Decizia civilă nr. 3075/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3075/R/2011
Ședința septembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : L. D.
JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : I. T. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. P. S. - M. O. G. împotriva sentinței civile nr. 3048 din 21 decembrie 2009 pronunțate de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul O. I., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtei recurente SC O. P. SA, avocat O. A., lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 31 mai 2011, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta recurentă SC O. P. SA a formulat cerere de repunere pe rol.
Curtea, în temeiul art. 245 alin. 1 C.pr.civ., repune cauza pe rol. Reprezentanta pârâtei recurente arată că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate cu consecința respingerii acțiunii ca nefondată, susținând concis motivele expuse în scris prin memoriul de recurs depus la dosar. S., de asemenea, obligarea reclamantului intimat la plata cheltuielilor de judecată. Se obligă să depună la dosar până la sfârșitul dezbaterilor chitanța justificativă a cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că la data de (...), prin sentința civilă nr. 3., pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), s-au respins ca nefondate excepțiile necompetenței teritoriale a T.ui S., lipsei calității procesuale active a reclamanților, prescripției dreptului la acțiune, excepții invocate de pârâta S. P. S. - M. O. G. S-a admis acțiunea formulată de reclamantul O. I. împotriva pârâtei S. P. S. - M. O. G. și in consecință, a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei reprezentând contravaloarea aprovizionării de toamna-iarna pentru anii 2005, 2006 și 2007, sumă actualizata in funcție de rata inflației de la data introducerii acțiunii până la data efectiva a plății. A fost obligată pârâta la plata sumei de 100 de lei către reclamant, reprezentând cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța soluția menționată, tribunalul a avut în vedere următoareleconsiderente:
Excepțiile invocate de pârâtă au fost respinse, întrucât prin art. 298 alin. 2 la data intrării în vigoare a Codului muncii (Legea nr. 53/2003) se abrogă orice alte dispoziții contrare, deci implicit și dispozițiile art. 72 din Legea nr. 168/1999 care stabileau că cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea, fiind aplicabile dispozițiile art. 284 alin. 2 Codul muncii potrivit cărora, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărui circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori după caz sediul.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța a apreciat că aplicabile în cauză sunt dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c) Codul Muncii, conform căruia dreptul material la acțiune se prescrie în termen de 3 ani de la data nașterii sale, iar nu dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e) din același act normativ, invocat de pârâtă, întrucât nu se contestă vreo clauză inserată în contractul colectiv de muncă, ci acordarea unor drepturi salariale.
S-a apreciat că reclamantul justifică, calitatea procesuală activă în prezentul raport juridic litigios, câtă vreme raportul de muncă s-a stabilit între părți, împrejurare confirmată de copia carnetului de muncă al reclamantului aflat la dosar.
Referitor la fondul cauzei, s-a reținut că, contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2004, prevede la art. 176 alin. l, 2 si 6: „cu ocazia unor evenimente anulate, Paște, Ziua Meseriei, Crăciun, precum si in luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamna-iarna), salariații vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos in suma fixa; fiecare din adaosurile de mai sus vor avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramura, stabilit conform prevederilor prezentului contract; fiecare din adaosurile de mai sus se acorda in condițiile in care, prin contactele colective de munca încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui in salariul de baza". Această dispoziție, clauză contractuală ce reprezintă voința părților semnatare (a intimatului și a reprezentanților salariaților) s-a menținut și în continuare pe anii următori, aspect atestat prin conținutul C. colective de muncă la nivel de unitate depuse in probațiune de pârâtă.
T. a constatat că nu sunt întemeiate susținerile pârâtei, potrivit cărora drepturile salariale ce fac obiectul procesului ar fi fost incluse in salariul de bază al angajaților începând cu anul 1998.
Într-adevăr, prin dispoziția de la alin. 3 al art. 168 din toate CCM la nivel de unitate pe perioada 2004-2008 se prevede că in anii 1998-2001 suplimentările salariale de la alin. l al prezentului articol au fost introduse in salariul de bază al fiecărui salariat. Interpretând insă sistematic și gramatical această prevedere contractuală, tribunalul observă că includerea primelor in discuție in salariul de bază a avut loc doar pentru anii 1998-2001, părțile contractante folosind exprimarea in perioada 1998-2001. D. părțile contractante nu ar fi intenționat să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004 - 2007 pe lângă salariile cuvenite angajaților, ele nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 (1) in CCM la nivel de unitate pe anii ulteriori.
Că este așa rezultă și din împrejurarea că angajatorul nu a fost in măsură să probeze faptul că suplimentele convenite cu salariații se regăsesc in salariile acestora in lunile aferente anilor 2005 si 2006, cu toate că potrivit art. 287/Codul Muncii sarcina probei îi revenea și putea fi făcută cu statele de plată corespunzătoare perioadelor respective, din care sa rezulte cu titlu de evidenta susținerile din întâmpinare.
T. a constatat că salariul de bază mediu pe SC P. SA, la care se referă art. 168 (1) din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestui salariu in salariile cuvenite angajaților,reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementate de art. 168 (1) din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2005-
2006.
Or, consacrând și in legislația muncii principii ce derivă din natura de act juridic bilateral a contractului colectiv de muncă, art.31 din Legea nr.130/1999 conferă posibilitatea modificării clauzelor sale numai prin convenția părților și doar până la momentul încetării efectelor acestuia. Exigențele cerute pentru modificarea contractelor sunt necesar a fi respectate și in situația interpretării contractului de către părți, chiar dacă legea cadru nu prevede in mod expres.
Prin expertiza contabilă s-a stabilit, ținând cont de celelalte adaosuri salariale, de creșterile salariale, statele de plată anterior datei de (...) și ulterior acestei date având în vedere că pârâta susține că acest spor a fost inclus în salariu începând cu data de (...), de acordurile dintre patronat și sindicat, că suplimentul salarial pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă nu a fost inclus în salariul de bază al reclamantului la data de (...) și nici în anii ulteriori (1999-2008) expertiză efectuată în dosar nr. (...), având același obiect, părți și cauză.
Făcând aplicarea dispozițiilor art.234 din Codul Muncii, instanța constatat că executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru părți, iar neîndeplinirea acestuia atrage răspunderea pârtilor care se fac vinovate.
In concluzie, interpretarea clauzelor prevăzute la art. 176 alin. l, 2 si 6 din
CCM la nivel de unitate in mod unilateral și peste termenul pentru care au fost încheiate contractele nu poate produce efecte de natură a înlătura conținutul explicit al prevederii invocate.
Raportat la aspectele expuse, T. a soluționat cauza potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. P. S., care a solicitatmodificarea în întregime a sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.
În subsidiar, solicită casarea sentinței cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare și completarea raportului de expertiză conform obiecțiunilor depuse în fața primei instanțe.
Recurenta invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune, susținând că dreptul pretins și reglementat în capitolul referitor la protecția socială a salariatului din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate este supus termenului de prescripție de 6 luni conform art.281 alin.1 lit. e Codul muncii.
S-a invocat excepția lipsei calității procesuale active motivată de inexistența dreptului subiectiv pretins, sens în care s-a arătat că absența negocierilor patronat sindicat cu privire la cuantumul acestui drept dovedește includerea sa în salariul de bază.
Apreciază că expertiza efectuată în cauză nu a fost corect întocmită din perspectiva faptului că expertul nu a lămurit aspecte esențiale, respectiv care este raportul contractual în baza căruia reclamantul a devenit angajat al recurentei, dacă după anul 1998, când se recunoaște includerea sporului în salariul de bază, salariul angajatului s-a redus sau nu, iar pentru angajații noi se impunea a se verifica dacă salariul acestora era la nivelul celor care aveau cuprins bonusul în salariu sau era inferior acestora.
În ceea ce privește termenul rezonabil de soluționare a cauzei, se reține că prinîncheierea din (...) cauza a fost suspendată în baza art. 242 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., față de lipsa nejustificată a părților de la dezbateri, precum și față de împrejurarea că niciuna dintre părți nu a solicitat judecarea în lipsă.
Urmare a cererii reclamantului din data de (...), cauza a fost repusă pe rol, fiind stabilit termen de judecată pentru data de (...), când, pentru aceleași motive, cauza a fost suspendată din nou, până la o nouă stăruință a părții interesate.
În data de (...), pârâta S. P. S. a solicitat repunerea pe rol a dosarului,instanța fixând termen de judecată pentru data de (...).
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea varespinge recursul declarat de pârâta SC P. SA ca nefondat pentru următoareleconsiderente:
Întrucât, conform art. 137 C.proc.civ., excepțiile procesuale se soluționează prioritar față de aspectele relative la fondul cauzei, se va analiza în primul rând motivul de recurs referitor la prescrierea acțiunii, respectiv termenul în care trebuia formulată acțiunea.
Astfel, se reține că art. 283 alin. (1) din Codul muncii prevede că „Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
Potrivit alin. 2 al aceleiași norme citate, „În toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.";
De asemenea, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 130/1996, prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin.(1) din Codul muncii.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. (1) lit. a) - d) din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. D. s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e) C. muncii.
În consecință, întrucât acțiunea reclamantului a fost înregistrată în (...) și se referă la obligarea pârâtei la plata unor sume de bani reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, aferente anilor (...), în mod corect prima instanță a respins excepția prescripției invocată de recurentă.
Sub aspectul lipsei calității procesuale pasive, Curtea notează că motivele de recurs referitoare la această excepție sunt bazate pe considerente asupra fondului cauzei, excepția fiind găsită neîntemeiată.
Astfel, reține că, calitatea procesuală activă în cauză, se analizează prin raportare la cerința unei identități între persoana reclamantului și persoana titulară a dreptului din raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală activă) și tot astfel între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă).
În conformitate cu prevederile art. 43 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților comerciale. Sucursala nu are o existență de sine stătătoare șidesfășoară o activitate economică, care intră în obiectul de activitate al societății. Astfel, susținerea recurentei conform căreia Sucursala S. nu a făcut parte din R.A. P. S. și astfel contractul colectiv de muncă nu îi este aplicabil este fără suport legal.
Pe de altă parte, este evidentă calitatea reclamantului de salariat al pârâtei, ceea ce îi conferă legitimare procesuală în acțiunea având ca obiect plata unor drepturi salariale.
În privința fondului, Curtea constată că art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii prevede că angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege și din contractele colective de muncă.
Prin Contractul Colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze încheiat pe anul 2000 înregistrat la M. sub nr.
53346/06/(...), prelungit prin acte adiționale succesive, actul adițional nr.430/(...)
și CCM la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze încheiat pe anul
2006, înregistrat la M. sub nr. 288/02/(...) a cărui aplicare s-a prelungit prin actul adițional nr. 397/(...) pe o perioadă de minim un an de la data înregistrării, s-a prevăzut, la articolul 176, că salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, Ziua meseriei, Crăciun, precum și în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, fiecare adaos fiind în cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor acestui contract.
Potrivit art. 241 alin. 1 Codul muncii și art. 11 din Legea nr. 130/1996 privind Contractul colectiv de muncă, clauzele contractelor colective produc efecte pentru toți salariații angajatorului, pentru toți salariații din grupul de angajatori, pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul.
Chiar dacă la nivel de S. ". S. există un contract colectiv de muncă, legal încheiat între partenerii sociali P. SA și FSLI P., aplicabil, care nu cuprinde clauzele de natura celor solicitate de reclamant, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art.176 din CCM la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, deoarece potrivit articolului 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, contractul colectiv de muncă nu poate conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin C. colective de muncă încheiate la nivel superior, respectiv la nivel de ramură (în speță). În consecință, reclamantul este îndreptățit să primească drepturile bănești solicitate.
Pârâta nu a probat nici faptul că începând cu data de (...) suplimentările solicitate ar fi fost incluse în salariu de bază, conform art.168 alin.3 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității "P.";, întrucât nu a depus la dosar un act adițional în acest sens, așa cum prevedea chiar textul art.168 alin.3 din CCM la nivel P. pentru anul 1997.
De altfel, pârâta nu a făcut dovada achitării dreptului cuvenit pentru anii
2005, 2006 și 2007.
Având în vedere dispozițiile art.287 din Codul Muncii, care prevăd că, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, faptul că pârâta nu a făcut dovada achitării drepturilor salariale suplimentare reprezentând suplimentări salariale pentru aprovizionarea toamnă-iarnă solicitate de reclamant, în calitate de angajat și la data promovării acțiunii, Curtea constată că reclamantul esteîndreptățit să beneficieze de drepturile suplimentare salariale solicitate.
Actul adițional din 2008 la contractul colectiv de muncă nu poate produce efecte pentru o perioadă anterioară încheierii sale, decât cu încălcarea principiului neretroactivității care este aplicabil și în privința clauzelor interpretative din contractul colectiv de muncă.
În acest sens, art. 31 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă stabilește că:
„(1) Clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru.
(2) Modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.";
Așadar, nu există un temei legal pentru întinderea efectelor acestei clauze contractuale asupra unei perioade anterioare încheierii actului adițional.
Criticile recurentei privesc și lucrarea de expertiză, aceasta apreciind că deși expertul avea obligația să lămurească aspecte esențiale ale acuzei, acesta a omis să facă verificări în acest sens.
Referitor la aceste critici, Curtea observă că obiecțiunile la lucrarea de expertiză formulate în recurs nu se regăsesc și la fondul cauzei, astfel că acestea nu pot fi primite, fiind tardiv formulate.
Într-adevăr, recurenta a formulat obiecțiuni la lucrarea de expertiză în primă instanță, dar acestea privesc aspecte referitoare la calitatea procesuală pasivă a recurentei, respectiv cele privitoare la fondul cauzei și nicidecum aspectele invocate în recurs.
De altfel, Curtea consideră că și în măsura în care obiecțiunile ar fi fost formulate în termenul legal, acestea nu erau justificate, tocmai pentru considerentele deja reținute.
Raportat la cele mai sus expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1)
C.proc.civ., Curtea urmează să respingă recursul declarat de pârâta S. O. P. S.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. P. S. - M. O. G. împotriva sentinței civile numărul 3048 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
Respinge cererea reclamantului de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI G REFIER L . D. D. G.
I. T.
C. M.
Red.DG/dact.MS; 2 ex./(...); Jud.fond: P.D./G.D.
| ← Decizia civilă nr. 5064/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2096/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
