Decizia civilă nr. 574/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 574/R/2011
Ședința publică din data de 15 februarie 2011
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR. D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de S. N. DE T. F. DE C. „. C. SA împotriva sentinței civile nr. 1. din (...) a T. B.-N. pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamanții intimați N. M. și I. V., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 9 februarie 2011 recurenta a înregistrat la dosar precizări și acte anexă iar în ședința publică de azi a transmis prin fax la dosar o cerere precizatoare.
Văzând că recurenta a solicitat judecata în lipsă de la dezbateri,
Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare.
Asupra recursului de față.
C U R T E A
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul T. B. sub nr. (...) și, în urma declinării competenței de soluționare a cauzei, pe rolul T. B.-N. sub nr. (...), reclamanții N. M. și I. V., prin F. S. T. F., au chemat în judecată pe pârâta S. N. DE T. F. C. ". C. S. solicitând instanței obligarea pârâtei la plata către membrii de sindicat a ajutorului material aferent Zilei C. prevăzut de C. de muncă la nivel de unitate aferente anilor (...), 2007 și 2008, actualizat cu rata inflației la data plății efective.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat faptul că ajutorul solicitat nu le-a fost plătit, deși această obligație a fost prevăzută în cuprinsul contractelor colective de muncă la nivel de unitate, iar executarea acestor contracte este obligatorie pentru părți conform prevederilor legale.
Pârâta, legal citată, a depus întâmpinare, prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a federației sindicale și a reclamanților, prescripției dreptului la acțiune, iar în ceea ce privește fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca fiind nefondată.
Prin sentința civilă nr. 1.(...), Tribunalul B.-N. a respins excepția lipsei calității procesuale active a federației sindicale și a reclamanților reprezentați de către sindicat, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru anii 2004 și 2005, a admis acțiunea, pârâta S. N. de T. F. C. ". C. S. fiindobligată să plătească reclamanților N. M. și I. V., câte un salariu de bază pe anii (...), reprezentând ajutorul material aferent Zilei C., ajutor ce va fi actualizat cu rata inflației la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale active a federației sindicale este nefondată, având în vedere disp.art.1 și 28 din Legea nr.54/2003.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților s-a reținut că aceștia au dovedit, cu adeverințele depuse la dosar, că au fost salariații pârâtei și membrii ai sindicatului, în perioada pentru care au pretins drepturi salariale.
S-a mai reținut că, în temeiul disp.art.283 din Codul muncii, dreptul la acțiune al reclamanților în ceea ce privește drepturile salariale solicitate pentru anii 2004, 2005 este prescris, raportat la data introducerii acțiunii, (...).
Pe fondul cauzei, s-a reținut că, potrivit prevederilor art. 69 din C. colective de muncă pe anii 2005 - 2006 și 2007-2008, încheiate la nivelul C. N. de Căi F. C. S. salariații trebuiau să beneficieze în fiecare an, cu ocazia Zilei F.ului, de un ajutor material de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare .
Conform prevederilor art. 40 alin.2 lit. c) din Codul muncii, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
De asemenea, conform prevederilor art. 243 din Codul muncii
„Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți";, neîndeplinirea obligațiilor asumate prin acesta putând atrage răspunderea părților care se fac vinovate de neexecutare.
Având în vedere aceste considerente, precum și faptul că reclamanții nu au primit în anii (...) ajutorul material aferent Zilei F.ului, prima instanță a reținut ca fiind fondată cererea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs S. N. de T. F. C. ". C.
S., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarelemotive:
În mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale active a federației sindicale în cauză.
Se mai arată că prima instanță nu a motivat în cauză motivul pentru care a înlăturat susținerile pârâtei privind prescripția dreptului la acțiune și pentru anii 2006-2008, având în vedere disp.art.283 alin.1 lit.e) din Codul muncii.
În ceea ce privește fondul cauzei, se arată că mod greșit prima instanță a obligat recurenta să plătească salariaților ajutoarele prevăzute prin contractele colective de muncă pe anii 2006, 2007 și 2008.
Recurenta a mai invocat dispozițiile O.U.G. nr.7., în temeiul căreia societății i-a revenit obligația legală de încadrare în fondul de salarii prevăzut în bugetele de venituri și cheltuieli pe anii 2006-2008, astfel cum acestea au fost aprobate prin actele normative.
Se mai invocă faptul că, fiind agent economic monitorizat, la care indicele câștigului salarial mediu nu poate fi mai mare decât indicele productivității muncii, nu a avut posibilitatea de a plăti ajutoarele solicitate întrucât prevederile contractelor colective de muncă, ce au fost încheiate anterior aprobării bugetelor de venituri și cheltuieli, nu puteau fi aplicate decât în limitele bugetelor aprobate.
Recurenta mai arată că salariații săi au primit în anul 2007 suma de 100 lei brut cu titlu de ajutor de Z. C.
Prin întâmpinarea formulată, intimații au solicitat respingerea recursului formulat, recunoscând totuși că reclamanții au primit suma de
100 lei cu titlu de ajutor de Z. C. în anul 2007.
În recurs s-au depus înscrisuri noi.
Analizând recursul formulat de S. N. de T. F. C. ". C. S., prin prismamotivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este doar în parte fondat, pentru următoarele considerente:
Motivul de recurs privind lipsa calității procesuale active a federației sindicale în cauză este nefondat, având în vedere faptul că, în temeiul disp. art.28 din Legea nr.54/2003, organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de munca și contractele individuale de munca, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fata instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși. În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin.1 organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauza. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicala dacă cel în cauza se opune sau renunța la judecata.
Având în vedere faptul că, reglementând constituirea și funcționarea federațiilor sindicale, legiuitorul, prin art.47 și 49 din Legea nr.54/2003, le denumește organizații sindicale constituite prin asociere, se reține că și acestea, nu numai sindicatele, au drepturile prevăzute de art.28 din aceeași lege, de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor.
Curtea mai reține că în mod corect prima instanță nu a reținut excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către recurentă în temeiul disp.art. 283 al. 1 lit. e) din Codul muncii, în ceea ce privește drepturile salariale solicitate pentru anii 2006-2008, întrucât prin prezenta acțiune reclamantul nu a invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci a solicitat plata unor adaosuri neacordate ce fac parte, potrivit disp.art.155 din Codul muncii, din categoria drepturilor salariale ce pot fi solicitate, conform art. 166 și 283 alin.1 lit.c) din Codul muncii, în termenul de prescripție de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
În ceea ce privește motivele de recurs ce privesc fondul cauzei, se rețin următoarele:
Conform dispozițiilor art. 69 alin.1 lit.b) din C. Colective de M. pe anii
2005-2006 și 2007-2008, salariații recurentei vor beneficia de Z. ceferiștilor de un ajutor material al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare.
Astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță, potrivit dispozițiilor art.7 alin.2 din Legea 130/1996 și art. 236 din Codul muncii,
„contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților";, astfel încât salariații recurentei erau îndreptățiți la plata tuturor drepturilor salariale, inclusiv a adaosurilor la salariu, în cuantumul prevăzut în contractul colectiv de muncă aplicabil.
Curtea mai reține că aspectele invocate de către recurentă prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale (adaosurile făcând parte din salariu, conform disp. art.155 din C odul muncii), nu pot fi reținute ca justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale, asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative.
De altfel, se reține că recurenta nu a probat în cauză că ar fi solicitat aprobarea fondurilor pentru plata primelor solicitate prin acțiune, deși, potrivit art.21 din C. colective de muncă invocate în cauză, și-a asumat această îndatorire,de a constitui fondurile necesare plății drepturilor negociate.
Se reține însă că, deși au solicitat plata ajutorului material integral aferent Zilei C. pe anul 2007, reclamanții au primit suma de 100 de lei cu acest titlu, ,astfel încât aceștia sunt îndreptățiți doar la plata diferenței ajutorului cuvenit pentru acest an..
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin. 2 Cod. proc. civilă, se va admite recursul declarat de pârâta S. N. de T. F. C. ". C. S., se va modifica în parte sentința primei instanțe, în sensul că, pentru anul 2007 va fi obligată pârâta să plătească reclamanților diferența dintre un salariu brut și suma de 100 de lei. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta S. N. de T. F. C. ". C. S. împotriva sentinței civile nr. 1. din 24 martie 2010 a T. B.-N. pronunțată în dosar nr.(...), pe care o modifică în parte, în sensul că, pentru anul 2007 va fi obligată pârâta să plătească reclamanților diferența dintre un salariu brut și suma de 100 de lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 15 februarie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. T. D. C. GÂRBOVAN C. M.
Cu opinie separată însensul admiterii recursului cu consecința respingerii acțiunii N . N.
GREFIER
Red./Tehnored.:C.M.;
2 ex.- (...);
Jud.fond:- Tribunalul B.-N.:-C. Născuțiu;
- M. L. B..
MOT.EA OPINIEI SEPARATE
Apreciez oportună soluția admiterii recursului, cu consecința respingerii acțiunii.
În esență, considerentele ce stau la baza opiniei mele sunt legate de obligativitatea ca un contract colectiv de muncă să respecte imperativele legii, pentru a putea deveni la rândul său legea părților, conform art. 969
Cod civil și art. 30 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă.
În acest sens, constat că în cazul special al societăților comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, atât resursele financiare obținute prin derularea activității comerciale cât și cele necesare acoperirii costurilor, deci implicit cele necesare plății drepturilor salariale constituie fonduri publice, așa cum de altfel se arată în recurs.
În acest sens, rețin intervenția legiuitorului, care prin H. nr. 7. privind
întărirea disciplinei economico -financiare și alte dispoziții cu caracterfinanciar a luat măsuri în scopul rentabilizării activității economice și întăririi disciplinei economico-financiare, încasării creanțelor și plății obligațiilor restante - arieratelor -, precum și al evitării sau, după caz, reducerii pierderilor în economie, statuând la art. 3 alin. 1 că indicele
câștigului salarial mediu nu poate fi mai mare decât indicele productivității muncii.
Pe de altă parte, prin H. nr. 5. privind aprobarea obiectivelor salariale trimestriale, pe anul 2006, pentru operatorii economici monitorizați potrivit
Ordonanței de urgență a G. nr. 7. privind întărirea disciplinei economico- financiare și alte dispoziții cu caracter financiar se statuează, la art. 1 alin.1 coroborat cu alin. 2 că fondul de salarii și numărul mediu de personal prevăzute în bugetele de venituri și cheltuieli pentru operatorii economici monitorizați aprobate pentru anul 2006 potrivit legii (...) reprezintă limita
maximă în anul 2006 și constituie baza de calcul a drepturilor salariale ce urmează a fi negociate prin contractele colective de muncă, cu sublinierea, laart.2, că plafoanele trimestriale cuprinse în anexa nr. 1, referitoare la fondul de salarii și la numărul mediu de personal, reprezintă limite maxime, iar valorile referitoare la reducerea efectivă de personal, prevăzute în anexa nr.
2, reprezintă limite minime.
La art.3 se face referire expresă la situația primei acordate cu ocazia zilei festive a unității, în sensul că aceasta nu va putea, alături de alte premii, să depășească fondul de salarii aprobat: „drepturile salariale ocazionale prevăzute în contractele colective de muncă sau, după caz, în contractele individuale de muncă, încheiate la nivelul operatorilor economici prevăzuți la art. 1, reprezentând prima de vacanță, prima acordată cu ocazia sărbătorilor de P., prima acordată cu ocazia zilei festive a unităților și altele de această natură, denumite bonusuri, se vor plăti astfel încât, cumulat de la începutul anului, să reprezinte, pe primele 3 trimestre ale anului 2006, cel
mult 65% și, respe ctiv, cel mult 35% în trimestrul I V, din suma anuală c orespunzătoare bonusurilor cuprinse în fondul de salarii aprobat ";.
Situația este menținută și în anul 2007, în care se adoptă H. nr.
1/2007, articolul său unic statuând că „anexa nr. 1 la G. nr. 5. privind aprobarea obiectivelor salariale trimestriale, pe anul 2006, pentru operatorii economici monitorizați potrivit Ordonanței de urgență a G. nr. 7. privind întărirea disciplinei economico-financiare și alte dispoziții cu caracter financiar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 23ianuarie 2006, cu modificările ulterioare, se înlocuiește cu anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre";, fiind deci evident că se mențin dispozițiile imperative valabile pentru anul 2006, raportat la sumele indicate în noua anexă.
Prevederi similare sunt cuprinse și în H. nr. 1712/2008 privind aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2008.
Față de aceste dispoziții cu caracter imperativ, consider că nu se poate opune angajatorului obligativitatea contractului colectiv de muncă, în măsura în care acesta încalcă dispoziții imperative ale legii.
Dacă pentru angajatorii care nu au o componentă publică, nu se pune problema cenzurării resurselor pe care, prin contracte colective de muncă, aceștia promit a le pune la dispoziția angajaților sub forma diferitelor premii, existând libertatea de decizie asupra propriilor resurse financiare, în cazul societăților comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, intervine o componentă de interes național în gestionarea resurselor financiare, drept dovadă faptul că aprobarea bugetelor acestor entități revine executivului: art. 2 alin. 1 din O.G. nr. 1/2007 privind aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale unităților din subordinea, coordonarea sau sub autoritatea ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, precum și a autorităților publice centrale statuează că „bugetele de
venituri și cheltuieli ale unităților care primesc sume de la bugetul de stat și cele ale unităților m onitorizate în baza p revederilor art. 11 di n Ordonanța de urgenta a G. nr. 7. privind întărirea disciplinei economico-financiare și alte dispoziții cu caracter financiar, aprobată cu modificări prin nr. 5., cu completările ulterioare, se aproba prin ordin comun al ministrului de resort,
ministrului finanțelor publice și al ministrului muncii, solidarității sociale și familiei, cu respectarea prevederilor legale în vigoare";.
Drept urmare, limitările impuse prin hotărâri de guvern, în sensul celor arătate mai sus, prin condiționarea de a se încadra în suma anuală corespunzătoare bonusurilor cuprinse în fondul de salarii aprobat, apar ca imperative, deci opozabile nu doar angajatorului, ci și angajaților, cu putere de lege.
Nu se poate vorbi deci despre o obligativitate a contractului colectiv de muncă care să depășească puterea obligatorie a legii, fiind de la sine înțeles, în cazul acestor angajatori și deci a angajaților lor, o condiționare a îndeplinirii obligațiilor contractuale de încadrarea în veniturile aprobate prin buget. T. pentru că statul este, în cazul acestui angajator, acționar majoritar, fiind implicate deci în derularea raporturilor de drept dintre angajator și angajat, finanțele publice, este implicită obligativitatea respectării normelor financiare și mai ales, a principiului proporționalității
dintre câștigul salar ial și productivitatea muncii , statuat de altfel explicit îndispozițiile legale mai sus enunțate.
În acest sens, mă raportez la dispozițiile art. 981 Cod civil, conform cărora clauzele obișnuite într-un contract se subînțeleg, deși nu sunt exprese într-însul.
De altfel, acest principiu, al proporționalității dintre câștigul salarial și productivitatea muncii dintre este strâns legat, în aprecierea mea, de principiul bunei credințe în derularea raporturilor de muncă, fiind greu de acceptat admisibilitatea cererii de acordare a unor sume care nu au corespondent în rezultatele muncii, sens în care sunt dispozițiile art. 10 și
154 Codul muncii, unde se arată: „contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoana fizică, denumită salariat, se obligă să presteze muncă pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizicăsau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu";.
„Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani";.
În mod evident, în cazul unui angajator care să nu implice, ca acționar majoritar, statul, această proporționalitate se poate asigura în mod mult mai simplu, prin măsuri mai operative și mai puțin restricționate decât în cazul unui angajator de anvergura celui în litigiu, care este ținut să își limiteze eventualele măsuri de reducere a cheltuielilor salariale din considerente ce țin totodată de politica statului în materie de protecție socială.
În speță, s-a probat, prin depunerea bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate aferente celor 3 ani, faptul că acestea nu au permis acordarea acestor salarii suplimentare.
Acestea sunt considerentele pentru care apreciez întemeiat recursul formulat, cu consecința modificării sentinței în sensul respingerii acțiunii, în baza art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.
JUDECĂTOR,
I. T.
Red., dact. I.T. (...)
| ← Decizia civilă nr. 4113/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 984/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
