Decizia civilă nr. 329/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 329/R/2011
Ședința ianuarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. G.
JUDECĂTOR : L. D.
JUDECĂTOR : S. D.
GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta R. N. A P. - D. S. C. împotriva sentinței civile nr. 1784 din 17 mai 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat R. D., având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri, iar la a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, se prezintă reprezentantul reclamantului intimat R. D., avocat A. mare, lipsă fiind reclamantul intimat și reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 24 ianuarie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus din partea reclamantului intimat întâmpinare.
Reprezentantul reclamantului intimat arată că nu mai are alte cereri în probațiune de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea în integralitate ca fiind temeinică și legală a sentinței recurate, susținând pe larg motivele arătate în scris prin întâmpinarea depusă la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1784 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), a fost respinsă contestația formulată de contestatorul R. D. împotriva intimatei D. S. C. și în consecință s-a dispus anularea deciziei nr.254/(...) emisă de intimată și a fost obligată intimata la plata sumelor reținute în baza deciziei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că R. D. este angajatul intimatei, având încheiat contractul individual de muncă pe durată nedeterminată, înregistrat sub nr. 1141/(...) (f.21-23), deținând funcția de Șef
D.
Referitor la excepția de prematuritate a introducerii acțiunii, instanța a respins-o având în vedere prevederile an. 21 din Constituția României, cu privire la accesul liber la justiție și mai ales an. 4 din decizia contestată.
Conform doctrinei de specialitate contractul individual de muncă se caracterizează prin următoarele elemente: prestarea muncii, salariul și subordonarea angajatului față de angajator (patron), neexistând contract individual de muncă fără unul dintre aceste elemente.
D. muncii este o condiție obiectivă, necesară și indispensabilă desfășurării activității fiecărui angajator. Este absolut necesar ca toți angajații să respecte ordinea și mai ales disciplina muncii, pentru a se putea asigura un climat propice desfășurării procesului de producție. În conformitate cu art. 263 alin.1 din C. muncii, angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
C. muncii definește abaterea disciplinară ca fiind o faptă, în legătură cu munca, care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici (art. 263 alin. 2 din C. muncit).
În virtutea raportului de subordonare, angajatul este obligat să respecte atât obligațiile prevăzute expres prin actele normative, regulamente de ordine interioară, contractul colectiv de muncă și cel individual, dar și dispozițiile date de angajator prin decizii, ordine scrise sau verbale în exercitarea atribuțiilor de coordonare, îndrumare și control.
Angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica sancțiuni disciplinare angajaților săi (art. 263 din C. muncii) acesta fiind în măsură să cuantifice exact sancțiune a prin efectuarea cercetării disciplinare prealabile și ținând cont și de sancțiunile disciplinare avute de angajat anterior.
C. muncii prevede la art. 267 că, sub sanctiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 264 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile, iar în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împutemicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
Din actele depuse la dosar instanța a reținut că, contestatorul a fost convocat legal de către comisia de cercetare disciplinară prealabilă numită în cauză prin C. nr. 3444/(...) (f.80).
Instanța a reținut că Hotărârea nr. 5/2009 a C. de D. din cadrul D. S. C. constată că actul de sesizare a C. nu îmbracă cerințele minime și obligatorii legale, motiv pentru care restituie actul de sesizare și documentația aferentă
Conducerii D. S. C. pentru refacerea acestuia și formularea de propuneri în condițiile legii.
Intimata nu a depus la dosar referatul de sancționare sau concluziile comisiei de cercetare prealabilă (respectiv a C. de D. din cadrul DS C.) din care să rezulte concluziile acesteia și motivul pentru care s-au înlăturat apărările contestatorului în cazul cercetării disciplinare prealabile.
Din analiza deciziei de sancționare instanța a reținut că acesta nu conține elementele expres prevăzute de art. 268 din C. muncii, respectiv numirea și concluziile comisiei de cercetare disciplinară efectuată în cauză și motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatorului în timpul cercetării disciplinare prealabile.
Având în vedere aspectele legale reținute și prevederile art. 263 și 268 din C. muncii, instanța a admis contestația formulată de contestatorul R. D. în contradictoriu cu intimata D. S. C., a dispus anularea deciziei nr. 254/(...)emisă de intimată și a obligat-o pe intimată la plata sumelor reținute în baza deciziei.
Prin Î. civilă nr. 2651 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr.
(...) s-a admis cererea formulată de R. D. și s-a dispus îndreptarea erorii materiale din dispozitivul Sentinței civile nr. 1. în sensul că în primul alineat al dispozitivului se va consemna corect „Admite contestația";, în loc de „. contestația";.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta R. N. A P. - D. S. C. solicitând modificarea sentinței recurate în sensul respingerii contestației reclamantului.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta critică sentința întrucât aceasta conține motive contradictorii în raport de dispozitivul său. Astfel deși sentința cuprinde motive ce duc la concluzia admiterii contestației reclamantului, aceasta dispune respingerea acesteia din urmă, consecutiv cu anularea deciziei de sancționare disciplinară emisă de pârâtă.
Pe fond arată că sentința este neîntemeiată sub aspectul anulării deciziei de sancționare disciplinară întrucât cercetarea prealabilă s-a făcut de conducătorul unității și nu de C. de disciplină al D. S. C. întrucât sancțiunea aplicată nu era de competența consiliului de disciplină, ci, fiind o sancțiune pecuniară atât cercetarea prealabilă cât și decizia de sancționare au fost legal și corect efectuată respectiv emisă de către conducătorul unității. Cercetarea prealabilă s-a concretizat prin nota de relații dată și semnată de reclamant în procedura cercetării prealabile și aceasta se află la dosarul cauzei.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 24 ianuarie 2001 reclamantul R.
M. D. a solicitat respingerea recursului ca fiind nefundat, în baza art.312 alin.1
C.pr.civ.; menținerea în întregime ca fiind temeinică și legală a sentinței atacate, precum și a încheierii civile de îndreptare a erorii materiale, în cauză nefiind incidente dispozițiile art.3041 raportat la dispozițiile art.304 pct.9
C.pr.civ.
În motivare, reclamantul a arătat cu privire la primul motiv de recurs invocat, respectiv ca sentința atacată conține motive contradictorii în raport cu dispozitivul, solicită respingerea ca neîntemeiată, întrucât prin încheierea civilă de îndreptare a erorii materiale nr.2651/(...) a T. C., a fost îndreptată eroarea materială strecurată în dispozitivul sentinței civile nr. 1. a T. C., în sensul că s- a consemnat corect „admite contestația"; în loc de „. contestația";, după cum în mod greșit s-a consemnat inițial motiv pentru care pretinsul motiv de recurs nu există, fiind nefundat.
Cu privire la cel de-al doilea motiv, prin care se critică ca neîntemeiată soluția dată de instanța de fond pe fondul cauzei, în sensul că în cauză ar fi existat o cercetare prealabilă întocmită de către conducătorul unității și nu de către C. de disciplină al D. S. C., întrucât sancțiunea aplicată nu ar fi fost de competența acestuia, reclamantul solicită respingerea ca fiind neîntemeiat, întrucât nu există nici o normă legală care să prevadă faptul că sancțiunea aplicată în speță este atributul exclusiv al conducătorului unității, dimpotrivă textele legale prevăd competența efectuării cercetării prealabile și a luării măsurii în favoarea C. de D. din cadrul D. S. C., care cercetare prealabilă în cauză lipsește cu desăvârșire, nefiind reală că aceasta s-ar fi concretizat în nota de relații scrise de către reclamant, care nu a fost dată în cadrul unei cercetări prealabile, care în realitate niciodată nu a avut loc, așa după cum rezultă din scriptele dosarului și după cum în mod corect a reținut și instanța fondului, lipsind atât referatul de sancționare sau concluziile comisiei de cercetare prealabilă numită prin C. nr.3444/(...) - aflată la fila 80 dosar fond, din care rezultă ce a hotărât aceasta, apărările formulate de către reclamant în timpulacestei proceduri și motivele pentru care acestea ar fi fost greșite ca neîntemeiate și ar fi fost respinse.
Cu toate că reclamantul a fost sancționat disciplinar în cauză nu a fost întocmită o cercetare disciplinară, după cum prevede textul legal, așa încât decizia atacată este lovită de nulitate absolută, după cum în mod corect a reținut și instanța fondului.
Astfel, la data de (...) reclamantul a fost chemat la C. de disciplină din cadrul D. S. C. împreună cu responsabilul cu probleme de pază T. M. și cu șeful de ocol ing. Vușcan V.. S-au prezentat la data și stabilită, însă nu s-a efectuat nici o cercetare disciplinară, nu i s-a oferit ocazia să-și susțină apărările, deoarece au fost trimiși acasă cu motivația că nu aveau ce căuta acolo atât timp cât pădurarul vinovat de producerea pagubei nu mai era salariatul direcției.
Declarația depusă de D. S. C. la dosarul de fond și menționată în apărare în finalul motivelor de recurs a fost dată de către reclamant cu circa o lună înainte, la O. S. H., imediat după constatarea pagubei.
Din analiza deciziei de sancționare rezultă de asemenea, așa cum a reținut și instanța fondului, că aceasta nu conține elementele expres prevăzute de art.268 C. muncii, respectiv numirea și concluziile comisiei de cercetare disciplinară efectuată în cauză, precum și motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatorului în timpul cercetării disciplinare prealabile.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate,carepot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea de A. reține următoarele:
Primul motiv de recurs invocat este nefondat, prin Î. civilă nr. 2651 din
(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) îndreptându-se eroarea materială din dispozitivul sentinței, astfel încât nu mai există contrarietate între considerente și dispozitiv.
Referitor la al doilea motiv de recurs se constată că în mod judicios a reținut instanța de fond că cercetarea disciplinară prealabilă nu s-a desfășurat conform dispozițiilor art. 267 din C. muncii.
Astfel, deși prin înscrisul denumit „. înregistrat la O. S. H. intimatul- reclamant a fost înștiințat că este convocat în data de (...) la C. de D. nu s-a menționat în înscrisul anterior obiectul acestei convocări, încălcându-se dispozițiile exprese ale art. 267 alin. (2) din C. muncii (fila 5 dosar fond). În plus, în cauză nu s-a întocmit un raport de către C. de disciplină cu privire la pretinsa faptă săvârșită de intimatul-reclamant, din Raportul nr. 6310/(...) emis de C. de disciplină (menționat și în Decizia de sancționare nr. 254/(...)) rezultând că nu s-a analizat fapta pentru care a fost sancționat intimatul- reclamant întrucât actul de sesizare nu a fost întocmit conform art. 11 din Regulamentul de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină de pe lângă direcțiile silvice (fila 33 dosar fond ). Analizând raportul menționat anterior, fără a efectua o cercetare disciplinară, responsabilul cu paza și protecția pădurilor a propus prin A. nr. 6310/(...) sancționarea intimatul-reclamant (fila
34 dosar fond). Faptul că acesta din urmă a dat o „notă de relații"; nu poate conduce la concluzia că în cauză s-ar fi efectuat o cercetare disciplinară, în condițiile în care această declarație a fost dată de intimatul-reclamant în data de (...) (fila 31 dosar fond), anterior convocării de către C. de disciplină.
Întrucât lipsa cercetării disciplinare atrage conform art. 267 alin. (1) din C. muncii sancțiunea nulității absolute a deciziei de sancționare, indiferent de conținutul concret al acesteia, Curtea apreciază că nu se impune în cauză analiza deciziei de concediere din perspectiva celorlalte motive de nulitate invocate, întemeiate pe dispozițiile art. 268 alin. (2) din C. muncii.
Pentru aceste considerente, constatând că instanța de fond a interpretat corect dispozițiile legale incidente în cauză, astfel încât motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu este întemeiat, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta R. N. A P. - R. - D. S. C. împotriva sentinței civile nr. 1784 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. G. L. D. S. D.
GREFIER, C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...)
Jud.fond:M.F.B. și E.P.
| ← Decizia civilă nr. 3394/72011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1195/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
