Decizia civilă nr. 888/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 888/R/2011
Ședința din 08 martie 2011
Instanța constituită din:
P. : I. T.
JUDECĂTOR : D. C. G. JUDECĂTOR : C. M. GREFIER : A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 3050 din 27 septembrie 2010 pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. AL Î.
P. C.EAN și pe pârâta intimată Ș. CU C. I-V. „., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamantului intimat S. L. al Î. P. C., avocat G. P., lipsă fiind reprezentanții celorlalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 4 februarie
2011, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat S. L. al Î.
P. C. a depus la dosar întâmpinare.
Reprezentanta reclamantului intimat S. L. al Î. P. C. depune la dosar împuternicirea avocațială și învederează instanței că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, după deliberare, nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, constată prezenta cauza în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat S. L. al Î. P. C., solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, susținând pe scurt motivele expuse în întâmpinare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3050 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), a fost respinsă ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. Local al municipiului C.-N., invocată de acesta.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții B. T., C. D. N. și BAN E. prin S. L. AL Î. P. C.EAN în contradictoriu cu pârâții Ș. CU C. I-V. „. și C. LOCAL AL M. C.-N.
A fost obligată pârâta de rândul 1, în calitate de angajator, să calculeze drepturile salariale rezultate prin aplicarea tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 al. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, cu modificările șicompletările ulterioare privind Statutul Personalului Didactic, respectiv să plătească reclamanților diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele care li s-ar fi cuvenit prin aplicarea dispozițiilor art. 50 al. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, pentru perioada (...) - (...).
A fost obligată pârâta de rândul 1 să facă mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă și în evidențele salariale.
A fost obligată pârâtul de rândul 2 la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale ale reclamanților.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că după cum reiese din adeverințele depuse la dosar, reclamanții au calitatea de salariați ai pârâtei Ș. cu C. I-V. „., reclamantul B. T. având la data de (...) o vechime efectivă în învățământ de peste 35 de ani, iar reclamantele C. D. N. și Ban E. de peste 30 de ani.
Potrivit art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, „personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ";, alin. 2 al aceluiași art. 50 (abrogat de pct. 40 al alin. (1) al art. 48 din Legea-Cadru nr. 330/2009) prevăzând că pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1. din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Prin O. nr. 4/2006 au fost majorate, începând cu data de (...), salariile de bază ale personalului didactic din învățământ, însă nu s-au adus niciun fel de modificări tranșelor suplimentare de vechime prevăzute în art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 și nici nu au fost incluse aceste tranșe în coeficienții de multiplicare.
Apoi, începând cu data de 1 ianuarie 2007, au fost majorate salariile de bază ale personalului didactic din învățământ prin modificarea valorii coeficientului de multiplicare prin O. nr. 1., însă - din nou - în acești coeficienți de multiplicare nu a fost inclus și sporul cuvenit pentru tranșele suplimentare de vechime prevăzut de art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr.
128/1997, art. 2 și art. 3 din O. nr. 1. incluzând în coeficienții de multiplicare doar sporul de stabilitate prevăzut de art. 50 alin. 11 din Legea nr.128/1997 și respectiv sporul pentru suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art. 50 alin.
13 din Legea nr. 128/1997.
În fine, prin O. nr. 1. s-au reglementat creșterile salariale care se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ, iar prin art. 5 alin. 2 s-a prevăzut că „în coeficienții de multiplicare din anexa nr.2, prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30-35 de ani, 35-40 de ani și peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1. din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute de art. 50 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare";.
Rezultă, așadar, că începând cu data de 1 ianuarie 2008 (data la care ordonanța a devenit aplicabilă) tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 au fost incluse în coeficienții de multiplicare, ceea ce înseamnă că personalul didactic din învățământul preuniversitar care îndeplinea condițiile de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 este îndreptățit la acordarea tranșelor suplimentare de vechime până la data de (...).
Pentru toate aceste considerente, s-a admis acțiunea conform dispozitivului, iar, conform art. 161 alin. 4 din Codul muncii, s-a dispus casumele datorate să fie actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data plății efective.
În temeiul art. 3 din Decretul nr. 92/1976, actualizat, pârâtul de rând 1 a fost obligat la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă și în evidențele salariale.
În baza art. 167 din Legea nr. 84/1995, pârâtul C. Local al municipiului
C.-N. a fost obligat la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze pentru membrii de sindicat reprezentați în prezentul litigiu.
Văzând dispozițiile art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul C. LOCAL AL M. C.-N. solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii civile față de pârâtul recurent..
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul arată că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală, incidente fiind dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ.
Astfel, nu s-a avut în vedere că reclamanta nu are legitimare procesuală pasivă.
Instituția pârâtă poate aloca sumele necesare plății drepturilor salariale condiționat de împrejurarea că acestea să fi fost calculate în mod corect și să fi fost virate în contul bugetului local, având în vedere faptul că aceste sume provin de la bugetul de stat, instituția făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ, în funcție de necesarul financiar al fiecăreia potrivit dispozițiilor art. 39 alin .6 din Legea nr. 273/2006.
În conformitate cu dispozițiile Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora.
Potrivit dispozițiilor art.167 din Legea nr.84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar sunt finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul local și din alte surse, urmând ca finanțarea de bază să se asigure prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
De asemenea, față de prevederile art. 50 alin. 2 lit. a din Legea nr.
273/2006, Direcția Generală a Finanțelor P.e asigură repartizarea pe unități administrativ-teritoriale a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, după consultarea consiliului județean și a primarului și cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratului școlar sau a direcției de muncă și solidaritate socială, după caz, în funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective, în termen de 20 de zile de la data publicării legii bugetului de stat în M. O. al R., P. I.
Este imperios necesar ca aceste sume să fi fost prevăzute în bugetul de stat pentru anul 2010 și din bugetul de stat sumele destinate cheltuielilor de personal să fi fost repartizate și virate în contul bugetului local.
Pe de altă parte, bugetul pe anul 2010 a fost aprobat prin HCL nr.30/2010, însă nu a fost asigurată sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamantului.
De asemenea, potrivit Legii bugetului de stat pentru anul 2010, sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 4 februarie 2011, S. L. al Î. P. C. a solicitat respingerea recursului.
În motivare, reclamantul a invocat dispozițiile art. 48 alin.1 și art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997.
Începând cu data de (...), în baza O. nr. 1., sporul suplimentar acordat cadrelor didactice cu o vechime în învățământ mai mare de 30 de ani a fost inclus în coeficientul de multiplicare.
În lipsa unei mențiuni exprese a legiuitorului, nu se poate considera ca acestor spor suplimentar a fost inclus în coeficienții de multiplicare aplicați pentru anii 2006 și 2007, atâta timp cât actele normative care stabilesc creșterile personalului didactic din învățământ (O. nr. 4/2006 și O. nr. 1.) nu prevăd în mod distinct.
În drept, a invocat prevederile art. 114 și următoarele Cod proc.civ.,
Legea nr. 168/1999, art. 67 din Legea nr. 168/1999, art. 28 din Legea nr.
54/2003, art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/2997, respectiv art. 167 din
Legea nr. 84/1995.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul vizează exclusiv considerente privind modul de alimentare a bugetului local pentru asigurarea sumelor necesare plății drepturilor salariale ale cadrelor didactice și situația creată prin obligarea pârâtului recurent la alocarea fondurilor în lipsa unor repartizări specifice de la bugetul de stat.
Raportat la aceasta, Curtea constată că în mod corect a reținut prima instanță incidența în cauză a dispozițiilor art. 167 din Legea nr. 84/1995, la care s-a făcut pe larg trimitere în considerentele sentinței atacate.
C. local reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având personalitate juridică. Împrocesuarea acestuia s-a făcut deci în reprezentarea unității administrativ teritoriale, aspect care reiese din modul de formulare a acțiunii. Ceea ce urmăresc reclamanții este obținerea unor surse financiare din cadrul bugetului local.
Pe de altă parte, potrivit art. 36 alin. 4 din Legea nr. 215/2001 C. Local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar. Totodată, consiliul local asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, conform dispozițiilor art. 36 alin. 6 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 215/2001. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr. (...) „consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ";.
Faptul că, potrivit prevederilor art. 5 alin. 5, 6 și 7 din Legea nr. 11/2010 privind bugetul de stat pe anul 2010, sursa financiară pentru cheltuielile cu salariile pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat o reprezintă sume defalcate din taxa pe valoare adăugată prin urmarea procedurii la care face referire recurentul, procedură ce implică guvernul și pe directorului direcției generale a finanțelor publice județene, nu poate conduce la modificarea sentinței atacate. Aceste aspecte privesc în fapt procedura de alimentare a bugetului local, din care se fac în final plățile pentru asigurarea salariilor cadrelor didactice. Or, acest aspect poate fi invocat în cadrul derulării raporturilor dintre recurent și autoritățile la care se face referire în recurs, pentru a se solicita alocarea de fonduri în scopul asigurării sumelor necesare acoperirii plăților dispuse de instanță, fie pe cale amiabilă, fie pe cale judiciară. Nu se diminuează însă participarea recurentului la raporturile juridice care, potrivit celor ce preced, întemeiază calitatea lui procesuală pasivă, nici semnificația juridică a acestor raporturi: altfel spus, recurentul rămâne a fiobligat la alocarea fondurilor bănești necesare plății sumelor restante datorate în favoarea unității de învățământ, potrivit competențelor legale la care s-a făcut referire mai sus.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă vor fi respinse recursurile declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de C. LOCAL AL M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 3050 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr.
(...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 08 martie 2011.
P., JUDECĂTORI,
I. T. D. C. G. C. M.
GREFIER, A. B.
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...).
Jud.fond.A.G.C. și I.P.
| ← Decizia civilă nr. 2784/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3792/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
