Decizia civilă nr. 2809/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA C. NR. 2809/R/2011
Ședința 05 septembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. G.
JUDECĂTOR : S. D.
JUDECĂTOR : L. D.
GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE M.
,,C. M." S. împotriva sentinței civile nr. 1349 din 28 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanții intimați F. N. F. M. C. - F., V. D., M. L., H. S., B. D., B. I. M., M. A., T. I., C. V., B. V., C. V., având ca obiect drepturi bănești .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
P. de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 12 august
2011, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta recurente S. N. de T. F. de M. ,,C. M." S.A a depus la dosar o cerere prin care solicită comunicarea unui exemplar al întâmpinării formulate în cauză, în vederea respectării dreptului la apărare și a respectării principiului contradictorialității.
De asemenea, se constată că prin memoriul de recurs pârâta recurentă
S. N. de T. F. de M. ,,C. M." S.A a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Având în vedere că în prezenta cauză nu s-a formulat întâmpinare,
Curtea consideră cererea formulată de pârâta recurentă pentru comunicarea întâmpinării ca fiind lipsită de obiect.
De asemenea, constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1349 din (...) a T. S., pronunțată în dosar numărul (...), a fost respinsă excepția perimării, excepția lipsei calității de reprezentant a F. N. M. C., excepția inadmisibilității și excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocate de pârâta S. N. de T. F. de M. „.-M. S..
A fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamanții V. D., M. L., H. S., B. D., B. I. M., M. A., T. I., C. V., B. V., C. V. prin F. N. F. M. C. în contradictoriu cu pârâta S. N. de T. F. de M. „.-M. S..
A fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamanților V. D., M. L., H. S., B. D., B. I. M., M. A., T. I., B. V., C. V. a următoarelor drepturi bănești ce reprezintă valori brute și care vor fi actualizate în funcție de rata inflației la data plății efective:
-330 lei, reprezentând ajutor material aferent Zilei F. , pentru anul 2006;
-307 lei, reprezentând ajutor material aferent Zilei F. , pentru anul 2007;
-500 lei, reprezentând ajutor material aferent Zilei F. , pentru anul 2008.
A fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantului C. V. a sumei brute de 500 lei, reprezentând ajutor material aferent Zilei F., pentru anul
2008, care va fi actualizată în funcție de rata inflației la data plății efective.
Hotărârea pronunțată se întemeiază pe următoarele considerente:
Excepția perimării acțiunii a fost respinsă întrucât la data de (...) instanța a dispus suspendarea cauzei în baza art. 155(1) din Codul de P. C., iar cererea de repunere pe rol a fost formulata in data de (...), termenul de un an, prevăzut de art. 248 Cod de P. C. calculat conform art. 101 alin. 3 Cod P. C. nefiind depășit.
Excepția lipsei calității de reprezentant al reclamantului, invocată de pârâta a fost găsită neîntemeiată, în condițiile în care art. 28 alin. 2 din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor prevede că „ organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor";, iar acțiunea a fost formulată de reclamant în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat nominalizați în tabelul anexat cererii și care și-au însușit acțiunea prin semnătura lor (f. 41-67).
T. a respins și excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru anii (...), ca urmare a faptului că a apreciat că natura drepturilor solicitate este una salarială, astfel că intră sub incidența dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, care prevede ca termen de formulare a acțiunii 3 ani.
Nefondată a fost găsită și excepția inadmisibilității, având în vedere că potrivit prevederilor din contractul colectiv de muncă pentru anii 2005-2006 și
2007-2008 comisiile mixte patronat-sindicat au ca atribuții analiza sesizărilor sindicatului în legătură cu executarea contractului colectiv de muncă, și stabilirea persoanelor vinovate de neîndeplinirea acestor obligații. Sesizarea acestor comisii precum și hotărârile pronunțate nu pot aduce atingere competenței instanței de judecată, fapt prevăzut și în art. 109 din contractele de muncă menționate anterior și prelungite prin acte adiționale. În conformitate cu prevederile Capitolului X al Contractului colectiv de munca, părțile au stabilit constituirea unei comisii mixte patronat -sindicate cu atribuții de constatare si analiza a încălcărilor prevederilor contractului.
Prin aceste prevederi (art. 109 Contract colectiv de munca) părțile au stabilit o eventuala modalitate alternativa de soluționare a litigiilor rezultând din încălcarea prevederilor Contractului colectiv de munca fără a aduce
„atingere competentei instanței de drept comun";. Reiese astfel ca aceste comisii mixte urmăresc, în principal, propunerea cercetării celor vinovați, urmând ca, pentru obținerea unei hotărâri de respectare a prevederilor contractului, instanța de dreptul muncii să aibă plenitudine de competenta.
În ceea ce privește fondul cauzei instanța a reținut următoarele:
Membrii de sindicat în numele cărora este promovată acțiunea sunt angajați ai pârâtei S. N. DE T. F. DE M. „. M., având contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
De la intrarea în vigoare a contractului individual de munca, care este data înregistrării, conform dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 130/1996, reclamanții ar fi trebuit să beneficieze de acordarea acestui ajutor material cu ocazia zilei feroviarului.
În anul 2006 reclamanții trebuiau sa beneficieze de ajutor pentru Z. F., în cuantum de un salariu de baza la nivelul clasei I de salarizare , respectiv
330 lei (cuantum ce rezulta din anexa la contractul colectiv de munca).
Pentru anul 2007 s-a acordat un ajutor material în suma fixa de 100 lei pentru fiecare salariat, deși potrivit anexei 1 la contract colectiv de munca
2007-2008 suma ce trebuia acordata era de 407 lei.
În ceea ce privește pretențiile aferente anului 2008, instanța a constatat că suma ce trebuia acordată cu titlu de ajutor pentru ziua feroviarului era de
500 lei, conform actului adițional la contractul colectiv de muncă, înregistrat sub nr. 2093/2008 la D. de M. si P. S. B.
Art.244 Codul muncii prevede ca pe parcursul executării contractului colectiv de munca, clauzele pot fi modificate în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru.
Pârâtele nu au făcut dovada modificării CCM la nivel de unitate prin acordul părților, în sensul neacordării ajutorului material de Z. F. pentru anii
2005 si 2006 sau a diminuării acestui ajutor la 100 lei brut pentru anul 2007.
E. adevărat ca potrivit actelor normative invocate în recurs pârâta trebuia sa se încadreze într-un anumit fond de salarii, însa pârâta nu a respectat dispozițiile legale enunțate mai sus referitoare la modificarea C.
Prevederile art.64 alin.2 din CCM la nivel de unitate au caracter imperativ, deoarece se stipulează: „cu ocazia sărbătorilor de P., de C. si de Z. F. se va acorda salariaților un ajutor material al cărei cuantum va fi de cel puțin un salariu de baza la nivelul clasei unu de salarizare";.
Din redactarea textului rezulta faptul ca acordarea acestui ajutor material nu este condiționata de criteriile financiare ale Companiei sau performantelor economice ale acesteia. Redactarea textului nu folosește sintagma „poate"; acorda ajutorul material salariaților. Redactarea textului convenit de ambele părți folosește sintagma „se va acorda";, ceea ce arata caracterul imperativ al normei stabilite de către părțile semnatare ale C.
Acest ajutor material trebuia acordat de Z. F.
În concluzie, ajutorul de ziua feroviarului nu a fost plătit decât parțial în anul 2007 si nu a fost plătit deloc în anii 2006 si 2008, pârâta făcându-se vinovata de încălcarea prevederilor contractului colectiv de munca, precum si prevederile art. 40 alin 2 lit. c din Codul muncii potrivit cărora „angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractul individual de munca"; .
De asemenea a încălcat și prevederile art. 156 din codul muncii potrivit cărora ";salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor";, salariul cuprinzând salariul de baza, indemnizațiile, sporurile, precum si alte adaosuri așa cum prevede art. 155 din codul muncii.
În acest fel, a produs reclamanților un prejudiciu material constând în contravaloarea ajutorului material de ziua feroviarului.
Având în vedere prevederile art. 269 din Codul muncii potrivit cărora
„angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, sa îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătura cu serviciul"; instanța a obligat pârâta să acopere prejudiciul produs reclamanților prin neacordarea ajutorului material de ziua feroviarului pe anii (...).
Potrivit art. art. 236 alin. 4 Codul muncii, contractele colective de munca încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, astfel ca pârâta avea obligația să respecte drepturile reglementate cu caracter minimal în dispozițiile mai sus enunțate. Prin urmare, respectarea CCM este obligatorie pentru părți.
În speța, din probele administrate rezulta ca pe anul 2006 ajutorul material pentru Z. F. nu a fost acordat, iar pentru anul 2007 ajutorul materialpentru Z. F. nu s-a plătit în cuantumul prevăzut prin CCM la nivel de unitate, plătindu-se un ajutor material în cuantum mai mic decât cel negociat, respectiv de 100 lei.
În consecința, instanța a apreciat ca dificultățile financiare cu care s-ar fi confruntat în decursul anilor 2007 -2008, nu pot exonera angajatorul de obligația de plata a drepturilor salariale cuvenite salariaților săi, asumate prin contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca.
Instanța a dispus plata drepturilor salariale actualizate cu indicele de devalorizare de la data fiecărei scadente și până la plata efectiva, reclamanții neputând fi puși în situația de a suporta consecințele deprecierii monetare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S. N. DE T. F. DE M. „.- M. S. B., solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensulrespingerii acțiunii.
Recurenta formulează critici din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 6
Cod de procedură civilă, subliniind că prima instanță a dat mai mult decât s-a cerut.
În acest sens, învederează că pe parcursul judecății reclamanții și-au precizat acțiunea. Prin cererea depusă la (...), prin S. R. al T. B. - secția a VIII-a (dosar m.28309/312008), F. a solicitat obligarea SNTFM la plata primei ocazionate de Z. C. pe anii 2006-2008, cu mențiunea că aceștia au beneficiat de o premiere în cuantum de 100 Ron pentru anul 2007, fără a se mai solicita actualizarea în raport de rata inflației din ziua plătii. De asemenea, prin cererea de repunere pe rol a dosarului (...), depusă la data de (...) prin serviciul de registratură al T. S., F., a precizat, prin tabel, salariații-membrii de sindicat pe care înțelege să-i reprezinte, precum și sumele pe care le solicită pentru fiecare dintre aceștia în parte.
Întrucât reclamantul C. V. nu se regăsește în tabelul aflat la punctul nr.
3 din cererea de repunere le rol, reiese că nu mai este reprezentat de F., în prezenta cauză. Cu toate acestea, prima instanță s-a pronunțat și în raport de acest petent.
Hotărârea instanței de fond este criticată și din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 8 Cod de procedură civilă, sub aspectul respingerii excepției prescripției dreptului la acțiune cu privire la acordarea premierii de Z. F. pentru anii 2007, 2008 și 2009, drepturi cărora, în opinia recurentei, le este aplicabil termenul de prescripție prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, iar nu dispozițiile art. 283 lit. c din codul Muncii, care a fost aplicată greșit de către instanța de fond. (art. 304 pct.9 Cod procedură civilă).
Recurenta invocă și dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă.
Astfel, aceasta menționează că F. nu poate avea calitatea de reprezentant al salariaților, această calitate fiind recunoscută de către legiuitor doar organizațiilor sindicale.
Apreciază că în mod eronat a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii, în contextul în care reclamanții nu au urmat procedura prealabilă de soluționare pe cale amiabilă a litigiului, așa cum aceasta este prevăzută în contractul colectiv de muncă aplicabil. Din această perspectivă se invocă și excepția prematurității.
De asemenea, recurenta susține că drepturile solicitate s-au prevăzut în CCM sub condiția ca societatea să fi avut pentru anii 2007-2009 venituri pentru constituirea fondului necesar pentru acordarea acestui salariu. Or, având în vedere dispozițiile OUG nr.79/2008, recurentei i-a revenit obligația de a se încadra în fondul de salarii prevăzut de bugetele de venituri și cheltuieli aferente anilor 2007-2008, aprobate prin acte normative, iar pierderile financiara au împiedicat SNTFM SA să achite aceste drepturi.
Mai mult, drepturile solicitate nu pot fi acordate în mod necondiționat, din dispozițiile art. 30 din CCM, rezultând că plata acestora nu are caracter obligatoriu, ci facultativ.
Intimatul, deși legal citat nu ți-a expus poziția procesuală.
Nu au fost administrate probe noi.
Recursul este nefondat.
Referitor la prescripția dreptului la acțiune privind acordarea premierii anuale de „. F., Curtea constată că dispozițiile art. 283 alin.(1) din Codul muncii prevăd că „Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
De asemenea, conform art. 1 alin. (1) din Legea 130/1996 prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin.(1) din Codul muncii.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. (1) lit. a)- d) din Codul muncii a reglementat distinct termene speciale de prescripție. D. s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, iar prin prezenta acțiune reclamantul nu a invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci a solicitat plata unor adaosuri neacordate ce fac parte, potrivit dispozițiilor art.155 din Codul muncii, din categoria drepturilor salariale, Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil pentru drepturile menționate anterior este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii.
Legiuitorul recunoaște expres prin dispozițiile art. 1 al. 1 coroborate cu cele ale art. 28 din Legea nr. 54/2003, calitatea de reprezentant al organizației sindicale în cazul acțiunilor promovate în numele membrilor de sindicat în vederea apărării drepturilor acestora ce decurg din dreptul muncii. Așadar suntem în prezența unui mandat legal conferit organizației sindicale.
Reținând că în conformitate cu art. 41 al. 2 din Legea nr. 54/2003 organizațiile sindicale se pot asocia în vederea constituirii unei federații sindicale și având în vedere că nici o normă legală nu instituie interdicția primelor de a mandata federația în vederea realizării scopului pentru care organizațiile sindicale au fost constituite, inclusiv acela de a apăra drepturile membrilor de sindicat, Curtea opinează că F. are calitatea de reprezentant în cauza dedusă judecății.
Că este așa rezidă expres din însăși art. 8.2 din statutul F.(f. 132 dosar fond), care statuează că scopul constituirii federației constă și în apărareadrepturilor membrilor săi și a liderilor sindicatelor componente. Or, acest statut a fost validat printr-o hotărâre judecătorească, potrivit procedurii impuse de legiuitor prin dispozițiile art. 42 și următoarele din legea nr.
54/2003. Așadar, nici excepția lipsei calității de reprezentant a F. nu poate fi primită.
Cu privire la excepția inadmisibilității și cea a prematurității justificate prin prisma neîndeplinirii procedurii prealabile în fața comisiilor mixte patronat-sindicate, Curtea constată că această procedură nu este obligatorie, ea nefiind prevăzută de lege, iar art. 109 al. 2 Cod de procedură civilă, prevede că numai în cazurile în care anume prevăzute de lege, sesizarea instanței se face după îndeplinirea procedurii prealabile, în condițiile prevăzute în acea lege. În cauza dedusă judecății nu există nici o procedură prealabilă prevăzută de lege care să fie obligatoriu de urmat înainte de promovarea acțiunii.
De altfel, din interpretarea dispozițiilor art. 109 din contractul colectiv de muncă reiese că „procedura prealabilă în fața comisiilor mixte"; la care face trimitere recurenta reprezintă o eventuală modalitate alternativă de soluționarea litigiilor, care însă nu exclude accesul la instanță.
Referitor la fondul cauzei, Curtea notează că potrivit art. 243 alin. 1 din Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar conform dispozițiilor art. 241 alin. 1 lit. b din Codul muncii, efectele clauzelor contractului colectiv de muncă se întind pentru toți salariații angajatorului pentru contractele încheiate la nivel de unitate.
Așa cum a reținut și prima instanță, Curtea consideră că acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept și nu o facultate a angajatorului, contractul colectiv de muncă precizând în mod expres cum și din ce fonduri se plătesc aceste drepturi.
Mai mult, contractul colectiv de muncă ce constituie temeiul acordării drepturilor pretinse prin acțiune, nu cuprinde nici o mențiune de natură să conducă la concluzia că acordarea acestora ar fi una condiționată, stipulând în mod expres îndreptățirea salariaților de a beneficia de aceste drepturi.
Lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, respectiv diverse plafonări legale, nu pot fi reținute ca justificări pentru neexecutarea obligațiilor contractuale, în contextul în care acestea au fost asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative ulterior adoptării actelor normative menționate prin memoriul de recurs.
În ceea ce privește OUG nr. 79/2008, deși invocată în general în recurs, se reține că recurenta nu formulează critici de nelegalitate a sentinței recurate prin raportare la anumite dispoziții din acest act normativ.
Cum în mod corect a reținut și prima instanță, potrivit dispozițiilor art.7 alin.2 din Legea 130/1996 și art. 236 din Codul muncii, „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților";, astfel încât salariații recurentei erau îndreptățiți la plata tuturor drepturilor salariale, inclusiv a adaosurilor la salariu, în cuantumul prevăzut în contractul colectiv de muncă aplicabil.
În egală măsură, nu sunt aplicabile în cauză nici dispozițiile art. 12 din
Legea nr.130/1996, care sunt incidente doar în cazul salariaților instituțiilor bugetare, pârâta recurentă nefiind o atare instituție, ci o societate pe acțiuni, neavând relevanță în raport de forma sa de organizare, persoana acționarului majoritar.
T. a soluționat cauza în limitele în care a fost învestit, neputându-se reține că acesta a acordat mai mult decât s-a cerut.
În acest sens, se constată că prin precizarea de acțiune formulată la data de (...) (f. 5 dosar fond), s-a solicitat ca premiul de ziua F. să fie acordat înraport cu indicele de inflație. E. lipsită de eficiență juridică afirmația referitoare la cererea de repunere pe rol a cauzei, respectiv la lipsa din această cerere a solicitării de actualizare, prin prisma faptului că instanța a fost învestită anterior cu această cerere, iar membrii de sindicat reprezentați de reclamantă nu au renunțat la aceasta.
Cu alte cuvinte, renunțarea la judecată cu privire la o acțiune sau la un petit al acesteia este un act de dispoziție, iar legea nu recunoaște organizației sindicale, sau după caz, federației sindicale posibilitatea de a face un astfel de act, în lipsa unui mandat special în acest sens. Or, documentația de la dosar nu confirmă existența uni astfel de mandat.
Practic, mandatul conferit prin art. 28 al.1 din legea nr. 54/2003 este unul limitativ, excluzând actele de dispoziție. De altfel la alineatul 2 din același articol legiuitorul a statuat că „acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă, cel în cauză se opune sau renunță la judecată ";.
Pentru raționamentul expus nu pot fi primite nici criticile privitoare la membrul de sindicat C. V., omisiunea indicării acestuia în cererea de repunere pe rol reprezentând o simplă eroare materială.
Ținând seama de considerentele expuse, în baza art. 312 al. 1 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
Fără cheltuieli de judecată
PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. „. M. S. împotriva sentinței civile numărul 1349 din (...) a T. S. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 05 septembrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. G. S. D. L. D.
Plecat în Co, semnează președinte instanță M . V.
GREFIER, C. M.
Red. /Dact./ D.G
2 ex./(...) Jud.fond:P. A. R.
| ← Decizia civilă nr. 984/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2990/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
