5520 lei, conform situației la raportul de expertiză.
În privința capătului de cerere referitor la acordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase sau vătămătoare de muncă instanța reține că în contractul individual de muncă a reclamantei la litera G pct.1 se prevede că activitatea se desfășoară în condiții grele, vătămătoare sau periculoase, potrivit Legii nr.31/1991.
Rezultă că pârâtele, respectiv angajatorul și salariatul au convenit chiar la data încheierii contractului individual de muncă asupra faptului că activitatea reclamantei se va desfășura în condiții grele, vătămătoare sau periculoase stabilind sporurile prevăzute la lit. J din contractul național.
Acordarea acestor sporuri a fost reglementată de H. nr. 2. care la art. 8 prevede categoriile de sporuri care pot fi acordate.
M. M., S. S. și F. prin avizul nr.1157/(...) și Ministerul Sănătății prin avizul nr.2281/(...) au completat Regulamentul privind sporurile din speță.
În aceste acte normative însă nu s-a prevăzut posibilitatea acordării sporului solicitat de personalul din centrele îngrijire și asistență pentru persoanele cu handicap cum este unitatea pârâtă angajatoare.
Pentru aceste considerente capătul de cerere privind sporul pentru condiții deosebit de periculoase sau vătămătoare de muncă a fost respins.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod Procedură Civilă pârâta D. G. de A. S. și
P. C. S. a fost obligată la plata sumei de 1.303,40 lei, respectiv cheltuieli de judecată, conform chitanțelor depuse la dosarul cauzei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul C. J. S. solicitândcasarea sentinței atacate ca fiind nelegală și rejudecând în fond să se dispună respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că nelegalitatea sentinței recurate constă, în primul rând, în aceea că, instanța de judecată nu a analizat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia sub aspectul lipsei raporturilor juridice de muncă ale reclamantei cu autoritatea deliberativă a administrației publice a județului S..
Astfel, reclamanta este încadrată în muncă la D. G. de A. S. și P. C. S., având raporturi juridice de muncă, materializate printr-un contract individual de muncă, în mod exclusiv, numai cu această instituție publică și astfel drepturile și obligațiile corelative, inclusiv drepturile salariale revendicate de reclamantă prin intermediul instanței de judecată sunt specifice numai acestei categorii de raporturi de muncă și nu și altor raporturi juridice de altă natură.
Nelegalitatea sentinței recurate mai constă și în faptul că, instanța de fond, a apreciat în mod cu totul eronat starea de fapt potrivit căreia, din bugetul C.ui J. S. urmează a fi alocate fondurile corespunzătoare și pentru plata drepturilor salariale menționate în acțiunea civilă a reclamantei, fără a analiza dacă autoritatea deliberativă a județului S. este sau nu în culpă raportată la starea de fapt menționată.
Culpa autorității administrației publice a județului S., cu privire la alocarea fondurilor în scopul menționat, este inexistentă, întrucât nici reclamanta și nici D. G. de A. S. și P. C. S., în calitate de angajatoare a reclamantei, nu a transmis o solicitare sau plângere prealabilă, în acest scop, C.ui J. S..
Pe de altă parte, instanța de judecată nu a constatat lipsa dovezii faptei ilicite, a autorității deliberative a județului S., ca o condiție esențială a antrenării răspunderii juridice a acesteia, care putea fi efectuată, numai prin excepție, și numai în situația în care, reclamanta sau D. G. de A. S. și P. C. S. ar fi transmis autorității menționate, o solicitare în acest scop, iar aceasta ar fi practicat un refuz nejustificat.
Critica sentinței recurate este întemeiată și pe faptul că, instanța de fond nu a analizat în mod obiectiv încălcarea dispozițiilor art. 112, 132 alin.2 și 137 alin. 2 Codul muncii, precum și ale art.18 alin.1, 156 alin.1 și 167 din
Contractul colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială pe perioada
2007 - 2009 înregistrat la M. M., F. și E. de Ș. cu nr. 5./(...), de către reclamantă, în sensul neefectuării dovezii de către aceasta, a neacordării zilelor libere din motive justificate, specifice locului de muncă al acesteia, de către conducerea D.G.A.S.P.C S., a negocierii individuale a unei durate zilnice a timpului de muncă mai reduse, a acordării repausului săptămânal în alte zile, în situația în care, întreruperea activității, în zilele de sâmbătă și duminică și sărbătorile legale, ar prejudicia desfășurarea normală a acesteia, precum și a încheierii contractului individual de muncă și respectiv a contractului colectiv de muncă la nivel de unitate cu D. G. de A. S. și P. C. S. în care să fie inclusedrepturile salariale revendicate de către reclamantă prin intermediul instanței de judecată.
Instanța de fond a obligat C. J. S. și D. G. de A. S. și P. C. S., în solidar, la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă fără a analiza lipsa calității de parte căzută în pretenții a autorității deliberative a administrației publice a județului S., în condițiile prevăzute de art.274 alin.1 C.pr.civ.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și pârâta D. G. de A. S. și P. C. S., solicitând modificarea în parte sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului pârâta a arătat că acordarea, prin sentința recurată, a sumei de 5.520 lei, pentru orele lucrate de către reclamantă în zilele de sâmbăta, duminica și în sărbătorile legale, este nelegală și netemeinică din următoarele motive:
Reclamanta a prestat munca în zilele de sâmbătă, duminică și în sărbători legale, în cadrul programului normal de lucru, începând cu data de (...) până în (...), iar nu din (...) așa cum în mod eronat este prevăzut în sentința recurată. Repartizarea programului de lucru se face conform planificării lunare, respectiv
40 de ore pe săptămână în ture de câte 12 ore (tura de zi de la ora 7.00 la ora
19.00 și tura de noapte de la ora 19.00 la ora 7.00 dimineața).
Potrivit prevederilor art. 132 alin. (1) și (2) din Codul muncii, repausul săptămânal se acordă în 2 zile consecutiv, de regulă sâmbăta și duminica, iar în situația în care, repausul în zilele de sâmbăta și duminica ar prejudicia desfășurarea normală a activității, repausul poate fi acordat și în alte zile. Din planificările depuse la dosarul cauzei reiese că aceasta a beneficiat de zilele libere corespunzătoare prevăzute de lege.
În ceea ce privește zilele de sărbătoare legală, conform art. 137 din Codul muncii, pentru prestarea muncii în astfel de zile se asigură compensarea cu timp liber corespunzător, numai în cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere salariații beneficiază de un spor la salariul de bază de 1.. Pentru munca prestată în aceste zile reclamanta a beneficiat de zile libere, conform planificărilor menționate mai sus.
Apreciază că instanța de fond nu a analizat, în mod temeinic, planificările depuse la dosar, dispunând efectuarea raportului de expertiză contabilă, la întocmire căruia a înțeles să se opună, întrucât nu era utilă cauzei.
Intimata reclamantă N. Ana I. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca netemeinice și nelegale. Cu cheltuieli dejudecată.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursurile sunt nefondate, având în vedereconsiderentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin acțiunea dedusă judecății în fața primei instanțe, reclamant a a solicitat, printre altele, obligarea pârâtei D. G. de A. S. și P. C. S. la plata sporului de 1. pentru orele lucrate de în zilele de sâmbăta, duminica și în sărbătorile legale, conform prevederilor art. 90 alin. 1 lit. a din Contractul Colectiv de M. la nivelul unităților de asistență socială 2007-2010, înregistrat la M. M., F. și E. de Ș. sub nr. 5. din (...).
Executarea clauzelor negociate potrivit contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru pârâtă în calitatea sa de angajator, potrivit dispozițiilor art. 236 alin. 4 C.M., art. 243 alin. 1, în vigoare la data la care s -a născut dreptul reclamantei, raportat la dispozițiile art. 7 alin. 2 din Legea nr.
130/1996.
Totodată, potrivit art. 41 alin. 3 din Contractul Colectiv de M. U. la N. N. pentru anii 2007 - 2010 sporurile minime ce se acordă pentru orele suplimentare
și pentru orele lucrate în zilele libere și în zilele de sărbători legale, ce nu a fost compensate corespunzător cu orele libere plătite, se acordă în cuantum de 1. din salariul de bază.
În același sens sunt și prevederile art. 132 alin. 2 și 3 C.muncii, în forma în vigoare în perioada pentru care se solicită acordarea drepturilor, potrivit cărora în cazul în care repausul săptămânal nu poate fi acordat sâmbăta și duminica, salariații vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau regulamentul intern și, de asemenea, prevederile art. 137 din același act normativ, în conformitate cu care, în situația în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, salariații beneficiază de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic decât 1. din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.
Din foile colective de prezență depuse la dosarul cauzei, rezultă că reclamanta a lucrat în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale, iar pârâta, în calitate de angajator, nu a dovedit că ar fi procedat la compensarea acestora din urmă cu timp liber corespunzător, deși sarcina probei îi revenea în conformitate cu prevederile art. 287 C.muncii.
În ceea ce privește cuantumul drepturilor stabilite prin sentința atacată, acesta a fost determinat potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de expert contabil Albert P., expertul luând în considerare orele prestate de reclamantă începând cu luna noiembrie 2007, menționarea în dispozitivul hotărârii atacate a momentului de început al perioadei pentru care se cuvin a fi acordate drepturile reclamante, ca fiind data de (...), fiind o evidentă eroare materială.
Referitor la criticile aduse de pârâtul C. J. S., Curtea constată că acestea sunt nefondate, față de acest pârât justificându-se calitatea procesuală pasivă în cauză.
Astfel, pârâtul recurent a fost obligat la alocarea sumelor necesare în vederea realizării plății drepturilor stabilite în favoarea reclamantei, și nu la plata directă către aceasta, astfel că nu are relevanță inexistența r aporturilor directe de muncă între reclamantă și pârât.
Rolul consiliului județean este acela de finanțare, atribuție ce rezultă în conformitate cu art. 105 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, potrivit căruia direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului sun t înființate și funcționează în subordinea consiliilor județene.
Salariații sunt îndreptățiți la acordarea tuturor drepturilor conferite de lege,
și implicit de contractul colectiv de muncă, fiind obligatoriu ca salariile să fie plătite înaintea oricăror alte obligații ale angajatorului, în raport de prevederile art.156 din Codul muncii.
Neprevederea în buget a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale solicitate de reclamantă nu poate determina sistarea plății acestor drepturi salariale, atâta timp cât ordonatorii principali de credite, în elaborarea bugetelor instituțiilor din subordine, au obligația de a respecta inclusiv dispozițiile legale care reglementează drepturile de natură salarială ale angajaților.
De altfel, acest aspect aparține etapei executării hotărârii, neputând fi opusă dreptului de natură salarială al reclamantei care are caracter pur și simplu, nedepinzând de o atare pretinsă condiție suspensivă.
Fiind în culpă procesuală, prima instanță, în aplicarea dispozițiilor art. 274
C.pr.civ., în mod corect a procedat la obligarea ambilor pârâți la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.pr.civ., să respingă ca nefondate recursurile declarate în cauză, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
În temeiul dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., vor fi obligați recurenții să plătească intimatei N. Ana I. suma de 1.364 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațiel.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții C. J. S. și D. G. DE A. S. ȘI P. C. S. împotriva Sentinței civile nr. 1957 din 21 martie 2011 a T.ui S., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Obligă pe recurente să plătească intimatei N. Ana I. suma de 1.364 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 octombrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECATORI I .-R. M. G.-L. T. S.-C. B.
GREFIER G . C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: D. P.
| ← Decizia civilă nr. 4305/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2549/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
