Decizia civilă nr. 5229/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
DECIZIA CIVILĂ Nr.5229/R/2011
Ședința din 13 decembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. M. D. împotriva sentinței civile nr. 4265 din 13 octombrie 2011 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul intimat S. L. P. C. și pe pârâții intimați C. N. A. M. D. și C. LOCAL AL M. D., având ca obiect litigiu de muncă
- drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantului intimat - avocat P. G. din cadrul Baroului C., lipsind reprezentanții celorlalte părți.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că la data de 28 noiembrie 2011 reclamantul a înregistrat la dosar întâmpinare pe care reprezentanta acestuia declară că înțelege să o susțină.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4265 din (...) a T.ui C. pronunțate în dosar nr. (...), a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S. L. AL Î. P. C. în numele membrilor de sindicat indicați în tabelul anexat cererii, în contradictoriu cu pârâții, C. N. ". M. D., C. LOCAL AL M. D. și P. M. D.
A fost obligată unitatea de învățământ pârâtă C. N. „. M. la calcularea și la plata primei de vacanță în cuantum de un salariu de bază pentru 2 ani școlari anteriori introducerii acțiunii și anume: a) pentru anul școlar 2007 - 2008 pentru membrii de sindicat: V. A., H. M., G. ANA M., B. E., M. S., M. I., S. E., B. B. M., I. A., G. C., O. B., J. E., S. M., M. C., D. C., L. I., C. G. M., B. R., S. V., I. F., B. L., S. E., C. ANA, M. S.,P. E., P. B., P. A., V. R., H. S., T. I. G., S. M., B. ANA M., R. A., R. C., L. S., M. T., I. P., G. R., P. R., M. M., R. C., S. C., V. A., B. E., R. M., R. L. S., P. ANA M., N. I., M. V., C. I. G., M. M., M. R., C., P. I., P. M., C. S., D. A., S. F. M. și b) pentru anul școlar 2008 -
2009 pentru membrii de sindicat : H. M., G. ANA M., M. S., M. I., S. E., B. B. M., I. A.
1
D., G. C., O. B. D., P. S., J. E., S. M., M. C., D. C., L. I., G. A., B. R., S. V., S. E., B. L., S. E., C. ANA, M. S., R. C., P. E., P. A., R. L., H. S., T. I. G., S. M., B. ANA M., R. A., L. S., I. P., G. R., P. I., P. R., M. M., R. C., S. C., V. A., B. E., R. M., V. R., P. ANA M., M. V., N. I., C. I. G., M. M., C. A., P. I., P. M., C. S., D. A., R. O., M. M.
Au fost obligați pârâții C. LOCAL AL M. D. și P. M. D. să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale solicitate. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În perioada anilor școlari 2007-2008 respectiv 2008-2009 reclamanții au fost angajați ai pârâtei de rândul I, după cum sunt detaliate perioadele concrete prin tabelul anexat.
Potrivit art. 59 alin. 3 din Contractul Colectiv de M. U. la nivel național pe anii 2007-2010, „. contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță ";, iar prin dispozițiile art. 37 lit. g din C. C. de M. încheiate la N. de R. Î. pe perioada vizată prin prezenta cerere de chemare în judecată (anii școlari 2007-2009), în acest domeniu s-a convenit ca personalul din învățământ să beneficieze și de „o primă de vacanță din venituri proprii";, care urma să se acorde odată cu indemnizația de concediu, respectiv cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu (art. 29 alin. 4).
În analiza cauzei de față trebuie pornit, în principal, de la verificarea aspectelor care vizează legalitatea clauzei din C. la nivelul de ramură de învățământ prin care părțile au convenit plata unor prime de vacanță în cuantumul unui salariu de baza avut în luna anterioară plecării în concediu, care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Deși legalitatea și validitatea acestei clauze nu a fost contestată de către pârâți, câteva aspecte se impun a fi subliniate.
Conform prevederilor art. 8 alin 1, 3 și 4 din L. nr. 130/1996, „Clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai in limitele și în condițiile prevăzute de prezenta lege.
(2) C. colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.(…)
(4) La încheierea contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal";.
În situația instituțiilor bugetare, categorie din care fac parte semnatarii
Contractelor colective de muncă supuse atenției instanței, dispozițiile legale mai sus citate se completează cu prevederile art. 12 alin 1 din același act normativ, potrivit cărora „C. colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale";.
Interpretând sistemic și per a contrario prevederile legale mai sus citate, ținând seama și de principiile care stau la baza raporturilor de muncă, rezultă că salariații bugetari pot negocia, prin contracte colective de muncă, clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Un alt argument în susținerea validității raționamentului expus vine și din interpretarea teleologică a dispozițiilor legale citate. A., scopul vizat de legiuitor a fost acela de a limita posibilitatea de negociere a drepturilor salariale prin C. exclusiv în privința drepturilor ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
2
Apoi, pe aceeași linie logică, trebuie reținut că salarizarea personalului didactic este reglementată prin L. nr. 1. care, prin art. 48 statuează că salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii și o parte variabilă, constând în sporuri și alte drepturi salariale suplimentare. Potrivit alin. 2 al art. 48 din L. nr. 1., drepturile salariale suplimentare al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii. Apoi, potrivit art. 50 alin. 12, „personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzută de lege și de contractul colectiv de muncă"; iar potrivit prevederilor art. 146 din aceeași lege, „în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică în totalitate normele din legislația muncii, respectiv prevederile contractelor colective de muncă";.
Concluzionând, din interpretarea tuturor textelor legale mai sus citate rezultă că personalul didactic are dreptul de a negocia prin contracte colective de muncă acele drepturi salariale suplimentare a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Întrucât legea specială aplicabilă raporturilor de muncă ce se derulează între părțile din litigiul de față reglementează exclusiv acordarea și modul de calcul a salariului de bază, recunoscând existenta unei părți variabile a salariului, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare (a căror acordare și mod de calcul nu o reglementează), rezultă ca această parte variabilă a salariului poate face obiectul negocierii prin C.
Ca un argument suplimentar (fără a fi definitoriu) în susținerea acestei opinii, este de remarcat faptul că la înregistrarea contractelor colective de muncă la nivel de ramură, supuse analizei instanței, M. M. și P.i S. nu a sesizat încălcarea prevederilor art. 8 din L. nr. 130/1996, cu toate că, în conformitate cu prevederile art. 27 din același act normative, intră în atribuțiile acestei instituții să verifice legalitatea clauzelor contractuale.
În considerarea argumentelor mai sus expuse, în soluționarea litigiului dedus judecății se pornește de la premisa legalității clauzei inserate in cuprinsul Contractelor colective de munca, privind obligația angajatorului de a plăti o prima de vacanță.
Pornind de la aceasta premisă și în conformitate cu prevederile art. 236 alin. 4 din Codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților. Pe cale de consecință, încălcarea obligațiilor de către părțile semnatare atrage răspunderea contractuală a părții aflate în culpă.
Continuând raționamentul, în situația în care pârâții nu au negat încălcarea obligației contractuale de plată a unei prime de vacanță, putându-se apăra exclusiv prin invocarea lipsei fondurilor necesare plății acestor prime, se ridică întrebarea în ce măsură aceste apărări pot fi reținute ca fiind pertinente iar situația invocată de natură să lipsească de efecte clauza contractuală.
În C. la nivel de ramură de învățământ 2005-2006, părțile au inserat clauza potrivit căreia angajatul „are dreptul la o prima de vacanță din venituri proprii";. Conform prevederilor art. 170 alin. 3 din L. învățământului nr.
84/1995, "Instituțiile și unitățile de învățământ pot beneficia și de alte surse de venituri dobândite în condițiile legii: venituri proprii, subvenții, donații, sponsorizări și taxe de la persoane juridice și fizice";.
Or, clauzele CCM evocate trebuie interpretate având în vedere prevederile art.977-985 Cod civil. A., rezultă fără îndoială că acordarea primei de vacanță reprezintă o obligație contractuală iar nu o facultate a angajatorului .De altfel, însăși modalitatea în care părțile au înțeles să formuleze clauza reclamată
3 exclude ipoteza afectării obligației de modalitatea condiției. A., părțile nu au menționat „plata primei de vacanță se va face dacă se obțin venituri proprii"; ci
„plata primei de vacanță se face din venituri proprii";, înțelegând, așadar, să indice sursa de finanțare a acestor cheltuieli.
Necuprinderea în fondul de salarii inclus în bugetul de venituri și cheltuieli supus aprobării a fondului necesar acordării primei de vacanță s-a făcut din culpa pârâtei de rând 1 iar aceasta nu se poate prevala de propria culpă pentru a justifica neexecutarea obligațiilor asumate prin C. C. de M..
A condiționa plata primelor de vacanță (ca, de altfel, a oricăror drepturi salariale) de existența veniturilor angajatorului și a lăsa la latitudinea angajatorului cuprinderea acestor sume în buget este de natură a scoate raporturile de muncă din matca lor firească și a deschide calea abuzului.
În privința mențiunilor cuprinse în C. unic județean la nivel de ramură învățământ 2007-2008 precum și în C. unic județean la nivel de ramură învățământ 2008-2009, prelungit pana la (...), conform cărora „prima se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatului, conform O.U.G. nr.146/2007";, această trimitere nu impietează asupra existenței dreptului la prima de vacanță, aceasta neavând decât scopul de a stabili un criteriu de cuantificare a primei. De altfel, admițând că acest criteriu de cuantificare nu mai este valabil urmare a suspendării O.U.G. nr.
146/2007 prin legile succesive de aprobare a bugetului de stat, mai rămâne un criteriu de cuantificare, prevăzut de aceleași părți, respectiv ";un salariu de bază al angajatului";.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, tribunalul a constatat că în cauza dedusă judecății se angajează răspunderea contractuală a părții care nu și-a îndeplinit culpabil obligațiile contractuale, sens în care, în temeiul art.283 și următoarele din Codul muncii, s-a dispus obligarea pârâtei de rândul I, în calitate de angajator, la plata primei de vacanță în cuantum de un salariu de bază, în favoarea celor reprezentați de reclamant, indicați prin tabelele anexă, pentru 2 ani școlari anteriori introducerii cererii. De asemenea, în temeiul art. 161 alin. 4 teza finală din Codul muncii, primele datorate vor fi actualizate în funcție de indicele de inflație până la data efectivă a plății.
În temeiul art. 167 din L. nr. 84/1995, pârâtul C. Local al municipiului D. a fost obligat la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Potrivit dispozițiilor art. 1088 cod civil la obligațiile care au ca obiect o suma de bani, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, iar aceasta se datorează din ziua cererii de chemare în judecată, afara de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept. În situația concretă dedusă judecății dobânda curge de drept, astfel că pârâta datorează dobânzi calculate potrivit OG nr. 9/2000 de la data punerii în întârziere și până la achitarea efectivă, cunoscut fiind că potrivit art. 2 din actul normativ amintit, în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală.
Așadar, la sumele ce vor fi achitate reclamanților cu titlu de primă de vacanță, se va calcula și dobânda legală, începând cu data promovării acțiunii și până la data achitării efective.
Instanța a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P. M. D. solicitând modificareaîn parte a sentinței în sensul respingerii obligării acestuia la alocarea de fonduri necesare plății drepturilor salariale.
4
În motivare pârâtul arată că nu este angajator al membrilor de sindicat reclamanți și nici nu va putea aloca fonduri dacă acestea nu sunt aprobate de către M. E., C., T. ȘI S. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
L. nr. 215/2001 nu face referire la capitolul atribuțiile primarului la faptul că ar avea legătură cu politica salarială a unităților de învățământ.
Salarizarea personalului didactic din învățământul preuniversitar se face prin și nu din bugetul unităților-administrativ teritoriale, potrivit art.167 din legea 84/1995, deoarece acestea se aloca de la bugetul de stat după ce au fost analizate de către M. educației si cercetării si M. de finanțe.
Bugetul unității de învățământ care include și salariile cu personalul este avizat de consiliul de administrație al unității școlare și însoțit de nota de fundamentare este înaintat consiliului local. Acesta din urma își însușește proiectul de buget al unităților de învățământ de pe raza unității administrativ teritoriale și este înaintat către consiliul județean care la rândul său îl înaintează Ministrului educației și cercetări și M.ui de finanțe care fundamentează fondurile pentru învățământ.
Sunt invocate în același sens și prevederile Hotărârii nr. 2192 din 30 noiembrie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, anume, art. 28.
Art. 145 din Codul M. se referă strict la indemnizația de concediu care nu se confundă cu prima de vacanță solicitată de reclamanți.
Apoi, contractul unic la nivel național 2007-2010 nu poate conține clauze ce contravin prevederilor legale.
O.U.G. nr. 146/2007 se referă strict la plata primelor de concediu pentru perioada 2001-2006, dar nu și ulterior anului 2006.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 28 noiembrie 2011 reclamantul asolicitat respingerea recursului.
În motivare, sunt reluate motivele din cererea introductivă de instanță, cu trimitere la prevederile art. 167 din L. nr. 84/1995, art. 1 din HGR nr.
538/2001, art. 50 alin. 12 din L. nr. 1., art. 16, 23, 28 și 40 alin. 1 din H.G. nr. 2192/2004, art.48 alin.1 și 2 din L. nr.1., art. 29 alin.4 și art. 37 lit. g din Contractul Colectiv de M. U. la N. de R. Î. 2007-2008, înregistrat la M. M., F. și E. de Ș. cu nr. 596/(...), cu mențiunea că aceste prevederi se regăsesc și în Contractul Colectiv de M. U. la N. de R. Î. pe anii 2005-2006, precum și în Contractul Colectiv de M. U. la N. de R. Î. 2003-2004, înregistrat la M. M., S. S. și familiei cu nr. 5521/01/(...).
Mai mult, Contractul Colectiv de M. U. la N. de R. Î. C. anul 2008-2009 înregistrat la D. de M. și P. S. a J. C. cu nr. 35 din (...) și prelungit până la (...), prevede la art.36 lit.g faptul că „o primă de vacanță, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatului conform OUG nr.146/2007";.
A.eatul 7 din art. 167 din L. nr. 84/1995 cuprinde o prevedere expresă referitoare la baza de calcul a fondurilor alocate unităților de învățământ prin și din bugetele locale pentru finanțarea de baza, și care o reprezintă costul standard pe elev/preșcolar, în funcție de numărul de posturi/cadre legal constituite.
Concret, școala arondata la consiliul local calculează salariile și întocmește statele de plată, iar plata acestor drepturi revine centrului de execuție bugetară, respectiv consiliului local, primarul având obligația de a include în buget sumele necesare plății drepturilor salariale.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
5
Recursul vizează în primul rând considerente privind modul de alimentare a bugetului local pentru asigurarea sumelor necesare plății drepturilor salariale ale cadrelor didactice și situația creată prin obligarea pârâtului recurent la alocarea fondurilor în lipsa unor repartizări specifice de la bugetul de stat.
Raportat la aceasta, Curtea constată că în mod corect a reținut prima instanță incidența în cauză a dispozițiilor art. 167 din L. nr. 84/1995, la care s-a făcut pe larg trimitere în considerentele sentinței atacate.
C. local reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având personalitate juridică. Împrocesuarea acestuia s-a făcut deci în reprezentarea unității administrativ teritoriale, aspect care reiese din modul de formulare a acțiunii. Ceea ce urmăresc reclamanții este obținerea unor surse financiare din cadrul bugetului local.
Pe de altă parte, potrivit art. 36 alin. 4 din L. nr. 215/2001 C. Local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar. Totodată, consiliul local asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, conform dispozițiilor art. 36 alin. 6 lit. a) pct. 1 din L. nr. 215/2001. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr. (...)
„consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ";.
De asemenea, art. 63 alin. 4 lit. a) și b) din L. nr. 215/2001 reglementează atribuțiile primarului de ordonator principal de credite, respectiv de întocmire a proiectului bugetului local.
În mod evident, primarul a fost chemat în judecată în considerarea calității sale de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art. 62 alin. (1) din L. administrației publice locale prevăzând expres această calitate.
Faptul că nu au fost până în prezent aprobate fonduri de către M. E., C. T. și S. și Ministerul Finanțelor Publice pentru achitarea drepturilor salariale litigioase nu poate conduce la modificarea sentinței atacate. Aceste aspecte privesc în fapt procedura de alimentare a bugetului local, din care se fac în final plățile pentru asigurarea salariilor cadrelor didactice. Or, acest aspect poate fi invocat în cadrul derulării raporturilor dintre recurent și autoritățile la care se face referire în recurs, pentru a se solicita alocarea de fonduri în scopul asigurării sumelor necesare acoperirii plăților dispuse de instanță, fie pe cale amiabilă, fie pe cale judiciară. Nu se diminuează însă participarea recurentului la raporturile juridice care, potrivit celor ce preced, întemeiază calitatea lui procesuală pasivă, nici semnificația juridică a acestor raporturi: altfel spus, recurentul rămâne a fi obligat la alocarea fondurilor bănești necesare plății sumelor restante datorate în favoarea unității de învățământ, potrivit competențelor legale la care s-a făcut referire mai sus.
Al doilea motiv de recurs vizează inadmisibilitatea ca anumite clauze ale unui contract colectiv de muncă să contravină dispozițiilor legale, fără însă a se aduce argumente juridice în susținerea acestei afirmații, în condițiile în care prima instanță a dezvoltat printr-o pagină de motivare considerentele pentru care în cauză a apreciat că nu se încalcă prevederile legale imperative referitoare la limitele contractelor colective de muncă încheiate cu privire la bugetari.
Or, în aceste condiții, se constată că nu este suficient conturat ultimul motiv de recurs pentru a putea fi cercetat, nefiind aduse critici punctuale viziunii juridice temeinice de altfel pe care prima instanță a dezvoltat-o raportat la această chestiune.
6
Este lipsit de legătură cu cauza motivul de recurs prin care se critică întemeierea primei instanțe pe dispozițiile art.145 Codul muncii, în condițiile în care nu se regăsește în motivarea sentinței vreo trimitere la acest text de lege.
Se mai critică reținerea aplicabilității în cauză a dispozițiilor O.U.G. nr.
146/2007, or T. nu a pornit de la o atare apreciere, ci s-a raportat la aceste prevederi legale doar din perspectiva faptului că în C. unic județean la nivel de ramură învățământ 2007-2008 precum și în C. unic județean la nivel de ramură învățământ 2008-2009 se stipulează că „prima se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatului, conform O.U.G. nr.146/2007";, concluzionând în final tocmai în sens contrar celui indicat de recurent, anume, că această trimitere nu are decât scopul de a stabili un criteriu de cuantificare a primei, deci fără a considera că se aplică tale quale acest act normativ cauzei.
Raportat la prevederile art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 304 pct. 9
C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de P. M. D. împotriva sentinței civile nr. 4265 din (...) a T.ui C. pronunțate în dosar nr. (...) pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 13 decembrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, D. C. G. C. M. I. T.
N. N.
GREFIER,
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond.E. B.
7
| ← Decizia civilă nr. 4365/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4430/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
