Decizia civilă nr. 1974/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1974/R/2011
Ședința publică din data de 1 iunie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G.-L. T.
JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC M S. - MS S. Z. împotriva sentinței civile nr. 5693 din 15 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată M. A. și pe pârâtul intimat I. T. DE M. S., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta intimată, lipsă fiind reprezentanții celorlalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că pârâta recurentă nu a răspuns solicitării instanței de la termenul trecut.
Reclamanta intimată arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamanta intimată solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond, cu cheltuieli de judecată reprezentând cheltuieli de transport, conform biletului de călătorie depus la dosar.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. (...) pe rolul T. S., astfel cum a fost precizată, reclamanta M. A. a chemat în judecată pe pârâții S. M-S.-MS S. și I. T. de M. S., solicitând: - obligarea pârâtei SC M-S.-MS S. să-i plătească drepturile salariale cuvenite și neacordate în perioada mai-iunie 2010 și compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat în anul 2010; - obligarea aceleiași pârâte să-i calculeze și să-i plătească contravaloarea a 8 ore suplimentare efectuate în data de (...), 16 ore suplimentare efectuate în data de (...) și 7 ore suplimentare efectuate în data de (...); - obligarea pârâtului de rândul II să înscrie în carnetul său de muncă ca temei al încetării raporturilor de muncă cu pârâta de rândul I art.65 alin.(1) din
Codul muncii, începând cu data de (...); - obligarea pârâtei de rândul I să vireze la bugetul de stat contribuțiile datorate pentru aceste sume.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a fost angajată cu contract individual de muncă al pârâtei de rândul I de la data de (...) până la data de (...), când nu s-a mai prezentat la locul de muncă deoarece nu i-au fost achitate drepturile salariale aferente perioadei mai - iunie 2010 și nici orele suplimentare efectuate.
De asemenea, a mai arătat că pârâta nu a efectuat în carnetul său de muncă mențiunea privind încetarea raporturilor de muncă în temeiul art.65 alin. 1 C. muncii și în consecință nu se poate angaja la un alt angajator.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei pârâta S. M-S.-MS S. a solicitat admiterea în parte a cererii reclamantei, arătând că nu a refuzat plata drepturilor solicitate de aceasta, dar datorită dificultăților financiare nu a putut face plata acestora la timp. T. datorită acestui fapt reclamanta nu s-a mai prezentat la locul de muncă. A mai arătat că reclamanta a ridicat cu titlu de avans suma de 675 lei, aspect pe care nu l-a menționat în cerere.
Prin sentința civilă nr. 5693/(...), pronunțată de Tribunalul Sălaj îndosar nr. (...), s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta M. A.,împotriva pârâtei SC M-S.-MS S. și în consecință: - a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1.362 lei, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate în perioada mai-iulie 2010 și compensarea concediului de odihnă neefectuat aferent anului 2010; - a fost obligată pârâta să calculeze și să plătească reclamantei contravaloarea a 8 ore suplimentare efectuate în data de (...), 16 ore suplimentare efectuate în data de (...), și 7 ore suplimentare efectuate în data de (...).
S-a respins ca nefondată cererea reclamantei privind obligarea pârâtului I. T. de M. S. la efectuarea în carnetul de muncă al reclamantei a mențiunii privind încetarea raporturilor de muncă dintre reclamantă și pârâta SC M-S.-MS S., la data de (...) în baza art. 65 alin. 1 din Codul Muncii.
A fost obligată pârâta SC M-S.-MS S. să vireze pentru reclamantă contribuțiile datorate la bugetul de stat aferente acestor sume.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut căîncepând cu data de (...) reclamanta a fost angajată cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată a pârâtei de rândul I.
Conform susținerilor reclamantei necontrazise de pârâta de rândul I, precum și după cum reiese din statele de plată depuse la dosarul cauzei, reclamantei nu i-au fost achitate drepturile salariale cuvenite în perioada mai-iunie 2010, deși a prestat muncă pentru această perioadă chiar și cu depășirea timpului normal de lucru.
Potrivit prevederilor art.154 alin.(2), art.161 alin.(1) și art.164 alin.(1) din Codul muncii, pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani, care se plătește cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă și asupra căruia nu poate fi operată nici o reținere decât în cazurile și condițiile prevăzute de lege.
Apărarea pârâtei referitoare la faptul că a întâmpinat dificultăți financiare nu poate fi reținută deoarece potrivit art.156 din Codul muncii
„Salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorului";.
Instanța a înlăturat și susținerea pârâtei în sensul că a plătit reclamantei sub formă de avans o parte din suma datorată, reținând că pârâta a prezentat în acest sens un tabel fără ștampilă, semnătură sau denumirea emitentului și care a fost contestat de reclamantă.
Deși pârâtei i s-a pus în vedere la mai multe termene să depună acte în susținerea apărărilor sale aceasta nu si-a îndeplinit această obligație.
Prin urmare, instanța a constatat că pârâta nu a făcut dovada plății sumelor cuvenite reclamantei conform prevederilor art.163 Codul muncii.
În privința orelor suplimentare, acestea sunt evidențiate în statele de plată depuse la dosar de pârâtă, dar nu s-a făcut dovada plății lor. Înconsecință, acest fapt a dus la prejudicierea reclamantei, iar acest prejudiciu trebuie reparat.
Conform prevederilor art.139 și 141 alin (4) din Codul muncii dreptul la concediul de odihnă anual este garantat tuturor salariaților iar compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă în cazul încetării contractului individual de muncă.
Aceste condiții sunt îndeplinite în cazul reclamantei, iar zilele de concediu de odihnă neefectuate în anul 2010 și cuantumul compensării lor sunt evidențiate în statele de plată depuse de pârâtă la dosarul cauzei.
Având în vedere aceste considerente, instanța a admis în parte cererea reclamantei și a obligat pârâta de rândul I să-i plătească acesteia drepturile salariale cuvenite și neacordate, orele suplimentare efectuate și să compenseze în bani concediul de odihnă cuvenit și neacordat, aferent anului
2010. Din aceste drepturi angajatorul va face cuvenitele rețineri și viramente conform obligației prevăzută la art.40 alin.2 lit. f din Codul muncii.
În schimb, cererea reclamantei privind obligarea pârâtului de rândul II să înscrie în carnetul de muncă ca temei al încetării raporturilor de muncă cu pârâta de rândul I, art.65 alin. 1 C. muncii, a fost respinsă, reținându-se că potrivit textului de lege menționat o astfel de concediere nu presupune culpa salariatului, cauza sa nu ține de persoana lui, ci este independentă de aceasta, fiind vorba de o desființare efectivă a locului de muncă al acestuia.
În speță, nu ne aflăm într-o astfel de situație, reclamanta având loc de muncă, dar refuzând să presteze munca datorită neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către angajator (eventual art.79 alin.(8), Codul muncii).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC M-S.-MS S. Z.,arătând în motivare că hotărârea este nelegală deoarece din suma pe care a fost obligată să o achite nu au fost scăzute sumele plătite cu titlu de avans și nu s-a ținut seama de dificultățile financiare prin care trece firma.
Prin întâmpinarea formulată (f. 8), intimata reclamantă M. A. a solicitatrespingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
În recurs părțile nu au depus înscrisuri noi la dosar.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedereurmătoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.161 alin.1 din Codul muncii, salariul se plătește în bani cel puțin odată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz.
Art.163 din Codul muncii prevede că plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
În raport de probele administrate în cauză Curtea constată că în mod temeinic și legal a reținut instanța de fond că în cauză angajatorul nu a dovedit în condițiile prevăzute de disp. art. 163 din Codul muncii, plata salariului reclamantei, statele de plată depuse la dosar nefiind semnate de către aceasta.
De asemenea, Curtea reține că pârâta-recurentă nu a făcut dovada în cauză a susținerilor sale în sensul că ar fi achitat reclamantei o sumă de 675 lei cu titlu de avans, deși sarcina probei îi revine în acest litigiu, conform disp.art.287 Codul muncii.
Astfel, deși recurenta a fost citată pentru termenul din (...) cu mențiunea de a prezenta în instanță originalul tabelului la care s-a făcutreferire în dosarul de fond, privind plata către reclamantă unei sume cu titlu de avans, recurenta nu a depus acest înscris la dosar.
Cum reclamanta-intimată a contestat înscrisul respectiv, în ședința publică din data de 4 mai 2011 menționând din nou că nu a primit suma de
675 lei și că ultima lună în care a primit salariul a fost luna aprilie, Curtea constată că susținerile recurentei privind plata către reclamantă a sumei respective sunt lipsite de orice suport probatoriu.
Pe de altă parte, Curtea constată că recurenta nu a făcut nici o dovadă în cauză că se confruntă cu dificultăți financiare care nu i-ar fi permis plata salariilor reclamantei.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1
Cod. proc. civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtei S. M S. MS S.
În baza dispozițiilor art. 274 cod procedură civilă recurenta, aflată în culpă procesuală, va fi obligată să plătească intimatei reclamante suma de
26 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând cheltuieli de transport pentru termenul din data de (...), conform dovezii depuse la fila 9 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. M S. MS S. împotriva sentinței civile nr. 5693 din 15 noiembrie 2010 a T. S., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Obligă pe recurentă să plătească intimatei M. A. suma de 26 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 1 iunie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI G .-L. T. S.-C. B. I.-R. M.
GREFIER G . C.
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...)
Jud.fond: R.M.P./M.K.
| ← Decizia civilă nr. 4831/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1044/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
