Decizia civilă nr. 3928/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)*
DECIZIA CIVILĂ NR. 3928/R/2011
Ședința publică din data de 26 octombrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
G.-L. T.
GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele S. N. DE T. F. DE C. C. C. SA și S. N. DE T. F. DE C. C. C. SA - R. C. împotriva sentinței civile nr. 3198 din 28 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...)*, privind și pe intimații reclamanți C. V., M. C., R. I., P. C., P. S. și T. D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 21 octombrie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanții intimați depus la dosarul cauzei întâmpinări la ambele recursuri, solicitând respingerea acestora ca nefondate, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică și judecarea cauzei în lipsă.
Având în vedere că și prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă, cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A A supra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de (...) sub nr. (...) pe rolul T. C. reclamanții C. V., M. C., R. I., P. C., P. S., T. D. au chemat în judecată pe pârâtele S. N. de T. F. de C. C. C. SA B. și R. de T. F. de C. C. și au solicitat obligarea acestora la plata câte unui salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie, actualizat cu rata inflației la data plății efective pe anii 2007-2009, la plata premiului pentru Z. feroviarului pentru anii 2008-2009 la nivelul valorii clasei e salarizare actualizată în raport cu rata inflației la data plății și la plata ajutorului material de P. pentru anul
2009.
Prin întâmpinare pârâta de rd. 1 a invocat excepția lipsei prescrierii dreptului la acțiune în conformitate cu prevederile art. 283 lit. e) din Codul Muncii, potrivit căruia termenul în care reclamanții trebuiau să introducă acțiune, este de 6 luni și pe fond a solicitat respingerea cererii reclamanților motivând că drepturile solicitate au un caracter de ajutor financiar, având un caracter de plată aleatorie în condițiile financiare economice ale societății, căaceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație și prevederile contractului colectiv de muncă nu au caracter obligatoriu.
Prin întâmpinare pârâta de rd. 2 a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivând că drepturile solicitate de către reclamanți sunt stabilite de către pârâta de rd. 1 prin contractul colectiv de muncă.
Prin sentința civilă nr. 3198/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarnr. (...)*, s-a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru drepturile aferente anului 2007, invocată de pârâta S. N. de T. F. de C. C. C. SA.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtele S. N. de T. F. de C. C. C. SA și R. S. de T. F. de C. C.
S-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanții C. V., M. C., R. I., P. C., P. S., T. D., în contradictoriu cu pârâtele S. N. de T. F. de C. C. C. SA și R. S. de T. F. de C. C. și în consecință, au fost obligate pârâtele să plătească fiecărui reclamant câte un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie pentru perioada ianuarie 2008 - 2009 (data pensionării fiecăruia), la plata premiului pentru ziua feroviarului, la nivelul clasei I de salarizare, aferent anului 2008 și 2009, precum și la plata ajutorului material de P. pentru anul 2009.
S-a respins cererea reclamanților cu privire la drepturile solicitate pentru anul 2007.
P. a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Drepturile solicitate de către reclamanți au natură salarială și termenul de prescripție în ce privește acordarea acestora este de 3 ani, conform prevederilor art. 283 alin. 1 lit. c) Codul Muncii.
În această situație, excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la drepturile bănești aferente anului 2007 a fost admisă în parte, cererea reclamanților privind acordarea acestor drepturi fiind respinsă.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâta de rd.1 a fost respinsă, întrucât reclamanții au avut raporturi de muncă cu pârâta de rd.2.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. 1 din C. colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2010 pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic după expirarea acestui an salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Conform prevederilor art. 67 din C. colectiv de muncă la același nivel pe anii 2009-2010, salariații vor mai beneficia de ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de P. și de C. stabilit cel puțin la nivelul clasei I de salarizare și de un premiu pentru Z. F..
C. colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 a fost prelungit prin act adițional pentru 48 de luni și produce efecte juridice obligatorii față de pârâtă datorită dispozițiilor imperative ale art. 41 alin. 5 din Constituția României și art. 236 alin. 4 Codul Muncii raportat la art. 11 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 130/1996 în vigoare la data formulării cererii și art. 241 alin. 1 C. Muncii.
Nerespectând prevederile acestui contract colectiv de muncă, pârâtele se află în culpă, fiind obligate să plătească fiecărui reclamant câte un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului 2008 - 2009, actualizat cu rata inflației la data plății efective pentru anul
2008-2009, să plătească fiecărui reclamant premiul de Z. feroviarului pentru anul 2008 la nivelul clasei I de salarizare, actualizat în raport cu rata inflației la data plății și să îi plătească fiecărui reclamant ajutorul material de P. aferentă anului 2009.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele S. N. DE T. F. DE C.
C. C. SA și S. N. DE T. F. DE C. C. C. SA - R. C.
1. Prin recursul formulat, S. N. de T. F. C. "C. C." S. B. - S. R. de T. F. de C.
A. a solicitat modificarea in totalitate a sentinței pronunțate de Tribunalul Cluj, criticând hotărârea sub aspectul modului de soluționare a excepțiilor lipsei calității procesuale pasive și prescripției dreptului material la acțiune.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta a arăta că instanța a reținut greșit faptul ca R. de T. F. de C. C. are calitate procesuala pasiva in cadrul acțiunilor izvorâte din contractele de munca asupra unor drepturi salariale obținute ca urmare a negocierii intre reprezentanții legali ai S. N. de T. F. C. B. si respectiv reprezentanții salariaților (federațiile reprezentative menționate in lista semnatarilor C. C. de munca pe anul 2.).
Recurenta menționează faptul ca D. general al S. N. de T. F. de C. - C. C. a delegat D.ui Regionalei de T. F. de C. C. competenta de a încheia contracte de munca cu personalul care ocupa funcții de execuție in cadrul unității proprii si a subunităților din structura acesteia in temeiul art.19 alin 2 din Statutul S. N. de T. F. de C. -C. C. SA, iar in temeiul art. 40 alin.2 lit. c Codul Muncii îi revine obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg in contractul colectiv de munca aplicabil (contractul colectiv de munca semnat de către reprezentanții
S.).
Intr-adevăr sub aspectul obligației plătii drepturilor salariale este indirect si in subsidiar si obligația Regionalei de T. F. de C. C., dar potrivit doctrinei in materie contractuala, calitate procesuala activa/pasiva poate avea doar părțile semnatare ale contractului nu si unitățile care fac parte din structura vreunei părți semnatare chiar si daca aceasta are personalitate juridica proprie, personalitate in virtutea căreia poate încheia acte juridice.
In măsura in care R. de T. F. de C. C. prin reprezentant legal ar fi fost semnatar la C. C. de M. cu reprezentanții salariaților, calitatea procesuala pasiva a acesteia ar fi fost indubitabila, pe cale de consecința considera ca această calitate nu o are în cauza de față si hotărârea instanței de fond nu îi este opozabila .
De asemenea, premierea aferenta Zilei F. si ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de P., deși sunt drepturi stabilite în bani, nu sunt drepturi de natura salariala, ci drepturi stabilite prin clauzele contractului colectiv de munca. A. drepturi bănești se acorda anual, cu o ocazie prestabilita, respectiv
23 aprilie - Z. F. si sărbătorile de P., in temeiul unor prevederi ale contractului colectiv de munca si nu lunar, in raport de munca prestata, așa cum se acorda drepturile salariale.
Potrivit art. 154 si 155 Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca, acesta cuprinzând salariu de baza, indemnizațiile, sporurile, precum si alte adaosuri.
Drepturile bănești solicitate de reclamant nu au caracterul unor drepturi salariale, ci reprezintă o recompensa acordata de angajator pentru munca ireproșabila depusa in cursul unui an calendaristic - in cazul salariului suplimentar, reprezintă o recompensa acordata de angajator in considerarea unei calități, aceea de ceferist - in cazul premierii acordate cu ocazia Zilei F. - sau reprezintă un ajutor material, acordat de angajator la o ocazie (sărbătoare religioasa) cu data prestabilita - in cazul ajutorului material acordat pentru sărbătorile de P.
Având in vedere natura juridica diferita a drepturilor salariale pe de o parte si a "salariului suplimentar", a premierii aferente Zilei F. si a ajutorului material acordat cu ocazia sărbătorilor de P. pe alta parte, solicita sa se constate ca suntem in prezenta unui conflict de munca in care sunt aplicabileprevederile art. 283 alin 1 lit. e din Codul Muncii, conform cărora "cererile in vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, in cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia".
Z. feroviarului se sărbătorește pe data de 23 aprilie a fiecărui an, iar raportat la prevederile art. 283 alin (1) lit. e din Codul muncii si data introducerii acțiunii de către reclamanta pentru acordarea sumelor de bani reprezentând premierea aferenta Zilei F. pentru anul 2008, 2009 acordata in temeiul prevederilor art. 69 lit. b din C. C. de M., dreptul la acțiune este prescris.
Sărbătorile de P. au fost in 19 aprilie 2009, iar raportat la prevederile art. 283 alin. (1) lit. e din Codul muncii si data introducerii acțiunii de către reclamanta pentru acordarea sumelor reprezentând ajutorul material pentru sărbătorile de P. pentru anul 2009, dreptul la acțiune este prescris
2. Prin recursul formulat, pârâta S. N. de T. F. de C. "C. C." - S. a solicitatmodificarea hotărârii primei instanțe în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului recurenta a invocat următoarele:
- Soluția de respingere a excepției prescrierii dreptului material la acțiune în ceea ce privește acordarea salariului suplimentar aferent anului
2007, 2008 și 2009 si a primei de ziua feroviarului pe anul 2008, a fost dată cu aplicarea greșită a legii, ceea ce constituie motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 din Codul de procedură civilă.
Reclamanții au solicitat acordarea salariului suplimentar aferent anilor
2007, 2008 și 2009 în conformitate cu prevederile art.32 alin.(l) din Contractelor
C.e de M. aplicabil C. C. pe anii 2007-2010 si a primei de Z. feroviarului pe anul
2008 in temeiul prevederilor art.69 din C. C. de M. aplicabil C. C. pe anii 2007-
2008, rezultând implicit faptul ca au solicitat obligarea pârâtei la executarea clauzelor contractuale.
In consecința, fiind vorba despre o cerere in vederea soluționării unui conflict de munca având ca obiect neexecutarea unor clauze contractuale din CCM, pentru care legiuitorul a stabilit un termen de prescripție de 6 luni, rezulta implicit faptul ca in speța de față nu se pot retine ca fiind aplicabile dispozițiile art.268 alin.( 1) lit. c) din Codul muncii, in cauza nefiind vorba despre o acțiune privind drepturi salariale.
Deși drepturile solicitate de intimatul reclamant sunt stabilite in bani, acestea nu sunt de natura salarială raportat la prevederile art. 159 și 160 din Codul Muncii potrivit cărora "salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă" acesta cuprinzând "salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri".
Astfel, potrivit normei generale este definit salariul, componentele acestuia respectiv: salariul de bază, indemnizațiile sporurile, precum și alte adaosuri, precum și temeiul de drept și totodată izvorul obligațiilor părților, respectiv contractul individual de muncă.
Or, rezulta fara echivoc faptul ca, nici salariul suplimentar si nici premierea de Z. C. nu pot fi considerate drepturi salariale în sensul definiției de mai sus, nefiind stipulate în contractul individual de muncă, nereprezentând contraprestația muncii depuse de angajat (au caracterul unui drept suplimentar decurgând dintr-un contract colectiv de muncă) și nefiind plătite cel puțin o dată pe lună, ci o data pe an.
Mai mult, atât salariul suplimentar cat si premierea de Z. C. echivalează cu o recompensa acordata de angajator drept urmare a îndeplinirii de către salariați, ireproșabil, a obligațiilor de serviciu, respectiv in virtute a unei calități, aceea de ceferist.
Or, dreptul de a acorda o recompensă aparține exclusiv angajatorului, fiind o disponibilitate a acestuia și nu o obligație.
Fiind vorba despre drepturi cu caracter patrimonial ce izvorăsc din clauze ce nu au fost executate întocmai de către angajator, consideră că în speța de față sunt incidente prevederile art.268 alineatul (1) lit. e) din Codul Muncii, iar în raport de data nașterii dreptului la acțiune și de data introducerii acțiunii, respectiv data de (...), consideră că dreptul material la acțiune al reclamanților privind acordarea salariului suplimentar pentru anii 2007- 2009 si a primei de Z. C. pe anul 2008 este prescris.
Deși în susținerea excepției a anexat în copie o serie de hotărâri judecătorești, acestea nu au fost avute în vedere la soluționarea cauzei.
- Pe fondul cauzei, raportat la prevederile art. 304 pct.9 și art.3041 din Codul de procedură civilă, recurenta critică hotărârea în ceea ce privește salariul suplimentar, ca fiind lipsita de temei legal, apreciind ca la solutionarea acestui capat de cerere, instanta de fond nu a avut in vedere pe de o parte, prevederile art.32 alin.( 1) din CCM care reglementeaza acordarea salariului suplimentar, potrivit caruia:" P. munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv", iar pe de alta parte, situatia personala a fiecaruia dintre reclamanti, respectiv faptul ca in ceea ce priveste anul 2009, niciunul dintre reclamanti nu a îndeplinit criteriul care condiționează acordarea salariului suplimentar, respectiv cel al muncii prestate în cursul unui an calendaristic, raportat la data incetarii raporturilor de munca.
Astfel, reclamanților C. V. si M. C. le-au incetat raporturile de munca la (...), reclamantului R. I., la data de (...), in timp ce reclamanților P. C., P. S. si T. D., raporturile de munca le-au incetat la data de (...), situatii probate cu copii de pe cartile de munca ale intimaților reclamanți.
Prin urmare, rezulta fara echivoc faptul ca obligarea pârâtei la acordarea către intimați reclamanți a salariului suplimentar pe anul 2009, este vădit lipsita de temei legal.
- Considera ca la acordarea salariului suplimentar pe anii 2008-2009 si a primei de Z. C. pe anul 2008, instanța de fond nu a avut in vedere apararile formulate de pârâtă si nici inscrisurile anexate in susținere, în sensul că drepturile solicitate de intimații-reclamanți puteau fi acordate doar în concordanță cu prevederile legale care reglementează fundamentarea fondului de salariu.
Astfel, potrivit principiului că nimeni nu se poate obliga la ceva ce este imposibil" pârâta nu se putea obliga să acorde salariul suplimentar pentru că nu avea fonduri pentru acordarea acestora, si chiar daca și-a asumat această obligație, ea s-ar fi putut executa numai dacă ar fi existat fondurile necesare pentru acordarea acestor drepturi. Dar câtă vreme societatea pârâtă lucrează în pierdere, această clauză contractuală a fost imposibil de executat.
Susține recurenta că dispozițiile art.12 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de munca, republicată, cu modificările ulterioare, se aplica prin analogie si salariaților din unitățile în care statul este acționar majoritar cum este pârâta, unități pentru care fondul de salarii este limitat la suma aprobata prin hotărâre de guvern, dispoziție prevăzuta de O. nr. 7..
Din prevederile art.229 alin.( 4) din Codul Muncii rezulta ca un contract colectiv de munca poate fi izvor de drepturi si obligații numai daca se înscrie in limitele legii, in caz contrar clauzele negociate neproducând efecte juridice. C. de norma conventionala a contractului colectiv de munca face ca acesta sa devina inaplicabil in situația in care vine in contradicție cu un act normativ, orinegocierea de drepturi bănești, asa cum este salariul, fara ca acestea sa poată fi susținute din bugetul aprobat la nivel superior societății angajatoare, nu naște obligația de plata.
Prin urmare, clauzele din contractul colectiv de munca ce prevăd acordarea acestor drepturi nu pot avea eficienta decât in măsura in care fondul de salarii al angajatorului este suficient pentru plata condițiile existentei surselor de venit care se aproba prin actele normative emise pentru aprobarea acestora.
Este important de reținut ca prin O. nr. 7. s-a prevăzut obligativitatea aprobării prin act normativ a bugetului de venituri si cheltuieli al societăților cu capital majoritar de stat, respectiv și pentru pârâtă.
Raportat la aceste prevederile art.2 alin.(l) din H.G. nr. 1712/2008 privind aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2008 al S. N. de T. F. de C. "C. C."-S., pârâta a respectat obligația de încadrare In fondul de salariu prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli aferent anului 2008, fapt susținut de înscrisuri precum bilanțul contabil și totodată execuția bugetara pe anul 2. în anul 2008 fondul de salarii realizat a fost de 465.245,46 mii lei, rezultând astfel o depășire a fondului alocat cu suma de 456,46 mii lei, ceea ce nu a permis acordarea a salariului suplimentar si a premierii de Z. C.
Subliniază recurenta că la data semnării C. C. de M. valabil pe anii
2007-2008, pârâta nu avea aprobat bugetul de venituri și cheltuieli pe anul
2008. Ca atare, clauzele contractuale privitoare la drepturile bănești, nu puteau fi aplicate de pârâtă decât în limitele acestor acte normative apărute ulterior semnării contractului colectiv de muncă.
În ceea ce privește anul 2009, pârâtei nu i-a fost aprobat bugetul de venituri și cheltuieli.
În conformitate cu prevederile legale pârâta a înaintat proiectul de BVC pe anul 2009 la M. T. si I. cu adresa nr.30/A2/198/22.l2.2009. În acest proiect, la rubrica aferentă fondului de salarii s-a prevăzut suma de 456.000 mii lei, în timp ce fondul de salarii realizat la sfârșitul anului 2009 a fost în valoare de
486.489 mii lei. Avându-se în vedere depășirea înregistrată de 30.488 mii lei, societatea s-a aflat în imposibilitatea de a acorda salariul suplimentar conform
CCM.
Mai mult, in anul 2009, societatea a înregistrat o pierdere în valoare de
210.377,85 mii lei si o pierdere cumulata din anii precedenți in valoare de
535.423,74 mii lei, aspecte care dovedesc imposibilitatea legală in care societatea s-a aflat in executarea clauzele contractuale referitoare la drepturile bănești.
Recurenta face referire și la practica judiciară depusă la dosarul de fond, prin care au fost respinse ca neîntemeiate acțiuni cu obiect similar și care nu a fost avuta in vedere de către instanța de fond.
- Consideră că sentința recurată, în ceea ce privește soluția de admitere a acțiunii în sensul acordării ajutorului material de P. si a premierii de Z. feroviarului pentru anul 2009 este lipsita de temei legal.
Recurenta invocă faptul că din copiile de pe cărțile de munca ale intimaților-reclamanți C. V., M. C. si R. I. rezultă că la momentul nașterii dreptului la acțiune, respectiv la data de 19 aprilie 2009 și 23 aprilie 2009, reclamanții nu mai erau salariați ai RTFC C., acestora încetându-le raporturile de munca la data de (...), respectiv (...). Prin urmare, nemaiavând calitatea de angajați, obligarea sa la acordarea drepturilor bănești pe anul 2009 către intimații reclamanți sus menționați, este netemeinica si nelegala.
- Învederează recurenta că în perioada (...) - (...), la nivelul societății nu au avut contract colectiv de muncă, iar raportat la dispozițiile art. 247 din C odul muncii in vigoare la acel moment, s-a aplicat contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anul 2006-2008
(cu valabilitate până la (...)).
Prin urmare, avându-se în vedere că dreptul de a solicita ajutorul material de P. aferent anului 2009, s-au născut la data de 19 aprilie 2009 iar dreptul de a solicita premierea de Z. C. s-a născut la data de (...), date la care nu exista încheiat contracte colectiv de muncii la nivel de unitate, reiese indubitabil că cererea intimaților-reclamanți este neîntemeiată.
În ceea ce privește aplicabilitatea contractului colectiv de munca la nivel de grup de unități din transportul feroviar, instanța de fond nu a avut în vedere faptul că părțile semnatare ale acestui contract, respectiv organizațiile sindicale feroviare în numele salariaților și administrațiile feroviare, inclusiv administrația S. C. C., parte semnatară a acestui CCM, au fost de acord, prin semnarea procesului verbal din data de 25 mai 2009 cu suspendarea acordării pe anul 2009 a ajutorului material acordat salariaților cu ocazia P.lui, a primei acordate pentru Z. C.
De altfel, intimații-reclamanți au fost membri ai Sindicatului Liber Revizia de V. C., organizație sindicala afiliata la F. M. de L. din România, semnatara a procesului verbal încheiat în data de 25 mai 2009.
Prin urmare, voința părților contractante ale contractului colectiv de muncă a fost, ca pe anul 2009, să se suspende aplicarea clauzelor privind ajutoarele materiale acordate salariaților cu ocazia P.lui, conform art. 244 din Codul muncii in vigoare la acea data, potrivit carura: "clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru."
Referitor la C. C. de M. aplicabil C. C. pe anii 2009-2010, acesta s-a încheiat ulterior datei de 19 aprilie 2009, respectiv 23 aprilie 2009, iar in cuprinsul art. 69 s-a prevăzut faptul ca acordarea ajutorului material pentru P. si a premierii de Z. F. se va face începând cu 01 ianuarie 2010.
Faptul ca instanța a ignorat acordul de voința a părților care a fost in sensul neacordării drepturilor pretinse de intimații-reclamanți, apreciază ca reprezintă o încălcare a forței obligatorii a contractului consfințita de dispozițiilor art. 969 Cod Civil.
Reclamanții C. V., M. C., R. I., P. C., P. S., T. D. au formulat întâmpinare (f.
28-32), prin care au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate. Cu cheltuieli de judecata.
Intimații au menționat că soluția de respingere a excepției prescrierii dreptului la acțiune este legală, criticile recurentelor sunt neîntemeiate deoarece obiectul cererii deduse judecății, il formează drepturi bănești de natura salariala si se aplica dispozițiile art.283 litera c din Codul muncii si nu litera e, termenul de formulare a acțiunii fiind de trei ani de la data nașterii dreptului.
Mai arată intimații că susținerile recurentei in ceea ce privește acordarea salariului suplimentar pentru reclamanții care nu au lucrat integral in anii 2008, 2009 sunt neîntemeiate, deoarece conform pct.1 alin.3 din Anexa nr.6 la C. In cazul acordării fracționate a salariului suplimentar, cuantumul acestuia este echivalent cu salariul de baza mediu lunar realizat in anul calendaristic respectiv in cadrul programului normal de lucru. Din calcul se exclud atât perioadele, cat si sumele aferente concediului legal de odihna.
Deci salariul suplimentar se acorda proporțional cu timpul lucrat in timpul anului așa cum rezulta din dispozitivul hotărârii si este calculat conform modului de calcul stabilit la pct.1 din Anexa nr.6 in baza datelor înscrise in carnetele de munca ale reclamanților, depuse in copie la dosarul cauzei.
Apărările recurentei in sensul neacordării acestor drepturi din pricina situației financiare precare, nu pot fi primite intrucat obligația de plata a acestor drepturi a fost asumata necondiționat de înregistrarea de profit sau de îndeplinirea altor condiții prealabile.
Incumba angajatorului obligația de a lua masurile necesare in vederea constituirii fondului de salarii deoarece potrivit art.40 alin.2 lit. c din Codul muncii, acesta este obligat sa acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractile individuale de munca. A. nu se poate sustrage de la obligația sa invocând lipsa fondurilor bănești.
Menționează intimații că pentru reclamanții C. V., M. C. si R. I. s-a solicitat acordarea primei de Z. F. numai pentru anul 2008, asa cum rezulta din tabelul anexat cererii introductive si cum au precizat prin răspunsul la întâmpinare.
Referitor la prima de Z. F. si ajutorul material de P. pentru anul 2009, arată că în mod corect prima instanța a aplicat prevederile CCM la nivel superior, conform dispozițiilor art. 247 Codul muncii, respectiv prevederile C. C. de M. la N. de G. de U. din T.ul F. pe anii 2006-2010.
Procesul verbal din data de (...) de care face vorbire recurenta nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a modifica clauzele contractului colectiv de munca la nivel superior si nu a fost înregistrat așa cum prevăd dispozițiile art.31 (2) din Legea nr.130/1996, pentru a produce efecte.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate Curtea de A.reține următoarele:
- Motivul de recurs invocat de pârâta S. N. de T. F. C. "C. C." S. B. - S. R. de T. F. de C. A. privind lipsa calității sale procesuale pasive este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 241 alin.1 lit. a și b din Codul muncii, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte ……pentru toți salariații angajatorului, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel, respectiv pentru toți salariații încadrați la angajatorii care fac parte din grupul de angajatori pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel, cum este situația în cauza dedusă judecății.
Astfel, obligația de plată a drepturilor recunoscute de contractul colectiv încheiat la nivelul S. S.A B. în favoarea tuturor salariaților săi, revine angajatorului direct, care este S. R. de T. F. de C. A. C. dacă recurenta nu este semnatară a contractului colectiv de muncă, constituie o structură din cadrul S. S.A B. și este obligată, conform art.40 alin.2 lit. c din Codul muncii să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din contractul colectiv de muncă aplicabil.
Or, în speță, tocmai acest contract colectiv de muncă este aplicabil membrilor de sindicat reprezentați de reclamant, în considerarea calității lor de salariați în cadrul S. „C. C."; S.A B..
Delegarea de competență dată directorului Regionalei pentru încheierea contractelor individuale de muncă nu are semnificația aplicării unui regim salarial diferit angajaților Regionalei decât cel al celorlalți salariați din cadrul S.
„C. C."; S.A B., deoarece contractul colectiv se aplică în mod nediferențiat de organizarea și structura regională a societății.
- Referitor la prescripția dreptului la acțiune privind acordarea salariului suplimentar, a premierii anuale de „. F. și a ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de P., Curtea constată că dispozițiile art. 283 alin.(1) din Codul muncii prevăd că „Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate:c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
De asemenea, conform art. 1 alin. (1) din Legea 130/1996 prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin.(1) din Codul muncii.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. (1) lit. a)- d) din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. D. s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
P. aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, iar prin prezenta acțiune reclamantul nu a invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci a solicitat plata unor adaosuri neacordate ce fac parte, potrivit dispozițiilor art.155 din Codul muncii, din categoria drepturilor salariale, Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil pentru drepturile menționate anterior este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii.
- Sub aspectul motivelor de recurs invocate de pârâta S. N. de T. F. de C. "C. C." - S. referitor la fondul cauzei, Curtea reține că potrivit art. 243 alin. 1 din Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar conform dispozițiilor art. 241 alin. 1 lit. a din Codul muncii, efectele clauzelor contractului colectiv de muncă se întind pentru toți salariații angajatorului pentru contractele încheiate la nivel de unitate.
Astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, potrivit art. 32 alin.1 din C. colectiv de muncă încheiat la nivelul pârâtei "P. munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv".
Curtea mai reține că acordarea acestor drepturi salariale constituie o obligație, și nu o facultate a angajatorului, contractul colectiv de muncă precizând în mod expres cum și din ce fonduri se plătesc aceste drepturi.
Astfel, art. 32 alin. 3 precizează că :„ Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar";. Din modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții rezultă așadar în mod evident obligația părților de a constitui un fond suplimentar de salarii independent de profit, noțiune diferită de cea utilizată în contract, și anume venituri.
În ceea ce privește OUG nr. 7., deși invocată în general în recurs, se reține că recurenta nu formulează critici de nelegalitate a sentinței recurate prin raportare la anumite dispoziții din acest act normativ.
Astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță, potrivit dispozițiilor art.7 alin.2 din Legea 130/1996 și art. 236 din Codul muncii, „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților";, astfel încât salariații recurentei erau îndreptățiți la plata tuturor drepturilor salariale, inclusiv a adaosurilor la salariu, în cuantumul prevăzut în contractul colectiv de muncă aplicabil.
Curtea mai reține că aspectele invocate de către recurentă prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale
(adaosurile făcând parte din salariu, conform disp. art.155 din Codul muncii) și diverse plafonări legale, nu pot fi reținute ca justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale, asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative.
În egală măsură, nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 12 din Legea nr. 130/1996, care sunt incidente doar în cazul salariaților instituțiilor bugetare, pârâta recurentă nefiind o atare instituție, ci o societate pe acțiuni, neavând relevanță în raport de forma sa de organizare, persoana acționarului majoritar.
De asemenea, din textul art. 32 alin. (1) din C. colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2007-2008 nu rezultă că salariul suplimentar se acordă pentru activitatea desfășurată în cursul întregului an calendaristic, după cum susține recurenta.
În acest sens, unicul criteriu de care depinde acordarea salariului suplimentar este calitatea ireproșabilă a activității, astfel încât în mod just prima instanță a recunoscut acest beneficiu și în favoarea salariaților care au fost angajați în cursul anului 2009, în raport de perioada efectiv lucrată în anul respectiv, respectiv până la data pensionării fiecăruia.
Curtea constată însă că motivul de recurs privind acordarea greșită a salariului suplimentar pentru anul 2009 reclamanților C. V. și M. C. este fondat, având în vedere că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că raporturile de muncă ale acestora cu societatea pârâtă au încetat la data de (...). Cum reclamanții C. V. și M. C. nu au avut calitatea de salariați ai pârâtei în anul
2009, Curtea reține că aceștia nu sunt îndreptățiți să beneficieze de prevederile art. 32 alin. 1 din C. colectiv de muncă privind acordarea salariului suplimentar.
- De asemenea, se constată ca fiind fondat și motivul de recurs privind acordarea greșită a ajutorului material de P. pentru anul 2009 și a premiului pentru Z. F. aferent anului 2009 reclamanților C. V., M. C. și R. I.
Potrivit înscrisurilor de la dosar, contractele individuale de muncă ale reclamanților C. V. si M. C. au încetat la data de (...), iar al reclamantului R. I. la data de (...), astfel că se constată că aceștia nu mai aveau calitatea de salariați ai pârâtei în luna aprilie 2009 și în consecință nu erau îndreptățiți să beneficieze de ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de P. 2009 (19 aprilie
2009) și nici de premiul de Z. F. 2009 (23 aprilie 2009).
- În ceea ce privește acordarea ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de P. 2009 și a premiului de Z. F. 2009 în favoarea celorlalți reclamanți Curtea constată că susținerile recurentei în sensul că în perioada evenimentelor Z. F. și P. 2009 nu a existat contract colectiv de muncă la nivelul societății pârâte sunt confirmate de înscrisurile depuse la dosar, însă reclamanții sunt îndreptățiți la plata ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de P. și a premiului pentru Z. F.
2009 în temeiul art. 71 din C. colectiv de muncă la nivel de grup de unități din
T.ul feroviar pe anii 2006-2008, înregistrat sub nr. 2836/(...), a cărui aplicare s- a prelungit prin actul adițional nr. 370/(...), fiind valabil astfel 48 de luni de la data înregistrării, aplicabil și pârâtei.
Potrivit art. 71 din acest din urmă contract colectiv de muncă, salariații beneficiază de un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare cu ocazia sărbătorilor de P., precum și de o premiere pentru „. Fero- viarului";, la nivelul clasei 1 de salarizare.
Prin urmare, temeiul acordării drepturilor de mai sus îl reprezintă contractul colectiv de muncă menționat, căruia nu i se poate opune contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității pârâte pentru anul 2009-2010 și înregistrat la D. B. sub nr. 2572 din (...), deoarece evenimentele care ocazionează acordarea drepturilor au avut loc înaintea înregistrării acestui din urmă contract colectiv.
Astfel, conform art.25 alin.3 din Legea nr.130/1996 „contractele colective de muncă se aplică de la data înregistrării";, ceea ce ilustrează principiul neretroactivității normei civile. Cum ambele evenimente au avut loc anterior datei de (...), respectiv P. la (...), iar Z. F. la data de (...), contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate nu poate aduce atingere dreptului salariaților de a beneficia de ajutorul material și de premiul menționate, deoarece în caz contrar, ar avea consecința încălcării principiului edictat de art.38 și art.164
Codul muncii, care enunță interdicția renunțării salariatului la drepturile ce-i sunt recunoscute.
În același sens, este ineficient juridic procesul verbal din (...) (f.14-15), invocat de pârâtă ca temei al neacordării drepturilor pretinse atât datorită neînregistrării lui, contrar art.25 din Legea nr.130/1996, cât și pentru încălcarea principiului neretroactivității, drepturile la care se renunță fiind exigibile la momentul încheierii proceselor verbale.
Este irelevant că procesul verbal a fost semnat de sindicatele la care sunt afiliați reclamanții deoarece mandatul acordat nu îngăduie renunțarea la un drept, fiind de esența activității sindicale apărarea drepturilor membrilor de sindicat inconciliabilă cu acte de renunțare care nu sunt permise nici la nivel personal (art.38 Codul muncii).
P. considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 Cod procedură civilă, raportat la art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea va admite în parte recursurile formulate de pârâte și va modifica în parte sentința atacată în sensul că vor fi respinse cererile reclamanților C. V. și M. C., având ca obiect plata ajutorului material de P. pentru anul 2009, a premiului pentru Z. F. aferent anului 2009 și a salariului suplimentar pentru anul 2009 și vor fi respinse cererile reclamantului R. I., având ca obiect ajutorul material de P. pentru anul 2009 și premiul pentru Z. F. aferent anului 2009.
Vor fi menținute celelalte dispoziții din sentință.
P. ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E
Admite în parte recursurile declarate de pârâtele S. N. DE T. F. DE C.
C. C. SA și S. N. DE T. F. DE C. C. C. SA - R. C. împotriva sentinței civile nr.
3198 din (...) a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...)*, pe care o modifică în parte în sensul că respinge cererile reclamanților C. V. și M. C., având ca obiect plata ajutorului material de P. pentru anul 2009, a premiului pentru Z. F. aferent anului 2009 și a salariului suplimentar pentru anul 2009 și a reclamantului R. I., având ca obiect ajutorul material de P. pentru anul 2009 și premiul pentru Z. F. aferent anului 2009.
Menține celelalte dispoziții din sentință.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 octombrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI S .-C. B. I.-R. M. G.-L. T.
GREFIER G . C.
Red.GLT/dact.MS
3 ex./(...) Jud.fond: P.U.
| ← Decizia civilă nr. 2831/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4966/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
