Decizia civilă nr. 2354/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2354/R/2011
Ședința publică din data de 27 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : C. M.
JUDECĂTOR : I. T.
JUDECĂTOR : D. C. G.
GREFIER : N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta S. C. S. împotriva sentinței civile nr. 235 din 17 ianuarie 2011 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe pârâtul intimat A. E., având ca obiect litigiu de muncă - acțiune în răspundere patrimonială.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților s-au consemnat în încheierile ședințelor publice din data de 21 iunie respectiv 23 iunie 2011, când s-a amânat pronunțarea, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 235 di 17 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția autorității de lucru judecat.
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamanta SC
C. SA în contradictoriu cu pârâtul A. E., având ca obiect un litigiu de muncă.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, în baza art.137 alin.2 Cod
Procedură Civilă, art. 1,3, 7 și 8 din Decretul nr. 167/1958, art. 283 lit.c din Codul Muncii, că termenul de 3 ani pentru înregistrarea cererii de judecată curge de la data la care persoana păgubită a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba suferită si pe cel care răspunde de ea, iar paguba suferită a fost determinată si cunoscută la data de (...), ca urmare a întocmirii raportului asupra rezultatelor inventarierii pentru anul 2005, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la O. poștal în data de (...), așadar în interiorul termenului de prescripție extinctivă.
In ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, în baza art. 137 alin.2 și art.1201 Cod Civil, instanța a respins excepția având în vedere că prin sentința civilă nr. 1. a T. C., rămasă irevocabilă prin decizia nr. 7. a C. de A. C., s-a soluționat un litigiu între aceleași părți însă având un obiect și o cauză diferită, prin cererea reconvențională formulată de S. C. S. în dosarul nr. (...) al T. C. fiind formulate pretenții privind sume reprezentând o altă categorie de prejudicii.
Prin sentința civilă nr.1. a T. C. rămasă irevocabilă, s-a admis acțiunea reclamantului A. E. în contradictoriu cu pârâta S.C C. S., pârâta a fost obligată să achite reclamantului drepturile salariale restante pentru perioada ianuarie- martie 2006, pârâta a fost obligată să achite reclamantului indemnizația aferentă concediului neefectuat, s-a respins cererea reconvențională formulată de S. C. S. și s-a reținut că salariatul A. E. asigura societății pârâte coordonarea serviciilor de management de producție reprezentând societatea EMIOLAN S.R.L. cu care S. C. S. încheiase un contact de management de producție. V. acestui contract s-a extins pe perioada (...)-(...). T. a reținut că reclamantul A. E. a fost angajatul S. C. S. începând cu data de (...) având funcția de director tehnic și producție.
Pentru a dovedi daunele produse societății reclamantei, aceasta a depus la dosar un raport asupra rezultatelor inventarierii pentru anul 2005 înregistrat sub nr. 0275/CA/(...) precum ș copii ale unor facturi fiscale, fise de cont, bonuri de consum .
In raportul final parțial de control întocmit unilateral de reclamantă se arată că pârâtul care avea obligația gestionării patrimoniului reclamantei s-a obligat să obțină un profit brut de 505.062 lei.
In raportul întocmit de către reclamantă sunt indicate mijloacele fixe, mijloacele de transport, mobilierul, produsele reziduale și alte materiale aflate în proprietatea reclamantei. In mod unilateral, reclamanta a constatat că tescovina inventariată si evaluată la 0,010 lei/kg înregistrează o diferență de
1397,05 lei, sucul pentru distilare nu înregistrează nici o diferență, nu se face vreo referire la bugetul aferent telefonului utilizat de către pârât. Nu se fac referiri nici cu privire la țeava de inox imputată pârâtului, singura mențiune vizând 2 bucăți de tancuri din inox, care sunt trecute în plus la inventar, iar nu în minus, în realitate fiind părți componente ale recuperatorului de aromă.
În ceea ce privește tractorul U650, conform facturii fiscale aflate în copie la dosar la data de (...) S. BABOS HOLDING INTERNATI.AL SRL a înstrăinat reclamantei tractorul U 650 pentru prețul de 14280, iar conform copiei facturii de la fila 42 reclamanta a înstrăinat la data de (...) către Nilos N. tractorul U
650 pentru suma de 1100 lei.
Instanța a constatat că diferența de valoare a tractorului nu este imputabilă pârâtului deoarece împrejurarea că tractorul a fost înstrăinat la un preț inferior celui de achiziție nu face dovada elementelor necesare răspunderii patrimoniale a angajatului, respectiv culpa angajatului, legătura de cauzalitate dintre o faptă culpabilă a angajatului si un prejudiciu produs, existenta unui prejudiciu si fapta prejudiciabilă.
Lipsa acestor elemente ale răspunderii patrimoniale a angajatului este determinată de imposibilitatea de a stabili care era prețul real al tractorului, având în vedere starea sa de uzură și mai ales, raportul dintre cerere si ofertă pe piața acestor mijloace de transport. De asemenea, nu există nici o garanție că prețul la care a fost achiziționat tractorul era un preț corespunzător valorii reale a acestui tractor având în vedere că însăși reclamanta recunoaște în raportul asupra rezultatelor inventarierii pentru anul 2005 că acest tractor este descompletat și în stare de nefuncționare, astfel că este evident că acesta nu putea fi înstrăinat la un preț mai mare.
Potrivit facturilor fiscale, reclamanta S. C. S. a vândut tescovină în mai multe tranșe astfel: 2400 kg, 4000 kg, 11800 kg,44.400 kg, 6850 kg, 2750 kg,
4050 kg, 8050 kg, 7200 kg, 8000 kg, 4500 kg, 7650 kg, 16400 kg, 19250 kg,
97.350 kg, către mai mulți cumpărători, în perioada ianuarie 2003-septembrie
2004. Aceste facturi nu fac dovada vreunei culpe a pârâtului legate de o eventuală nevalorificare a tescovinei, cauzele nevalorificării putând fi multiple, în primul rând constând în lipsa unei cereri pe piață având ca motiv dispariția agenților economici de profil, scăderea cererii în ceea ce privește produsele având la bază tescovina etc.
In ceea ce privește cererea de obligare a pârâtului la plata valorii sucului rezidual pentru distilare, s-a constatat, de asemenea, lipsa elementelor răspunderii patrimoniale a angajatului. Este sarcina angajatorului să facădovada că, din culpa sa, pârâtul nu a reușit să vândă la un anumit preț acest suc rezidual pentru distilare, or, reclamantul nu a făcut dovada unei asemenea culpe a pârâtului, cauza necomercializării sucului rezidual putând fi lipsa cererii pe piața acestor produse. Rapoartele întocmite unilateral de către reclamant nu au aptitudinea de a face dovada culpei pârâtului privind modalitatea de valorificare a tescovinei și nici privind degradarea ori valorificarea produsului „suc deșeu";.
Reclamantul nu a făcut dovada depășirii eventualului buget alocat convorbirilor telefonice ale pârâtului și nici a culpei pârâtului pentru o eventuală lipsă la inventar a unei bucăți de țeavă din inox.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S. C. SA solicitândadmiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului a arătat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii patrimoniale a intimatului A. E., care în calitate de director executiv al S. C. SA a cauzat un prejudiciu total de 29.602,29 lei prin faptele sale ilicite în perioada în care acesta era angajat, în temeiul unui contract individual de muncă la pârâtă, tribunalul deși probele existente la dosarul cauzei indicau clar vinovăția acestuia în cauzarea prejudiciului, a stabilit tranșant faptul că acesta nu poate fi obligat la repararea prejudiciului.
Instanța de fond a reținut că recurenta, în mod unilateral a constatat că tescovina inventariată și evaluată la 0,010 R. înregistrează o diferență de RON
1397,05, sucul pentru distilare nu înregistrează nici o diferență, nu se face nici o referire la bugetul aferent telefonului utilizat de către intimat. Nu se fac referiri nici cu privire la țeava de inox imputată intimatului, singura mențiune vizând două bucăți de tancuri de inox, care sunt trecute în plus în inventar, iar nu în minus, în realitate fiind părți componente ale recuperatorului de aromă, echipament din cadrul liniei de fabricație.
În ceea ce privește tractorul U650 la care intimata a făcut referire în cererea de chemare în judecată, instanța a constatat că diferența de valoare a tractorului nu este imputabilă intimatului, deoarece împrejurarea că tractorul a fost înstrăinat la un preț inferior celui de achiziționare nu face dovada elementelor necesare răspunderii patrimoniale a angajatului, respectiv culpa salariatului, legătura de cauzalitate dintre o faptă culpabilă a angajatului și un prejudiciu produs, existența unui prejudiciu și fapta prejudiciabilă.
Arată că instanța a omis faptul că potrivit atribuțiilor si responsabilităților funcției de D. E., respectiv aceea de conducător de unitate economica intimatul A. E., având aceasta calitate, avea obligația de a asigura și răspunde de integritatea și dezvoltarea patrimoniului societății, urmărind valorificarea lui în cele mai bune condiții.
Or, în speța de față, deși potrivit contractului de muncă, a contractului de management și nu în ultimul rând de prevederile deciziei de numire în funcția de director executiv al S.C C. S.A, intimatul este răspunzător de patrimoniul societății. În acest sens acesta trebuia să își organizeze în corespunzător gestiunea societății și de asemenea persoanele pe care acesta îi avea în subordine.
În calitatea sa de director executiv intimatul avea obligația de superviza
și de coordona gestionarea corespunzătoare a materiilor și materialelor în cadrul gestiunii centrale din cadrul S. C. S., de a încheia contracte comerciale pe criterii de eficiență maximă, urmărind interesul direct al societății, pentru atingerea obiectivelor și indicatorilor de performanță, precum și de asigura și răspunde de integritatea și dezvoltarea patrimoniului societății, urmărind valorificare lui în cele mai optime condiții, lucru care așa cum s-a stabilit de C.
C. de I. a P., în raportul întocmit asupra rezultatelor inventarierii din anul
2005 și prin R. final de control aflat la dosarul cauzei nu s-a realizat.
Din contră, în urma verificărilor făcute s-au constatat în gestiunea societății, în perioada în care intimatul A. E. avea calitatea de salariat, în funcția de director executiv al recurentei, numeroase neregularități datorate fără dubiu culpei exclusive a intimatului.
Referitor la lipsa inventar produs suc deșeu culpa și fapta ilicită a acestuia vis a vis de lipsa din inventar a fost reținută corect în raportul asupra rezultatelor de fabricație, însușite prin semnătură de către intimat, când s-a constatat că la data de (...) la locul de depozitare de la sediul societății exista o cantitate totală de 21.500 kg de suc rezidual pentru distilare. Ulterior s-a înstrăinat o cantitate de 12.200 kg iar diferența de 9.300 kg nu a mai putut fi identificată faptic și nici nu s-a putut prezenta de către persoana responsabilă
- directorul executiv de la acea data A. E. - documente justificative pentru cantitatea lipsă.
Din moment ce intimatul în acea perioadă era cel răspunzător de gestiunea societății, acesta nepredând gestiunea unui gestionar, rezultă fără echivoc faptul că este direct responsabil de lipsa din gestiune și se impune obligarea acestuia la repararea prejudiciului suferit de către societate datorită neîndeplinirii corespunzătoare a atribuțiilor sale de director executiv.
Valoarea prejudiciului cauzat în această situație este de RON 4.758,81
(prin aplicarea unui preț mediu de valorificare de 0,5117 R., pret la care produsul in stoc a fost comercializat), prejudiciu dovedit prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Referitor la contravaloare cheltuieli debarasare tescovină și pierderile înregistrate prin nevalorificarea tescovinei arată că una din obligațiile directorului executiv era aceea ce a încheia contracte comerciale pe criterii de eficiență maximă în interesul direct al societății, pentru atingerea obiectivelor și indicatorilor de performanță, datorită culpei intimatului în gestiunea societății, în anul 2005, dintr-o cantitate de 1327,9 tone de tescovină a fost valorificată o cantitate de doar 456,25 tone, rămânând o cantitate de 766,6 tone de tescovină care s-a degradat care nu a mai putut fi valorificată, fiind aruncată, fapt constatat prin procesul-verbal din (...).
Prejudiciul total suferit de către societate prin valorificarea defectuoasă a tescovinei se ridică la suma de RON 10.522, din care suma de RON 1.249,5 reprezentând cheltuieli ocazionate cu debarasarea tescovinei la gunoi, existând în acest sens și dovada: factura 9613417/(...) și respectiv suma de RON 9.303
Lei reprezentând valoarea medie a produsului pe piață.
Referitor la valorificare în pierdere mijloc fix tractor U650 consideră că instanța de fond în mod eronat a stabilit că intimatul nu poate fi obligat la achitarea sumei de RON 13.180 pentru acoperirea prejudiciului suferit de recurentă ca urmare a înstrăinării tractorului cu suma modică de RON 1100 lei. Lipsa pieselor tractorului, se datorează culpei directorului executiv, care deși își cunoștea atribuțiile stabilite expres în contractul colectiv de muncă, în fișa postului, prin decizia de numire în funcție și de asemenea cunoștea foarte bine că funcția de director executiv presupune o serie de responsabilități, care odată încălcate atrag răspunderea acestuia în vederea recuperării prejudiciului suferit, nu a depus diligențele necesare în vederea menținerii bunurilor societății în stare perfectă de funcționare.
Referitor la depășire buget telefon arată că prin procesul-verbal de predare primire încheiat la data de (...), semnat de către intimat i-a fost predată acestuia o cartelă SIM aferentă abonamentului telefonic asigurat de către societatea recurentă, aducându-i-se totodată la cunoștință faptul că bugetullunar alocat abonamentului este de 60 dolari/lună, orice depășire urmând a fi recuperată de la angajat.
Așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, intimatul a depășit în mod repetat acest buget, la sfârșitul lunii februarie 2006 constatându-se o depășire cu suma de 401,48 lei, care se impune a fi recuperată de cel vinovat de acest fapt - directorul executiv de la acea dată, A. E..
Referitor la lipsă la inventar mijloc fix - țeavă inox arată că urmare a constatării unei lipse la inventar, potrivit contractului de muncă încheiat, a atribuțiilor și responsabilităților pe care le presupune funcția de director executiv într-o societate, bunurile lipsă erau în gestiunea acestuia.
Prejudiciul cauzat datorită gestionării defectuoase a materialelor date în gestiunea directorului executiv, prin raportare la valoarea de intrare a bunului lipsă, este de RON 740.
Intimatul A. E. prin întâmpinare (f.18-24) a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea, deliberând, reține că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din analiza prevederilor art. 271 alin (1) din Codul Muncii, rezultă că pentru a exista răspunderea patrimonială este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții de fond:
- calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui care a produs paguba;
- fapta ilicită și personală a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa ;
- prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului ;
- raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu;
- vinovăția (culpa) salariatului.
În mod corect instanța de fond a reținut că aceste condiții nu sunt îndeplinite în cauza de față, criticile recurentei față de respingerea pretențiilor sale urmând a fi analizat separat în funcție de fiecare prejudiciu pretins, după cum urmează.
În ceea ce privește li psa de la inventar a produsului suc deșe u , recurenta critică faptul că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că pârâtul intimat răspunde pentru lipsa în gestiune a unei cantități de suc deșeu de 9.300 kg. Curtea reține însă că în cauză recurenta nu a făcut dovada predării în gestiune către pârât a cantității pretinse, după cum nu a făcut nici dovada încheierii unui inventar în condițiile legii la finalul gestiunii pârâtului.
Dimpotrivă, din actele depuse de pârât în probațiune, respectiv procesul verbal de predare primire din data de (...) ce a avut la bază lista de inventariere din (...) se reține că au existat minusuri în gestiunea pârâtului. A. întocmite unilateral de către societate nu pot fi opuse pârâtului intimat, așa cum în mod corect a reținut și instanțe de fond.
Referitor la contravaloarea cheltuielilor de debarasare tescovină și pierderi înregistrate prin nevalorificarea tescovinei, în mod corect instanța de fond a reținut că pârâtului intimat îi revenea o obligație de mijloace, și nu de rezultat. Or, probele administrate în cauză relevă demersurile făcute de către pârât în vederea valorificării produselor, iar nerealizarea în totalitatea a acestora nu îi poate fi imputată. Cu titlu de exemplu este depusă la fila 28 dosar fond o adresă a unei societăți SC Pektirom SRL Dej prin care societatea reclamantă este anunțată că nu va mai fi preluată nici o cantitate de tescovină.
Ca atare, simplul fapt că nu s-a reușit valorificarea tescovinei nu naște o prezumție de culpă în sarcina pârâtului, societatea având obligația de a indica
și dovedi aspecte concrete legate de încălcarea de către salariat a obligațiilor ce îi reveneau în temeiul contractului individual de muncă.
Nefondate sunt și criticile referitoare la valorificarea în pierdere atractorului, instanța de fond reținând în mod corect lipsa raportului de cauzalitate între fapta pârâtului și prejudiciu suferit de reclamantă, precum și caracterul incert al acestuia din urmă. Valoarea mijlocului fix este dată în primul rând de valoarea de piață a acestuia, precum și de starea în care acesta se găsește. Societatea recurentă nu a depus la dosar înscrisuri din care să rezulte starea de funcționare a tractorului în momentul achiziționării sale și nici nu a dovedit o degradare a acestuia generată de o inacțiune imputabilă pârâtului. S. diferență dintre prețul de achiziție și cel de vânzare nu este suficientă pentru a constata îndeplinirea condițiilor răspunderii patrimoniale, putând fi cauzată de diverse alte cauze, așa cum în mod judicios a punctatinstanța de fond.
Referitor la lipsa la inventar a mijlocului fix țeavă inox, din chiar procesul verbal invocat de către recurentă (fila 52 dosar fond) rezultă că în ceea ce privește diferența constată la țevile de inox aflate în stoc din 2003, aceasta se va clarifica numai după ce se va face confruntarea cu bonurile de consum aferente Remontului din 2003, 2004 și 2005, precum și cu instalarea piesei II Bellmer din anul 2005, operații ce nu au fost însă făcute de către recurentă pentru a se constat caracterul cert al acestei lipse la inventar, fiind posibil ca țevile să fie folosite în procesele tehnologice amintite.
În ceea ce privește depășirea bugetului acordat pârâtului pentru convorbiri telefonice, criticile recurentei apar ca nefondate în condițiile în care reprezintă simple afirmații nesusținute de materialul probator. Așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, reclamanta nu a făcut dovada nici a unui anumit buget alocat pârâtului în acest scop și nici a depășirii acestuia din culpa angajatului.
În consecință, față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, constatând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, față de prevederile art. 304 ind. 1 raporta la art. 312 alin. 1 C.pr.civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC C. SA împotriva sentinței civile nr. 235 din 17 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) pe care o va menține.
Va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC C. SA împotriva sentinței civile nr. 235 din 17 ianuarie 2011 pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 27 iunie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI C . M. I. T. D. C. G.
N. N.
GREFIER R ed.DCG/27 iulie 2011
Dact.SzM/2ex.
| ← Decizia civilă nr. 277/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3956/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
