Decizia civilă nr. 4675/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr.(...)
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
D. CIVILĂ Nr. 4675/R/2011
Ședința publică din data de 15 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta F. M. împotriva sentinței civile nr. 1724 din 4 aprilie 2011 a T. C., pronunțată în dosarul nr.
(...), privind și pe pârâtul intimat P. M. C. N., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatului și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că s-a depus la dosar copia contractului colectiv de muncă din 2009 din partea intimatului, iar recurenta a formulat precizări scrise, înregistrate la data de 14 noiembrie
2011.
Văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A Asupra recursului civil de față.
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 5799/117/(...) pe rolul T. C., reclamanta F. M. a chemat în judecată pe P. M. C.-N. solicitând instanței ca, pe baza probelor ce se vor administra în cauză, să se dispună anularea dispoziției P. nr. 2526/(...) pentru modificarea dispoziției nr. 799/(...) privind reîncadrarea reclamantei, stabilirea salariului de bază, a sporurilor și a altor drepturi începând cu data de (...), cu consecința obligării pârâtului la aplicarea actului administrativ de reîncadrare emis anterior și stabilirea drepturilor salariale corect și legal, precum și la calcularea și plata drepturilor bănești reprezentând diferența dintre drepturile salariale corect stabilite inițial și cele acordate conform dispoziției contestate.
În cauză s-a solicitat și suspendarea aplicării prevederilor dispoziției nr. 2526/(...) până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, odată cu intrarea în vigoare a L. nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, conform dispozițiilor art. 29-40 din acest act normativ, a anexelor si notelor la care face trimitere, coroborat cu art. 4-12 din OUG nr.
2/12010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum si alte masuri în sectorul bugetar, ordonatorii de credite erau obligați să procedezela reîncadrarea salariaților pe funcții și la recalcularea salariilor începând cu data de 1 ianuarie 2010.
In aplicarea dispozițiilor legale mai sus menționate au fost întocmite statele de funcții și au fost calculate salariile de baza și sporurile începând cu data de (...), fiind emise dispoziții și decizii prin care salariații P. M. C.-N. au fost reîncadrați pe funcții și li s-au stabilit drepturile salariale.
In acest sens, în favoarea reclamantei a fost emisă dispoziția nr.
799/2010 prin care in mod corect au fost incluse în salariul de baza sporurile existente în luna decembrie 2009 și prevăzute în notele din anexele la lege. Pe lângă sporul de vechime, indemnizația de conducere și salariul de merit a fost inclus în salariul de baza sporul de stabilitate, pentru acei salariați care au beneficiat de aceste sporuri în decembrie 2009.
S-a mai arătat că, ulterior emiterii dispoziției nr. 799/2010, în temeiul O. comun al M. M., F. si P. S. si M. F. P. nr. (...), A. J. de P. S. C., sub pretextul monitorizării și controlului aplicării actelor normative privind reîncadrarea si restabilirea salariilor personalului bugetar din administrația publică locală, a trimis „rezultatul verificării"; acestor documente prin adresa nr. 3., solicitând refacerea actelor administrative.
Ulterior emiterii dispoziției nr. 2142/2010, paratul a emis dispoziția nr. 2526/(...) prin care reclamanta a fost reîncadrata în funcție și i s-a stabilit salariul începând cu data de (...), in sensul reducerii drepturilor salariale prin eliminarea sporului de stabilitate, spor stabilit în baza C. colectiv de munca nr. 2. încheiat la nivelul P. M. C.-N. si înregistrat la D. C. sub nr. 256/(...), a Acordului colectiv de munca nr. 2. înregistrat conform legii la C. paritara, precum și a Hotărârilor de C. Local nr. 5. privind aprobarea celor doua acte de negociere colectiva si a drepturilor stabilite prin acestea, nr. 1. de aprobare a bugetului local pentru anul 2009, cuprinzând sumele necesare plății drepturilor salariale astfel stabilite și respectiv nr. 3. de aprobare a bugetului local pentru anul 2010.
Reclamanta a mai arătat că, prin emiterea dispoziției contestat, a fost încălcată obligația angajatorului de a menține, in anul 2010, veniturile salariale efectiv acordate la data de 31 decembrie 2009 și nu s-a acordat eficiență juridică caracterului obligatoriu al convențiilor colective de munca legal încheiate și în vigoare.
S-a mai arătat că la data emiterii dispoziției contestate, O. comun nr.
3. indicat de pârât ca temei al emiterii acestui act era abrogat prin O. nr.
727/(...) al M. M., F. si P. S..
Mai mult, prin sentința civilă nr. 239/(...) pronunțată în dosarul nr.
(...) al C. de A. C. s-a dispus anularea O. nr. 3..
In procedura specială prev.de art. 14 din Legea nr. 554/2004, Tribunalul Cluj a dispus, prin sentința nr. 1953/(...) pronunțată în dosarul nr. (...), suspendarea efectelor dispoziției nr. 2142/(...) până la pronunțarea instanței asupra fondului cauzei.
In aceste condiții, arată reclamanta a arătat că dispoziția contestată a fost emisă în baza unui act administrativ anulat si a unui act administrativ ale cărui efecte erau suspendate la acea dată.
In drept s-au invocat dispozițiile L. nr. 53/2003, L. nr. 168/1999, L. nr. 130/1996, L. nr. 188/1999, ale L. nr. 330/2009, OUG nr. 1., Contractul colectiv de muncă pentru anul 2009 încheiat la nivelul P. M. C.-N.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii învederând că dispoziția nr. 2526/(...), contestata in cauza, este o punere in practica a adresei nr. 386/R/(...) a Agenției Județene de P. S. C. care, înexercitarea atribuțiilor sale de control asupra modalității de stabilire a drepturilor salariale potrivit L. nr. 330/2009, a constatat mai multe nereguli la încadrarea personalului din cadrul serviciilor publice subordonate C. Local al M. C.-N. Astfel, pârâtul a fost înștiințat despre nelegalitatea acordării sporului de dispozitiv, a sporului de stabilitate precum si de faptul ca nu pot fi acordate drepturile salariale stabilite prin contracte si acorduri colective de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale la data încheierii lor sau prin acte administrative care exced prevederilor L. nr.
330/2009.
In concluzie, dispoziția contestată a fost emisă cu scopul de a fi corectate neregulile constatate de A. C. cu privire la modul în care s-a efectuat încadrarea personalului din aparatul de specialitate al P. si din cadrul serviciilor publice subordonate C. Local al M. C.-N., ca urmare a intrării în vigoare a L.-cadru privind salarizarea unitara.
Referitor la abrogarea O. nr. (...) intervenită la data de (...) prin O. comun al M. și MFP nr. 7. (...), pârâtul a arătat că, în materie de abrogare ca formă de încetare în timp a unui act normativ norma juridică activează atât timp cât este în vigoare. Or, este lesne de observat ca dispozitia nr.
2142/(...), în baza căreia a fost modificata dispoziția de încadrare a reclamantei a fost emisa în intervalul în care O. nr. (...) producea efecte, nefiind abrogat si tocmai în scopul respectării prevederilor L. nr. 330/2009, cât care a fost declarat constituțional în urma controlului de constituționalitate declanșat în condițiile legii.
S-a mai arătat că efectul ex nunc al actului de abrogare constituie o aplicare a principiului neretroactivității, iar abrogarea unui act nu poate conduce eo ipso la formarea convingerii instanței de fond că acesta este un motiv de nelegalitate a actului administrativ atacat.
Raportat la argumentul invocat de către reclamanta în susținerea cererii sale constând în faptul că O. nr. 3. a fost anulat prin sentința civilă nr. 2. a C. de A. C., pârâtul a arătat că această sentința nu este irevocabila, astfel că nu se poate retine incidenta in cauza a dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 554/2004.
Pe de altă parte, în ceea ce privește sporul de dispozitiv, s-a susținut că, prin decizia Î.C.C.J. nr 3. pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii declarat cu privire la interpretarea si aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 138/1999 raportat la art. 13 din același act normativ, cu referire la posibilitatea acordării indemnizației de dispozitiv lunare în cuantum de 25% din salariul de baza tuturor funcționarilor publici si personalului contractual care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice locale, s-a statuat ca dispozițiile articolelor menționate se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv se acorda funcționarilor publici si personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul MAI si instituțiilor publice din subordinea ministerului, precum si personalului care își desfășoară activitatea în cadrul serviciilor comunitare din subordinea consiliilor locale si a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial si înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de I.
În susținerea poziției lor procesuale, părțile au depus la dosar înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 1724 din 4 aprilie 2011, Tribunalul Cluj a respins acțiunea reclamantei, reținând următoarele:
După cum reiese din înscrisurile depuse la dosar, reclamanta F. M. face parte din aparatul de specialitate care funcționează în cadrul P. municipiului C.-N., fiind încadrată drept personal contractual.
Potrivit statului de plată depus în copie la dosar , salariul reclamantei aferent lunii decembrie 2009 includea sporul de toxicitate, sporul de dispozitiv, sporul de stabilitate și sporul de vechime.
Prin dispoziția P. municipiului C.-N. nr. 799/(...) s-a dispus reîncadrarea reclamantei începând cu data de (...) pe funcția contractuală de execuție de curier (G), treapta profesională I, gradația 5, la S. de informare pentru cetățeni, cu următoarele drepturi salariale: salariul de bază de 1.182 lei, care cuprinde și sporul de dispozitiv, sporul de vechime și sporul de stabilitate avute în luna decembrie 2009, respectiv sporul de toxicitate de 68 lei, egal cu suma calculată pentru luna decembrie 2009 .
Prin dispoziția nr. 2526 emisă de pârâtul P. municipiului C.-N. la data de (...) (fila 29) s-a dispus modificarea art. 2 din Dispoziția nr.799/(...), în sensul că începând cu data de (...) drepturile salariale cuvenite salariatei F. M. sunt salariul de bază de 844 lei, care cuprinde și sporul de vechime avut în luna decembrie 2009, respectiv sporul pentru condiții periculoase
(penibilitate) de 68 lei, egal cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
Împotriva acestei din urmă dispoziții reclamanta a formulat contestație întemeiată pe dispozițiile art. 34 din Legea nr. 330/2009, înregistrată sub nr. 117079/2/(...), iar apoi a promovat în instanță prezenta cerere de chemare în judecată, prin care solicită anularea dispoziției, revenirea la salariul anterior și acordarea drepturilor bănești reprezentând diferența dintre drepturile salariale corect stabilite inițial și cele acordate conform dispoziției contestate.
T. a reținut în primul rând că dispoziția contestată a fost emisă în aplicarea L. nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a salariaților plătiți din fondurile publice și respectiv a O. nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar.
Potrivit art. 3 lit. c din Legea nr. 330/(...) (publicată în Monitorul Oficial nr.762 din data de (...)), sistemul de salarizare are la bază, printre altele, și principiul luării în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi prin acte de negociere colectivă, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat în salariul brut.
Conform art. 22, art. 23 alin. 1 raportat la A. I/3 din lege, în salariile de bază stabilite pentru personalul din administrația publică locală, din care face parte și reclamanta din prezenta cauză, se includ salariul de merit, sporul de confidențialitate, sporul de stabilitate și sporul de dispozitiv, fără ca suma acestora să poată depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor, funcțiilor de bază sau a îndemnizațiilor lunare de încadrare, după caz.
Potrivit art. 10 din O. nr. 1., pe de altă parte, „În conformitate cu prevederile art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în
considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective
și contracte individ uale de muncă înc heiate cu nerespect are a dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cuîncălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru nr. 330/2009";.
Din interpretarea sistematică a acestor prevederi legale, prima instanță a reținut că remunerarea unitară a personalului din sectorul bugetar se realizează (și) prin includerea în salariile de bază a unor sporuri, majorări sau indemnizații cu caracter general, însă doar dacă și în măsura în care la momentul intrării în vigoare a L. nr. 330/2009 aceste drepturi salariale erau acordate în mod legal.
În speță, reclamanta se prevalează de dispozițiile C. colectiv de muncă încheiat la nivelul aparatului de specialitate al P. municipiului C.-N., înregistrat la D. C. sub nr. 256/(...) .
Potrivit art. 16 alin. 5 lit. d și e din acest contract colectiv de muncă, salariații P. municipiului C.-N. beneficiază, pe lângă sporurile de bază, și de următoarele drepturi salariale:sporul pentru fidelitate și loialitate față de instituție, dacă nu au fost sancționați și în raport de vechimea în instituție, după cum urmează: de la 1 la 3 ani, 5%, de la 3 la 5 ani, 10%, de la 5 la 10 ani, 15%, de la 10 la 15 ani, 20%, peste 15 ani, 25%; indemnizație de dispozitiv în cuantum de 25%, conform O. nr.496/(...) al M. Administrației și I.lor, coroborat cu art. 13 din Legea nr. 138/1999 și în conformitate cu Sentința civilă nr. 151/(...) a T. Timiș.
Prin dispoziția contestată, aceste sporuri au fost înlăturate din salariul de bază al reclamantei.
Procedând la verificarea legalității acordării sporurilor în temeiul art. 10 din O. nr. 1., instanța de fond a reținut că, potrivit art. 157 alin. 2 din
Codul muncii, „sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative";.
Pe de altă parte, art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 statuează că și salariații instituțiilor bugetare pot încheia contracte colective de muncă, însă
„prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale";.
În ceea ce privește sporul de dispozitiv, conform art. 13 din Legea nr.
138/1999, actualizată, „Cadrele militare în activitate, militarii angajați pe baza de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază";.
Potrivit art. 1 din această lege, dispozițiile redate se aplică personalului militar și civil din cadrul M. Apărării Naționale, M. de I., S. Român de I., S. de I. E., S. de P. și P., S. de T. S. și M. J., iar conform art. 13 alin. 1 din O. nr. 30/2007, actualizată, „în domeniul administrației publice, instituțiile publice și organele de specialitate ale administrației publice centrale din subordinea M. Administrației și I.lor sunt: A. N. de C. și P. I., A.
N. de R. pentru Serviciile Comunitare de U. P., A. N. a F. P., I. G. pentru
Situații de U., D. G. de P., D. R. P. de C. și Î. a V. și A. N..
Prima instanță a reținut astfel că unitățile administrativ-teritoriale nu se regăsesc printre organele de specialitate ale M. de I.
De altfel, prin decizia nr. 3. pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție în cadrul recursului în interesul legii promovat s-a stabilit că
„Dispozițiile art. 13 raportat la 47 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice deapărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de
25% din salariul de bază, prevăzută de art. 13 din acest act normativ, seacordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul M. Administrației și I.lor și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de I., iar această decizie este obligatorie în temeiul art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Pe de altă parte, prin sentința civilă nr. 151/(...) a T. Timiș pronunțată în dosarul nr. (...) (la care se face referire expresă prin CCM), irevocabilă prin D. nr. 433/(...) a C. de A. T., s-a soluționat litigiul de contencios administrativ desfășurat între Sindicatul Liber al Salariaților din P. municipiului T. și din Serviciile P. aflate în subordinea C. Local al municipiului T. pe de o parte și C.l Local al municipiului T. și respectiv P. municipiului T., pe de altă parte. Or, relativitatea efectelor hotărârilor judecătorești nu permite aplicarea puterii obligatorii a acestei sentințe față de alte persoane, care nu au fost părți în acel dosar.
Ținând cont de toate acestea, s-a reținut de către tribunal că personalul contractual care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice locale nu are dreptul la acordarea sporului de dispozitiv, iar extinderea prin contractul colectiv de muncă a unor prevederi legale care reglementează sporul de dispozitiv pentru alte categorii de salariați din sectorul bugetar s-a realizat cu încălcarea art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996.
S-a mai reținut că și sporul de stabilitate (identic cu sporul pentru fidelitate și loialitate) este reglementat prin diverse acte normative speciale, însă doar pentru anumite categorii de personal.
În acest sens, art. 50 alin. 11 din Legea nr. 128/1997, actualizată, statuează că „Personalul didactic cu o vechime neîntrerupta în învățământ de peste 10 ani beneficiază de un spor de stabilitate de 15% din salariul de bază, care face parte din acesta";.
De asemenea, prin art. 12 alin. 3 din O. nr. 10/2004, actualizată, s-a stabilit în favoarea personalului vamal cu activitate în cadrul Autorității Naționale a Vămilor mai mare de 5 ani dreptul la un spor de stabilitate la salariul de bază, după cum urmează: între 5 ani - 10 ani, un spor de 3%, între 10 ani - 15 ani, 5%; între 15 ani - 20 de ani, 7%; peste 20 de ani, 10%.
Sporul de stabilitate fiind determinat prin dispoziții legale - atât în privința domeniului de acordare cât și a cuantumului (prin indicarea modalității de calcul) -, tribunalul a reținut că nici acest drept salarial nu mai poate face obiectul unor negocieri colective la nivelul unității administrativ-teritoriale.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a apreciat că acordarea în favoarea reclamantei a sporurilor analizate s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul încheierii contractului colectiv de muncă.
Nici susținerea reclamantei în sensul că angajatorul avea obligația legală de a menține în anul 2010 veniturile salariale efective acordate la data de 31 decembrie 2009 nu este pertinentă.
Astfel, potrivit art. 7 alin. 2 din Legea nr. 330/2009, „Realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nicio persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări";.
Or, s-a reținut de către instanța de fond că, chiar dacă „salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri";
(art. 155 din Codul muncii), teza finală a articolului redat mai sus coroborată cu art. 10 din O. nr. 1. impune condiția legalității acordării salariului (cu toate componentele sale) aflat în plată în decembrie 2009, soluție logică, de altfel, întrucât nu s-ar putea valida sporuri nelegal acordate doar pentru simplul fapt că se acordau la un anumit moment.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta F. M., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În primul rând, se invocă faptul că în mod greșit prima instanță a stabilit că în speță, contractul colectiv de muncă a fost încheiat după intrarea în vigoare a L. nr.330/2009, deși aceast act normativ a intrat în vigoare la data de (...).
Se mai invocă faptul că, deși prima instanță a reținut că sporurile de stabilitate și de dispozitiv nu se cuvin reclamantei, nu a avut în vedere faptul că acestea sunt chiar confirmate de notele la A. nr.I.2 și I. din Legea nr.330/2009.
Recurenta mai arată că prima instanță nu a observat că sporul de stabilitate și cel de dispozitiv erau prevăzute și anterior în contractele colective de muncă, inclusiv cel încehait la data de 2006, în vigoare până la data de (...).
Mai mult, legalitatea sporului de stabilitate și a contractului colectiv de muncă au fost confirmate încă din anul 2003, prin sentința civilă nr.150/2003 a T. C.
De asemenea, sporul de dispozitiv a fost stabilit încă din abul 2007, prin actul administrativ de autoritate reprezentat de HCL nr.61/2007.
Se mai arată că instanța omite a avea în vedere că la nivelul municipiului cluj există și alte acte administrative-hotărâri de consiliu local- din 2006, 2007 și 2009, prin care se aprobă contractele colective de muncă și acordarea sporului de dispozitiv unor anumite categorii de salariați.
Se mai arată că, prin deciziile nr.380/2004 a C. C. și nr.46/2008 a Î.
C. de C. Și Justiție, s-a statuat că nu contravin prevederilor art.12 alin.2 din Legea nr.130/1996 convențiile colective care cuprind prevederi prin care salariații beneficiază de ujele drepturi suplimentare celor expres prevăzute de lege, drepturi având ca temei principiul negocierilor colective.
Recurenta mai arată că prima instanță a depășit și cadrul procesual cu care a fost investită, întrucât în cauză, sporul de stabilitate și cel de dispozitiv erau prevăzute în contractul colectiv de muncă și au fost acordate reclamantei în luna decembrie 2009 în baza acestui contract, acestea nefăcând obiectul vreunei acțiuni în instanță, astfel încât , în temeiul disp.L. nr.330/2009, acestea trebuiau plătite în continuare și în anul 2010.
Analizând recursul formulat de reclamanta F. M., prin cercetarea prioritară a aspectelor privind calificarea litigiului, a jurisdicției în sfera căreia se impunea soluționarea cauzei în primă instanță și a compunerii completului de judecată a cauzei la fond, se reține că acesta este fondat, în mod greșit prima instanță soluționând cauza ca fiind un conflict de muncă și nu unul de contencios administrativ.
Având în vedere caracteristicile acțiunii cu care reclamanta a înțeles să investească instanța de judecată, se reține că aceasta a solicitat anularea dispoziției P. C.-N. nr. 2526/(...), emisă în temeiul dispoziției nr.2142/(...) a recurentului și obligarea pârâtului la „. la actul administrativ de reîncadrare"; emis anterior, respectiv dispoziția nr.799/(...).
Chiar dacă, în genere, calificarea juridică a litigiului o stabilește instanța de judecată, nu trebuie neglijat modul în care reclamanta a perceput dispoziția emisă de către recurent, pretinzând că acest act a cauzat o vătămare a drepturilor sale, în procesul de executare a unei Legi unice de salarizare a personalului din sistemul bugetar, respectiv a L. nr.330/2009.
La această concluzie, că actul contestat este unul administrativ, reclamanta a ajuns, desigur, având în vedere, pe de o parte faptul că dispoziția nr.799/(...), ce a fost modificată prin acesta, a fost calificată chiar de către emitentul său, în cuprinsul său, ca fiind un act administrativ, iar, pe de altă parte, faptul că acesta a fost emis în baza O. nr.3..
Acesta este și motivul pentru care reclamantul a formulat și contestația înregistrată sub nr.117079/2/(...) la Primăria Cluj-Napoca, ce constituie plângere prealabilă în sensul art.2 alin.1 lit.j) din Legea contenciosului administrativ.
De asemenea, chiar prin întâmpinarea formulată la judecarea fondului cauzei, P. M. C.-N. a apreciat că este vorba de o „. de anulare a actului administrativ atacat";, arătând că dispoziția contestată a fost emisă în baza dispoziției nr. 2142/(...), care a fost emisa în intervalul în care O. nr. (...) producea efecte.
Curtea reține însă că, pe lângă poziția părților clar exprimată în cauză, dispoziția de reîncadrare salarială a reclamantei în temeiul L. nr.330/2009 a fost deja calificată ca fiind un act administrativ de către legiuitor, care a dorit stabilirea unui mod unitar de stabilire a salariilor din sectorul bugetar și de control a modului de aplicare a acestor prevederi, nemaiputând fi astfel supusă interpretării în sensul că ar fi un act de drept al muncii.
Astfel, art. 34 alin.2 coroborat cu alin.1 din această lege prevede că stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor legii se face prin actul administrativ al oronatorului de credite.
A..4 al acelu iaș i ar ticol prevede c ă î mpo tr iv a măsur ilor d ispu se po tr iv it p reveder ilor al in.1 perso an a ne mulțu mită se po ate adres a ins tanțe i de contencios ad min is tr ativ s au, dup ă c az, ins tanțe i judec ător eș ti co mpe ten te p o tr iv it leg ii, în ter me n de 30 de z ile de l a d ata co mun ic ăr ii soluț ion ăr ii c on tes taț ie i.
Aces te d ispoz iț ii leg ale au f ost supuse con trolulu i de cons tituț ion al itate,
ar ătându -se c ă: "Se aprec i az ă c ă ar t. 34 al in.4 d in lege es te necons tituț ion al,
în truc ât soluț ion are a con tes taț iilor în leg ătur ă cu s tab il ire a s al ar iilor de b az ă, asporur ilor, a pre miil or ș i a al tor drep tur i nu po ate f i de co mpe tenț a i ns tanțe lor de contencios administrativ. Se arată c ă măsur ile ordon ator il or decredite nu sunt acte administrative, ci acte eminamente de dreptul muncii, care s e supun jur isd icț ie i de drep tul munc ii, ș i nu cele i de contenc ios a d min is tr ativ.";
Pr in dec iz ia nr.1415 /(...), invoc ată de c ătre recuren t pr in c e rerea de r ecurs, Cur te a Con s tituț ion al ă a reț in u t cu pr iv ire l a ac e as tă cr itic ă de n econs tituț ion al itate ur măto arele:
"Prevedere a în s ar c in a ins tanțe lor de contencios administrativ a c o mpe tențe i de a sol uț ion a con tes taț iile î ndrep ta te împotriva actelor prin care s un t s tab il ite s al ar iile de b az ă, sporur ile, pre miile ș i celelel te drep tur i n u es te o proble mă d e cons tituț ion al itate, c i o ches tiune de opț iune leg isl ativ ă,
în truc ât, în te me iul ar t.126 al in.2 d in Co ns tituț ie, co mp e tenț a de a leg if era în materia procedur ii d e judec ată ap arț ine l eg iu itorulu i or ig in ar s au deleg at.";
De altfel, conform art.9 din Legea nr.330/2009, gestiunea sistemului de salarizare a personalului bugetar a fost atribuită fiecarărui ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare alocate anual prin legile privind bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale sau prin reglementări specifice domeniului, depășind astfel sfera strictă a drepturilor și obligațiilor părților unui raport juridic de muncă, întrucât dispozițiile de reîncadrare salarială a personalului bugetar nu mai sunt în sarcina angajatorilor.
De asemenea, conform art.23 din aceeași lege, încadrarea sporurilor acordate cumulat pe total buget, în procentul de 30% din suma salariilor de bază, a soldelor funcțiilor de bază sau a indemnizațiilor lunare de încadrare, după caz, a fost în mod expers stabilită doar în sarcina ordonatorilor principali de credite, excluzând aceste atribuții din sfera de responsabilități a angajatorilor, aceste acte depășind în mod evident sfera dreptului muncii.
Curtea mai reține că, pe lângă aceste calificări legale, asupra cărora și-aspus părerea și Curtea Constituțională , dec iz ia ind iv idu al ă c on tes tată în
c auz ă a avut la baz ă un ac t adop tat pen tr u toț i s al ar iaț ii ș i f uncț ion ar ii publ ic i din cadrul P. C.-N. și ai serv ic iilor publ ic e d in subord ine a Co ns iulu i Loc al C. ,respectiv d ispoz iț ia nr. 2142/(...), prin care s-a dispus modificarea deciziilorde reîncadrare a întregului person al, în sensul el imin ăr ii spor ulu i de d ispoz itiv
ș i a sporulu i de s tab il itate d in s al ar iul de b az ă, ac t care nu poate fi calificat d ec ât c a f iind un ac t ad min is tr ativ e mis de c ătre P. M. C.-N. în vederea o rg an iz ăr ii execu tăr ii L. unice de salarizare, în sensul art.2 alin.1 lit.c) din L egea nr.554/2004 ș i c are a f ost an al iz at în aces t mod de c ătre ins tanțele de c on tenc ios ad mn in is tr ativ, c are, pr in sen tinț a c iv il ă nr.195 3/(...) a T . C., rămas ă irevoc ab il ă pr in dec iz ia C. de A. C. pronunț ată în do s arul nr .(...), au s uspend at execu tare a aces te i d ispoz iț ii p ân ă l a pronunț are a ins tanțe i de f ond.
Po tr iv it ar t.2 al ace s te i d ispoz iț ie i nr. 2142/(...), în sensul p rev ăzu t l a art.1 s-a d ispus ș i mod if ic are a d ispoz iț iil or de reîncadr are a s al ar iaț ilor P. M.
C.-N., precu m ș i d in c adrul serviciilor publice din subordinea Consiului Local C ., as tf el încât au f os t e mise d ispoz iț iil e ind iv idu ale con tes tate în prezen ta c auz ă.
Se reț ine c ă ac tele ind iv idu ale e mise în b az a, în apl ic are a aces tu i ac t administrativ nu pot fi decât acte administrative, astfel cum au fost calificate
ș i leg al ș i mai mul t, aces te a dep ind ș i ur me az ă so ar ta ac tulu i pr inc ip al, general prin care s-a d ispus mod if ic are a d ispoz iț iilor de reînc adr are.
De al tf el, deși nu s -a prob at în c auz ă, mo dul în c are a f ost d ispus ă s uspend are a execu tăr ii aces tu i ac t ad min is tr ativ e mis de P. M. C.,
nr.2142/2010, respec tiv p ân ă l a ". ins tanțe i de f ond";, impl ic ă cu cer titud in e e x is tenț a unu i l itig iu de con tenc ios ad mn is tr ativ pr iv ind le g al itate a aces te i d ispoz iț ii, al c ăru i mo d de soluț ion are es te des igur de te r min an t pen tru p rezen tul l itig iu ce pr iveș te anul are a une i dec iz ii e mise în b az a aces tu i ac t.
De al tf el, în cadrul con tenc iosulu i ad mn is tr ativ, ins tanț a se poate p ronunț a, l a cerere, ș i asupr a v al id ităț ii ac telor jur id i ce încheiate în baza a c tulu i ad min is tr ativ ș i asupr a ef ectelor produse de c ătre ac es ta, dup ă cu m,
po tr iv it d isp. ar t.18 al in.2 d in Lege a nr .554/2004, ins tanț a de contenc ios a d min is tr ativ es te co mp e ten tă s ă se pron unțe ș i asupr a leg al ităț ii oper aț iun ilor admin is tr ative c are au s tat l a b az a e miter ii ac tulu i supus judec ăț ii.
Iată dec i s tr âns a in terdependenț ă a aces tor d ispoz iț ii e mise de c ătre P. M. C.-N., c are of eră ș i r aț iune a judec ăr ii ac es tor a în c adrul a cele iaș i jur isd icț ii, c e a a con tenc iosulu i ad min is tr ativ.
Se mai reține că dispoziția contestată, emisă în baza deciziei generale de modificare a reîncadrării tuturor salariaților și funcționarilor publici, a avut la bază un alt act administrativ privind rezultatul verificării aplicării de către recurent a dispozițiilor L. nr. 330/2009, emis de către agenția teritoriale pentru prestații sociale în temeiul art.3 alin.1 și 4 din O. nr.3. al M. M., F. și P. S. și al M. F. P..
De alfel, astfel cum a precizat intimatul prin decizia contestată, prin întâmpinarea formulată la judecarea fondului cauzei și prin cererea de recurs, dispozițiile contestate au fost emise în temeiul alin.5 al art.3 din acest ordin, pentru corectarea reîncadrărilor pe care A. J. pentru P. S. C. le- a apreciat ca fiind eronate prin actul înregistrat sub nr.386/R/(...).
Acest act administrativ al Agenției Județene pentru P. S. C., de valorificare a rezultatelor controlului, emis în cadrul atribuțiilor de monitorizare a aplicării L. unice de salarizare nr.330/2009, îndatoriri prevăzute de art.10 din lege, care s-a impus recurentului sub sancțiunile prevăzute la alin.5 din ordin, va putea fi cenzurat desigur doar de către instanța de contencios administrativ, în temeiul disp.art.18 alin.2 din Legea nr.554/2004, acesta neputând cădea sub incidența jurisdicției muncii, întrucât privește practic raporturile dintre două autorități publice în procesul aplicării, executării dispozițiilor unei legi care s-a intenționat a fi unică și de de interes public în ceea ce privește salarizarea personalului bugetar.
Astfel, art. 3 din acest ordin prevede următoarele:
(1) Controlul aplicării L. nr. 330/2009 de către autoritățile publice locale revine în sarcina agențiilor teritoriale pentru prestații sociale, în privința actelor de decizie internă ale ordonatorilor de credite ai instituțiilor și autorităților publice locale, prin care se stabilește salarizarea personalului propriu.
(2) În vederea aplicării prevederilor alin. (1), ordonatorii de credite ai instituțiilor și autorităților publice locale au obligația să transmită unităților de trezorerie teritoriale unde au contul deschis, până la data de 3 februarie
2010, situația privind modul de reîncadrare a personalului, conform statului de personal pe luna ianuarie 2010 al cărui modelul este prevăzut în anexa nr. 1 la prezentul ordin. Unitățile de trezorerie teritoriale transmit situațiile grupate pe ordonatori principali de credite ai bugetelor locale la activitățile de trezorerie și contabilitate publică județene. Activitățile de trezorerie și contabilitate publică județene transmit situațiile grupate pe ordonatori principali de credite ai bugetelor locale agențiilor teritoriale pentru prestații sociale.
(3) Controlul prevăzut la alin. (1) se realizează de către agențiile teritoriale pentru prestații sociale în perioada 1 februarie-31 martie 2010.
(4)După verificarea situațiilor privind modul de reîncadrare a personalului, agențiile teritoriale pentru prestații sociale comunică ordonatorilor de credite rezultatul verificării. Adresa de comunicare va fi transmisă prin unitățile de trezorerie teritoriale.
(5) Ordonatorii de credite au obligația ca în termen de 5 zile lucrătoare de la data comunicării să corecteze eventualele reîncadrări eronate și să retransmită situația prevăzută la alin. (2). În caz contrar, agențiile teritorialepentru prestații sociale vor sesiza Curtea de C. asupra neregulilor constatate.
De asemenea, se mai reține că dispoziția nr.799/(...) a P. C., ce a fost modificată prin decizia contestată, a avut la bază H. C. local C.-N. nr.545/(...), care a aprobat acordarea drepturilor salariale reprezentând spor de stabilitate și spor de dispozitiv, conform art.16 din Acordul colectiv nr.2./(...) și H. C. local C.-N. nr.30/(...), prin care s-a aprobat bugetul municipului pe anul 2010, care sunt la rândul lor acte administrative ce pot fi cenzurate sub aspectul legalității doar de către instanța de contencios administrativ.
Prin urmare, constatând calificarea eronată a prezentului litigiu de către instanța de fond, cu toate consecințele acesteia privind jurisdicția aplicabilă și compunerea completului de judecată, în temeiul disp.art.304 pct.1,3, 9 și 312 alin.2 și 6 Cod. proc. civilă, urmează să se admită recursul declarat de reclamanta F. M., să se caseze în tot sentința primei instanțe și să se dispună trimiterea cauzei spre competentă soluționare în primă instanță în jurisdicție de contencios administrativ la Tribunalul Cluj.
Instanța competentă va avea în vedere în soluționarea cauzei și celelalte motive invocate de către recurent prin cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Admite recursul declarat de reclamanta F. M. împotriva sentinței civile nr. 1724 din (...) a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...) pe care o casează în tot.
Dispune trimiterea cauzei spre competentă soluționare în primă instanță în jurisdicție de contencios administrativ la Tribunalul Cluj
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 15 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. T. D. C. G. C. M.
GREFIER, N. N.
Red./Tehnored.:C.M.;
3 ex.- (...);
Jud.fond.:- Tribunalul Cluj:- A.G. C..
| ← Decizia civilă nr. 1232/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3261/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
