Decizia civilă nr. 4966/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4966/R/2011
Ședința din 29 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE : C. M.
JUDECĂTOR : I. T.
JUDECĂTOR : D. C. G. G. : N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. M. împotriva sentinței civile nr. 1423 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul S. L. D. Î. M., precum și pe pârâții intimați Ș. DE A. ȘI M. R., C. LOCAL R. și P. C. R. , având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constă că la data de 22 noiembrie 2011 reclamantul a înregistrat la dosar întâmpinare.
Văzând că părțile au solicitat judecata în lipsă, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1423 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...) s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul
Finanțelor Publice.
S-a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantul S. L. din Î. M. în contradictoriu cu pârâții: Ș. de A. și M. R., C. Local R., P. comunei R.,
Ministerul Finanțelor Publice.
Pârâții au fost obligați să acorde următoarelor cadre didactice: Bejerea Ana, Bejerea M., B.a Gavril, B.a M. Lidia, Bumbar Ana, Curac P., Csinar A., Dunca M., Dzidzak I.a, Kraszuk Parasca, P. A., P. M., R.eniuc I., R.eniuc I.a, Sofroniciu M. drepturile salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr.
2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite membrilor de sindicat în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței G. nr. 1., începând cu 1 octombrie 2008 până la data de 31 decembrie 2009, actualizate în funcție de indicele de inflație la data efectivă a plății.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele: Examinând excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul
Ministerul Finanțelor Publice T. s-a constatat că Ministerul Finanțelor Publice în virtutea dispozițiilor art. 19 din L. nr. 500/2002 are atribuții de a pregăti proiectele legilor de rectificare bugetară. Întrucât sumele alocate unităților de învățământ nu sunt suficiente pentru punerea în executare a hotărârilor judecătorești, Ministerul Finanțelor Publice alocă fondurile necesare efectuării plății, astfel încât, deși nu este implicat direct în raporturi juridice se impune chemarea sa în judecată pentru opozabilitatea hotărârii, pentru a se putea executa hotărârea, ceea ce justifică calitatea sa procesuală pasivă.
Pentru aceste considerente excepția a fost respinsă ca neîntemeiată.
Prin dispozițiile OG nr. 1., privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, art. 1 alin. 1 lit. b și c, se stabilea o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul României prin L. nr. 2., principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie-
31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, ceea ce asigura creșteri salariale ale personalului didactic
și didactic auxiliar de aproximativ 50% față de 31 decembrie 2007.
Guvernul României, prin OUG nr. 1., privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ, pe anul 2008, modifică unele prevederi ale OG nr. 1., așa cum a fost probată prin L. nr. 2., reducând majorările salariale stabilite de P.
Acest act normativ însă a fost declarat neconstituțional de către Curtea Constituțională, prin decizia nr. 1. noiembrie 2008, publicată în M.O. al R., partea I, nr. 804/2 decembrie 2008.
S-a stabilit atunci de către Curte că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ, adoptată de P. încalcă articolul 1 alin.
4, art. 61 alin. 1 și art. 115 alin. 4 din Constituție.
Totodată, s-a arătat că o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art. 115 alin. 6 coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 alin. 1 din L. fundamentală. În consecință, Curtea a constatat și încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. 5, potrivit cărora „în România respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie";.
Ulterior, G.ul emite OUG nr. 151/2008 din 10 noiembrie 2008, publicată în M.O. - partea I, nr. 759/11 noiembrie 2008, prin care după ce în art. 1 pct.
1 modifică denumirea OG nr. 1., prin art. I pct. 2 și 3, reduce în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr. 2. de aprobare a OG nr. 1..
Curtea Constituțională, prin decizia nr. 8. iunie 2009, publicată în M.O.-
Partea I, nr. 464/6 iulie 2009, constată neconstituționalitatea art. I pct. 2 și 3 din OUG nr. 151/2008, invocând aceleași considerente avute în vedere și la analiza OUG nr. 1..
S-a reținut, ca o situație de fapt, că, Curtea, prin decizia nr. 9. iunie
2009, decizie nepublicată încă în M.O. a constatat încă odată neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 din OUG 151 concomitent cu constatarea neconstituționalității art. 2 și 3 din OUG nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar.
De remarcat faptul că, atât prin dispozițiile art. 2 și 3 din OUG nr.
1/2009, cât și prin dispozițiile art. 2 și 3 din OUG nr. 31/2009 și dispozițiile art. 2 din OUG nr. 41/2009 se reglementează modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct. 2 și 3 din OUG nr. 151/2008, prevederi constatate ca neconstituționale de către Curtea Constituțională.
2
Cum modificările aduse OG nr. 1., prin dispozițiile art. I pct. 2 și 3 din OUG nr. 151/2008 nu -și mai produc efecte, fiind suspendate de drept, potrivit art. 31 alin. 3 , fraza a II-a din L. nr. nr. 47/1992 nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte.
În atare situație, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către
Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de G. OG nr.
1., așa cum aceasta fusese aprobată prin L. nr. 2., tribunalul consideră că în prezent se aplică OG nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul
2008 și 2009 personalului din învățământ în condițiile în care aceasta a fost aprobată prin L. nr. 2..
A privi astfel lucrurile, înseamnă a respecta considerentele C. C. și a pune în aplicare voința parlamentului cu privire la domeniul reglementat, afirmarea principiului separației și echilibrului puterilor în stat, precum și a principiului respectării Constituției, a supremației sale și a legilor țării.
Pe de altă parte, potrivit art. 169 alin. 1 din Codul muncii, angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Or, neplata salariului stabilit prin lege, potrivit art. 157 alin. 2 din Codul muncii, constituie o încălcare a contractului de muncă intervenit între angajator și salariat și care atrage răspunderea civilă contractuală a celui ce angajează.
Întrucât în cauză se aplică principiile răspunderii civile contractuale, cel vinovat trebuie să asigure repararea integrală a prejudiciului produs, astfel încât atunci când e vorba de plata unei sume de bani, cuantumul prejudiciului se compune atât din această sumă cât și din corecția ei cu indicele de inflație.
Procedând astfel, se dă satisfacție și respectării dispozițiilor art. 1 din
Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O., care prevede că, „orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional";.
În practica CEDO, s-a statuat că noțiunea de „., în sensul art. 1 din
Protocolul nr. 1 la C., cuprinde atât „bunuri actuale"; cât și valori patrimoniale, inclusiv, în anumite situații bine stabilite, creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază suficientă în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde cel puțin o „speranță legitimă"; în exercitarea efectivă a dreptului său ( a se vedea Draon împotriva Franței (MC(, nr.
1.513/03/ 65, CEDO 2005-IX).
Or, reclamanții, fiind beneficiarii dispozițiilor OG nr. 1., așa cum a fost aprobată prin L. nr. 2., pot pretinde cel puțin o „speranță legitimă"; cu privire la realizarea drepturilor lor aferente creșterilor salariale.
De altfel, această „speranță legitimă"; a reclamanților își găsește justificarea și prin prisma deselor modificări legislative prin intervenția G., care prin ordonanțe succesive a căutat că contracareze măsurile legislative dispuse de P. cu privire la creșterile salariale ale personalului din învățământ.
Mai mult decât atât, în speță nu s-a dovedit că ingerința în dreptul reclamanților cu privire la reglementarea drepturilor lor salariale s-a făcut cu respectarea limitărilor reglementate de art. 1 din Protocolul adițional la C.
Astfel, potrivit art. 1 din protocol, privarea de un bun se poate face dacă aceasta este prevăzută de lege, adică de normele interne aplicabile și dacă este impusă de o cauză de utilitate publică.
3
Or, în cauză se constată că însăși Curtea Constituțională a considerat că normele emise de G. și care se constituie într-o ingerință în dreptul la un salariu mărit al reclamanților încalcă legea și că aceste norme nu fac altceva decât să contracareze unele măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de P.
Cât privește prejudiciul suferit de către reclamanți și care trebuie să fie acoperit de pârâți, în practica CEDO, cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 41 din C., aceasta a stabilit că reparația trebuie să fie echitabilă și să acopere daunele materiale suferite ca urmare a ingerinței produse ( vezi cauza Tarik împotriva R.-hotărârea din 7 februarie 2008 și cauza Șerbănescu împotriva R.).
În conformitate cu această practică se impune ca reclamanților să li se restituie diferența drepturilor salariale de care aceștia ar fi trebuit să beneficieze potrivit dispozițiilor OG nr. 1., așa cum a fost aprobată prin L. nr.
2..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul obligării ministerului la alocarea sumelor necesare plății drepturilor bănești.
În motivarea recursului a invocat lipsa calității procesuale pasive a M.ui
F. P. deoarece acesta nu are raporturi juridice cu reclamanții.
Rolul esențial în procesul bugetar și în execuția bugetară revine G. respectiv P. potrivit art.17 alin.1 din L. nr.500/2002 privind finanțele publice, P. fiind acela care adopta legale bugetare anuale și legile de rectificare elaborate de G.
Admiterea cererii formulate împotriva M.ui F. P. ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane și care nu se numără printre angajații M.ui F. P., încălcându-se astfel prevederile art.14 din L. nr.500/2002.
Obligarea M.ui F. P. la alocarea sumelor solicitate de reclamanți este lipsită de suport legal și în același timp imposibilă deoarece aceste sume trebuie propuse de către ordonatorii principali de credite conform art.34 alin.1 din L. nr.500/2002.
Pe fond solicită respingerea recursului.
Potrivit art.2 din OUG nr.1. privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008 „valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a salariilor personalului didactic din învățământ, stabilită prin L. nr.2. pentru aprobarea OG nr.1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, se va aplica începând cu plata drepturilor salariale aferente lunii aprilie 2009, în condițiile prevăzute de legea unitară de salarizare a personalului din sectorul bugetar și ținând seama de gradul de îndeplinire a criteriilor de performanță, de creșterea competitivității și calității actului de învățământ";.
Drepturile pretinse de reclamanți s-au născut în baza contractului colectiv de muncă la nivelul I. Ș. al județului M. în care Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate de parte, iar potrivit art.167 alin.3 din L. n r.84/1995 finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat care cuprinde și cheltuielile de personal se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ.
Intrucât dreptul la salariul este un drept constituțional, diminuarea sa se instituie într-o restrângere a exercițiului dreptului la muncă, măsură ce se poate realiza numai în condițiile strict și limitativ prevăzute de art.53 din
Constituție.
4
Conform dispozițiilor legii și a controlului de constituționalitate drepturile salariale au fost corect stabilite.
S. L. din Î. M. prin întâmpinare (f.13-14) a solicitat respingerea recursului.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Conform art.40 din H.G. 2192/2004, d upă aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al Municipiului București , prin hotărâre
și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a i nspectoratului școlar, repartiz ează unităților administrativ -teritoriale sumele d efalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote d efalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora.
Astfel, nu se poate reține că recurentul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, ar fi lipsit de calitate procesuală pasivă în cererea de obligare la alocarea sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune, acesta având un rol însemnat chiar în procesul de stabilire (fundamentare) a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului.
Mai mult decât atât, având în vedere faptul că, potrivit disp.art.157 alin.2 din Codul muncii, sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, ca o excepție de la regula prevăzută în primul alineat al aceluiași articol, ce garantează negocierea salariilor cuvenite, recurentului Ministerul Finanțelor Publice, prin D. G. a F. P. a J. B.-N. îi reveneau atribuții legale însemnate în ceea ce privește stabilirea drepturilor salariale ce se cuveneau personalului din învățământ potrivit dispozițiilor Legii nr. 2., începând cu data de (...), motiv pentru care Curtea reține că în mod corect prima instanță a obligat aceste instituții la virarea fondurilor necesare plății diferențelor de drepturi salariale la care este îndreptățit reclamantul, pentru ca acesta să asigure fundamentarea corespunzătoare a volumului fondurilor alocate unității de învățământ pârâte.
Curtea mai reține că, astfel cum în mod constant s-a statuat în practica judiciară și în literatura de specialitate, lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale nu poate fi reținută de către instanță ca motiv de netemeinicie a acțiunii prin care salariații solicită îndeplinirea obligației de plată a salariilor stabilite conform legii, cu atât mai mult cu cât recurentul își invocă astfel, în parte, propria culpă, întrucât acesta avea atribuții distincte în ceea ce privește fundamentarea fondurilor necesare plății salariilor personalului din învățământ, cu aplicarea dispozițiilor Legii nr. 2., începând cu data de (...).
Acesta este și motivul pentru care nu se poate reține lipsa calității procesuale pasive a recurentului Ministerul Finanțelor Publice, în temeiul disp.art. 16 alin.1 lit.a), 21, 28, 29 alin.4 din L. nr.500/2002.
Raportat la motivul de recurs prin care se trimite la decizia în interesul legii nr. 10/2001, trebuie observat că aceasta vizează modalitatea de soluționare a cererea de chemare în garanție formulată împotriva M.ui F. P., situație ce nu se regăsește în speța de față, unde recurentul are o altă calitate procesuală, și anume aceea de pârât, astfel încât nu este aplicabilă această decizie în interesul legii.
În ceea ce privește motivele de fond, Curtea reține că prin această lege s- a aprobat OG nr. 15 din (...) privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului din învățământ în anul 2008, ordonanță care conform dispozițiilor
5 exprese din art.10 se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2010.
Conform art. 3 din L. nr. 2. „La articolul 1 alineatul (1), litera c) se modifică și va avea următorul cuprins: "c) pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este următoarea: - 1 ianuarie-31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0. 259,593 lei; - 1 aprilie-30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0. 275,168 lei, respectiv o creștere de 6%; - 1 octombrie-31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0.
400,00 lei, care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare."
Reținând că în cuprinsul Legii 2. se face referire expresă la valoarea coeficientului de multiplicare pentru perioada 1 octombrie 2008-31 decembrie
2008, iar drepturile salariale aferente lunii octombrie 2008 se achită în luna noiembrie 2008, Curtea apreciază că instanța de fond nu a aplicat retroactiv dispozițiile legii, în caz contrar prevederile legale menționate fiind fără aplicabilitate în perioada (...)-(...).
În ceea ce privește fondul cauzei se constată că așa cum corect a reținut prima instanță prin art. 1 din O.G. nr.1., în cursul anului 2008 salariile de bază ale personalului didactic din învățământ, stabilite potrivit prevederilor OUG nr. 68/2004 privind unele măsuri în domeniul învățământului, aprobată cu modificări prin nr. 6., cu modificările ulterioare, s-au majorat, iar prin L. nr. 2., s-a aprobat OG nr. 15 din 30 ianuarie 2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, cu modificările menționate anterior.
Art. 1 al O.G. nr. 1. a fost modificat prin O. nr. 1., care a fost declarată neconstituțională prin decizia C. C. nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, iar ulterior a fost respinsă prin L. nr. 5..
Prin O. nr. 151/2008, publicată în Monitorul Oficial la data de (...), s-a modificat din nou art. 1 din O.G. nr. 1., însă dispozițiile art. I pct. 2 din O. nr.
151/2008 au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 8. a C. C.
Conform art. 2 din O. nr. 1/2009, a fost modificat art. 11 alin. 1, lit. a) și b) din OG nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 82 din 30 ianuarie 2008, aprobată cu modificări prin nr. 2., cu modificările și completările ulterioare.
Prin decizia nr. 989/(...), Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. I pct. 2 si 3 din O. nr. 151/2008 pentru modificarea si completarea O.G. nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul
2008 personalului din învățământ și ale art. 2 și art. 3 din O. nr. 1/2009 sunt neconstituționale.
Atât prin dispozițiile art. 2 și art. 3 din O. nr. 1/2009, cât și prin dispozițiile art. 2 și art. 3 din O. nr. 31/2009 și art. 2 din O. nr. 41/2009 se aduc modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct. 2 și 3 din O. nr.
151/2008, ce au fost declarate neconstituționale.
Prin urmare, drepturile salariale cuvenite reclamanților, calculate în baza Legii nr. 2. se datorează până la 31 decembrie 2009, având în vedere faptul că începând din 1 ianuarie 2010 a intrat în vigoare L. nr. 330/2009, încetându-și aplicabilitatea prevederile Legii nr. 2..
Referitor la ultimele susțineri din recurs, se reține că salariații sunt îndreptățiți la acordarea tuturor drepturilor conferite de lege, fiind obligatoriu ca salariile să fie plătite înaintea oricăror alte obligații ale angajatorului, în raport de prevederile art. 156 din Codul muncii.
6
Neprevederea în bugetul recurentului a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale solicitate de reclamant nu poate determina sistarea plății acestor drepturi salariale, atâta timp cât ordonatorii principali de credite, în elaborarea bugetelor instituțiilor din subordine, au obligația de a respecta inclusiv dispozițiile legale care reglementează drepturile salariale ale angajaților.
De altfel, acest aspect aparține etapei executării hotărârii, neputând fi opusă dreptului de natură salarială al reclamantului care are caracter pur și simplu, nedepinzând de o atare pretinsă condiție suspensivă.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE .
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 1423 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosarul nr. (...) pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 29 noiembrie 2011.
PREȘED.TE JUDECĂTORI C. MNĂSTIREANU I. T. D. C. G.
G. N. N.
Red.DCG Dact.SzM/2ex.
7
| ← Decizia civilă nr. 3928/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3617/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
