Decizia civilă nr. 4878/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4878/R/2011
Ședința publică din data de 23 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: G.-L. T.
S.-C. B.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC ACI C. SA împotriva sentinței civile nr. 3251 din 30 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul
Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. C. A., având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtului recurent, avocat U. M. și reprezentantul reclamantului intimat av. J. D., lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Reprezentanta pârâtei recurente arată că denumirea corectă a pârâtei este SC ACI C. SA, depune împuternicire avocațială și arată că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul reclamantului intimat depune împuternicire avocațială și arată de asemenea că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, depune concluzii scrise pe care solicită instanței să le aibă în vedere la pronunțarea hotărârii, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, cu motivarea că toate argumentele invocate în recurs arată că nu a existat fapta ilicită, însă din toate dovezile existente la dosar rezultă că reclamantului i s-a făcut instructajul de protecție a muncii pentru postul de zidar, având fișă individuală de instructaj în acest sens, însă nu avea atribuțiile pentru care a fost folosit de pârâtă, acesta fiind obligat să execute lucrări pentru care nu avea calificarea necesară, respectiv să monteze schele, producându-i-se astfel prejudiciul constatat prin expertiza medicală efectuată în cauză, dovedindu-se astfel întemeiată și cererea de acordare a daunelor morale. Fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 3251 din 30 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantul S. C.-A. în contradictoriu cu pârâta SC ACI C. si în consecință pârâta a fostobligată să plătească reclamantului suma de 50.000 lei reprezentând daune morale.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că reclamantul a fost angajatul pârâtei în postul de zidar, iar la data de (...), ora 13,45 acesta a suferit un accident de muncă în timp ce lucra pe șantierul R. și B. UMF C. În urma accidentului de muncă, acesta a beneficiat de 271 de zile de concediu medical, respectiv până la data de (...), dată de la care comisia medicală nu i-a mai prelungit concediul medical, iar potrivit expertizei medico-legale efectuate în cauză, reclamantul are o deficiență locomotorie ușoară cu incapacitate adaptativă de 45%, neîncadrabilă în grad de invaliditate.
Din declarațiile martorilor S. P. și S. P. rezultă că nici aceștia și nici reclamantul nu aveau cunoștințele necesare de lăcătușărie pentru montarea schelei a cărei prăbușire a produs accidentul de muncă soldat cu rănirea reclamantului, însă au procedat la montarea schelei deoarece o ingineră le-a dat dispoziție să monteze schela.
În consecință, reclamantul nu avea atribuții privind montarea schelei și nici cunoștințele necesare, însă pârâta, prin prepusul acesteia, de profesie inginer, a dispus montarea schelei în aceste condiții, faptă ilicită care a produs în mod direct și nemijlocit prejudicierea reclamantului prin internarea acestuia, supunerea lui unor intervenții chirurgicale și producerea unei deficiențe locomotoriii ușoare cu incapacitate adaptativă de 45%, neîncadrabilă în grad de invaliditate.
În consecință, sunt îndeplinite condițiile pentru a opera răspunderea angajatorului pentru daunele produse angajatului, din culpa angajatorului.
Instanța a apreciat că deficiența locomotorie ușoară cu incapacitate adaptativă de 45%, neîncadrabilă în grad de invaliditate îi produce reclamantului o suferință morală puternică și îl împiedică să își câștige existența în aceeași parametri în care reușea acest lucru anterior accidentului de muncă. De asemenea, deficiența locomotorie suferită îi produce un prejudiciu estetic, întreaga postură a corpului fiind afectată, împrejurare care, la rândul său, îi produce reclamantului o suferință psihică.
Reclamantul nu a dovedit producerea daunelor materiale indicate în petitul al doilea al acțiunii, motiv pentru care instanța a reținut că acest capăt de cerere este neîntemeiat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs SC ACI C. SA solicitândmodificarea sentinței în sensul respingerii cererii formulate de reclamant.
În motivarea recursului a arătat că reclamantul a fost angajatul societății până la data de 27 ianuarie 2009 când a solicitat desfacerea contractului de muncă, la zi. În urma accidentului de muncă suferit, reclamantul a beneficiat de 271 zile de concediu medical, adică până la data de 08 iunie 2008, după această dată reclamantul nu s-a mai prezentat la locul de muncă până în data de (...). Având în vedere accidentul suferit, conducerea societății a acceptat pontarea lui în această perioadă ca „., deși nu există nicio cerere de concediu fără salar din partea reclamantului. Î. cu data de (...) reclamantul a lucrat ca zidar până în data de 30 decembrie 2008, după această dată nu a mai venit la locul de muncă până în 29 ianuarie 2009 când a solicitat desfacerea contractului individual de muncă. Conform documentelor medicale la expirarea concediului medical nu existau recomandări în ceea ce privește activitatea sau capacitatea de muncă a reclamantului.
Contractul de muncă și fișa postului au fost întocmite legal, însă nici până în prezent reclamantul nu și-a ridicat cartea de muncă.
Referitor la existența faptei ilicite a angajatorului, susținută de reclamant arată că din procesul-verbal de cercetare a accidentului reiese că accidentarea muncitorului S. C. s-a produs din cauza montării greșite a diagonalelor schelei care a condus la plierea schelei. Din acest proces verbal rezultă fără echivoc că trei muncitori, echipați corespunzător cu echipamentul de protecție, fără să șină cont de cele mai elementare norme generale și speciale de protecția muncii, s-au expus accidentării care din nefericire s-a și produs. Reclamantul avea instructajul de protecția muncii făcut la zi. Prin acțiunile și neglijența decare au dat dovadă, reclamantul împreună cu colegii săi se fac vinovați cu încălcarea art. 22 și 23 alin.1 lit. a, c și h din Legea 319/(...) privind sănătatea și securitatea în muncă. Împrejurările producerii accidentului au fost descrise în procesul verbal de cercetare la fața locului.
Se susține că la data producerii accidentului societatea se afla în perioada de implementare a certificării ISO pentru sănătate și securitate în muncă, fiind obținută certificarea.
Referitor la prejudiciul provocat reclamantului, consideră că prin cererea de chemare în judecată acesta nu face dovada prejudiciului suferit, deoarece tratamentul medical și procedurile chirurgicale au fost achitate de către casa națională de sănătate împreună cu firma de asigurare, reclamantul a încasat suma de 3000 lei în baza asigurării, reclamantul nu a făcut dovada obținerii unor venituri suplimentare prin prestarea muncii de zidar în afara orelor de program. În ceea ce privește participarea reclamantului la viața socială, din documentele medicale nu rezultă nici o limitare, nici o recomandare medicală care să limiteze capacitatea de muncă survenită în urma accidentului, respectiv reducerea capacității de muncă a reclamantului.
În ceea ce privește vinovăția angajatorului, consideră că din documentele depuse la dosar se poate constata că angajatorul a luat toate măsurile de sănătate și securitate în muncă se ce impun în cadrul activităților efectuate de către firmele de construcții. A. era dotat cu echipament de protecție a muncii, avea instructajul făcut și beneficia de cunoștințele unui muncitor calificat.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulateîn cererea de recurs, Curtea reține următoarele:
Despăgubirile solicitate de recurent în cadrul raporturilor de muncă, își găsesc temeiul în dispozițiile art. 269 alin. 1 și 2 Codul muncii, potrivit cărora angajatorul este obligat, în baza normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Din analiza prevederilor art. 269 alin. 1 din Codul muncii rezultă că este necesar să fie îndeplinite următoarele condiții de fond pentru a exista răspunderea patrimonială: fapta ilicită angajatorului; prejudiciul cauzat angajatului; raportul de cauzalitate între fapta ilicită si prejudiciu și culpa angajatorului.
Numai întrunirea cumulativă a acestor condiții atrage răspunderea patrimonială a angajatorului în temeiul prevederilor art. 269 din Codul muncii, iar răspunderea este exclusă în lipsa a cel puțin uneia dintre aceste condiții.
Or, ca orice pretenție dedusă judecății, în speță prejudiciul moral a fost dovedit de către reclamant, iar instanța a apreciat daunele datorate cu acest titlu în raport de gravitatea și importanța prejudiciului, astfel încât pentru aceste considerente, curtea constată că în mod judicios prima instanță a concluzionat în sensul temeiniciei pretențiilor reclamantului privind acordarea daunelor morale pentru prejudiciul moral suferit, având în vedere consecințele pe care le-a produs accidentul de muncă suferit de reclamant, respectiv suferințele fizice și morale ale acestuia de la data producerii accidentului, imposibilitatea de a avea o viață socială firească, reținându-se că suma de
50.000 lei este de natură să acopere acest prejudiciu nepatrimonial suferit de către reclamant.
Astfel, este cert că în reclamantul în calitate de angajat al pârâtei recurente a suferit în data de 16 august 2007 un accident de muncă pe
șantierul societății în timp ce executa lucrări de montare a unei schele, în urma căruia a suferit leziuni ce au necesitat un număr de 110 - 120 zile de îngrijiri medicale, iar în urma mai multor intervenții chirurgicale prezintă odeficiență locomotorie ușoară cu incapacitate adaptativă de 45%, aspecte care rezultă din concluziile raportului de expertiză medico-legală întocmit în cauză de I. de M. L. C.-N. În cuprinsul acestui raport s-a menționat faptul că incapacitatea adaptatativă reprezintă gradul de tulburare morfologică și funcțională ce apare în adaptarea individului la viața socio-profesională, în desfășurarea activităților de zi cu zi.
De altfel, așa cum recunoaște și pârâta prin cererea de recurs, reclamantul a beneficiat de un număr de 271 zile de concediu medical. Împrejurarea că după expirarea acestui concediu medical, reclamantul nu s-a prezentat la locul de muncă, și a fost pontat ca învoit deși nu exista o cerere de concediu fără plată nu înlătură prejudiciul moral creat în dauna reclamantului, astfel încât nu prezintă relevanță sub aspectul soluționării cauzei nici susținerile din recurs cu privire la derularea și încetarea raporturilor de muncă cu societatea, întrucât acestea sunt împrejurări ulterior producerii accidentului de muncă.
Faptul că la data producerii accidentului reclamantul purta echipament de protecție și că unitatea i-a prelucrat instructajul periodic privind protecția muncii, nu sunt cauze exoneratoare de răspundere, deoarece reclamantul nu a executat din proprie inițiativă operațiunile de montare a schelei care în final s- a prăbușit, astfel încât ceea ce se reproșează unității este faptul că prin intermediul unui alt prepus, respectiv inginerul care a coordonat grupul de salariați din care făcea partea, a impus reclamantului efectuarea respective lucrări, care prin modul de organizare s-a dovedit a fi deficitară și a dus la accidentarea reclamantului.
Astfel, din declarațiile martorilor S. P. și S. P. rezultă că nici acestora și nici reclamantului nu li s-a efectuat instructajul privind protecția muncii la punctul de lucru unde a avut loc accidentul, fapt confirmat și de către șefa punctului de lucru - T. M. C., care a fost audiată în calitate de martor în cauză, aceasta arătând în mod experes că îi revenea această obligație, pe care însă nu a îndeplinit-o.
Or, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății muncii, angajatorul are obligația de a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă. Mai mult aliniatul 3 al aceluiași articol prevede că obligațiile lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă nu aduc atingere principiului responsabilității angajatorului.
De asemenea, potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 319/2006, angajatorul trebuie sa asigure condiții pentru ca fiecare lucrător sa primească o instruire suficienta și adecvată în domeniul securității și sănătății în munca, în special sub forma de informații și instrucțiuni de lucru, specifice locului de munca și postului sau a) la angajare; b) la schimbarea locului de munca sau la transfer; c) la introducerea unui nou echipament de munca sau a unor modificări ale echipamentului existent; d) la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru; e) la executarea unor lucrări speciale. Potrivit alin. 2 instruirea prevăzută la alin. (1) trebuie sa fie: a) adaptată evoluției riscurilor sau apariției unor noi riscuri;b) periodică și ori de câte ori este necesar.
În speță, din fișa de instructaj a reclamantului depusă la dosar, nu rezultă că angajatorul și-ar fi îndeplinit obligațiile de informare a acestuia asupra modului de lucru data la care s-a produs accidentul și a riscurilor la care este expus.
Așadar, fața de cele de mai sus în speță există faptă ilicită și vinovăție a angajatorului în cadrul răspunderii materiale, chiar dacă societatea susține că la data producerii accidentului se afla în perioada de implementare a certificării ISO pentru sănătate și securitate în muncă, fiind obținutăcertificarea, aceste aspecte neconstituind cauze de exonerare a răspunderii civile.
Recurenta a mai susținut faptul că reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului suferit, invocând că tratamentul medical și procedurile chirurgicale au fost achitate de către casa națională de sănătate împreună cu firma de asigurare și că reclamantul nu a făcut dovada obținerii unor venituri suplimentare prin prestarea muncii de zidar în afara orelor de program, precum și că din documentele medicale nu rezultă nici o limitare a capacității de muncă a reclamantului, însă Curtea constată că aceste critici nu se referă la prejudiciul moral, ci vizează un eventual prejudiciu de ordin material, ori, prin hotărârea recurată pârâta a fost obligată doar la plata daunelor pentru prejudiciul moral.
Trimiterile făcute de recurentă la prevederile HG nr. 5. privind aprobarea Clasificării produselor și serviciilor asociate activităților - CPSA, nu au legătură cu obiectul cauzei, motiv pentru care vor fi respinse.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază că hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și art. 304 pct. 9 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de recurentă, în cauză nefiind incidente motivele de recurs invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC ACI C. SA împotriva sentinței civile nr. 3251 din 30 iunie 2011 a T.ui C. pronunțată în dosarul nr.
(...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI I.-R. M. G.-L. T. S.-C. B.
G. C.
GREFIER R ed.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud.fond: I.P.
| ← Decizia civilă nr. 386/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3842/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
