Decizia civilă nr. 4830/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4830/R/2011
Ședința publică din data de 22 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.A T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul B. I. împotriva sentinței civile nr. 3226 din 27 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) privind și pe pârâta intimată C. - D. R. de D. și P. C., având ca obiect litigiu de muncă - contestație împotriva deciziei de concediere.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 15 noiembrie 2011, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A A supra recursului civil de față :
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 8646/117/(...) pe rolul T. C., reclamantul B. I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. N. DE A. ȘI D.
N. R. SA, prin D. R. DE D. ȘI P. C., obligarea paratei la reîncadrarea în muncă și obligarea paratei la plata drepturilor salariale aferente până la reîncadrarea în muncă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a avut încheiat cu pârâta un contract individual de muncă pe perioada nedeterminată pe funcția de conducător auto al directorului general al pârâtei.
Prin decizia nr. 20686/(...) a pârâtei s-a dispus concedierea reclamantului. Î. acestei decizii reclamantul a formulat contestație la Tribunalul Cluj, care i-a fost respinsă, dar, în recurs, Curtea de A. C. a admis recursul și a dispus anularea deciziei atacate. După primirea deciziei, reclamantul a arătat că s-a prezentat la pârâtă cu o cerere prin care a solicitat reîncadrarea în muncă, dorind soluționarea pe cale amiabilă a problemei, dar aceasta, bazându-se pe prevederile art. 78 alin. 2 din Codul muncii, a refuzat reîncadrarea sa în muncă.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta C. N. DE A. ȘI D. N. R. SA, prin
D. R. DE D. ȘI P. C., a solicitat respingerea acțiunii formulate de către reclamant ca fiind inadmisibilă, invocând însă, în temeiul disp.art.283 alin.1 lit.b) din Codul muncii și excepția tardivității introducerii acțiunii, având în vedere faptul că reclamantul nu a solicitat înlăuntrul acestui termen și reintegrarea pe postul deținut anterior concedierii disciplinare.
Pentru aceleași motive s-a arătat că reclamantul nu poate fi îndreptățit nici la plata drepturilor salariale aferente până la reîncadrarea în muncă.
Prin sentința civilă nr. 3226/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a respins ca fiind prescrisă acțiunea formulata de reclamantul B. I. in contradictoriu cu pârâta C. N. DE A. SI D. N. R. S., prin D. R. DE D. ȘI P. C.- N.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia civila nr. 2. pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul civil nr. (...) a fost admis recursul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 5. pronunțate de Tribunalul Cluj și s-a dispus admiterea acțiunii formulate de reclamantul B. I. in contradictoriu cu parata C. N. DE A. SI D. N. R. SA -D. R. DE D. SI P., cu consecința anularii deciziei de concediere nr.
20686/(...), emisa de către parata. Prin aceeași decizie instanța a obligat parata sa plătească reclamantului o despăgubire egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care a beneficiat salariatul.
Prima instanță a reținut ca decizia C. de A. a fost pronunțata cu respectarea principiului disponibilității, Curtea soluționând cauza in limitele investirii sale. Mai precis, prin acțiunea introductivă reclamantul a solicitat doar anularea deciziei de concediere și obligarea paratei la plata de despăgubiri, fara a se prevala de dispozițiile art. 78 alin 2 Codul muncii in temeiul cărora era îndreptățit a solicita ca in măsura in care se dispune anularea deciziei de concediere să se dispună și repunerea in situația anterioara concedierii.
S-a mai reținut că din analiza sistemică și teleologică a textului art. 78 alin 2 Codul muncii rezultă că cererea având ca obiect repunerea salariatului in situația anterioară emiterii actului de concediere se poate formula doar in termenul de prescripție prevăzut de art. 283 alin 1 lit. a din Codul muncii. Or, data la care a fost comunicată reclamantului decizia de concediere a fost (...), acesta promovând înăuntrul termenul de prescripție, astfel cum s-a arătat mai sus, o acțiune in anularea acestei decizii.
S-a mai constatat că nulitatea unui act juridic aduce partile in situatia in care acestea au fost înainte de aparitia acelui act, deci opereaza regula repunerii in situatia anterioara. Prin urmare, instanța de judecata trebuie sa repuna in situatia anterioara persoana căreia i s-a desfacut in mod nelegal contractul de munca, in măsura in care aceasta solicita, in mod expres, reintegrarea. Reintegrarea este o consecinta fireasca, un efect al constatării nulității actului, renuntarea la aceasta măsura putând-o face numai cel in favoarea caruia s-ar impune. Reintegrarea este principala consecința a admiterii contestatiei si a anularii ca nelegala a dispoziției de desfacere a contractului de munca. Ea înseamnă repunerea celui in cauza in toate drepturile de care a fost privat din cauza măsurii nelegal luata împotriva sa si, in primul rand, reîncadrarea persoanei in funcția avuta si cu acelasi salariu, deoarece numai astfel se pot mentine raporturile de munca existente anterior desfacerii nelegale a contractului, unitatea fiind obligata sa se conformeze.
Prima instanță a mai reținut că, a permite, însă, formularea unei cereri de repunere in situația anterioara, fara constrângerea vreunui termen, ar aduce atingere securității raporturilor juridice și ar deschide calea abuzului de drept.
De altfel, s-a reținut că legiuitorul a remarcat lipsurile art. 78 Codul muncii pe care l-a completat cu alineatul 3 in forma in vigoare începând cu data de 18 mai 2011.Astfel, potrivit prevederilor alin (3):"; În cazul în care salariatul nu solicită repunerea în situația anterioară emiterii actului de concediere, contractul individual de muncă va înceta de drept la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești.";
Î. acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B. I., considerând-o cafiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
La data pronunțării hotărârii recurate de către Tribunalul Cluj, art. 78 din Codul Muncii a fost completat cu o nouă prevedere care arată clar că dacă petentul nu formulează odată cu cererea de anulare a deciziei de desfacere a contractului de muncă și o cerere de reîncadrare, contractul de muncă va înceta de drept de la data pronunțării hotărâri judecătorești.
Recurentul a formulat însă cererea de reîncadrare anterior datei de (...), când s-a produs aceasta modificare a Codului Muncii, iar cererea subsemnatului trebuia judecată prin prisma dispozițiilor legale existente la data formulării cererii.
În consecință, se arată că în mod greșit prima instanță a respins ca fiind tardiv formulată acțiunea reclamantului
În drept, se invocă disp.art. 304 alin. 1 pct 9 Cod.proc.civilă și art.78 din Codul muncii.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
Analizând recursul formulat de reclamantul B. I., în temeiuldisp.art.3041 Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate în cauză și a dispozițiilor legale aplicabile, se reține că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea înregistrată inițial sub nr. 4356/117/(...) pe rolul T. C., reclamantul a solicitat anularea deciziei de concediere disciplinară nr.
20686/(...) și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente pe perioada în care contractul de muncă a fost desființat nelegal.
Prin sentința civilă nr. 546/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul B. I..
Î. acestei sentințe civile a formulat recurs reclamantul, iar Curtea de
A. C., prin decizia civila nr. 2., a admis recursul declarat, a modificat sentința recurată, în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamantul B. I. in contradictoriu cu parata C. N. DE A. SI D. N. R. SA -D. R. DE D. SI P., cu consecința anularii deciziei de concediere nr. 20686/(...), emisa de către parata. Prin aceeași decizie instanța a obligat parata sa plătească reclamantului o despăgubire egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care a beneficiat salariatul.
Această decizie civilă a fost comunicată reclamantului la data de (...), iar la data de (...), după ce în prealabil se adresase angajatorului cu cererea înregistrată sub nr.31504/(...), acesta a formulat prezenta cerere pentru repunerea sa integrală în drepturile avute ca salariat anterior emietrii deciziei de concediere anulate prin decizia civila nr. 2. a C. de A. C.
Angajatorul, prin adresa nr.31728/(...), a arătat următoarele: „ „Curtea de A. C., prin decizia civila nr. 2412/R/(...) a dispus anularea deciziei nr.20686/(...), decizie care nu a făcut obiectul contestației si care nu este emisă de către D. C.
În ceea ce privește reangajarea dumneavoastră, va comunicam ca nu s-a solicitat prin contestatia depusa, si in consecinta, nu s-a dispus de catreinstanta, repunerea partilor in situatia anterioara emietrii actului de concediere, in conformitate cu prevederile art.78 alin.2 din Codul muncii.";
Prin adresa nr.32646/(...), angajatorul a comunicat reclamantului că:
„Prin prezenta vă comunicam faptul ca angajatorul va respecta intocmai cele dispuse de catre Curtea de A. C. prin decizia nr. 2..
Referitor la drepturile bănești dispuse în sarcina C.N.A.D.N.R.-D. C., va comunicam ca se vor respecta prevederile Ordonanței de U. nr.71/2009, astfel cum a fost modificata.";
Curtea constată că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea reclamantului, pentru următoarele motive:
Prin contestația înregistrată inițial sub nr. 4356/117/(...) pe rolul T.
C., reclamantul a solicitat, în termen legal, anularea deciziei de concediere disciplinară nr. 20686/(...), decizie ce a fost anulată de Curtea de A. C., prin decizia civila nr. 2412/R/(...).
Potrivit disp.art.78 alin.1 din Codul muncii în vigoare la data anulării deciziei de concediere a reclamantului, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celellelte drepturi de care a beneficiat salariatul, iar conform alin.2 al aceluiași articol, la cererea salariatului, instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere.
Analizând alin.2 al aceluiași articol, conform căruia repunerea părților în situația anterioară emiterii actului de concediere, la cererea salariatului, se raportează la „. care a dispus anularea concedierii";, se reține că formularea de către salariați a cererii de reintegrare nu este limitată la termenul de prescripție de 30 de zile de la comunicarea deciziei de concediere, prevăzut de art.283 alin.1 lit.a din Codul muncii, art.268 alin.1 lit.a din Codul muncii republicat, ci poate fi formulată oricând în cursul judecării fondului contestației împotriva deciziei de concediere, atât în primă instanță, cât și în recurs.
Acesta este, probabil, și motivul pentru care legiuitorul a considerat necesar, prin L. nr.40/2011, să modifice art.80 alin.2 din Codul muncii, înlocuind termenul de „., cu cel de „. a salariatului în scopul reintegrării sale în muncă, deși atât art.283 alin.1 lit.a din Codul muncii, cât și art.268 alin.1 lit.a din Codul muncii republicat, care reglementează termenele de prescripție specifice dreptului muncii, denumite „. pentru formularea cererilor";, prevăd că „ Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:…..";
Conform art.80 din Codul muncii republicat, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care a beneficiat salariatul, iar conform alin.2 al aceluiași articol, la solicitarea salariatului, instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere.
A..3 din aceluași articol prevede că, în situația în care salariatul nu solicită repunerea în situația anterioară emiterii actului de concediere, contractul individual de muncă va înceta de drept la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești.
Legiuitorul a prevăzut astfel prin noua reglementare în mod expres că o asemenea solicitare poate fi formulată de către salariat până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești privind verificarealegalității și temeiniciei deciziei de concediere, moment în care, în lipsa unei asemenea solicitări a angajatului, raporturile de muncă dintre părți încetează de drept.
Se reține astfel că, pentru solicitarea salariatului de reintegrare pe postul deținut anterior, legiuitorul nu a prevăzut un termen de prescripție, cu atât mai mult cu cât aceasta nu a fost apreciată ca o veritabilă cerere de chemare în judecată, ci ca un efect al anulării actului unilateral, întrucât instanța, conform art.78 alin.2 din Codul muncii și art.80 alin.2 din Codul muncii republicat, în condițiile existenței unei asemenea solicitări, nu are propriu-zis a judeca o asemenea cerere, neputând analiza dacă angajatul trebuie sau nu reintegrat și în ce condiții se efectuează repunerea în situația anterioară, ci „va repune"; părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere.
Din acest motiv și având în vedere că art.78 alin.1 din Codul muncii nu prevedea care este situația juridică a contractului de muncă dintre părți în cazul în care salariatul, a cărui decizie de concediere a fost anulată, nu solicită reintegrarea sa pe postul deținut anterior, precum și actuala reglementare pe care legiuitorul a considerat-o necesară, se mai reține că, în lipsa unui motiv de încetare de drept, angajatorul trebuia să emită o decizie prin care să dispună încetarea raporturilor de muncă dintre părți, în baza căruia să efectueze și mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al angajatului.
Prin urmare, până la momentul în care angajatorul emite, în urma anulării deciziei de concediere de către instanță, o asemenea decizie de încetare a raporturilor de muncă dintre părți, reclamantul își putea exercita, în condițiile reglementării în vigoare la data introducerii prezentei acțiuni, dreptul de a solicita repunerea sa în situația anterioară anulării actului, situație în care nu se poate susține că ar fi încălcate, prin cererea reclamantului, nici interesele angajatorului, întrucât eventuala stare de incertitudine a raporturilor juridice dintre părți nu se datorează acțiunilor salariatului.
Pentru aceste motive se reține că în mod eronat prima instanță a reținut că cererea reclamantului a fost tardiv formulată raportat la termenul de prescripție prevăzut de art.283 alin.1 lit.a din Codul muncii și art.268 alin.1 lit.a din Codul muncii republicat.
În ceea ce privește fondul cauzei, se reține astfel că, astfel cum a constatat și Curtea Constituțională, prin decizia nr.269/2005, fără repunerea recurentului în situația anterioară concedierii, atingerea adusă drepului la muncă al acestui salariat nu s-ar repara și nu s-ar asigura stabilitatea raporturilor de muncă.
Curtea mai reține că disp.art 78 alin.2 din Codul muncii sunt reglementări de protecție a salariatului în caz de concediere nelegală, legiuitorul lăsând la dispoziția sa dreptul de a solicita reintegrarea în muncă, tocmai pentru ocrotirea intereselor sale în cadrul raporturilor de muncă dintre părți, astfel încât opțiunea sa în acest sens ar trebui să fie clarificată de către instanțele de judecată investite cu soluționarea unei acțiuni în anularea concedierii, cu atât mai mult cu cât legiuitorul nu are în vedere o cerere de chemare în judecată în acest sens, cu formalitățile prevăzute de lege, ci o simplă solicitare a angajatului adresată instanței.
În speță, din probele dosarului rezultă cu certitudine că recurentul, solicitând anularea deciziei de concediere, nu a intenționat să pună capăt raporturilor de muncă dintre părți la data pronunțării hotărârii judecătorești de anulare a concedierii, având în vedere faptul că imediat dupăcomunicarea deciziei civile nr. 2. a C. de A. C., la data de (...), acesta, prin adresa nr.31728, a depus la angajator hotărârea judecătorească, solicitând reintegrarea sa în muncă, iar la data de (...), a formulat prezenta cerere pentru repunerea sa integrală în drepturile avute ca salariat anterior emiterii deciziei de concediere anulate prin această decizie.
Având în vedere faptul că, întrucât astfel cum rezultă din adresele nr.31728/(...) și nr.32646/(...) ale intimatului, până la data formulării prezentei cereri de către reclamant, angajatorul nu a probat că ar fi emis vreo decizie prin care pună capăt raporturilor de muncă existente între părți, se reține ca fiind fondată acțiunea reclamantului.
În lipsa unei poziții care să reiasă cu certitudine din dosar privind renunțarea reclamantului la dreptul de a fi reintegrat în muncă și având în vedere faptul că repunerea părților în situația anterioară emiterii actului de concediere, reglementată de disp.art 78 alin.2 din Codul muncii, constituie una dintre măsurile cele mai energice de restabilire a legalității, de apărare eficientă a dreptului la muncă, reprezentând o adevărată restitutio in integrum, implicând nu numai reîncadrarea pe postul deținut anterior, ci repunerea în situația anterioară, ca și cum raportul de muncă nu ar fi fost nici un moment întrerupt, se reține că acesta nu poate fi lipsit de dreptul de a fi reintegrat în muncă și de a-i fi plătite drepturile salariale până la repunerea sa în situația anterioară emiterii deciziei de concediere.
În temeiul disp.art.312 alin.2 Cod. proc. civilă, se va admite recursul declarat de reclamantul B. I., se va modifica în tot sentința primei instanțe, în sensul de a se respinge excepția prescripției dreptului la acțiune, se va admite acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta C. N. DE A. ȘI D. N. DIN R. SA prin D. R. D. ȘI P. C.-N. și în consecință, pârâta va fi obligată la reîncadrarea în muncă a reclamantului pe postul deținut anterior emiterii deciziei nr. 20686 din (...) și la plata unei despăgubiri egale cu salariile aferente de la data de (...) până la data reintegrării efective.
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtei-intimate la plata cheltuielilor de judecată, se reține că, în lipsa unei culpe procesuale clare a angajatorului în prezenta cauză, aceasta urmează să fie respinsă ca fiind nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul B. I. împotriva sentinței civile nr. 3226 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în tot în sensul că respinge excepția prescripției dreptului la acțiune, admite acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta C. N. DE A. ȘI D. N. DIN R. SA prin D. R. D. ȘI P. C.-N. și în consecință obligă pârâta la reîncadrarea în muncă a reclamantului pe postul deținut anterior emiterii deciziei nr. 20686 din (...).
Obligă pârâta la plata unei despăgubiri egale cu salariile aferente de la data de (...) până la data reintegrării efective.
Respinge cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 22 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI I .A T. D. C. G. C. M.
GREFIER N . N.
Red.:C.M.;
Tehnored.: C.M./M.S.;
2 ex./(...);
Jud.fond: M.F.B..
| ← Decizia civilă nr. 5094/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3247/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
