Decizia civilă nr. 3230/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3230/R/2011
Ședința din 28 septembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. G. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : L. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de pârâta SC A. DE R. SI L. A. C. SA împotriva sentinței civile nr. 1650 din 31 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată H. F., având ca obiect contestație decizie de concediere.
Se constată că la data de 27 septembrie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta recurentă a depus la dosar concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 26 septembrie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A Î n urma deliberării, reține că la data de (...), prin sentința civilă nr. 1., pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a admis contestația formulată de contestatoarea H. F., în contradictoriu cu intimata S. A. de R. și L. A. C. S. și, în consecință, s-a dispus anularea Deciziei de concediere nr. 2720 emisă deintimată la data de (...), intimata fiind obligată să reintegreze contestatoarea pe postul si funcția deținute anterior emiterii Deciziei nr.2720/2010, precum și la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate precum si celelalte drepturi bănești de care contestatoarea ar fi beneficiat, calculate de la data de (...) si până la reintegrarea în funcție.
H. menționată se fundamentează pe următoarele considerente:
Contestatoarea a fost angajata intimatei din septembrie 2000 și până la data de 22 iunie 2010, având încheiat Contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 53/(...) (f.52), în funcția de economist.
La data de (...), Biroul RU al intimatei, i-a înmânat contestatoarei decizia de concediere contestată, concedierea având ca temei art. 65 al. (1) din C. muncii; contestatoarei i s-a acordat un preaviz de 20 de zile lucrătoare în perioada (...) - (...) (preaviz întrerupt de concediu medical în perioada (...) - (...), pentru efectuarea a doua intervenții chirurgicale la coloana vertebrală).
Din analiza deciziei nr. 2720/(...) emisă de intimată (f.6) instanța a reținut că desfacerea contractului individual al contestatoarei s-a făcut în temeiul art. 65 alin. 1 C. muncii, determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăților economice. În decizie se menționează că nu sunt posturi vacante compatibile cu pregătirea profesională a contestatorului.
Analizând decizia contestata sub aspectul legalității, instanța a constatat ca aceasta a fost emisa cu respectarea dispozițiilor imperative prevăzute de art. 74 C. muncii S ub aspectul temeiniciei, instanța a reținut ca in conformitate cu prevederile art. 65 alin 1 C. muncii, cauza concedierii salariatului trebuie sa o constituie desființarea locului de munca din unul sau mai multe motive fără legătura cu persoana acestuia, desființare care trebuie sa fie efectiva si sa aibă o cauza reala si serioasa (art. 65 alin 2 C. muncii).
Desființarea locului de munca este efectiva, atunci când acesta este suprimat din structura funcțional-organizatorica a angajatorului, evidențiata in statul de funcții si organigrama si implica cu necesitate caracterul definitiv al suprimării, respectiv, are o cauza reala, când prezintă un caracter obiectiv si este serioasa, când are la baza studii temeinice vizând îmbunătățirea activității si nu disimulează realitatea.
Din analiza deciziei de concediere precum si a Deciziei nr. 2720/(...) rezulta ca restrângerea activității a fost decisa prin H. A. G. a A. din data de (...),
« in contextul dificultăților economice ».
Din cuprinsul Hotărârii A. G. a A. din data de (...) nu rezulta, insa, care au fost argumentele pe baza cărora s-a decis desființarea a 5 locuri de munca din cadrul societății intimate, făcându-se trimitere generic, la «. economice întâmpinate de societate in primul semestru al anului 2009 .Aceasta, fara a se indica in ce constau problemele economice si din care anume studii sau statistici rezulta existenta si amploarea acestor probleme. Mai mult, desființarea locurilor de munca s-a decis ca urmare a existentei unor probleme economice întâmpinate de societate in primul semestru al anului 2009, iar concedierea efectiva s-a produs la data de 22 iunie 2010, fara ca a se face vorbire despre situația economica a societății in perioada cuprinsa intre data de (...) si data concedierii.
Cu toate ca, astfel cum s-a mentionat mai sus, societatea intimata nu a indicat studiile care au determinat concluzia existentei unor « probleme economice in primul semestru al anului 2009 » instanta a trecut la analizarea indicatorilor economici cuprinsi in Bilantul depus in probatiune de catre intimata la filele 26-45 dosar, retinand, în esență că aceștia nu releva „probleme economice „care sa poată fi invocate in susținerea caracterului real si obiectiv al desființării locului de munca ocupat de contestatoare, respectiv nu rezulta ca, in realitate, desființarea locului de munca a fost cauzata de existenta unor motive obiective, fara legătura cu persoana salariatului, determinate de nevoia eficientizării activității .
Stabilind, așadar, ca lipsește cauza reala si serioasa care a determinat desființarea locului de munca al contestatoarei, instanța a admis contestația potrivit dispozitivului.
În termen legal, a declarat recurs pârâta S. A. de R. și L. A. C. S., solicitând, în temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ., admiterea recursului, cuconsecința modificării sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, cu consecința menținerii deciziei nr. 2720/(...), privind desfacerea contractului individual de munca al reclamantei.
Un prim aspect invocat este cel referitor la nulitatea sentinței atacate pentru lipsa unui element esențial din cele menționate în art. 261 Cod de procedură civilă, respectiv lipsa mențiunii privitoare la calea de atac și termenul în care aceasta se poate exercita.
În ceea ce privește fondul cauzei, susține că decizia de concediere contestată răspunde cerințelor de legalitatea și temeinicie impuse de către legiuitor.
Apreciază că soluția instanței de fond se fundamentează pe un raționament de ordin „., motivat pe ideea că lipsește cauza reală și serioasă care a determinat desființarea locului de muncă al contestatoarei. Contrar celorreținute, luarea măsurii concedierii a fost pe deplin justificată, inclusiv din perspectiva economică.
În acest sens, arată că, concurența acerbă, numărul din ce în ce mai scăzut al comenzilor percepute și, nu în ultimul rând, deschiderea procedurii insolvenței, relativ la unii dintre principalii parteneri comerciali ai societății, au determinat o scădere vertiginoasă a veniturilor cu afectarea iremediabilă a strategiilor comerciale angajate.
Toate aceste chestiuni au determinat conducerea societății să ia masuri drastice pentru a preîntâmpina un eventual dezastru financiar, în acest context fiind luată prin H. AGA măsura desființării a 5 posturi, printre care și cel al reclamantei.
După ce face trimiteri la practica altor instanțe, recurenta opinează că dificultățile economice constituie prin ele însele o cauză reală și serioasă, suficientă să justifice măsura concedierii. Mai mult, oportunitatea menținerii locului de muncă supus desființării aparține angajatorului, instanța de judecată putând cenzura numai legalitatea măsurii concedierii, iar nu și oportunitatea acesteia.
Referitor la oportunitatea deciziei restructurare, consideră că nu i se poate reproșa angajatorului lipsa de previziune în ceea ce privește propria evoluție economică și a macroeconomiei pe termen lung, dinamica vieții socio-economice din ultimii ani făcând posibilă și totodată acceptabilă schimbarea frecventă a politicii unui agent economic.
Organigrama actuală a societății existenta la dosar - nu mai cuprinde nici unul dintre posturile desființate, deci, în mod evident, nici pe cel ocupat de reclamantă. În nici un moment nu s-a argumentat de către societate că întregul departament economic ar fi fost desființat, dar reducerea progresivă a activității a dus la necesitatea reducerii progresive a posturilor, inclusiv din departamentul economic. Astfel, argumentul că o alta persoană ar desfășura activități de economist este superfluu și neavenit.
Doctrina și practica judiciară în materie sunt unanime în a statua că desființarea este efectivă atunci când locul de muncă este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăsește în organigrama acestuia ori în statul de funcții. A. aspecte au fost probate cu prisosință.
Interpretarea dată de reclamantă dispozițiilor art. 8, din HG 243/(...), care cuprinde condițiile Contractului de P. a societății este eronată. Prin prisma condițiilor impuse la momentul contractării, societatea cumpărătoare a fost obligată să mențină o medie scriptică de 387 angajați la S. A. S. C., nu să mențină același personal si aceeași organigramă, si, cu atât mai puțin, să mențină postul de economist ocupat de reclamantă.
În ce privește aspectele legate de forma deciziei, arată că respectă întocmai prevederile art. 74 alin. I lit. a, b, d din C. Muncii. La art. 2 din cuprinsul deciziei sunt prezentate punctual motivele care au generat desființarea postului, fiind detaliată cauza reală a desfacerii contractului de muncă. Art. 3 din aceeași decizie prevede acordarea unui preaviz de 20 de zile. M. pentru care prevederile art. 74 alin. 1 lit. d nu își găsesc aplicare este foarte simplu, nu existau la acea data posturi disponibile care sa fie oferite angajatei.
Nu se poate pretinde angajatorului - așa cum de altfel doctrina și jurisprudența statuează - să motiveze printr-un raport de activitate în extenso decizia de concediere.
Textul de lege este scurt și concis, decizia de concediere trebuie să cuprindă "motivele care determină concedierea", ori acestea se regăsesc.
În ce privește punctul nr. 2 din motivarea excepției invocate de reclamantă învederează că și prevederile art. 75 C. Muncii au fost respectate întocmai, așacum dovedesc documentele anexate în probațiune. Jurisprudența statuează cât se poate clar că validitatea măsurii desfacerii contractului de muncă se analizează în raport cu data emiterii deciziei, iar efectele ei se produc - prin voința legiuitorului de la data comunicării (CA. Ploiești, d. nr. 192/2006). Or, decizia de concediere întrunește toate condițiile legale de validitate și nu a produs nici un efect anterior comunicării ei.
În data de (...), intimata reclamantă H. F. a depus la dosarul cauzeiîntâmpinare (f. 11-13), prin care a solicitat respingerea recursului ca netemeinic,menținerea în totalitate a sentinței recurate.
Referitor la excepția nulității sentinței recurate prin prisma încălcării dispozițiilor art. 267 pct. 7 Cod de procedură civilă, intimata consideră că această excepție nu poate opera în cauza dedusă judecății.
Recurentei, fiind o societate comerciala, ii sunt aplicabile prevederile C.ui fiscal si de procedura fiscala coroborat cu legea contabilității, iar balanța si bilanțul contabil reprezintă oglinda activității economice a societății, cu pasivele si activele acesteia. Recurenta nu a făcut dovada in condițiile Legii nr. 85/2006 a unei reorganizări a activității economice datorita crizei invocate, respectiv procedura reorganizării judiciare, ca măsura de redresare a activității economice.
Balanța de verificare are rolul de a verifica rezultatele din funcția de control, exactității operațiunilor in conturi; aceasta se prezintă sub forma unui tabel Rulaje: reprezintă totalitatea mișcărilor.
H. instanței de fond a fost argumentata pe baza analizării indicatori lor economici cuprinși in Bilanțul depus chiar de către recurenta si înregistrat la ORC si A. C.-N., rezultând ca "nu releva probleme economice care sa poată fi invocate susținerea caracterului real si obiectiv al desființării locului de munca nu rezultă ca in realitate desființarea locului de munca a fost cauzata de existenta unor motive obiective, fara legătura cu personalul salariatului, determinate de nevoia eficientizării activității, lipsește cauza reala si serioasa care a determinat desființarea locului de munca a contestatoarei ... "
Pe cale de consecința, recurenta, deși a criticat hotărârea instanței de fond, aceasta a probat prin documente justificative o alta stare de fapt pe care o reclama in acest ciclu procesual.
Desființarea locului de munca a reclamantei nu a avut o cauza reala si serioasa, aspectele economice invocate nesubzistând, aceasta în contextul în care societatea a realizat lucrări de peste 120 mii lei. Mai mult, susținerile că "organigrama actuala a societății ... nu mai cuprinde nici unul dintre posturile desființate, deci evident nici cel ocupat de reclamanta" sunt afirmații nefondate. În acest sens subliniază că în perioada emiterii Deciziei de desfacere a contractului individual, recurenta oferea pe internet, același loc de munca pe care l-a avut reclamanta intimată „. la C.-N., cu atribuții pentru facturare, control costuri, înregistrare facturi clienți si furnizori, registru casa, verificare lunară a extraselor de cost, pregătire ... ".
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Analizând sentința recurată în limitele unicului recurs formulat în cauză,
Curtea reține următoarele:
Recurenta critica sentința atacată din perspectiva încălcării dispozițiilor art. 261 pct. 7 Cod de procedură civilă, în raport de care susține că sentința este nulă, în lipsa mențiunii privitoare la termenul și calea de atac.
Curtea nu poate primi aceste susțineri datorită caracterului nefondat al acestora. În concret, notează că lipsa mențiunii din hotărâre a căii de atac și a termenului de exercitare, nu atrage nulitatea hotărârii, deoarece calea de atac si termenul in care se poate exercita sunt date de lege si nu de instanța, iaromisiunea nu lipsește partea de dreptul de a exercita calea de atac, în termenul prevăzut de lege.
De altfel, recurenta nu a fost prejudiciata prin această omisiune, prin prisma faptului că a declarat calea de atac instituită de legiuitor în materia conflictelor de muncă - recurs, conform art. 289 din C. muncii, și a respectat termenul legal de 10 zile, statuat de dispozițiile art. 80 din Legea nr. 168/1999.
În privința fondului, constată că măsura concedierii reclamantei nu a avutla bază o cauză reală și serioasă. În acest sens, reține că intimata H. F. a fost angajata societății pe postul de economist încă din anul 2000, contractul individual de muncă al acesteia fiind înregistrat la ITM C. sub nr. 1..
Prin H. A. a societății din (...)(f. 16 dosar fond) s-a hotărât desființarea unui nr. de 5 posturi , printre care și cel de economist al reclamantei, măsura fiind justificată „de problemele economice întâmpinate de societate în primul semestru al anului 2009";, urmărindu-se astfel o restrângere a activității. De asemenea, prin aceeași hotărâre s-a menționat că în organigrama societății nu sunt disponibile alte locuri de muncă.
Măsura concedierii reclamantei a fost dispusă prin decizia nr. 2720/(...) (f.
6 dosar fond), prin care s-a stabilit că încetarea contractului individual de muncă al reclamantei intimate încetează începând cu data de (...), din inițiativa angajatorului, pentru motive care nu țin de persoana angajatului, ca urmare a desființării locului de muncă ocupat de salariată dintr-o cauză reală și serioasă.
În justificarea măsurii concedierii individuale a intimatei, în cuprinsul deciziei se face referire la H. A. a societății din (...) și, totodată, se arată că
„motivele de fapt"; ale acestei măsuri sunt „criza economică la nivel național, care afectează în mod deosebit societățile comerciale de construcții printre, care se află și societatea recurentă, situația nefavorabilă de desfășurare a activității societății recurente, pentru perioada parcursă până în prezent, din care rezultă o mare scădere a veniturilor, și, respectiv, evaluarea situațiilor previziunilor comparativ cu planificările estimate pentru perioada următoare, din care s-a constatat o lipsă de lucrări, situație care impune adoptarea unor măsuri urgente, care să asigure reducerea cheltuielilor și evitarea blocajului financiar.";
Raportat la aspectele expuse, Curtea observă că măsura concedierii reclamantei recurente prin decizia nr. 2720/(...) se fundamentează pe „. locului de muncă";, în condițiile art. 65 din C. Muncii.
Este real că oportunitatea menținerii locului de muncă supus desființării aparține angajatorului, respectiv, că acesta din urmă este singurul îndreptățit să ia toate măsurile pe care le consideră oportune pentru creșterea profitului, însă această prerogativă recunoscută prin art. 65 din C. Muncii angajatorului, de a dispune concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului, nu este una discreționară, ci aceasta se subsumează unor condiții de legalitate instituite prin al. 2 al articolului menționat.
În concret, legiuitorul circumscrie legalitatea concedierii de caracterul efectiv al desființării locului de muncă, respectiv stabilește că aceasta trebuie să aibă o cauză reală și serioasă.
Așadar, sunt instituite criterii obiective de natură să justifice o astfel de măsură, criterii care însă nu se regăsesc cumulativ în cauza dedusă judecății.
În acest sens, Curtea notează că o cauză este reală când prezintă un caracter obiectiv, respectiv este impusă de dificultăți economice sau transformări tehnologice, independentă de buna sau reaua credință a angajatorului, și este serioasă, când aceasta se impune din necesități evidente privind îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
Dificultățile economice, ca motiv de desființare a unor locuri de munca trebuie să prezinte o asemenea gravitate, încât angajatorul să fie obligat să iamăsuri de desființare a unor locuri de munca, neintrând în această sferă dificultățile economice accidentale, ocazionale sau declarative.
Măsura concedierii reclamantei recurente apare ca fiind una abuzivă. în contextul în care aceasta este justificată de către angajator prin prisma „. economice la nivel național, a situației nefavorabile de desfășurare a activității și, respectiv, a evaluării situațiilor previziunilor comparativ cu planificările estimate pentru perioada următoare";, în conformitate cu H. A. a societății din (...), fără însă ca prin această hotărâre A. să se expliciteze care sunt motivele efective care au stat la baza acestei reorganizări, respectiv care sunt scopurile care se urmăresc prin aceasta.
Este adevărat că în cuprinsul deciziei contestate se face trimitere la H. A. a societății din (...), în cadrul acestei din urmă hotărâri, la art. 1 făcându-se mențiuni privitoare la desființarea unui nr. 5 posturi, datorită „. economice întâmpinate de către societate în primul semestru al anului 2009";. Însă, toate aceste măsuri dispuse apar ca fiind discreționare în lipsa unui studiu temeinic vizând îmbunătățirea activității, respectiv în lipsa unui plan de reorganizare de natură să conducă la eficientizarea activității și care să confirme, în final, justețea unor eventuale concedieri.
Nevoia de reorganizare a activității unei societăți prin restrângerea activității nu este suficientă pentru a conferi o aparență de legalitate unor eventuale concedieri, decât în măsura în care această reorganizare se fundamentează pe măsuri concrete de natură să optimizeze activitatea acesteia, să o îmbunătățească.
Or, în cauză, concedierea reclamantei recurente a fost dispusă fără ca pârâta angajatoare să arate în mod efectiv care sunt beneficiile societății ca urmare a încetării contractului individual de muncă al reclamantei recurente prin concediere.
Dincolo de aspectele arătate, se constată existența unor inadvertențe între
H. A. a societății din (...), pe care se întemeiază decizia de concediere și motivele de fapt la care face trimitere societatea în chiar cuprinsul deciziei contestate.
După cum se poate remarca, măsura desființării celor 5 posturi a fost hotărâtă de către A., doar ca urmare a „. întâmpinate de către societate în primul semestru al anului 2009";. Trecând de faptul că aceste motive au o natură pur formală, în lipsa unor documente și a unor studii efective pe care să se fundamenteze, se constată măsura a fost determinată de o „. a activității societății"; pentru perioada anterioară, în condițiile în care hotărârea A. a fost luată în data de (...).
Cu toate acestea, în decizia de concediere a intimatei, se regăsesc și alte cauze justificative decât cele stabilite inițial, însă și acestea sunt generic formulate, respectiv nici acestea nu au la bază o notă de fundamentare.
În concluzie, limitându-se la a invoca temeiuri generale „criza economică lanivel național, situația nefavorabilă de desfășurare a activității și, respectiv,evaluarea situațiilor previziunilor comparativ cu planificările estimate pentru perioada următoare"; pentru a justifica necesitatea redimensionării schemei șioptimizarea muncii, angajatorul nu a făcut dovada că măsura concedierii reclamantei a avut la bază o cauză reală și serioasă.
Sunt lipsite de eficiență juridică trimiterile recurentei la hotărârile altor instanțe, prin prisma faptului că, în actuala reglementare, acestea nu constituie izvor de drept.
În acest context, ținând seama de considerentele deja expuse, Curtea apreciază că tribunalul a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, astfel că, în conformitate cu art. 312 al. 1 Cod de procedură civilă, urmează să respingă recursul societății pârâte ca nefondat.
Nu vor fi acordate cheltuieli de judecată recurentei, ca urmare a faptului că potrivit art. 274 Cod de procedură civilă, ca parte căzută în pretenții, aceasta din urmă nu este îndreptățită să îi fie acordate cheltuieli de judecată.
Reclamanta intimată nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs, dar a solicitat contravaloarea acestora la fondul cauzei, cerere care, de asemenea, nu poate fi admisă, în lipsa unui recurs formulat de către această parte cu privire la acest aspect.
PENTRU A. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A. DE R. SI L. A. C. SA împotriva sentinței civile numărul 1650 din (...) a T.ui C. pronunțate în dosar numărul (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
D. G. S. D. L. D. C. M.
Red. /dact./ DG;
2 ex./(...); Jud.fond: M.F.B.
| ← Decizia civilă nr. 4430/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4584/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
