Decizia civilă nr. 5131/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. (...)

DECIZIA CIVILĂ N. 5131/R/2011

Ședința publică din data de 7 decembrie 2011

Instanța constituită din: PREȘED.TE: S.-C. B.

JUDECĂTORI: I.-R. M.

G.-L. T.

G.: G. C.

S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL M. S., P. M. S., C. LOCAL B. S., P. O. B. S., C. LOCAL Ș. M., P. O. Ș. M. împotriva sentinței civile nr. 1565 din 16 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M. și pe pârâții intimați Ș. CU C. I-V. R. M. S., Ș. CU C. I-V. N. 1 B. M., L. T. „. B. Ș. M. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. B. M. având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 23 noiembrie

2011, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantului intimat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursurilor, menținerea hotărârii atacate și judecarea în lipsă.

Cauza fiind în stare de judecată, având în vedere că prin cererile de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă, rămâne în pronunțare.

C U R T E A

Prin Sentința civilă nr. 1565 din 16 septembrie 2011 a T. M., pronunțată în dosar nr. (...), au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții C. Local S., P. orașului S., C. Local B. S., P. orașului B. S. prin întâmpinare.

A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului

Ministerul Finanțelor Publice B. și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Î. M. în contradictoriu cu acesta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul S. L. D. I. M. în contradictoriu cu pârâții: Ș. cu clasele I-V. nr. 1 B. S., Școala cu clasele I-V. „R. M."; S., L. T. „I. B. Ș. M., C. Local B. S., P. orașului B. S., C. Local S., P. orașului S., C. Local Ș. M., P. orașului Ș. M. și Ministerul Finanțelor Publice B.

Au fost obligate pârâtele unitățile școlare: Ș. cu clasele I-V. nr. 1 B. S.,

Școala cu clasele I-V. „R. M."; S. și L. T. „I. B. Ș. M. să acorde următorului membru de sindicat: I. H. T. drepturile salariale neacordate, rezultate dinneaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite membrului de sindicat în conformitate cu prevederile

Legii nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței G.ului nr. 1., începând cu 1 octombrie

2008 până la (...), actualizate în funcție de indicele de inflație la data efectivă a plății.

Au fost obligați pârâții C. Local S., P. orașului S., C. Local B. S., P. orașului

B. S., C. Local Ș. M. și P. orașului Ș. M. să asigure sumele necesare efectuării plății.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului

Ministerul Finanțelor Publice, instanța a reținut că acesta nu are raporturi juridice de muncă cu reclamantul, astfel încât nu poate fi obligat în mod direct la plata drepturilor bănești solicitate.

Așa fiind, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a apreciat acțiunea ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:

Prin dispozițiile OG nr. 1., privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, art. 1 alin. 1 lit. b și c, se stabilea o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.

Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul României prin L. nr. 2., principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, ceea ce asigura creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar de aproximativ 50% față de 31 decembrie 2007.

Guvernul României, prin OUG nr. 1., privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ, pe anul 2008, modifică unele prevederi ale OG nr. 1., așa cum a fost probată prin L. nr. 2., reducând majorările salariale stabilite de P.

Acest act normativ însă a fost declarat neconstituțional de către Curtea Constituțională, prin decizia nr. 1. noiembrie 2008, publicată în M.O. al R., partea I, nr. 804/2 decembrie 2008.

S-a stabilit atunci de către Curte că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ, adoptată de P. încalcă articolul 1 alin. 4, art. 61 alin. 1 și art. 115 alin. 4 din Constituție.

Totodată, s-a arătat că o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art. 115 alin. 6 coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 alin. 1 din L. fundamentală. În consecință, Curtea a constatat și încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. 5, potrivit cărora „în România respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie";.

Ulterior, G.ul emite OUG nr. 151/2008 din 10 noiembrie 2008, publicată în

M.O.-partea I, nr. 759/11 noiembrie 2008, prin care după ce în art. 1 pct. 1 modifică denumirea OG nr. 1., prin art. I pct. 2 și 3, reduce în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr. 2. de aprobare a OG nr. 1..

Curtea Constituțională, prin decizia nr. 8. iunie 2009, publicată în M.O.-

Partea I, nr. 464/6 iulie 2009, constată neconstituționalitatea art. I pct. 2 și 3 din

OUG nr. 151/2008, invocând aceleași considerente avute în vedere și la analiza

OUG nr. 1..

Este important de reținut, ca o situație de fapt, că, Curtea, prin decizia nr.

9. iunie 2009, a constatat încă odată neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct.

2 și 3 din OUG 151 concomitent cu constatarea neconstituționalității art. 2 și 3 din OUG nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar.

De remarcat faptul că, atât prin dispozițiile art. 2 și 3 din OUG nr. 1/2009, cât și prin dispozițiile art. 2 și 3 din OUG nr. 31/2009 și dispozițiile art. 2 din OUG nr. 41/2009 se reglementează modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct. 2 și 3 din OUG nr. 151/2008, prevederi constatate ca neconstituționale de către Curtea Constituțională.

Cum modificările aduse OG nr. 1., prin dispozițiile art. I pct. 2 și 3 din OUG nr. 151/2008 nu-și mai produc efecte, fiind suspendate de drept, potrivit art. 31 alin. 3 , fraza a II-a din L. nr. nr. 47/1992 nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte.

În atare situație, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către

Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de G. OG nr.

1., așa cum aceasta fusese aprobată prin L. nr. 2., tribunalul consideră că în prezent se aplică OG nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul

2008 și 2009 personalului din învățământ în condițiile în care aceasta a fost aprobată prin L. nr. 2..

Pe de altă parte, potrivit art. 169 alin. 1 din Codul muncii, angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.

Or, neplata salariului stabilit prin lege, potrivit art. 157 alin. 2 din Codul muncii, constituie o încălcare a contractului de muncă intervenit între angajator și salariat și care atrage răspunderea civilă contractuală a celui ce angajează.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții C. LOCAL AL M. S., P. M.

S., C. LOCAL B. S., P. O. B. S., C. LOCAL Ș. M., P. O. Ș. M.

Prin recursul declarat de pârâții P. O. B. S. s-a solicitat modificarea sentințeiatacate în sensul respingerii acțiunii față de acești pârâți.

În motivarea recursului pârâții au arătat că nu au obligația de a asigura din bugetele proprii decât cheltuieli complementare ale unităților de învățământ, aflate în raza de activitate administrativ teritoriale.

În privința fondurilor necesare asigurării salarizării precum și altor drepturi aferente salariilor, personalului didactic, acestea sunt asigurate de către bugetele de stat, sume alocate ulterior Consiliilor Locale, de unde, sunt repartizate instituțiilor de învățământ, acestea fiind în final, cele ce justifică, contabilizează și gestionează sumele astfel dobândite, fiecare unitate de învățământ întocmindu-și bugetul propriu.

Instituțiile pârâte, nu pot fi obligate astfel, la asigurarea acestor sume, din bugetele proprii, aceste fonduri(privind drepturile de natură salarială) fiind alocate bugetelor locale, anual, de la bugetele de stat, repartizarea sumelor, către reclamant fiind condiționată în totalitate de alocarea sumelor, de la bugetul de stat.

Astfel, conform art. 167 alin. 1 din L. Î.ului 84/1995 cu modificările și completării ulterioare, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se face descentralizat, prin bugetele consiliilor județene sau locale, pe baza metodologiei elaborate de Ministerul Educației și Cercetării, aprobate prin hotărâre a guvernului și asistența tehnică a inspectoratelor școlare. Fiecare unitate de învățământ are obligația de a întocmi bugetul propriu, de afundamenta cheltuielile, pe bază de indicatori fizici și valorici. De asemenea fiecare unitate de învățământ preuniversitar de stat, are I obligația de a fundamenta sumele necesare, conform normelor metodologice pentru elaborarea proiectelor de buget, emise de Ministerul Finanțelor Publice, care înaintează la C. N. pentru Finanțarea Î.ului Preuniversitar de S.,care propune spre aprobare M. E. și C., criteriile și standardele de finanțare, costurile anuale orientate după consultarea Federațiilor sindicale semnatare ale contractului colectiv de muncă și le comunică inspectoratelor școlare, în vederea stabilirii necesarului de fonduri (art.33 HG.2192/2004-cu completările și modificările ulterioare).

În limita fondurilor bugetare alocate prin bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat .bugetele locale,veniturilor extrabugetare și bugetele fondurilor speciale, ordonatorii principali de credite repartizează sumele destinate cheltuielilor salariale.

Gestiunea sistemului de salarizare din învățământ se asigură de fiecare ordonator principal de credit, cu încadrarea în resursele financiare alocate anual, și în numărul de posturi stabilit prin legile privind bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat,bugetele loca le si bugetele fondurilor speciale precum si in limita posturilor aprobate. (L. Salarizării care reglementează drepturile de natura salariala ale personalului din învățământ art.2).

Între I. P. și/sau C. Local B. S., pe de-o parte, și reclamant pe de altă parte, nu pot lua naștere raporturi de munca în sensul art. l0 și 14 din Codul Muncii. Acestea, iau ființă între directorul unității de învățământ și cadrele didactice, potrivit art. 11 alin. 5 din L. 128/1997 privind S.utul personalului didactic, întrucât angajarea pe post, se face de către directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare,semnată de I. Ș. G.

Prin recursurile declarate de pârâții C. local al O. Ș. M. și P. O. Ș. M. ausolicitat casarea sentinței atacate.

În motivarea recursurilor pârâții consideră că unitățile administrativ- teritoriale au obligația suportării cheltuielilor materiale legate de realizarea investițiilor și nicidecum cheltuieli salariale.

Atât C. local care are competențe stricte stabilite prin L. nr.(...) privind administrația publică locală, cât și P. care are competente executive în ceea ce privește atribuțiile sale, nu pot fi obligați la plata unor sume ce reprezintă cheltuieli salariale atâta vreme cât finanțarea acestora se realizează prin intermediul bugetelor de stat, bugetul local fiind doar un „purtător"; al acestor sume.

Prin recursul declarat de C. Local al M. S. și I. P. M. S. s-a solicitatadmiterea recursului promovat de și rejudecând cauza în fond să se modifice sentinta recurată, în sensul respingerii acțiunii reclamantului, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Așa cum în mod greșit a apreciat instanța de fond a T. M., între C. Local al

M. S. și I. P. M. S. și I. H. T. nu există nici un raport juridic de muncă (de natură contractuală). În conformitate cu prevederile art. 90 și urm ... din L. educației naționale nr. 1/20 11 - "Angajarea personalului didactic, didactic auxiliar și administrativ în unitățile de învățământ cu personalitate juridică se face prin încheierea contractului individual de muncă de către directorul unității, cu aprobarea consiliului de administrație D. unității de învățământ emite deciziile conform hotărârilor consiliului de administrație privind angajarea. Angajatorul este unitatea de învățământ".

Față de aceste considerente, apreciază că, recurenții C. Local al M. S. și I.

P. M. S. nu au calitatea de angajator.

În consecință, raporturile juridice dintre unitățile de învățământ preuniversitar și cele administrativ-teritoriale, în speță C.ui Local al M. S. și I. P.

M. S. nu au caracterul unor raporturi juridice de muncă și, prin urmare, nu pot forma obiectul unor litigii aflate în competenta jurisdicției muncii.

Potrivit prevederilor art. 8 din H.G. nr. 538/2001 - în vigoare până la data de 1 ianuarie 2005 - fiecare instituție de învățământ preuniversitar de stat are obligația să își întocmească bugetul propriu. Acesta se prezintă autorității administrației publice locale, conform art.16 al aceluiași act normativ, în faza de elaborare a proiectului bugetului de stat și a proiectelor bugetelor locale.

Conducerile instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat răspund de exactitate a datelor cuprinse în notele de fundamentare care au stat la baza Î. proiectului de buget al fiecărei instituții de învățământ.

Repartizarea sumelor se va realiza În cuantumul și cu respectarea destinațiilor aprobate prin legea bugetului de stat.

Mai mult, potrivit, prevederilor art. 5 alin. (4) lit. (a) din L. bugetului de stat nr. 2., sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugata sunt destinate finanțării cheltuielilor cu salariile, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat, iar conform alin. (5) al aceluiași articol finanțarea cheltuielilor cu salariile. stabilite prin lege. precum și contribuțiile aferente acestora, pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat se face pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar, aprobate prin H. nr. 1.. Prin urmare, baza de calcul al fondurilor alocate unităților de învățământ, pentru cheltuielile cu salariile, prin bugetele locale o constituie costul standard per elev/preșcolar.

Mai mult, art. 9 alin. (2) din L. nr. 69/2010 instituie faptul că, totalul cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat nu poate fi majorat pe parcursul anului bugetar, cu ocazia rectificărilor bugetare.

Prin urmare, C. Local al M. S. și I. P. M. S. nu au atribuții în a stabili sau modifica sumele ce se alocă pentru salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar, ci se respectă întru totul cuantumul și destinațiile aprobate conform prevederilor legale în vigoare.

Sub un alt aspect, potrivit prevederilor Legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală, republicată și actualizată, C. local este autoritate deliberativă la nivel local căreia unitatea de învățământ preuniversitar de stat îi înaintează proiectul de buget întocmit de aceasta, cu identificarea tuturor categoriilor de venituri și cheltuieli, finanțate prin bugetul local însoțit de note de fundamentare, calitate în care aprobă prin hotărâre proiectul de buget.

Bugetul local aparține unității administrativ teritoriale și nicidecum consiliului local care doar aprobă alocarea de fonduri și repartizarea fondurilor pe unități de învățământ.

Finanțarea învățământului preuniversitar de stat se face descentralizat prin bugetul consiliului local, conform prevederilor art. 104 alin.2 din L. educației naționale nr. 1/2011, ceea ce nu se poate confunda cu faptul că finanțarea unităților s-ar realiza din bugetul propriu al consiliului local.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursurile sunt nefondate, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către recurenți, Curtea notează că argumentația pe care se fundamentează nu este întemeiată. În concret, prin raportare la normele legale incidente, excepția nu poate fi primită.

Astfel, dispozițiile art. 167 din L. nr. 84/1995, în vigoare în perioada de referință pentru care s-a solicitat acordarea drepturilor salariale, statuează că finanțarea de bază (care include și cheltuielile de personal) a unităților de învățământ de stat este asigurată prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unelevenituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Conform art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 273/2006 privind finanțele publice locale „veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.

Drept urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale neacordate în mod nelegal reclamantei rămâne tot bugetul local al unității administrativ- teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.

În cauza dedusă judecății, calitatea procesuală pasivă a C. Local reiese din dispozițiile art. 36 alin. 4 lit. a din L. nr. 215/2001, care stabilesc că acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.

În plus, conform art. 4 alin. 1 din HG nr. 1618/2009 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010 „consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";.

P. își justifică, de asemenea, calitatea procesuală pasivă, prin prisma faptului că a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite al bugetului local, conform art. 63 alin. 4 lit. a din L. nr. 215/2001 și, în mod evident, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art. 62 alin. 1 din L. administrației publice locale prevăzând expres că „primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.

Este lipsit de relevanță faptul că recurenții nu au raporturi directe de muncă cu reclamanta, în condițiile în care aceștia au fost chemați în judecată nu în calitate de angajatori pentru plata directă a drepturilor salariale, ci, în baza atribuțiilor anterior menționate, pentru alocarea sumelor necesare plății acestora.

Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.

Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL M. S., P. M. S., C. LOCAL B. S., P. O. B. S., C. LOCAL Ș. M., P. O. Ș. M. împotriva Sentinței civile nr. 1565 din 16 septembrie 2011 a T. M., pronunțată în dosar nr.

(...), pe care o menține.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 7 decembrie 2011.

PREȘED.TE JUDECATORI S .-C. B. I.-R. M. G.-L. T.

G.

G. C.

Red.I.R.M/Dact.S.M

2 ex./(...)

Jud. fond: C. V.

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 5131/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă