Decizia civilă nr. 5215/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
DECIZIA CIVILĂ Nr.5215/R/2011
Ședința din 13 decembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M.
JUDECĂTOR: I. T. GREFIER : N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. H. I. S. C. N. împotriva sentinței civile nr. 3790 din 15 septembrie 2011 pronunțate de
Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul intimat M. T., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul intimat personal, lipsind reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare nu este realizată cu pârâta recurentă.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea apreciază procedura ca fiind realizată întrucât recurenta a fost citată la sediul indicat de aceasta în recurs, nefiind indicat vreun alt sediu nici la instanța de fond.
Reclamantul declară că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul intimat solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3790 din 15 septembrie 2011 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul M. T. împotriva pârâtei S. H. I. S. C., pârâta fiind obligată să achite reclamantului drepturile salariale restante aferente perioadei noiembrie
- decembrie 2010 și ianuarie 2011 și a indemnizației pentru concediul de odihnă corespunzătoare perioadei lucrate.
Pârâta a fost obligată să plătească către bugetul asigurărilor sociale de stat contribuțiile reținute din drepturile salariale ale reclamantului pentru perioada lucrată.
Pârâta a fost obligată să remită reclamantului carnetul de muncă completat cu toate înscrierile la zi.
S-a respins petitul privind daunele morale.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că potrivit adresei I.T.M.C. reclamantul a fost angajatul pârâtei pe postul de muncitor în construcții.
Conform art. 287 din Codul muncii, în litigiile de muncă sarcina probei revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Așa cum prevăd dispozițiile art. 40 al. 2 lit. c), art. 10 din Codul muncii, pârâta, în calitate de angajator, avea obligația de a plăti reclamantului toate drepturile salariale cuvenite pentru munca prestată, inclusiv a îndemnizației de concediu cuvenită pentru perioada lucrată.
Pârâta nu a făcut dovada plății acestor drepturi salariale, dovadă care se face de către angajator cu state de plată semnate de către angajat sau cu alte înscrisuri care atestă neîndoielnic virarea salariului în contul salariatului, astfel cum reclamă prevederile art. 163 alin. l din Codul muncii.
Potrivit prevederilor art. 5 din Legea nr. 19 din 17 martie 2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, lege în vigoare la dat derulării raportului de muncă, în sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii, persoanele care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă. La art. 6 se precizează că persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea asigurații prevăzuți la art. 5 alin. (1) pct. I, II și VI, denumite în continuare angajatori, precum și instituțiile care efectuează plata drepturilor de șomaj pentru șomerii prevăzuți la art. 5 alin. (1) pct. III sunt obligate sa depună în fiecare lună, la termenul stabilit de C., declarația privind evidenta nominală a asiguraților și a obligațiilor de plata către bugetul asigurărilor sociale de stat. D. se depune la casa teritorială de pensii, în raza căreia se afla sediul angajatorului.
Instanța a reținut că potrivit art. 31 din Legea nr. 19 din 17 martie 2000, neplata contribuției de asigurări sociale la termenele prevăzute la art. 29 generează plata unor majorări calculate pentru fiecare zi de întârziere, pana la data achitării sumei datorate inclusiv, iar în cazul lichidării administrative sau al falimentului angajatorului, sumele datorate de acesta bugetului asigurărilor sociale de stat vor fi recuperate conform procedurii prevăzute de lege, angajații neputând fi prejudiciați datorită neplății contribuției.
Cu privire la petitul privind remiterea către reclamant a carnetului de muncă completat cu toate înscrierile la zi, instanța a reținut că pârâta avea obligația legală de a preda reclamantului, la încetarea raportului de muncă, completat cu toate înscrierile la zi.
Mai mult chiar, de la 1 ianuarie 2011 înscrierile cu privire la încheierea, derularea, modificare și încetarea raportului de muncă nu se mai efectuează în carnetele de muncă ci în programul Revisal, iar potrivit prevederilor art. 279 alin. 3 din Codul muncii, angajatorii care păstrează și completează carnetele de muncă le vor elibera titularilor în mod eșalonat, până la data de 30 iunie 2011, pe bază de proces-verbal individual de predare-primire. Cum pârâta nu a respectat această obligație legală instanța a admis și acest petit.
Cu privire la petitul privind acordarea de daune morale, potrivit doctrinei de specialitate, pentru acordarea daunelor-morale este necesară administrarea unor probe corespunzătoare care să contureze dimensiunea suferințelor, întinderea prejudiciului moral la care reclamantul a fost supus. Prejudiciul moral trebuie probat cu declarații de martori, acte, etc., care să dovedească daunele -morale suferite. Reclamantul nu a probat existența unui astfel de prejudiciu moral și având în vedere reparația efectuată de instanță prin admiterea acțiunii, instanța a respins acest petit.
2
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs SC H. I. S. solicitând admiterea recursului cu respingerea acțiunii formulate de reclamant.
În motivarea recursului a arătat că reclamantul a primit salariile solicitate respectiv pe lunile noiembrie - decembrie 2010 iar în luna ianuarie
2011 activitatea societății s-a sistat, societatea dispunând suspendarea contractului individual de muncă, în luna ianuarie 2011 reclamantul nu s-a mai prezentat pe șantierul societății.
Consideră că admiterea în totalitate a acțiunii ar echivala cu plata drepturilor salariale de două ori, mai ales pentru lunile noiembrie și decembrie 2010.
Analizând recursul formulat, atât prin prisma motivelor invocate, cât și dinoficiu, instanța deliberând reține următoarele:
Potrivit art. 164 alin 1 Codul muncii, nici o reținere din salariu nu poate fi operată în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege. E. vorba de salariul ce se cuvine angajatului în raport cu munca prestată de acesta, așa cum prevede art. 154 Codul muncii.
E. adevărat că, în cazul în care salariatul nu prestează munca un număr de zile, în mod legitim unitatea poate refuza plata salariului aferent acelor zile, însă îi revine acesteia sarcina de proba existența în mod cert a unei astfel de situații, în raport de prevederile art. 287Codul muncii. Mai mult, potrivit aceluiași text legal, teza finală, angajatorul trebuie să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare. C. nerespectării acestui termen este decăderea din dreptul de a mai propune alte probe.
În fața instanței de fond, pârâta recurentă a lipsit de la termenele de judecată și nu a răspuns adreselor prin care instanța a solicitat depunerea unor dovezi. Or, în condițiile în care recurenta nu și-a îndeplinit obligațiile sale procedurale în privința administrării dovezilor în fața primei instanțe, solicitarea sa de a se constat nelegalitatea hotărârii primei instanțe și în consecința a se dispune modificarea acestei, prin raportarea la propria culpă, apare ca vădit nefondată.
Pe de altă parte, deși recurenta menționează în declarația de recurs că va depune statele de plată, nu a depus nici un fel de înscrisuri cu care să dovedească îndeplinirea obligațiilor ce îi reveneau, după cum nu a făcut nici dovada suspendări raporturilor de muncă cu reclamantul intimat, astfel încât motivele sale de recurs apar ca neîntemeiat.
În consecință, față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 C.pr.civilă,
Curtea va respinge ca nefundat recursul declarat împotriva sentinței civile nr.3790 din (...) a T.ui C. pronunțate în dosar nr. (...) pe care o va menține.
Va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACE. MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de SC H. I. S. împotriva sentinței civile nr.3790 din (...) a T.ui C. pronunțate în dosar nr. (...) pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 13 decembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI D . C. G. C. M. I. T.
3
N. N.
GREFIER R ed.DCG Dact.SzM/2ex.
4
| ← Decizia civilă nr. 1987/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4113/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
