Decizia civilă nr. 3700/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3700/R/2011
Ședința din 24 octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : S. D. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : D. G. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta P. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 2127 din 26 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat C. I. și pe intervenienții în nume propriu intimați M. I., R. I., P. V., M. I., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul intimat
C. I. și intervenientul în nume propriu - intimat R. I., lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente și intervenienții în nume propriu - intimați M. I., P. V., M. I.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și intervenienților în nume propriu - intimați și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 29 august
2011, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat și intervenienții în nume propriu - intimați au depus la dosar întâmpinare.
De asemenea, se constată că la data de 18 octombrie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, intervenientul în nume propriu - intimat a depus la dosar întâmpinare.
La întrebarea instanței, dacă hotărârea instanței de fond poate fi pusă în executare, având în vedere că prima instanță a acordat drepturile salariale fără a preciza cuantumul acestora, reclamantul intimat C. I. și intervenientul în nume propriu - intimat R. I. arată că în fața instanței de fond au precizat cuantumul drepturilor salariale, au lucrat opt ore/zi, iar pretențiile cuantificate au în vedere o normă de opt ore/zi.
Reclamantul intimat C. I. și intervenientul în nume propriu - intimat R. I. arată că nu mai au alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul intimat C. I. și intervenientul în nume propriu - intimat R. I. solicită respingerea în totalitate a recursului.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A Î n urma deliberării, reține că la data de (...), prin sentința civilă nr. 2., pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a respins ca nefondată excepțialipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta P. municipiului C.-N.
S-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, ridicată de instanță din oficiu.
S-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. I., în contradictoriu cu pârâta P. M. C.-N., astfel cum a fost precizată.
S-au admis în parte cererile de intervenție voluntară principală formulate de M. I., R. I., P. V. și M. I., astfel cum au fost precizate.
A fost obligată pârâta să încheie cu reclamantul și respectiv cu fiecare dintre intervenienții voluntari principali câte un contract individual de muncă în formă scrisă, pe durată nedeterminată, începând cu data de (...).
A fost obligată pârâta să achite reclamantului C. I. salariul aferent perioadei februarie-decembrie 2006, intervenienților M. I. și R. I. salariile aferente perioadei aprilie-decembrie 2006 și intervenientului P. V. salariul aferent perioadei aprilie-iulie 2006.
S-au respins ca prescrise pretențiile reclamantului și intervenienților de acordare a celorlalte drepturi salariale.
S-a luat act de renunțarea reclamantului și a intervenienților la judecarea capătului de cerere având ca obiect acordarea de daune materiale și morale în cuantum de 50.000 lei.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Soluția pronunțată se fundamentează pe următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. (...), reclamantul
C. I. a solicitat să se dispună obligarea pârâtei P. municipiului C.-N. la încheierea unui contract de muncă în formă scrisă, cu normă întreagă, începând cu data de (...), pe durată nedeterminată, la acordarea tuturor drepturilor salariale conform contractului colectiv de muncă aferent instituției și postului de remizier-inspector pe care a lucrat cu gradul 1A, precum și la acordarea de daune materiale și morale pentru nerespectarea drepturilor, în valoare de 50.000 lei.
Numiții M. I., R. I., P. V. și M. I. au formulat cereri de intervenție voluntară principală prin care au formulat aceleași solicitări față de pârâta P. municipiului
C.-N.
Prin Sentința civilă nr. 3161/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...) s-a respins acțiunea formulată de reclamant și de intervenienții în nume propriu.
Prin Decizia civilă nr. 1. a C. de A. C., pronunțată în același dosar, s-a admis recursul declarat de reclamantul C. I. și de intervenienții M. I., R. I., P. V., M. I. împotriva sentinței civile menționate, care a fost casată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul T. C. sub nr.(...). Reclamantul C. I. și intervenienții în nume propriu M. I., R. I., P. V. și M. I. au depus la dosar precizări de acțiune (filele 3-4, 5-6, 13-14, 15-16, 17-18, 19-
20) prin care au solicitat obligarea pârâtei la acordarea de despăgubiri reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în calitate de remizieri pentru perioadele lucrate și au arătat că renunță la obligarea pârâtei la plata de daune morale în sumă de 50.000 lei, susținând primul capăt de cerere privind obligarea pârâtei să încheie contracte individuale de muncă începând cu data desființării contractelor de prestări servicii.
La data de (...), reclamantul și intervenienții în nume propriu și-au precizat din nou cererile, solicitând obligarea pârâtei la plata salariilor restante către aceștia, și anume: reclamantului C. I. și intervenienților M. I. și R. I. suma de
15.830 lei, reprezentând salariu pe perioada (...)-(...), intervenientului P. V. suma de 13.605 lei, reprezentând salariu pe perioada (...)-(...), intervenientului M.u I. suma de 11.536 lei, reprezentând salariu pe perioada (...)-(...) (fila 127). A., s-a menționat că salariul lor lunar avea două componente, salariul conformcontractului de muncă și stimulente, adică un anumit procent din sumele recuperate de la debitori, respectiv că începând cu data de (...) nu au mai încasat salariul, ci doar acel procent din sumele recuperate de la debitori.
În ceea ce privește excepț ia l ipse i c al ităț ii procesu ale p as ive invocată de pârâta P. municipiului C.-N. și excepț ia prescr ipț ie i drep tulu i mater ial l a acț iune ridicată din oficiu cu ocazia primei judecăți a fondului, care se impune a fi analizate cu prioritate conform dispozițiilor art. 137 alin. 1 Cod de procedură civilă, instanța a reținut următoarele:
Printre condițiile de exercitare a acțiunii civile se numără și calitatea procesuală, care presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (calitatea procesuală activă), respectiv între persoana chemată în judecată și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății (calitatea procesuală pasivă).
În cauză, reclamantul și intervenienții solicită în temeiul art. 281 din
Codul muncii obligarea Primăriei municipiului C.-N. la încheierea contractului individual de muncă și acordarea drepturilor salariale restante.
Or, convențiile civile de prestări servicii care au stat la baza desfășurării raporturilor dintre părți au fost încheiate chiar de către pârâtă. Întrucât reclamantul și intervenienții pretind că aceste convenții au încetat de drept la intrarea în vigoare a Legii nr.53/2003 iar raporturile care s-au desfășurat de atunci au fost de dreptul muncii, tribunalul apreciază că pârâta este instituția care are legitimare procesuală pasivă.
În motivarea excepției invocate, pârâta face referire și la lip s a c ap ac ităț ii sale procesuale. Verificând susținerile părții prin prisma dispozițiilor art. 41 alin.
2 C.pr.civ., se constată că pârâta are dreptul de a sta în judecată în nume propriu, astfel că apărările sale nu sunt fondate.
Cât privește excepț ia prescr ipț ie i drep tulu i mater ial l a acț iune , s-a reținut că reclamantul C. I. și intervenienții M. I., R. I. și P. V. solicită acordarea salariilor aferente perioadei (...)-(...) iar intervenientul M. I. a salariului aferent perioadei
(...)-(...).
Reclamantul a promovat cererea la data de (...), iar cererile de intervenție au fost depuse doar la data de (...).
În conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, „dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege";, iar potrivit art. 166 și art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, termenul de prescripție pentru drepturile salariale solicitate este de 3 ani și a început să curgă pentru fiecare prestație în parte, de la data la care drepturile respective erau datorate (în același sens dispune și art. 12 din Decret).
Reținând că prezentele cereri au fost promovate după împlinirea termenului de prescripție de 3 ani pentru unele drepturi salariale și că nu s-a susținut și probat că ar fi operat vreunul dintre cazurile legale de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției, tribunalul a admis excepția și a respins ca prescrise pretențiile reclamantului C. I. anterioare lunii februarie 2006, pe cele ale intervenienților M. I., R. I. și P. V. anterioare lunii aprilie 2006, iar pretențiile intervenientului M.u I. au fost respinse în întregime. În acest sens, s-a ținut cont de faptul că salariile se achită în cursul lunii pentru munca prestată în luna anterioară.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că în cursul anilor 1999-2001, reclamantul C. I. și intervenienții voluntari M. I., R. I., P. V. și M. I. au încheiat, fiecare în parte, contracte civile de prestări servicii cu pârâta P. municipiului C.- N., având ca obiect recuperarea de creanțe bugetare în schimbul unei remunerații (filele 15, 24-25, 34, 36, 41 din dosarul nr. (...) al T. C.).
Potrivit susținerilor necontestate, reclamantul și intervenienții M. I. și R. I. au prestat activitate până la data de (...), intervenientul P. V. până la data de (...), iar intervenientul M. I. până în luna martie 2006.
Conform art. 1 alin. 1 din Codul muncii (Legea nr. 53/2003), „prezentul cod reglementează totalitatea raporturilor individuale și colective de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementarilor din domeniul raporturilor de muncă, precum și jurisdicția muncii";. A., de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv din data de 1 martie 2003, raporturile de muncă nu pot fi reglementate decât în conformitate cu dispozițiile acestei legi.
De altfel, P. municipiului C.-N. a recunoscut faptul că la data de (...) convențiile civile de prestări servicii au încetat de drept.
Analizând clauzele inserate în cuprinsul acestor contracte, s-a constatat că sunt întrunite elementele prevăzute de art. 10 din Codul muncii pentru a concluziona că ne aflăm în prezența unor raporturi de dreptul muncii, și anume prestarea unei activități în cursul unei perioade de timp, conform programului prestabilit, plata unei sume de bani pentru remunerarea acestei activități și - elementul esențial - raportul de subordonare existent între salariat și angajator.
De aceea, tribunalul a apreciat că devin incidente dispozițiile art. 16 alin. 1
Codul muncii, cu privire la obligativitatea încheierii în scris a contractului individual de muncă, care revine întotdeauna angajatorului.
Nu s-ar putea aprecia că o astfel de concluzie aduce atingere principiului libertății contractuale, ci, dimpotrivă, se creează cadrul necesar pentru a se da deplină eficiență manifestării de voință a părților și pentru ca raporturile desfășurate de părți să fie legale.
Pentru acestea, în temeiul art. 281 din Codul muncii, s-a admis solicitarea reclamanților și pârâta a fost obligată să încheie cu fiecare dintre ei câte un contract individual de muncă în formă scrisă, pe durată nedeterminată, începând cu data de (...).
În ceea ce privește salariile restante solicitate (pentru perioadele pentru care nu a operat prescripția), potrivit art. 154 din Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă și reprezintă un element esențial al acestui contract (art. 10 din Cod). De asemenea, conform art. 163 alin.1, „Plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit";.
La solicitarea instanței, pârâta P. municipiului C.-N. a depus statele de plată cuprinzând onorariile pentru prestările de servicii pentru întreaga perioadă solicitată (filele 31-117).
Reclamantul și intervenienții recunosc primirea sumelor înscrise pe aceste state de plată, dar susțin că acestea au fost încasate cu titlu de stimulente, reprezentând un procent din sumele recuperate, și că au în continuare dreptul la acordarea salariului în temeiul contractului de muncă.
Prin răspunsul la interogatoriu formulat, pârâta a negat acest fapt.
Susținerile reclamanților sunt, însă, dovedite în condițiile art. 16 alin. 2 din Cod cu proba testimonială administrată în cauză. A., martorul T. V. a arătat că a fost încadrat pe funcția de executor fiscal în perioada 2000-2010 și că pe lângă salariul de bază lunar era retribuit și cu stimulente stabilite în cotă procentuală din sumele recuperate. De asemenea, această modalitate de plată era cea curentă în cadrul Serviciului în care funcționau reclamantul și intervenienții (fila 155).
Având în vedere aceste aspecte, precum și faptul că pârâta nu a făcut proba achitării drepturilor salariale restante cuvenite, dovadă care îi incumba în temeiul art. 287 din Codul muncii, s-a acordat reclamantului C. I. salariulaferent perioadei februarie-decembrie 2006, intervenienților M. I. și R. I. salariile aferente perioadei aprilie-decembrie 2006 și intervenientului P. V. salariul aferent perioadei aprilie-iulie 2006.
Prin precizările de acțiune depuse în rejudecare, reclamantul și intervenienții au arătat că înțeleg să renunțe la judecarea capătului de cerere având ca obiect acordarea de daune materiale și morale în cuantum de 50.000 lei.
Ținând cont de atitudinea procesuală a părților, precum și de dispozițiile art. 246 C.pr.civ. (aplicabile în speță în temeiul art. 291 Codul muncii), potrivit cărora „reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă";, instanța a dat eficiență actului de dispoziție al părții și a luat act de renunțarea la judecată.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ., s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
În termen legal, a declarat recurs pârâta P. municipiului C.-N., solicitândadmiterea acestuia și, în consecință, respingerea acțiunii formulate de către reclamant, precum și a cererilor de intervenție, în principal pentru lipsa calității procesuale pasive a Primăriei M. C.-N., si, în subsidiar, ca fiind nefondate.
Pârâta consideră că în raport de obiectul cererilor nu are calitatea procesuală pasivă întrucât potrivit prevederilor Codului Muncii, prin angajator se înțelege persoana fizica autorizata sau persoana juridica ce poate, potrivit legii, sa angajeze forța de munca pe baza de contract individual de munca. Or, P. M. C.-N., fiind doar o structura funcționala, nefiind deci persoana fizica autorizata sau persoana juridica înregistrata ca atare potrivit prevederilor legale, nu poate sta ca parte intr-un contract individual de munca, nu poate avea drepturi si nu- si poate asuma îndeplinirea unor obligații prevăzute într-un contract.
O altă excepție susținută privește și excepția lipsei capacității procesuale de folosință, în raport de care recurenta arată că este o structură funcțională , fără personalitate juridică, care nu are un buget propriu și un patrimoniu propriu, astfel că nu poate sta în judecată în calitate de pârâtă.
Cu privire la fondul cauzei, învederează recurenta că arătam ca reclamantul si intervenienții in litigiu au fost angajați în calitate de remizieri, având încheiate următoarele contracte: C. I. - contract nr. 173618/(...), M. I. - contract nr. 66270/(...), M. I. II - contract nr. 12366/(...), R. I. - contract nr.
14651/(...), P. V. - contract nr. 63129/(...).
In baza acestor contracte încheiate pe perioada determinata, sarcinile de serviciu au fost aceleași, respectiv de recuperare a creanțelor fiscale care se fac venituri la bugetul local al municipiului C.-N., provenite din amenzi, iar drepturile salariale cuvenite pentru activitatea prestata, care s-au rezumat, conform contractului, la 3 ore/zi, erau stabilite ca procent din sumele recuperate, în conformitate cu OG nr. 7/1997, Legea 98/1997 si OMF
594/1997, fiind plătite deci din încasările realizate si nu din fondul de salarii. Mai sus numiții au beneficiat de onorarii pentru munca prestata, pentru perioada (...)-(...). Ulterior, la data intrării in vigoare a Legii nr. 53/2003, contractele civile de prestări servicii (convențiile civile) au încetat de drept, remunerațiile cuvenite fiind plătite in continuare, pana in anul 2006, astfel cum reiese din evidentele existente la dosar.
Apoi, drepturile salariale ale intimaților nu pot fi asimilate "salariului", astfel cum este acesta legal prevăzut, ori, in absenta unui salariu - ca element al contractului individual de munca, așa cum rezulta din definiția data acestuia, nu se poate pune problema încheierii unui contract individual de munca în accepțiunea Codului muncii.
Mai mult, intimații au fost plătiți cu o cotă din încasările efectiv realizate, astfel că nu se poate realiza controlul respectării normelor legale privind salariul de bază minim but pe țară, garantat în plată. De altfel, intimații recunosc că și- au desfășurat activitatea în baza unor convenții care presupuneau, ca timp de muncă, maxim 3 ore pe zi, astfel încât, nici măcar raportarea la o potențială convenție de prestări servicii nu justifică solicitarea obligării recurentei la încheierea unui contract de muncă pe perioadă nedeterminată.
Intimații au solicitat respingerea recursului pentru motivele arătate înîntâmpinare(f.18).
Nu au fost administrat probe noi în recurs.
Recursul este nefondat.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, respectiv excepția capacității procesuale de folosință, Curtea constată că în mod corect s-a dispus de către prima instanță respingerea acestora.
Capacitatea procesuală de folosință este una din condițiile de exercițiu ale acțiunii civile, în cazul persoanelor juridice premisa acesteia constituind-o personalitatea juridică. Este adevărat că instituția recurentă, ca structură funcțională nu are personalitate juridică, însă din dispozițiile art. 41 al. 2 din
Codul de procedură civilă rezultă posibilitatea acesteia de a sta în judecată în calitate de pârâtă , întrucât are organe proprii de conducere.
Reținând că între instituția recurentă și intimați s-au derulat raporturi specifice dreptului muncii, în care prima a avut calitatea de angajator, Curtea consideră neîntemeiată și excepția lipsei calității procesuale pasive.
Recurenta critică și modul de soluționare a fondului cauzei, învederând că sumele achitate intimaților, atât înainte cât și după modificarea Codului Muncii din 2003, reprezintă un procent din sumele recuperate, acestea neputând fi asimilate „salariului";. Or, în lipsa unui element esențial- salariul, nu se poate reține existența unui raport de muncă.
Curtea nu poate primi alegațiile recurentei pe care le găsește lipsite de fundament. A., apreciază că recurenta face o confuzie între îndreptățirea la plata salariului și plata acestuia. Nu prezintă relevanță sub aspectul existenței și derulării raportului de muncă faptul că nu s-a făcut plata salariul, în condițiile în care se dovedește că salariatul a desfășurat activitatea specifică, ceea ce justifică și îndreptățirea acestuia la acordarea salariului.
În cauză, probațiunea administrată confirmă faptul că intimații și-au desfășurat activitatea până în anul 2006, aspect recunoscut, de altfel și de către instituția pârâtă, inclusiv prin recurs. Prin urmare, intimații și-au îndeplinit sarcinile de serviciu, astfel că, prin prisma dispozițiilor art. 154 din codul Muncii, în forma în vigoare în perioada de referință, sunt îndreptățiți la plata salariului.
După cum reiese din dispozițiile art. 155 din Codul muncii salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Faptul că recurenta a înțeles să-i remunereze pe intimați numai cu sporul cuvenit în raport de încasarea creanțelor fiscale, nu înlătură îndreptățirea acestora de a beneficia, ca și contraprestație pentru munca depusă, și de salariul de bază.
Neîntemeiate se dovedesc și susținerile recurentei privitoare la durata programului de lucru, aspect cu privire la care arată că acesta se circumscria doar unui interval de trei ore. Contrar acestor susțineri, din depoziția martorului audiat în cauză rezultă că programul de lucru al acestora era de 8 ore(f. 155 dosar fond), afirmații care se coroborează inclusiv cu susținerile intimaților.
Este lipsit de relevanță în cauză faptul că raporturile dintre părți au fost guvernate, anterior intrării în vigoare a Codului Muncii de convenții civile,aceasta în contextul în care, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 53/2003, subzista în sarcina reclamantei obligația de a-și reglementa raporturile cu intimații(care au continuat să desfășoare activitate pentru recurentă), potrivit noilor dispoziții legale.Omisiunea acesteia de a conferi un fine de legalitatea raporturilor derulate cu intimații, respectiv omisiunea acesteia a le încheia contracte individuale de muncă, nu este și nu poate fi imputabilă celor din urmă.
Ținând seama de considerentele expuse, în conformitate cu art. 312 al.1
Cod de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtei. F. cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta P. M. C.-N. împotriva sentinței civile numărul 2127 din (...) a T. C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
S. D. L. D. D. G. C. M.
Red. /dact./ DG
2 ex./(...) Jud.fond: A.G.C.
| ← Decizia civilă nr. 1195/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4659/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
