Decizia civilă nr. 503/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 503/R/2011
Ședința publică din data de 9 februarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘED.TE: G. L. T.
JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC Î. ȘI R. L. ȘI U. C. I. SA B. împotriva sentinței civile nr. 2145 din 14 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. R. DE L. ȘI U. D. D. D. T., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtei recurente cons. jur. V. A., lipsă fiind reprezentantul reclamantului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 8 februarie
2011, prin fax, s-a depus la dosarul cauzei din partea reclamantului intimat, concluzii scrise.
Reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar împuternicire și practică judiciară, constând în două decizii pronunțate de Curtea de A. O. și Curtea de A.
A. I. și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, motivând în esență că instanța de fond a tratat superficial caracterul și natura demersului, precum și a înscrisurilor probatorii depuse la dosarul cauzei.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, o reține în vederea pronunțării în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 2145 din 14 iunie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), a fost admisă acțiunea promovată de reclamantul S. R. DE L. ȘI U. D. D. D. T. în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat enumerați în tabelul anexat acțiunii, în contradictoriu cu pârâta SC Î. ȘI R. L. ȘI U. C. I. SA B. și în consecință a fost obligată pârâta să plătească fiecăruia dintre reclamanții reprezentanți în cauza de față de către S., drepturile salariale restante reprezentând salariul suplimentar echivalent cu salariul de bază pe anii (...).
A fost respinsă cererea privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în privința fondului cauzeideduse judecatii că potrivit prevederilor art. 30 alin 1 si 3 din CCM aplicabile la nivelul paratei pentru anii 2007-2008: ";pentru munca desfasurata in cursul unuian calendaristic, dupa expirarea acestuia, personalul societatii poate primi un salariu suplimenatr echivalent cu salariul sa baza de incadrare din luna decembrie a anului respectiv.(…) D. veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar in cadrul fondului de salarii, in procent de pana la 10 la suta din fondul de salarii realizat lunar.";(f.4-7).
Potrivit prevederilor art. 31 alin 1 criteriile care conditioneaza acordarea salariului suplimenatr sunt cele prevazute in Anexa nr 6.
Pornind de la dispozitiile mai sus citate parata a incercat acreditarea ideii conform careia aceste dispozitii trebuie interpretate in sensul ca salariul suplimentar poate fi acordat doar cu conditia ca societatea sa fi avut, in anii
2007-2008, venituri pentru constituirea fondului necesar pentru acordarea acestui salariu.
Or, în opinia tribunalului, clauzele CCM evocate trebuie interpretate avand in vedere prevederile art. 977-985 Cod civil. A., rezulta fara indoiala ca fondul necesar pentru acordarea salariului suplimentar se constituie lunar, in cadrul fondului de salarii, din veniturile realizate. Clauza nu poate fi interpretata in sensul ca face trimitere doar la profitul realizat de societate in conditile in care exprimarea din cuprinsul acesteia este clara si nu lasa loc de interpretare: se vorbeste despre venituri iar nu despre profit. In sensul cel mai larg, profitul este cistigul pe care-l obtin agentii economici, ca surplus peste costul de productie, astfel ca nu toate veniturile unei societati comerciale pot fi calificate ca profit.
Apoi, din interpretarea clauzelor mai sus mentionate s-a reținut ca acordarea salariului reprezinta o obligatie contractuala iar nu o facultate a angajatorului.
Mai mult, analizand Anexa 6 la CCM tribunalul a constatat ca toate criteriile care conditionau acordarea salariului suplimentar pentru munca desfasurata in cursul unui an calendaristic au fost indeplinite.
Necuprinderea în fondul de salarii inclus în bugetul de venituri și cheltuieli supus aprobării Guvernului României a fondului necesar acordarii salariului suplimentar s-a facut din culpa paratei de rand 1, iar aceasta nu se poate prevala de propria culpa pentru a justifica neexecutarea obligatiilor asumate prin C. C. de M. .
T. a reținut, de asemenea, ca în conformitate cu prevederile art. 8 alin. 4 din Legea nr. 130/1996: ";La incheierea contractului colectiv de munca prevderile legale referitoare la drepturile salariatilor au un caracter minimal";.
Apoi, potrivit actuluia ditional nr. 370/(...) încheiat la CCM la nivel de grup de unități pe anul 2006-2008 (f.27) s-a convenit ca CCm produce efecte timp de
48 de luni.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească fiecăruia dintre reclamanții reprezentanți în cauza de fata de catre S. drepturile salariale restante reprezentand salariul suplimentar echivalent cu salariul de baza pe anii (...).
T. a respins cererea privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de jduecata în condițiile în care reclamantul, deși îi revenea sarcina de a proba existenta și întinderea cheltuielilor de jduecata pretins efectuate în cauza de fata, nu a facut aceasta proba.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S. Î. ȘI R." L. ȘI U. "C. I."
S. solicitând modificarea hotărârii atacate, reținerea cauzei pentru continuareajudecății, iar pe fondul procesului respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a arătat că o prima critică vizează conținutul clauzei înscrisa la art.30 (1) din CCM 2007- 2008 care stipulează în mod clar ca «. munca desfasurata în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății poate primi un salariu suplimentar echivalent cusalariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv», iar art.31 alin.l paragraf 1 statornicește criteriile care conditioneaza acordarea salariului suplimentar. Prin întâmpinarea depusa la dosarul cauzei de fond a arătat că aceasta clauza este susceptibila de urmatoarea interpretare: acordarea acestui salariu suplimentar nu reprezintă o obligație contractuala imperativa ci, din contră, constituie o facultate a angajatorului.
Potrivit art.969 cod civil conventiile legal facute au putere de lege, astfel că instanța este obligata sa le aplice așa cum au fost concepute și redactate de părțile contractante și să le asigure îndeplinirea exacta a îndatoririlor asumate de partile contractante.
Ignorându-se argumente de interpretare teleologica și în corpus a dispozițiilor art. 30 și art. 31 din CCM prima instanta a concluzionat doar ca «. a încercat acreditarea ideii conform căreia aceste dispoziții trebuie interpretate în sensul ca salariul suplimetar poate fi acordat doar cu conditia ca societatea sa fi avut, in anii 2007-2008, venituri pentru constituirea fondului necesar pentru acordarea acestui salariu».
Însă, aceasta apreciere este evident una greșită întrucât instanța a eliminat în mod vădit și nejustificat, argumentul contextual și respectiv teleologic, ignorand conținutul clauzelor înscrise la art.30 și art.31, ceea ce produce efecte nedorite și contrare voinței părților semnatare CCM care au stabilit prin sintagma
«. beneficia» doar posibilitatea acordării unui astfel de drept ceea ce nu echivaleaza cu o obligatie.
De asemenea, apare ca fiind inexplicabila o astfel de concluzie a instantei de fond de vreme ce nici din întâmpinare nici din concluziile scrise depuse la dosarul cauzei nu se poate desprinde o astfel de idee.
Totodata, surprinzatoare este și afirmația primei instanțe ca «. tabelurile anexate întâmpinării, depuse în probațiune de către pârâta de rând 1 nu rezulta, însă diferența dintre indicele castigului salarial mediu, astfel ca aceasta aparare nu va fi primita, în condițiile în care, în conformitate cu prevederile art.287 Codul M. sarcina probei revenea pârâtei ».
Or, analizand actele dosarului cauzei se poate constata inexistența unor anexe la întâmpinarea depusa ceea instanța de fond în momentul formulării considerentelor nu s-ar fi raportat la actele dosarului cauzei supusa spre soluționare ci din eroare la alta cauza.
A., analiza textului clauzei efectuata de prima instanta nu poate fi primita întrucât dezbaterile contradictorii au avut drept obiect facultatea de acordare a dreptului solicitat, iar numai dupa stabilirea existentei unei obligații imperative instanța ar fi putut să decidă existenta unui drept corelativ care s-ar fi nascut în patrimoniul fiecărui salariat doar în condițiile îndeplinirii criteriilor prevăzute la art. 31 alin. l și enumerate prin anexa 6 din Contractul C. de M. (CCM). Drept urmare, instanța avea menirea de a dezlega aceasta problema de drept, daca exista o obligație imperativa asumata de catre angajator prin CCM care stipula acordarea unui salariu suplimentar.
Mai mult, dacă s-ar face abstracție de consensul părților și s-ar analiza art.30 (1) din CCM potrivit regulilor comune de interpretare prevazute de art.977
- 985 din Codul civil interpretarea se face în favoarea celui care se obliga, în speță angajatorul.
Pe parcursul derularii prezentei cauze și-a susținut și argumentat apărările formulate prin întâmpinarea depusa la dosarul instantei, depunand ca probe înscrisuri care releva ca intinderea efectelor juridice a C. C. de M. 2007-2008 încheiat la nivel de unitate s-a produs pana la data de 30 iulie 2008.
A., actul emis de M. M., F. și P. S. atesta aceasta afirmație declarând ca după 30 iulie 2008 și până în momentul emiterii actului, respectiv (...), SC C. I. SA nu mai apare înregistrata cu un contract colectiv de munca.
Însă, chiar daca societate a susținut, în esența, ca prevederile CCM 2007-
2008 sunt inaplicabile și ca nu poate reprezenta un izvor normativ pentru plata salariului suplimentar atâta timp cât cuantificarea acestui drept salarial se afla în strânsa corelație cu «salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv» (anul acordarii dreptului), instanța de fond a conchis în lipsa unei argumentări aplicabilitatea acestui contract, ceea ce o îndreptățește la o alta critica adusa pe aceasta cale hotărârii atacate.
De aceea, pârâta este de părere că prima instanța a rezolvat destul de sumar cererea de chemare în judecata fără a uza pe deplin de rolul sau activ pentru a oferi o justa soluționare a acțiunii promovata de reclamant.
Intimatul S. R. de L. și U. din D. D. T., prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului ca nefundat cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
În motivarea poziției procesuale se arată de către intimat faptul că singurele condiții pentru acordarea salariului suplimentar sunt ca anul pentru care se solicită să fi expirat iar salariatul să fi desfășurat activitate în cursul acelui an calendaristic și să nu fi fost sancționat disciplinar.
Pe de altă parte, dacă pârâta susține că începând cu data de (...) la nivel de unitate n-a existat CCM, în cauză se aplică prevederile CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 a cărui valabilitate a fost prelungită cu 48 de luni prin A. adițional înregistrat sub nr. 370/(...).
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În conformitate cu prevederile art. 243 alin. 1 din Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar conform dispozițiilor art. 241 alin. 1 lit. b din Codul muncii, efectele clauzelor contractului colectiv de muncă se întind pentru toți salariații încadrați la angajatorii care fac parte din grupul de angajatori pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
Potrivit prevederilor art. 30 alin 1 si 3 din CCM aplicabil la nivelul paratei pentru anii 2007-2008: ";pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.(…) D. veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, in procent de pana la 10 la suta din fondul de salarii realizat lunar."; în cauză se aplică prevederile CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 a cărui valabilitate a fost prelungită cu 48 de luni prin A. adițional înregistrat sub nr. 370/(...).
Față de conținutul clauzei menționate anterior, se constată că în mod corect instanța de fond a reținut că acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept al salariatului și în același timp o obligație contractuală pentru angajator și nicidecum o facultate a acestuia, condiționată de profitul realizat, contractul colectiv de muncă precizând în mod expres cum și din ce fonduri se plătesc aceste drepturi.
În ceea ce privește sintagma inserată în conținutul clauzei „poate primi un salariu suplimentar"; ce ar putea conduce la concluzia că acordarea acestuia este facultativă, Curtea constată că interpretarea clauzei nu poate fi realizată decât prin prisma dispozițiilor art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 potrivit căroracontractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, ori prin CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 a cărui valabilitate a fost prelungită prin A. adițional înregistrat sub nr. 370/(...), la art. 30 alin. 1 s-a prevăzut că „salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar";, rezultând astfel fără îndoială obligativitatea acordării acestor drepturi.
Referitor la criticile aduse de recurentă cu privire la durata de valabilitate a contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul său, se constată că acestea nu pot fi primite în condițiile în care drepturile solicitate de reclamanți își găsesc fundamentarea legală în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior, a cărui valabilitate a fost prelungită, potrivit celor anterior precizate.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
În temeiul dispozițiilor art. 274 c.pr.civ. recurenta va fi obligată să plătească intimatului S. R. de L. și U. din D. D. T. suma de 1.500 lei, cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC Î. ȘI R. L. ȘI U. C. I.
SA B. împotriva Sentinței civile nr. 2145 din 14 iunie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatului S. R. DE L. ȘI U. D. D. D. T. suma de 1.500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 februarie 2011.
PREȘED.TE JUDECATORI G .-L. T. S.-C. B. I.-R. M.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: M. F. B., P. U.
GREFIER G . C.
| ← Decizia civilă nr. 3956/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3732/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
