Decizia civilă nr. 816/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 816/R/2011
Ședința publică din data de 2 martie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G. L. T. JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M. GREFIER: S.-D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL O. B. și P. O. B. împotriva sentinței civile nr. 5010 din 6 octombrie 2010, pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată P. I. și pe pârâții intimați C. N. „. R. B. și G. Ș. „. C. B., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 1 martie
2011, atât prin fax, cât și prin poștă, s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare, din partea Uniunii Județene a Sindicatelor Libere din
Învățământ B., în numele reclamantei intimate, prin care solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică și judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, constată că nu se impune comunicarea întâmpinării întrucât prin aceasta nu se invocă aspecte noi, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5010/F/(...), pronunțată de Tribunalul Bistrița
Năsăud în dosar nr. (...), s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții P. orașului B. și C. Local al orașului B.
S-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta P. I., prin U.. B.-N., împotriva pârâților C. N. „. R. B., G. Ș. „. C. B., P. orașului B. și C. Local al orașului B. și în consecință:
Au fost obligați pârâții C. N. „. R. B. și G. Ș. „. C. B. să calculeze și să plătească fiecare reclamantei drepturile salariale restante din aplicarea dispozițiilor L. nr. 2., reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile L. nr. 2., cu începere din data de 1octombrie 2008 și până la 31 decembrie 2009, sume actualizate cu indiceleinflației la data plății efective;
Au fost obligați pârâții C. Local al O. B. și P. O. B. să aloce fiecăruia dintre pârâții C. N. „. R. B. și G. Ș. „. C. B. fondurile necesare plății sumelor restante datorate;
Au fost obligați pârâții C. N. „. R. B. și G. Ș. „. C. B. să plătească reclamantei suma de 15 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta este angajata pârâților C. N. „. R. B. și G. Ș. „. C. B., funcționând în cadrul acestei unități școlare în perioada 1 octombrie 2008 - 31 decembrie 2009, conform mențiunilor din carnetul de muncă și adeverințele nr. 1076/(...) și nr. 500/(...) depuse la dosar.
Dispozițiile L. nr. 128/1997 referitoare la stabilirea salariului de bază al personalului din învățământ au fost modificate și completate prin O. nr.
8., act normativ care a stabilit că salariul de bază se determină pe baza următoarelor elemente: 1. valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, care se stabilește anual prin hotărâre de G. și 2. coeficientul de multiplicare specific în raport de funcție, de nivelul studiilor și de vechimea în învățământ, prevăzut în anexele, parte integrantă a ordonanței.
Anexele au cunoscut modificări succesive, urmare a creșterii anuale a valorii coeficientului de multiplicare 1,000 și a modificării coeficienți lor de multiplicare pentru funcțiile didactice, modificări realizate printre alte acte normative și în baza Ordonanței G. nr. 15/2008.
Această ordonanță a fost aprobată cu modificări prin L. nr. 2., act normativ conform căruia începând cu 1 octombrie 2008 salariile cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, a personalului cu funcții didactice auxiliare din învățământ au cunoscut o creștere semnificativă, urmare a majorării valorii coeficientului de multiplicare.
Astfel, pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ valoarea coeficientului de multiplicare pe perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 a crescut la valoarea de 400 lei față de 291,678 lei, creșterea fiind de 37%, așa cum rezultă din preambulul Ordonanței de urgență a G. nr. 1..
Motivat de faptul că asemenea majorări salariale au un puternic impact negativ asupra economiei românești, prin acte normative succesive s-a încercat contracararea măsurilor de politică legislativă adoptate prin L. nr. 2..
Astfel, la data intrării în vigoare a L. nr. 2., moment la care creșterile salariale recunoscute puteau fi materializate practic, având în vedere faptul că efortul financiar al măririi salariilor -cadrelor didactice nu putea fi susținut, s-a publicat Ordonanța de urgență a G. nr. 1. ce prevedea o scădere a valorii coeficientului de multiplicare la 299,933 lei personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ, abrogându-se expres valoarea acordată prin L. nr.
2. (prin art. 4 din Ordonanța de urgență a G. nr. 1. s-a abrogat liniuța a 3-a de la art. 1 alin. 1 lit. c, ce prevedea valoarea de 400,00 lei a coeficientului de multiplicare 1,000).
Această ordonanță a fost declarată neconstituțională prin decizia C. C. nr. 1., fiind ulterior respinsă prin L. nr. 5..
În luna noiembrie 2008 se adoptă și intră în vigoare Ordonanța de urgentă a G. nr. 1. pentru modificarea și completarea Ordonanței G. nr.
15/2008, act normativ care instituie din nou o scădere salarială prevăzând pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 o valoare a coeficientului de multiplicare de 299,933 lei pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ (adică o valoare identică cu cea prevăzută în cuprinsul O. nr. 1. declarată neconstituțională).
Prin art. 1 pct. 3 această ordonanță introduce un nou articol 11, text conform căruia, pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ, pe perioada l ianuarie
- 28 februarie 2009 valoarea coeficientului de multiplicare este de 299,933 lei, pe perioada l martie - 31 august 2009 s-a prevăzut acordarea unei treimi din creșterea salariilor de bază prevăzută prin aplicarea valorii coeficientului de multiplicare de 299,933 lei, iar pe perioada 1 septembrie - 31 decembrie
2009 valoarea coeficientului de multiplicare este de 299,933 lei.
Prevederile art. 1 pct. 3 din O. nr. 1. au fost declarate neconstituționale prin deciziile C. C. nr. 8., nr. 9. și nr. 9., reținându-se că adoptarea unei ordonanțe de urgență numai în scopul de a contracara o măsură de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de P. încalcă prevederile art. 1 alin. 4, art. 61 alin. 1, art. 115 alin. 4 și 6 din Constituție, într-un stat de drept fiind obligatorie respectarea legilor.
Prin O. nr. 1/2009 adoptată în ianuarie 2009 s-a prevăzut din nou modificarea valorii coeficienților de multiplicare, în sensul diminuării valorii lor față de valoarea cuprinsă în L. nr. 2.. Această ordonanță de urgență a fost declarată neconstituțională prin decizia C. C. nr. 9..
Ulterior, la data de 1 aprilie 2009 a fost adoptată și a intrat în vigoare
O. nr. 3. privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, prevăzându-se la art. 2 al acestui act normativ modificarea și completarea art. II lit. a din O.G. nr. 15/2008 în sensul că, pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ, pe perioada 1 - 30 aprilie 2009 valoarea coeficientului de multiplicare este de 299,933 lei, iar pe perioada I mai - 31 august 2009 s-a prevăzut o creștere a salariilor de bază cu o treime din creșterea salariilor de bază obținute prin aplicarea coeficienților de multiplicare și a valorii coeficientului de multiplicare 1,000 de 299,933 lei.
Ulterior, la data de 30 aprilie 2009 s-a publicat O. nr. 4., care în art. 2 prevedea că valoarea coeficientului de multiplicare pe perioada 1 mai - 31 decembrie 2009 este de 299,933 lei pentru funcțiile didactice din învătărnântul preuniversitar și pentru cele didactice auxiliare.
Având în vedere faptul că toate actele normative de după adoptarea L. nr. 2. și până la apariția O. nr. 3. au fost declarate neconstituționale, dispozițiile L. nr. 2. sunt aplicabile pe perioada 1 octombrie 2008 - 1 aprilie
2009, moment de la care devin aplicabile dispozițiile O. nr. 3..
Ca atare, pentru această perioadă cadrele didactice sunt îndreptățite la acordarea drepturilor salariale stabilite ca diferență între salariul cuvenit prin aplicarea L. nr. 2. și cel efectiv încasat.
La data de 1 aprilie 2009 s-a adoptat O. nr. 3., iar la data de 1 mai
2009 O. nr. 4., act normativ care prin art. 3 a abrogat prevederile art. 3 din
O. nr. 3..
Este real faptul că prin decizia nr. 1., pronunțată la data de (...) Curtea
Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a O. nr. 3. și nr.
4., însă instanța constituțională a reținut inadmisibilitatea excepției pe considerentul că la data pronunțării deciziei actele normative a căror neconstituționalitate s-a invocat nu mai erau în vigoare, tiind abrogate prin L. nr. 3..
Prin urmare, judecătorul constituțional nu s-a pronunțat pe fondul excepției, nu a reținut, așa cum rezultă din motivarea deciziei, că ordonanțele mai sus menționare sunt conforme cu Constituția, ci dimpotrivă, nu a examinat constituționalitatea în baza dispozițiilor ali. 29 al in. 1 din L. nr. 47/1992 de organizare și funcționare a C. C., text conform căruia Curtea Constituțională se pronunță asupra neconstituționalității legilor și ordonanțelor în vigoare.
În aceste condiții, instanța de judecată investită cu soluționarea prezentului litigiu este chemată să analizeze în ce măsură dispozițiile celor două ordonanțe de urgență pot fi sau nu aplicate în condițiile declarării neconstituționalității prevederilor art. 1 pct. 3 din O. nr. 1..
În această examinare, instanța a reținut că art. 11 alin. 1 lit. a, b, c din
O.G. nr. 15/2008 a fost introdus prin art. 1 pct. 3 din O. nr. 1..
Prin O. nr. 3. s-a modificat art. 11 alin. I lit. b din O.G. nr. 15/2008 și s-a introdus o nouă literă a1 în cadrul aceluiași art. l1 alin. 1.
Prin O. nr. 4. s-a abrogat art. l" alin. 1 lit. b și c din O.G. nr. 15/2008
și anexele 1.1 b, 1.2b, 2b, 3b și s-a modificat art. l1 alin. 1 lit. a1.
Or, prin deciziile C. C. nr. 842/(...) și nr. 9. s-a constatat tocmai neconstituționalitatea arte 1 pct. 3 din O. nr. 1., adică dispoziția legală prin care se prevedea introducerea în cuprinsul O.G. nr. 15/2008 a noului articol
11 alin. 1.
Potrivit art. 147 alin. 1 din Constituție, dispozițiile din ordonanțele în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la
45 de zile de la publicarea deciziei C. C. dacă, în acest interval P.ul sau G.ul nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Pe durata acestui termen dispozițiile constatate neconstituționale sunt suspendate de drept.
Ca atare, dat fiind faptul că P.ul sau G.ul nu au pus de acord prevederile declarate neconstituționale cu textul Constituției, dispozițiile art. 1 pct. 3 din Ordonanța de urgență a G. nr. 1. au încetat să mai existe.
Așa cum s-a arătat în literatura juridică, dacă declararea neconstituționalității unei legi ar avea doar consecința teoretică a inaplicabilității ei și nu este sinonimă cu abrogarea, controlul de constituționalitate pe cale de excepție ar deveni un simplu și steril exercițiu teoretic.
Ca o consecință a caracterului obligatoriu erga omnes al deciziilor C.
C., pronunțate în baza art. 146 lit. d) din Constituție, prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau a unei ordonanțe, prevederea normativă a cărei neconstituționalitate a fost constatată nu mai poate fi aplicată de niciun subiect de drept (cu atât mai puțin de autoritățile și instituțiile publice), încetându-și de drept efectele.
Prin decizia nr. 62/2007 a C. C. s-a statuat că în cazul constatării neconstituționalității unor dispoziții legale, acestea își încetează efectele juridice în condițiile prevăzute de art. 147 alin. (1) din Constituție, iar prevederile lega le care au format obiectul abrogării continuă să producă efecte.
Dat fiind faptul că art. 11 a fost introdus prin art. 1 pct. 3 din O. nr.
1., constatată ca fiind neconstituțională, practic acest articol nu mai există, astfel că nu mai poate produce efecte.
Prin urmare, O. nr. 3. și nr. 4. prin care se modifică arte 1 pct. 3 din O. nr. 1. declarat neconstituțional, nu mai pot produce efecte odată ce textul pe care îl modifică nu mai există.
Având în vedere faptul că s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 1 pct. 3 din Ordonanța de urgență a G., care a introdus art. 11, în forma existentă la data adoptării actului, practic aceste dispoziții nu mai există pentru întreg anul 2009.
Ca atare, nemaiexistând art. 11 din O. nr. 1., text ce reglementa cuantumul valorii coeficientului de multiplicare pentru tot anul 2009, dispozițiile art. 2 din Ordonanțele de urgență nr. 3. și nr. 4. ce prevăd modificarea unui articol ce nu mai este în ființă nu mai pot fi aplicate, cât timp textul legal de bază, pe care îl modifică sau îl completează nu mai există.
În aceste condiții, singurul act care, legal, poate sta la baza calculului drepturilor salariale ale personalului din învățământ este L. nr. 2., în forma în vigoare la data publicării sale, aplicabilă până la data de 1 ianuarie 2010, data intrării în vigoare a L. nr. 3., act normativ care a instituit principiul salarizării unice a personalului din sistemul bugetar, abrogând dispozițiile L. nr. 2..
Ca atare, pornind de la aceste texte legale, rezultă că drepturile salariale cuvenite reclamantei, calculate în baza L. nr. 2. se datorează în intervalul cuprins între 1 octombrie 2008 și 1 decembrie 2009, corespunzător normei didactice avute in cadrul fiecărei unități de învățământ și a postului ocupat in acest interval de timp.
Reținând că sumele datorate suportă riscul devalorizării, astfel că debitorul obligației de plată este ținut la repararea în totalitate a prejudiciului, instanța a considerat că se impune obligarea debitorului la plata actualizată cu indicele inflației a sumelor cuvenite, începând cu data de 1 octombrie 2008 și până la data plății efective.
Întrucât primarul este ordonator de credite, conform art. 63 alin. 4 lit, a din L. nr. 215/2001, republicată, iar consiliul local răspunde de aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică, pârâții primarul și consiliul local justifică legitimare procesuală pasivă, astfel că au fost obligați să aloce unității de învățământ sumele pe care aceasta le datorează în baza L. nr. 2. cu titlu de drepturi salariale.
În baza dispozițiilor 7 alin. 8, art. 167 din L. nr. 84/1995, republicată, și ale art. 1 alin. 3 și art. 4 alin. 1 din H.G. nr. 1618/2009 instanța a reținut că primarul, care este ordonator de credite și consiliul local sunt obligate să aloce unității de învățământ sumele pe care aceasta le datorează în baza L. nr. 2. cu titlu de drepturi salariale.
În baza art. 274 C.proc.civ., reținând culpa procesuală a fiecărei unități școlare, care a căzut în pretenții, tribunalul a obligat pârâții C. N. "P.
R." B., G. Ș. "H. C." B. să plătească reclamantei suma de 15 lei fiecare cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat justificat cu chitanța depusă la dosar.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs C. LOCAL AL O. B. și P. O. B., solicitând admiterea acestuia și casarea sentinței recurate, arătând în motivare în esență că în mod greșit instanța a obligat recurenții la alocareafondurilor necesare plății drepturilor salariale, întrucât sumele solicitate nu pot fi atribuite din veniturile proprii ale unității administrativ teritoriale, fiind fonduri provenite de la bugetul de stat, fapt pentru care consideră că Ministerul Finanțelor Publice și C. Județean B.-N., ar trebui să fie obligați la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale restante.
Consideră recurenții că P. orașului B. și C. local pot fi obligați doar la repartizarea acestor fonduri către unitatea de învățământ în cauză, ca urmare a alocării acestor fonduri de către C. J.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitatrespingerea recursului ca nefondat, arătând că plata drepturilor salariale în învățământul preuniversitar de stat se face de către unitatea de învățământ în calitate de angajator, iar sumele sunt alocate prin bugetul local al unității administrativ teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, din sumele defalcate din TVA.
Calitatea procesuală pasivă a C.ui Local este dată de dispozițiile art. 4 alin. 1 din HG nr. 1618/2009, iar P. are calitate procesuală pasivă raportat la disp. art. 63 alin. 4 lit. A din L. nr. 215/2001 republicată, în calitate de ordonator principal de credite.
Este reală în parte susținerea recurenților în sensul că sunt ținuți de virarea la bugetul local a sumelor necesare plăților solicitate prin acțiune, prin defalcări din TVA. Reclamanta nu putea însă chema în judecată nici M.
Finanțelor, prin D. B. N., nici C. Județean B. N. ori alte instituții, cu care nu se află în raport juridic direct. În schimb recurenții puteau apela la instituția chemării în garanție a acestora, conform disp. art. 60 C.proc.civ., pentru ca, în situația în care nu s-ar asigura fondurile necesare, să se poată îndrepta împotriva acestora.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs invocate și de dispozițiile legale incidente Curtea de A. constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a obligat recurenții la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale aferente perioadei (...)-(...). Drept urmare, criticile formulate de recurenți împotriva hotărârii instanței de fond sunt în mod evident nefondate.
Salariații sunt îndreptățiți la acordarea tuturor drepturilor conferite de lege, fiind obligatoriu ca salariile să fie plătite înaintea oricăror alte obligații ale angajatorului, în raport de prevederile art.156 din Codul muncii.
Neprevederea în bugetul local a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale solicitate de reclamantă nu poate determina sistarea plății acestor drepturi salariale, atâta timp cât ordonatorii principali de credite, în elaborarea bugetelor instituțiilor din subordine, au obligația de a respecta inclusiv dispozițiile legale care reglementează drepturile salariale ale angajaților.
De altfel, acest aspect aparține etapei executării hotărârii, neputând fi opusă dreptului de natură salarială al reclamantei care are caracter pur și simplu, nedepinzând de o atare pretinsă condiție suspensivă.
Art. 167 din L. nr.84/1995 statuează că finanțarea de bază a unităților de învățământ de stat (care include și cheltuielile de personal) este asigurată prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Drept urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale neacordate în mod nelegal reclamantei rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
Potrivit dispozițiilor art. 36 alin. (4) lit. a) din L. nr. 215/2001, consiliul local este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, iar conform art. 4 alin. (1) din HG nr. 1618/2009
„consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";.
Pe de altă parte, P. are calitatea de ordonator principal de credite al bugetului unității administrativ teritoriale, conform art. 63 alin. (4) lit. a) din L. nr. 215/2001.
Ca atare, nu pot fi primite criticile recurenților privind necesitatea introducerii în cauză a altor instituții care să fie obligate la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale.
De altfel, în ceea ce privește cadrul procesual, Curtea reține că stabilirea acestuia este exclusiv în sarcina părților, instanța de judecată neputând dispune introducerea de noi părți într-un proces cu care a fost învestită, în lipsa unor solicitări ale părților în acest sens. Principiul disponibilității ce guvernează și această materie, ar fi înfrânt în măsura în care instanța ar modifica din oficiu cadrul procesual.
Este de menționat că tribunalul nu a obligat pârâții recurenți la plata drepturilor salariale solicitate din veniturile proprii ale unității administrativ teritoriale, ci la alocarea fondurilor necesare din bugetul local, fondurile din care se constituie bugetul local, respectiv destinația acestor fonduri, fiind cea prevăzută de lege.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și ale art. 312 alin. 1 C.proc.civ., să respingă ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții P. O. B. ȘI C. LOCAL
AL O. B. împotriva sentinței civile nr. 5010 din (...) a T.ui B.- N. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 2 martie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI G .-L. T. S.-C. B. I.-R. M.
S.-D. G.
GREFIER R ed.GLT/dact.MS
2 ex./(...)
Jud.fond: R.B./G.C.F.
| ← Decizia civilă nr. 5060/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1836/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
