Decizia civilă nr. 4831/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4831/R/2011
Ședința publică din data de 22 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE: I.A T.
JUDECĂTOR: D. C. G.
JUDECĂTOR: C. M.
GREFIER : N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta L. S. D. Î. S. în numele membrilor de sindicat indicați în memoriul de recurs împotriva sentinței civile nr.2901 din 03 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) privind și pe intimații M. E., C., T. ȘI S., C. J. S., I. Ș. AL J. S. și C. S. Ș. Z., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 15 noiembrie 2011, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.2901 din 03 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a I.ui Ș. J. S., excepție invocată de acest parat, și s-a respins în consecința acțiunea formulata împotriva acestuia.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a C. J. S., excepție invocata de acest parat.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M. E., C., T. și S., excepție invocata de acest parat.
Admite în parte cererea formulată de reclamanții R. N. R., ș.a. prin reprezentant L. S. din Î. S., în contradictoriu cu pârâții C. S. Ș. Z., C. J. S. și
M. E., C., T. și S.
Pârâtul de rândul 1 a fost obligat să calculeze și să achite reclamanților diferențele dintre indemnizația de concediu cuvenită pentru anul școlar 2009-
2010 fără aplicarea diminuării de 25% prevăzută de art. 1 alin. 1 din L. nr. 1. și indemnizația de concediu efectiv încasată pentru zilele de concediu de odihnă efectuate înaintea datei de 03 iulie 2010.
S-a respins ca nefondată cererea reclamanților de acordare a acelorași drepturi pentru zilele de concediu de odihnă efectuate după data de 03 iulie
2010, inclusiv.
Pârâții de rândul 2, si 3 sa asigure fondurile necesare efectuării acestor plăți.
Pârâții de rândul 1-3 la plata către reclamanți a sumei de 186 lei, reprezentând cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut referitor la cele două excepții absolute, peremtorii, următoarele:
Conform art. 167 alin. 18 din L. 84/1995 finanțarea cheltuielilor privind inspectoratele școlare, casele corpului didactic, palatele și cluburile copiilor și elevilor, centrele și cabinetele de asistență psihopedagogică, centrele logopedice, cabinetele școlare, cluburile sportive și școlare se asigură din bugetul de stat prin bugetul M. E. și C.
Conform art. 17 din H. 2192/2004 Consiliile Județene alocă fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora în vederea finanțării unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Totodată potrivit art. 167 alin. 21 din L. 84/1995 C. județean, respectiv C. G. al M. B., alocă prin hotărâri proprii fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora, în vederea finanțării unităților de preuniversitar de stat.
Palatele și cluburile copiilor și elevilor, centrele și cabinetele de asistență psihopedagogică, centrele logopedice, cabinetele școlare, cluburile sportive și școlare aparțin direct C. J. S., acesta având obligația de a aloca sumele necesare efectuării plății drepturilor salariale cuvenite reclamanților angajați ai acestor unități școlare.
Aceste texte de lege justifică calitatea procesuală pasivă a celor doi pârâți, M. E., C., T. si S. si C. județean S.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a I.ui Ș. J. S. se observă că, în baza dispozițiilor din H. nr.538/2001 de aprobare a N. pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor din învățământul preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea. Acest pârât nu are nici o atribuție legală sub aspectul plății drepturilor salariale ale reclamanților iar între reclamanți și acest pârât nu există raporturi juridice de muncă. Față de cele reținute instanța va admite excepția lipsei calității procesual pasive a I.ui Ș. J. S.
În ceea ce privește fondul cauzei instanța a reținut că reclamanții sunt salariații pârâtei C. S. Ș. Z. în calitate de personal didactic, didactic auxiliar și nedidactic, așa cum reiese din adeverințele și contractele individuale de muncă.
Recl ama nți i ș i - au efe ctu at con ced i ul d e o dih nă afe r ent anu lui
2010 î n lun ile iu nie, i uli e și au gu st, as tfe l cum r ez ultă d in ta bel ele depu se l a do sar u l cau zei . Cua ntu mul i nde mni zaț ie i a fos t re dus cu
25% în t eme iul L. 1. pr i vi nd un ele ma sur i nec es are în v ede rea rest abi lir ii ech ili b rulu i b uge tar .
Potrivit dispozițiilor art.145 alin.l din Codul M. pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă.
Conform alin.2 indemnizația de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariale prevăzute la alin. (1) din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu. D. alin. 3 sunt în sensul că indemnizația de concediu de odihnă se plătește de către angajator cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu.
Potrivit dispozițiilor art.103 lit.a din L. nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data pentru care se solicită plata diferenței de indemnizație "C. didactice beneficiază de dreptul la concediu astfel: a) concediul an u al cu pl ată , în perioada vacanțelor școlare, respectiv universitare, cu o durată de cel puțin 62 de zile, exclusiv duminicile și sărbătorile legale; în cazuri bine justificate,conducerea instituției de învățământ poate întrerupe concediul legal, persoanele în cauză urmând a fi remunerate pentru munca depusă; normelemetodologice referitoare la efectuarea concediului legal vor fi elaborate de M.
înv ăț ămân tulu i î mpr eun ă cu s ind ic atele r ecunoscu te pe pl an n aț ion al; (...)".
Conform dispozițiilor art.146 din L. nr.128/1997, în măsur a în c are prezentul statut nu dispune altfel,personalului didactic i se aplică celelalte dispoziții din legislația muncii.
Potrivit dispozițiilor art.147 alin.3 din L. nr. 128/1997, în termen de 6 luni de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, M. învățământului va elabora normele metodologice, regulamentele și instrucțiunile ce decurg din aplicarea legii, care, de asemenea, se vor publica în
Monitorul Oficial al României.
Potrivit dispozițiilor art.7 alin.l din HG nr.2. privind concediul de odihnă
și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit ș i d in un ităț ile buge tare , pe durata concediului de odihnă, salariații au dreptul la o indemnizație calculată în raport cu numărul de zile de concediu înmulțite cu media zilnică a salariului de bază, sporului de vechime și, după caz, indemnizației pentru funcția de conducere, luate împreună,
corespunz ăto are f ie c ăre i lun i c alend ar is tice în c are se ef ec tue az ă z ilele de c onced iu de od ihn ă."
Prin O. nr.3251/1998 din (...) au fost aprobate Normele metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic din învățământ, emise în aplicarea art.103 din L. nr.128/1997 ș i a Ho tăr âr ii G. nr.
2., republ ic ată.
Prin dispozițiile art.1 din L. nr.1. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, s-au prevăzut următoarele: cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile L.-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de urgență a G. nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.
D. interpretarea sistematică a dispozițiilor legale anterior menționate rezultă că acest temei de drept este incident inclusiv în cazul indemnizației pentru concediu de odihnă cuvenită reclamanților, salariați din învățământ, pentru perioada efectuării concediului de odihnă efectuat după data intrării în vigoare a L. nr.1..
Pentru a reține astfel, T. a avut în vedere natura juridică a indemnizației pentru concediu de odihnă și faptul că aceasta reprezintă echivalentul salariului pentru perioada în care se efectuează concediul de odihnă.
Întrucât, potrivit dispozițiilor art.7 alin.l din HG 2. indemnizația de concediu se raportează la media zilnică a salariului de bază, sporului de vechime și, după caz, indemnizației pentru funcția de conducere, luate împreună, corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu de odihnă, întrucât pentru perioada ulterioară datei de intrare în vigoare a L. 1., salariul (în raport de care se determină și indemnizația pentru concediu de odihnă) a fost redus cu 25%, înseamnă că la rândul ei inclusiv indemnizația de concediu se reduce cu 25%.
Conform alin.2 al art.7 din HG nr.2., media zilnică a veniturilor prevăzute la alin. (1) se stabilește în raport cu numărul zilelor lucrătoare din fiecare lună în care se efectuează zilele de concediu.
Așa cum anterior s-a mai menționat, prin O. nr.3251/1998 din (...) au fost aprobate Normele metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic din învățământ, emise în aplicarea art. 103 din L. nr.
128/1997 și a Hotărârii G. nr. 2., republicată.
Conform pct.21 din Normele metodologice, pe durata concediului de odihnă, cadrele didactice au dreptul la o indemnizație, calculată în raport cu numărul zilelor de concediu înmulțite cu media zilnică a salariului de bază, a sporului de vechime și, după caz, a indemnizației pentru funcția de conducere, luate împreună, corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu; în cazul în care concediul de odihnă se efectuează în cursul a două luni consecutive, media veniturilor se calculează distinct pentru fiecare lună în parte.
Conform pct. 22 media zilnică a veniturilor se stabilește în raport cu numărul zilelor lucrătoare din flecare lună în care se efectuează zilele de concediu de odihnă.
În sistemul bugetar, legiuitorul a reglementat în mod particular, prin dispoziții legale speciale față de cele din Codul M.,modul de calcul și plată al concediilor de odihnă, iar aceste prevederi legale speciale sunt menținute, după cum rezultă din interpretarea art. 48 alin.2 din L. nr.33/2009.
Dreptul la încasarea indemnizației de concediu de odihnă într-un anumit cuantum se desființează dacă salariatul nu desfășoară activitate pe durata pentru care a efectuat zilele de concediu și dacă intervin modificări ale cuantumului salariului în perioada în care este efectuat concediul de odihnă, în sensul că acesta fie se majorează, ceea ce atrage implicit majorarea și a indemnizației corespunzătoare fie, în măsura în care pentru lunile în care se efectuează concediul drepturile salariale sunt diminuate la rândul ei indemnizația se diminuează.
Ca atare, împrejurarea că L. 1. nu era în vigoare la data la care ar fi trebuit să se calculeze și să se plătească indemnizația de concediu nu poate conduce la concluzia că ea nu se aplică indemnizației aferente perioadei de concediu efectuat după data intrării în vigoare a actului normativ menționat, ci, dimpotrivă, incidența acestuia este determinată de singurul criteriu care explică aplicarea în timp a legii, respectiv de momentul efectuării concediului de odihnă, pentru că incidența unui act normativ asupra situației de fapt analizate se raportează la momentul când acea situație intră în derulare și nu la un moment anterior.
Prin urmare, aplicarea prevederilor L. nr. 1. pentru perioada de concediu de odihnă din intervalul (...)-(...) este legală și nu încalcă principiul neretroactivității.
Faptul că plata, indemnizației pentru concediu de odihnă se efectuează de regulă cu cel puțin 10 zile ( conform Codului M.) lucrătoare înainte de plecarea in concediu nu are relevanță, deoarece și dacă aceste drepturi ar fi fost achitate în proporție de 1., plătitorul ar fi avut la îndemână acțiune civilă pentru recuperarea sumelor achitate necuvenit.
Or, în prezenta cauză, indiferent de faptul că drepturile reprezentând indemnizația de concediu de odihnă ar trebui să fie plătite anterior, aceasta ar fi reprezentat o plată în avans, o plată anticipată, ceea ce înseamnă că în privința conținutului dreptului cuvenit, mai exact în privința valorii indemnizației, se poate proceda la regularizarea ulterioară, în funcție de mai multe aspecte: nr. de zile cuvenit, în măsura în care i s-a acordat concediu și indemnizația aferentă pentru un număr de zile mai mare decât cele efectiv cuvenite în raport de zilele lucrate; cuantumul stabilit, în măsura în care înperioada de efectuare a concediului de odihnă au intervenit modificări ale cuantumului acestuia(fie în sensul majorării, fie în sensul diminuării).
In consecință, toate motivele de fapt și de drept anterior expuse, sunt de natură să conducă la concluzia că plata indemnizației pentru concediu de odihnă, aferentă perioadei (...)-(...), a fost în mod legal diminuată cu 25%, motiv pentru care, în privința cererii referitoare la calcularea și plata indemnizației de concediu de odihnă pentru perioada (...)-(...), cererea este nefondată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, pe de o parte L . S. din Î. S., în numele membrilor de sindicat menționați în cuprinsul cererii introductive de instanță, precum și în cererea de recurs, iar pe de altă parte, pârâții M. E., C., T. și S. și C. J. S.
Prin propriul recurs, L. S. din Î. S. a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate, ca fiind nelegală și, pe cale de consecință, admiterea în întregime a acțiunii reclamanților/ei/ului, astfel cum a fost formulată; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a I.ui J. S., întrucât această calitate este justificată la momentul plății indemnizației de concediu de prevederile art. 11 alin. 5 din L. nr. 128/1997 și art. 142 din L. nr. 84/1995, această entitate având calitate atât de angajator, cât și în ceea ce privește urmărirea modului în care se efectuează plata salariilor cadrelor didactice.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a arătat că acțiunea reclamanților/ei/ului este pe deplin întemeiată, potrivit art. 103 lit. a din L. nr.
128/1997, art. 145 alin. 1 din C. muncii, prevederilor din Contractul Colectiv de M. la nivel de ramură a învățământului nr. 596/(...), art. 30 din L. nr.
330/2009, art. 269 din L. nr. 1/2011, toate aceste dispoziții legale fiind reținute sau interpretate în mod greșit de către instanța de fond.
Astfel, dreptul reclamanților/ei/ului de a obține plata indemnizației de concediu s-a născut cu cel puțin 5 zile (10 zile conform CCM) înaintea plecării în concediu a acestora/acesteia/acestuia, și înaintea intrării în vigoare a L. nr.
1..
Chiar dacă plata a întârziat din lipsă de fonduri, statele de plată trebuiau întocmite cu respectarea termenului legal, de cel puțin 5 zile înaintea plecării în concediu, astfel încât, nu exista în cauză posibilitatea de a invoca dispozițiile
L. nr. 1., mai ales că indemnizația de concediu nu poate fi asimilată unui drept salarial în sensul art. 154, 155 și 161 alin. 1 C. muncii.
Prin L. nr. 1. s-a încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO, reclamanții/a/ul având un „bun";, un „drept de proprietate"; în înțelesul
Convenției, iar privarea acestora/acesteia/acestuia de proprietate putând fi făcută doar concomitent cu obligația Statului de despăgubire.
Pârâtul M. E., C., T. și S. a invocat excepția lipsei calității sale procesualepasive, solicitând ca în temeiul art.304 pct. 9 C.pr.civ., să se admită această excepție, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În motivarea recursului au fost invocate prevederile art. 2 alin. 1 și art. 18 din H. nr. 538/2001, ale art. 167 alin. 17 din L. nr. 84/1995, prin prisma cărora, între acest pârât și reclamanți/tă, nu există niciun fel de raport juridic de muncă și deci niciun fel de obligații din partea acestuia cu privire la calcularea și plata salariilor.
S-a arătat de către acest pârât că în cauză calitatea de angajator, în sensul pe care art. 10 și art. 14 din L. nr. 53/2003 o dă acestei noțiuni, o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, conform art.
11 alin. 5 din L. nr. 128/1997, coroborat cu art. 7 alin. 8 din L. nr. 84/1995 și cu art. 22 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
C. J. S. a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, solicitândadmiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea acțiunii formulate în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
În motivarea recursului recurentul a arătat că finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetul de stat, prin bugetul M. E., și C., iar consiliile județene alocă fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora, în vederea finanțării unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Tot în motivarea recursului au fost invocate prevederile art. 5 alin. 7 din
L. nr. 11., ale L. nr. 84/1995, dispozițiile L. nr. 54/2003, L. S., cu trimitere la modul în care se dobândește și încetează calitatea de membru al organizației sindicale, precum și neîndeplinirea în cauză a condițiilor angajării răspunderii juridice a recurentului, prin raportare și la dispozițiile art. 1 alin. 1, art. 2 alin.
1, art. 3 alin. 1, 4 și 6 din L. nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă și ale art. 3, art. 15, art. 67 lit. a și b, art. 69, art. 72, art. 73 lit. a și b din L. nr. 168/1999, coroborat cu art. 155 și art. 157 alin. 1 C. muncii.
S-a mai susținut de către acest recurent că nu se justifică calitatea de parte căzută în pretenții a C. J. S., astfel încât nu putea fi obligat la cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul I. Ș. J. S. a solicitatrespingerea recursului reclamanților/ei/ului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, cu motivarea că indemnizația de concediu este un drept de natură salarială, căruia îi este aplicabilă L. nr. 1..
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
În primul rând, se constată faptul că prin decizia în interesul legii nr.
20/2001, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat „că dispozițiile art. 1 din L. nr. 1. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 150 (fostul art. 145) din Codul muncii, art. 103 lit. a) din L. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările ulterioare, și art. 7 din Hotărârea G. nr. 2. privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, republicată, sunt incidente cererilor formulate de personalul didactic și didactic auxiliar dinînvățământul preuniversitar de stat ce au ca obiect acordarea indemnizației de
concediu de odihnă aferente anului școl ar 2009 -2010, după intrarea în vigoare a L . nr. 1., respectiv 3 iulie 2010";.
În speță, plecarea reclamantei în concediu s-a făcut anterior datei de (...), anume, la data de (...).
Cu privire la modul de calcul a indemnizației de concediu, Curtea reține următoarele:
D. motivarea deciziei în interesul legii, reiese că Înalta Curte de Casație și
Justiție s-a raportat la o modalitate de calcul a indemnizației de concediu pentru personalul didactic specifică, anume, cea dată de O. ministrului educației naționale nr. 3251/1998 și de H. nr. 2., apreciind acestea din urmă ca dispoziții speciale aplicabilă prioritar față de legea generală în domeniu, anume, prevederile art. 145 din Codul muncii.
Se mai constată însă că nu a făcut obiectul sesizării recursului în interesul legii și nici a dezlegărilor Înaltei Curți de C. și Justiție modul deinterpretare a dispozițiilor pertinente, invocate în prezenta cauză, din contractele colective de muncă invocate prin acțiune. De altfel, în mod constant, prin decizii de respingere a recursurilor în interesul legii formulate în acest sens, s-a arătat că Înalta Curte de Casație și Justiție are competența de a tranșa asupra modului de interpretare a contractelor colective de muncă.
Or, art.59 alin.1, 2 și 4 din Contractul Colectiv de M. U. la N. N. pe anii
2007-2010, aplicabil la data plecării reclamantei în concediu, prevede că, pe durata concediului de odihnă, salariații vor primi o indem nizație ce reprezintă m edia zilnică a veniturilor din ultimele trei luni anterioare lunii în care este e fectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu . I. de concediunu poate fi mai mică decât salariul de bază, sporul de vechime și indemnizația pentru funcție de conducere, luate împreună, corespunzător numărului de zile de concediu (…)(4) I . de concediu și, după caz, prima de vacanță se plătesc înainte de plecarea în concediu";.
Având în vedere că parte semnatară, din partea instituțiilor bugetare, a contractului colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007-2010, este și M. E. și C. și că aceste prevederi se aplică, potrivit art.3 alin.1 lit.a) din contract, pentru toți salariații încadrați la toate unitățile din țară, indiferent de forma de capital social, de stat sau privat;
Că, potrivit art.1 alin.1 acest contract, „părțile contractante, reprezentate conform anexei nr.7, recunosc și acceptă pe deplin că sunt libere și egale în negocierea Contractului colectiv de muncă unic la nivel național și se obligă să respecte în totalitate prevederile acestuia";;
Că, potrivit anexei nr.7 la acest contract, din componența comisiei de negociere a acestui contract a făcut parte și Ministerul Educației și Cercetării;
Că, prin faptul negocierii și semnării de către M. E. și C. a acestui contract, s-a obligat să respecte în totalitate prevederile acestuia, acest contract fiind legea părților,
Se reține că, de la data înregistrării acestuia la M. M., S. S. și F., respectiv de la data de (...), de când acest contract colectiv de muncă și-a produs efectele, modul de stabilire a indemnizației de concediu de odihnă a personalului didactic a fost stabilit prin prevederile contractuale convenite de către partenerii sociali, citate mai sus, care le-au considerat ca fiind prevederi legale cu caracter minimal.
Nu s-ar putea reține în acest sens că M. E. și C. ar fi negociat, semnat și și-ar fi asumat răspunderea să respecte prevederi aplicabile în instituțiile subordonate, ce contravin unui ordin emis de către același minister sau altor dispoziții legale în vigoare.
De asemenea, Contractul Colectiv de M. la N. de R. de Î., deși nu cuprinde în mod expres modul de calcul al indemnizației de concediu, stabilește la art.6 alin.1 că drepturile salariaților prevăzute în acest contract nu pot să reprezinte cauza reducerii altor drepturi colective sau individuale care sunt recunoscute de legislație și contractul colectiv de muncă la nivel național.
Așa fiind, se constată că stabilirea cuantumului indemnizației pentru concediul de odihnă pentru salariații din învățământul preuniversitar de stat trebuia să se facă prin luarea în considerare a mediei zilnice a drepturilor salariale din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, deci nediminuată prin aplicare L. nr. 1. în mod retroactiv, la situațiile în care, potrivit dispozițiilor contractuale citate în cele de mai sus, plata indemnizației trebuia făcută anterior intrării în vigoare a legii.
Practic, plata indemnizației trebuia făcută cu cel puțin 5 zile înainte de plecarea în concediu.
Astfel, conform art.145 alin.3 din Codul muncii, indemnizația de concediu de odihnă trebuia plătită cu 5 zile înainte de plecarea în concediu, aceleași dispoziții fiind cuprinse și în H. nr. 2., la art. 7 alin. 5.
Potrivit art.59 alin.4 din Contractul Colectiv de M. U. la N. N. pe anii 2007-
2010, indemnizația de concediu se plătește înainte de plecarea în concediu.
Art. 29 alin.4 din Contractul Colectiv de M. la N. de R. de Î. pe anii 2007 -
2008, aplicabil față de data înregistrării la M., prevede că indemnizația de concediu de odihnă se plătește cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu de odihnă.
Or, în aceste condiții, trebuie concluzionat că plata era datorată anterior intrării în vigoare a L. nr. 1. (data de 3 iulie 2010), față de data reținută necontestat a fi cea a începerii concediului de odihnă și deci prin aceasta de data scadenței dreptului litigios.
Prin decizia în interesul legii, de premisa că algoritmul de calcul al indemnizației pentru această categorie salarială este diferit de cel stabilit prin art. 150 (fostul art. 145) Codul muncii se leagă concluzia că dreptul la indemnizația de concediu a cadrelor didactice este scadent zi cu zi. Ca atare, printr-o interpretare per a contrario, rezultă că este acceptat că scadența dreptului la indemnizația de concediu în cazul în care calculul s-ar face prin aplicarea art. 150 (fostul art. 145) Codul muncii (sau, în cazul de față, a art. 59 alin.1, 2 și 4 din Contractul Colectiv de M. U. la N. N. pe anii 2007-2010, cu dispoziții similare) ar fi la data plății dreptului, deci anterior intrării în concediu.
Având în vedere și faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție trage concluzia că „reducerea cu 25 % statuată prin art. 1 din L. nr. 1. (…) este aplicabilă și indemnizației aflate în discuție"; tocmai „având în vedere modalitatea de calcul a indemnizației de concediu de odihnă pentru personalul didactic anterior prezentată"; (deci prin raportare la dispozițiile art. 103 din L. nr.
128/1997, art. 17 din H. nr. 2., pct. 21-26 din O. nr. 3251/1998 a ministrului educației naționale, „în raport cu numărul zilelor de concediu înmulțite cu media zilnică a salariului de bază, a sporului de vechime și, după caz, a indemnizației pentru funcția de conducere, luate împreună, corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu";), se impune din nou concluzia de mai sus, că per a contrario, prin raportare la modalitatea de calcul a indemnizației în conformitate cu prevederile art. 59 alin.1, 2 și 4 din Contractul
Colectiv de M. U. la N. N. pe anii 2007-2010, deci prin raportare la media zilnică a drepturilor salariale din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, reducerea cu 25 % statuată prin art. 1 din L. nr. 1. nu este aplicabilă.
Față de aceste considerente, se constată fondat recursul declarat de L. S.
D. Î. S. în numele și pentru membrii de sindicat indicați prin acțiune, cu consecința modificării în parte a sentinței în sensul dispozitivului prezentei decizii.
În ceea ce privește recursurile declarate de pârâții C. J. S. și M. E., C., T. ȘI S ., Curtea reține că acestea sunt nefondate, în mod corect fiind admis de cătreinstanța de fond capătul de cerere formulat de către reclamanți privind obligarea
C. J. S. și a M. E., C., T. și S. la asigurarea finanțării pentru plata acestor diferențe de indemnizație.
Astfel, deși nu există raport juridic între recurenta pârâtă și reclamantă, Curtea reține că trebuie avut în vedere specificul raporturilor de muncă în cadrul unităților bugetare, în care deși încheierea formală a contractului individual de muncă se face între unitate și angajat, în fond, raportul este unul între stat și angajat, întrucât sursa financiară din care se achită drepturile salariale este bugetul de stat, reglementarea raporturilor de muncă, a drepturilor și obligațiilor angajaților, a cauzelor răspunderiidisciplinare, se face prin legi specifice, negocierea salarială este limitată, neputând fi negociate clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, cu alte cuvinte, statul se comportă ca un angajator în cazul acestor angajați.
Potrivit art.17 alin.3 din H. nr.2192/2004, finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale unităților de învățământ special se asigură din bugetul consiliului județean, respectiv al sectoarelor municipiului B., și din bugetul de stat.
Conform art. 167 alin.19 din L. nr.84/1995, finanțarea cheltuielilor curente si de capital ale unităților de învățământ special se asigura din bugetul consiliului județean, respectiv al sectoarelor municipiului B., si din bugetul de stat.
În acest sens, potrivit disp.art.33 din H. nr.2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M. E. și C. și a consiliilor județene și locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
Astfel, nu se poate reține că recurenții nu are calitate procesuală pasivă în cererea reclamantului de obligare la alocarea sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune, acesta având un rol însemnat chiar în procesul de stabilire a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului.
Conform lit.b) a aceluiași articol, la nivelul fiecărui județ și al municipiului B. se constituie, prin hotărâre a C., comisia județeană, respectiv a municipiului B., pentru finanțarea învățământului preuniversitar, având următoarea componență:
1. un vicepreședinte al consiliului județean, respectiv un viceprimar al municipiului B. - președintele comisiei;
2. inspectorul școlar general - vicepreședinte;
3. președintele consiliului școlar județean - vicepreședinte;
4. directorul economic al consiliului județean, respectiv al C. G. al M. B.
5. șeful compartimentului de finanțare și administrare a învățământului din cadrul consiliului județean, respectiv al C. G. al M. B.
6. trei reprezentanți ai consiliilor municipale, orășenești și comunale;
7. contabilul-șef al inspectoratului școlar;
8. doi directori de unități de învățământ preuniversitar de stat;
9. doi contabili-șefi ai unor unități de învățământ preuniversitar de stat;
10. câte un reprezentant al sindicatelor județene, desemnat de federațiile sindicale reprezentative din învățământ.
Pentru activitatea curentă, comisia dispune de un aparat tehnic format din personal de specialitate organizat în cadrul consiliului județean, respectiv al C. G. al M. B., sub formă de compartiment (birou, serviciu) de finanțare și administrare a învățământului preuniversitar de stat. N. de posturi și structura aparatului tehnic se stabilesc de către fiecare consiliu județean, respectiv C. G. al M. B., în cadrul volumului total de posturi aprobat.
Comisia județeană pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat analizează datele prezentate de consiliile locale privind nivelul costurilor pe elev/preșcolar previzionate pentru finanțarea proporțională.
Pe baza datelor primite de la consiliile locale și a costurilor medii anuale standard comunicate de Ministerul Educației și Cercetării și cu consultarea consiliului școlar județean, comisia județeană propune în mod obiectiv și fundamentat costul anual pe elev/preșcolar, pe medii - rural, urban -, localități, tipuri și forme de învățământ. La stabilirea acestor costuri se țineseama și de condițiile specifice în care își desfășoară activitatea unitățile de învățământ din diferite localități. N. acestor costuri astfel stabilite se comunică fiecărui consiliul local.
Astfel, nu se poate reține că recurentul ar fi lipsit de calitate procesuală pasivă în cererea reclamanților de obligare la asigurarea și calculul sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune, aceștia având un rol însemnat chiar în procesul de stabilire (fundamentare) a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului.
În ceea ce privește recurentul M. E., C. T. și S. , Curtea notează ca fiind esențială calitatea acestuia de ordonator principal de credite, potrivit prevederilor cuprinse în L. nr. 334/2002, ce conferă acestuia calitate procesuală pasivă în litigiu, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond.
În consecință, deși recurenți nu le revin atribuții privind plata acestor drepturi salariale, ce cad în mod firesc doar în sarcina angajatorilor, în mod corect prima instanță a obligat toți pârâții, printr-o dispoziție unică la asigurarea, calculul și plata diferențelor de drepturi salariale către reclamanți, fiecare dintre pârâți fiind în culpă procesuală în legătură cu neexecutarea atribuțiilor ce le reveneau potrivit dispozițiilor legale enumerate mai sus, a căror necunoaștere nu poate fi invocată, atribuții care, astfel cum se poate observa cu ușurință, sunt de fapt într-o strânsă interdependență.
În consecință, față de cele de mai sus, în temeiul art. 304 ind.1 și art. 312 C.pr.civilă, curtea va respinge ca nefondat recursurile formulate de pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN N. L.
DECIDE :
Respinge recursurile formulate de C. J. S. și M. E., C., T. ȘI S.
Admite recursul declarat de L. S. D. Î. S. în numele și pentru membrii de sindicat indicați prin acțiune împotriva sentinței civile nr. 2901 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că
Obligă C. S. Ș. Z. să calculeze și să plătească reclamanților diferențele de îndemnizații de concediu aferente anului școlar 2009-2010 între îndemnizația cuvenită acestora fără aplicarea diminuării cu 25 % prevăzută de L. nr.1. și cea efectiv plătită.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a I.ui Ș. S.
Obligă pârâții C. J. S., I. Ș. J. S. și M. E., C., T. și S. să asigure finanțarea pentru plata acestor diferențe de drepturi bănești.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Obligă recurenții pârâți C. J. S., M. E., C., T. și S. și pe intimații I. Ș. J.
S. și C. S. Ș. Z. să plătească reclamantului recurent suma de 124 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 22 noiembrie 2011.
PREȘED.TE JUDECĂTORI
I.A T. D. G. C. M.
N. N.
GREFIER R ed.DCG Dact.SzM/3ex.
| ← Decizia civilă nr. 749/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1974/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
