Decizia civilă nr. 386/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 386/R/2011
Ședința din 02 februarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : D. G.
JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : S. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de pârâta S. T. T. S. împotriva sentinței civile nr. 4. din 23 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat D. D., având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea ședinței publice din data de 31 ianuarie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezente decizie.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4672 /F din (...), pronunțată de Tribunalul
Bistrița Năsăud în dosarul nr.(...), a fost admisă în parte acțiunea formulată reclamantul D. D. împotriva pârâtei S. „T. T. S. B., și, în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma brută de 1965 lei (din care se vor deduce contribuțiile datorate de angajat și impozitului) reprezentând drepturile salariale aferente perioadei (...)-(...), respinsă cererea pentru plata drepturilor salariale pentru perioada (...)-(...).
A fost obligată pârâta să efectueze vărsămintele la bugetul de asigurări sociale, la fondul de șomaj și la fondul de asigurări sociale de sănătate, aferente drepturilor salariale anterior arătate și să efectueze mențiunile în carnetul de muncă al reclamantului referitoare la reintegrarea în muncă dispusă prin sentința civilă nr.2. a T. B.-N. și irevocabilă prin decizia nr.1. a C. de A. C.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că începând cu data de
(...) reclamantul a fost angajat la societatea pârâtă cu o fracțiune de normă de 4 ore pe zi, 20 ore pe săptămână, pe postul de șofer taximetrie, cu un salariu brut lunar de 1.400.000 lei vechi(140 lei ) conform contractului individual de muncă înregistrat la ITM BN sub nr.172489/(...), aflat în copie la filele 15-16 din dosarul nr.2270/1127112/2007 al T. B.-N.(atașat la prezentul dosar).
Prin decizia nr.1 din data de (...) s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă al reclamantului și urmare a contestării acestei decizii, Tribunalul Bistrița Năsăud, prin sentința civilă 2. pronunțată în dosarul nr.(...) aconstatat nulitatea acestei decizii și a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior emiterii decizie de concediere, sentință care a fost menținută prin decizia civilă nr. 1., din data de (...), pronunțată de Curtea de A. C. în același dosar, recursul declarat de pârâta din prezentul dosar fiind respins.
Măsura desfacerii contractului de muncă fiind declarată nelegală, potrivit art.78 din C. muncii, reclamantul este îndreptățit să beneficieze de plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat (dacă ar fi prestat efectiv activitate). Cum această despăgubire nu a fost solicitată în cadrul contestației împotriva deciziei de concediere și cum potrivit art.78 alin.2 obligarea angajatorului la plata acesteia se poate face doar la solicitarea salariatului, chiar dacă, după rămânerea irevocabilă a măsurii reintegrării, reclamantul nu s-a mai prezentat la locul de muncă în vederea prestării de activitate el este îndreptățit să beneficieze de drepturile bănești pe care le-ar fi realizat dacă nu ar fi fost concediat nelegal, pentru perioada cuprinsă între data desfacerii nelegale a contractului individual de muncă, (...) și data soluționării irevocabile a contestației, prin decizia civilă nr. 1. a C. de A. C., din dosarul nr.(...), (...).
Faptul că reclamantul nu s-a prezentat să presteze activitate și nici nu a prestat efectiv activitate pentru pârâtă, după această dată, nu are relevanță în prezentul cadru procesual deoarece, urmare a anulării deciziei de desfacere a contractului de muncă, acest contract a fost repus în ființă și este în ființă și în prezent, cât timp niciuna din părți nu a probat modalitatea în care a încetat chiar dacă, așa cum reiese din răspunsul comunicat, la solicitarea instanței, de A. F. P. B., din cadrul DGFP B. N. începând cu data de (...), reclamantul desfășoară activitate de taximetrie sub forma „persoană fizică independentă"; în baza autorizației nr.370/(...), eliberată de P. municipiului B., vizată și pentru anii 2009 și 2010, comunicată instanței de această instituție
și aflată în copie la fila 28.
Raporturilor de muncă dintre părți, ulterior datei de (...), le sunt incidente dispozițiile din codul muncii privind executarea și încetarea contractului de muncă, în una din formele prevăzute de 55 din C. muncii.
Întrucât pârâta nu a formulat o cerere reconvențională cu respectarea cerințelor prevăzute de art.112 și 119 C. eventualele obligații ale reclamantul față de pârâtă atât cele privind predarea listării memoriei fiscale cât și cele bănești, obligații ce ar deriva din declarația autentificată sub nr.2716/(...) nu pot fi analizate în prezentul cadru procesual astfel că pârâta va fi obligată să plătească reclamantului drepturile bănești cuvenite conform art.78 din C. muncii, în limita investirii instanței prin acțiunea formulată, urmând ca pârâta să-și valorifice eventualele pretenții printr-o acțiune separată.
Referitor la cuantumul drepturilor salariale tribunalul a avut în vedere că, salariul stabilit pentru reclamant , la data angajării, în funcție de fracțiunea de normă stabilită, este echivalentul a jumătate din salariul minim brut pe țară garantat în plată, al cărui cuantum, pentru o normă întreagă, de
8 ore pe zi, pentru anul 2004, a fost stabilit la nivelul sumei de 2.800.000 lei(280 lei),prin HG nr.1515/2003.
Potrivit HG nr.1825/2006, pentru anul 2007 salariul minim brut pe țară garantat în plată pentru un program complet de 170 ore în medie pe lună(8 ore/zi), a fost de 390 lei și, pentru anul 2008, conform HG nr.1507/2007, a fost de 500 lei, astfel că pentru un program de lucru de 4 ore zilnic, pentruanul 2007, se cuvine lunar un salariu de 195 lei și, pentru anul 2008, 250 lei lunar.
Pârâta a susținut că din încasările efectuate de reclamant, urmare a prestării activității de taximetrie, potrivit declarației autentificate, anterior arătate reclamantului îi revenea suma rămasă după deducerea din încasări a cheltuielilor acolo menționate, respectiv plata ratei de leasing, plata dispecerei, plata contribuțiilor, impozitului și a TVA, a consumabilelor(combustibil, reparații autovehicul) și cum, din sumele încasate reclamantul nu a achitat pârâtei cheltuielile pe care aceasta trebuie să le achite.
Această apărare a fost înlăturată, întrucât angajatorul are obligația de a achita salariatului concediat nelegal salariul menționat în contractul individual de muncă, conform art.78 raportat la art.40 alin.2 litera „c";, eventualele drepturi și obligații suplimentare stabilite de părți urmând să fie stabilite într-un alt cadru procesual.
Pe de altă parte nici reclamantul nu a probat faptul că veniturile lunare pe care le-ar fi realizat dacă nu s-ar fi dispus concedierea lui nelegală ar fi fost mai mari decât jumătate din salariu minim brut garantat în plată, așa cum este prevăzut în contractul individual de muncă încheiat între părți.
Dimpotrivă din situațiile întocmite pentru lunile martie-august 2008, urmare a listării memoriei fiscale, privind încasările realizate și cheltuielile efectuate în legătură cu vehiculul 15 DML, condus de reclamant(f.27-32 dosar atașat), la care se mai adaugă și cheltuielile constând în plata ratei de leasing pentru acest autovehicul(aflate la filele 99-101 dosar atașat) rezultă că, în cele 6 luni anterioare concedierii nelegale, cheltuielile(fără dispecerat, contribuții și impozit) erau aproximativ egale cu încasările, în unele luni chiar mai mari, de exemplu: martie, iulie, august).
Așa fiind, pentru perioada (...)-(...) reclamantului i se cuvine suma brută de 715 lei(130 pentru luna septembrie, adică 2/3 din 195 lei și câte 195 lei lunar pentru celelalte 3 luni).
Pentru perioada (...)- (...), reclamantul este îndreptățit la un salariu brut total de 1250 lei(5x250 lei lunar).
Începând cu data de (...) reclamantul prestat activitate în calitate de persoană fizică independentă plătitoare de impozit și conform venitului net estimat, declarat de acesta în vederea impozitării, realizat de reclamant în perioada (...)-(...) a fost de 6022 lei, așa cum rezultă din decizia de impunere din (...) și, repartizat pe 8 luni, rezultă un venit net lunar(anterior deducerii impozitului) de 753 lei, venit lunar mai mare decât cel prevăzut în contractul individual de muncă al reclamatului(de 250 lei brut, din care se deduc mai întâi contribuțiile datorate de angajat și apoi impozitul).
Prin urmare venitul lunar realizat efectiv de reclamant, în perioada (...)- (...), ca urmare a prestării activității de taximetrie, fiind mai mare decât cel la care ar fi îndreptățit să-l primească, potrivit contractului său de muncă încheiat cu pârâta, dacă decizia de concediere nu ar fi fost emisă și ar fi prestat activitate pentru pârâtă, pentru această perioadă, reclamantul nu a suferit nici un prejudiciu ca urmare a concediere sale nelegale și cererea prin care solicită obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale, pentru această perioadă apare ca neîntemeiată și va fi respinsă ca atare.
În consecință având în vedere starea de fapt reținută și dispozițiile legale anterior arătate pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma brută de 1965 lei (715 lei + 1250 lei), din care se vor deduce contribuțiile datorate de angajat și impozitului, reprezentând drepturile salariale aferente perioadei
(...)-(...) și a respins cererea pentru plata drepturilor salariale pentru perioada
(...)-(...).
Potrivit art.40 ali.2 litera „f"; din C. muncii, angajatorul are obligația să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați, în condițiile legii.
În consecință este întemeiată și cererea prin care reclamantul solicită obligarea pârâtei să efectueze vărsămintele la bugetul de asigurări sociale, la fondul de șomaj și la fondul de asigurări sociale de sănătate, aferente drepturilor salariale anterior arătate și în baza acestei dispoziții legale a fost admisă.
În baza dispozițiilor art.8 din Decretului nr.92/1976 pârâta a fost obligată să efectueze mențiunile în carnetul de muncă al reclamantului referitoare la reintegrarea în muncă dispusă prin sentința civilă nr.2. a T. B.-
N. și irevocabilă prin decizia nr.1. a C. de A. C., apărările pârâtei privind neprezentarea reclamantului la locul de muncă pentru a prestat activitate, după reintegrare neavând nici o importanță asupra acestui aspect.
Nici faptul că, în prezent, carnetul de muncă se află în posesia reclamantului, fiind predat la data emiterii deciziei de concediere nu justifică respingerea cererii cât timp, în acesta pârâta a efectuat mențiunea concedierii disciplinare, concediere nelegală, conform hotărârilor judecătorești anterior arătate și rectificarea acestei mențiuni este în sarcina pârâtei și se face din oficiu, conform art. 6 și 8 din Decretul nr.92/1976.
Cum, în urma anulării concedierii, reclamantul a redobândit calitatea de angajat al pârâtei, carnetul de muncă al acestuia trebuie să fie păstrat de pârâtă până la încetarea raporturilor de muncă(raporturi în legătură cu care nici una din părți nu a probat că ar fi încetat), acesteia îi revenea obligația de a solicita reclamantului să prezinte carnetul de muncă la sediul pârâtei, atât în scopul rectificării mențiunii concedierii cât și al păstrării lui și înregistrării mențiunilor ulterioare, conform art.296 raportat la art.40 alin.2 litera „g"; din C. muncii.
Față de aceste considerente de fapt și de drept acțiunea reclamantului a fost admisă în parte, în sensul celor arătate anterior.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta S. T. T. S. a declarat recurs prin care asolicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului, s-a invocat motivul prevăzut de art.304 pct.9
C., arătându-se că prin convenția notarială încheiată între părți s-a stabilit că reclamantul trebuia să suporte toate cheltuielile și contribuțiile legate de efectuarea activității desfășurate.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. varespinge recursul pentru următoarele considerente:
În perioada (...) - (...), reclamantul a avut calitatea de salariat al pârâtei ca efect al anulării deciziei de concediere nr.1 din (...) emisă de pârâtă și al reintegrării sale în funcție deținută anterior, măsuri dispuse prin sentința civilă nr.261/2008 a T. B. N., irevocabilă prin respingerea recursului (dosar nr.(...)).
Prin urmare, raporturile juridice dintre părți în perioada menționată sunt guvernate de dispozițiile edictate de C. muncii care reglementează totalitatea raporturilor individuale de muncă.
Or, art.40 alin.2 lit. f din C. muncii stabilește că angajatorul are obligația „să plătească, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați în condițiile legii";.
Cum art.38 din C. muncii enunță principiul interdicției renunțării salariaților la drepturile recunoscute de lege, instituind sancțiunea nulității oricărei tranzacții prin care se limitează drepturile salariaților, Curtea reține că este lipsită de efecte juridice convenția notarială de care se prevalează pârâta, deoarece transferă în mod nepermis obligația legală prevăzută de art.40 alin.2 lit. f în sarcina salariatului.
Pentru aceste considerente expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art.312 alin.1 C. va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC T. T. S. împotriva sentinței civile nr. 4672 din (...) a T. B. N. pronunțate în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. G. L. D. S. D.
GREFIER C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...)
Jud.fond.Ferențiu C./ B. R.
| ← Decizia civilă nr. 3359/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4878/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
