Decizia civilă nr. 4449/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4449/R/2011
Ședința publică din data de 2 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: G.-L. T.
S.-C. B. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta R. F. împotriva sentinței civile nr. 3290 din 4 iulie 2011, pronunțată de T. C. în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată SC C. SA, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta recurentă, lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 4 octombrie
2011, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată a depus la dosarul cauzei întâmpinare.
Se comunică un exemplar din întâmpinarea depusă reclamantei recurente, care arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamanta recurentă solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul acordării grupei a II-a de muncă pentru perioada (...) - (...), precizând că nici după anul 1989 nu a fost încadrată în grupa a II-a de muncă.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 3290 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...), a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamanta R. F. în contradictoriu cu pârâta S. C. S. C.-N., având ca obiect un conflict de drepturi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Din carnetul de muncă ale reclamantei rezultă că aceasta a fost angajata societății pârâte în perioada (...) - (...) în meseria de mezelar.
Potrivit prevederilor punctului 4 din ordinul nr. 50/1990 în vigoare până la data de (...) încadrarea în grupa a II-a de muncă s-a făcut în situația în care cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la activitățile, meseriile și funcțiile prevăzute în această grupă a depășit nivelul maxim admis, prevăzut în normele republicane de protecție a muncii.
După cum se poate observa reclamanta au avut meseria de mezelar, care în lipsa altei dovezi decât înscrierea în carnetul de muncă apare a fi fost desfășurată în condiții normale de muncă.
Punctul 5 din același ordin arată că existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe, trebuiau să rezulte din determinările de noxe efectuate de către organele M.ui Sănătății sau de la laboratoarele de specialitate proprii ale unității, determinări care trebuiau confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care la data efectuării analizei constatau că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal.
Potrivit prevederilor punctului 6 din același act normativ, nominalizarea persoanelor care se încadrează în gr a II-a de muncă s-a făcut de către conducerea unităților împreună cu sindicatele din aceste unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care respectivele persoane și- au desfășurat activitatea.
În speța noastră, reclamanta a fost încadrată în condiții normale de muncă așa cum rezultă din carnetul de muncă al acesteia cu o retribuție corespunzătoare acestor condiții.
Inexistența condițiilor deosebite la locul de muncă al reclamantei, lipsa încadrării meseriei în grupa a II-a și lipsa nominalizării reclamantei că activitatea desfășurată s-a încadrat în această grupă duc la concluzia că cererea reclamantei este nefondată și obligarea pârâtei să elibereze o adeverință din care să rezulte activitatea în grupa a II-a de muncă ar fi contrară prevederilor Ord.590/2008.
Pentru a fi valabilă o asemenea adeverință, fostul angajator, adică pârâta trebuie să înscrie în aceasta actul administrativ în baza căruia au fost nominalizate persoanele pentru a fi încadrate în grupa a II-a de muncă, funcția sau meseria acesteia și temeiul de drept în baza căruia s-a făcut respectiva încadrare pe baza documentelor înregistrate în unitate.
Lipsa dovezii existenței condițiilor concrete în care și-a desfășurat activitatea reclamanta, condiții determinate de existența noxelor rezultate din măsurători ale organelor de specialitate și confirmate de persoanele abilitate anterior arătate și obligarea pârâtei să emită o adeverință contrar prevederilor legale stabilite în Ordinul 590/2008 privind procedura de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în grupa a II-a de muncă, în baza cărora să se facă modificările în carnetele de muncă duc la concluzia că cererea reclamantei este nefondată și urmează să fie respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta R. F. solicitândadmiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului a arătat că pârâta SC C. SA i-a recunoscut doar pentru o perioadă încadrarea în grupa a II-a de muncă, deși întreaga activitate prestată de reclamant se încadra în grupa a II-a de muncă.
Pârâta este deținătoarea unui tabel cu persoanele care au beneficiat de încadrare în grupa a II-a de muncă, tabel pe care se regăsește și reclamantul. C. că nu se poate aplica un regim discriminatoriu din partea pârâtei prin înscrierea doar a unora din persoanele care au lucrat în grupa a II-a de muncă și a altora nu.
Cu toate că a lucrat în toată perioada menționată la secția de prelucrare a cărnii, într-un mediu cu temperaturi foarte scăzute cu substanțe toxice, de natură să-i afecteze sănătatea, nivelul noxelor de la locul de muncă depășind nivelul maxim admis prevăzut de normele de protecție a muncii, într-un loc de muncă unde a fost suprasolicitat atât fizic cât și psihic, iar activitatea a desfășurat-o 100% din programul de lucru în acest mediu, societatea la care a lucrat nu a recunoscut dreptul de a fi încadrat în grupa a II-a de muncă și nu a menționat această grupă în cartea de muncă a reclamantului.
Activitatea desfășurată de reclamant în grupa a II-a de muncă se încadrează la art.4 din scrisoarea nr. 5527/(...) a Ministrului Muncii și protecției S ociale care completează Ordinul M.ui Muncii și Ocrotirilor Sociale nr. 50/1990 unde în anexele nr.1 și 2 se arată personalul care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute beneficiază de grupa I și Ii de muncă.
Cu toate că s-a adresat pârâtelor cu solicitarea de a înscrie grupa a II-a de muncă în cartea de muncă a reclamantului aceasta a refuzat să facă acest lucru.
Pârâta SC C. SA C.-N. prin întâmpinare (f.6-7) a arătat că este de acord curecursul reclamantului, dacă activitatea desfășurată de reclamantă în perioada
(...)-(...) se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Conform pct. 6 din Ordinul nr. 50/1990 (pentru precizarea locurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionării), „nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.). Pct. 7 din același act normativ prevede că „încadrarea în grupele I și II de munca se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru";.
Deși instanța de recurs nu exclude controlul judecătoresc cu privire la nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele de muncă de către conducerea unităților și sindicatele libere conform pct. 6 din Ordinul nr.
50/1990, din probele administrate în cauză nu rezultă că în perioada (...)-(...) recurenta a exercitat activitate care trebuia să fie încadrată în grupa a II-a de muncă.
Astfel, reclamanta a depus în probațiune copia carnetului de muncă (filele
9-16 dosar fond) și Decizia nr. 3981/(...) emisă de pârâtă (filele 21-29 dosar fond) prin care s-au nominalizat persoane care se încadrează în grupa a II-a de muncă din cadrul societății. În condițiile în care din acest înscris nu rezultă care estefuncția persoanelor nominalizate, fiind menționate doar subunitatea și formația la care au desfășurat activitate, iar reclamanta (care a fost asistată de avocat) nu a solicitat administrarea altor probe care să dovedească că a lucrat în aceleași condiții (atât sub aspectul locului de muncă, cât și al timpului efectiv de muncă), Curtea apreciază că în mod corect a apreciat tribunalul că nu s-a dovedit în cauză că reclamanta a desfășurat activitate care trebuia încadrată în grupa a II-a de muncă.
De asemenea, deși s-a solicitat încadrarea în grupa a II-a de muncă în baza art. 4 din Scrisoarea nr. 5527/(...) a M.ui Muncii și Protecției Sociale, acest înscris nu a fost depus la dosar.
Mai mult, în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. 51 C.pr.civ., reclamanta nu ar putea să invoce în recurs omisiunea instanței de fond de a ordona din oficiu probe pe care nu le-a propus și administrat la fondul cauzei.
Poziția procesuală a pârâtei nu este de natură a conduce la o altă concluzie, aceasta arătând în mod expres că din actele pe care le deține nu rezultă că reclamanta a fost nominalizată printre persoanele încadrate în grupa a II-a de muncă și că este de acord cu admiterea acțiunii în situația în care instanța constată că activitatea desfășurată de aceasta se încadrează în grupa a
II-a de muncă, ceea ce nu s-a realizat în cauză.
Având în vedere aceste considerente și reținând și faptul că tribunalul nu se putea pronunța decât în raport de probele administrate în prezenta cauză (fiind fără relevanță, din această perspectivă, că în alte cauze s-au admis astfel de acțiuni), în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul declarat cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta R. F. împotriva Sentinței civile nr. 3290 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 2 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECATORI I .-R. M. G.-L. T. S.-C. B.
GREFIER G . C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond:P. U.
| ← Decizia civilă nr. 4432/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2784/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
