Decizia civilă nr. 1943/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1943/R/2011
Ședința publică din data de 31 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. M.
JUDECĂTOR: I.A T. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. O. P. SA împotriva sentinței civile nr. 209 din 17 ianuarie 2011 pronunțate de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul I. I., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta recurentei - avocat I. D. din cadrul Baroului S., lipsind reclamantul intimat.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatului și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că reclamantul intimat, a transmis prin fax la dosarul cauzei, în ședința publică de azi, întâmpinare, într-un singur exemplar.
Reprezenta recurentei declară că nu dorește acordarea unui termen și nici lăsarea cauzei la o strigare ulterioară pentru a lua cunoștință de cuprinsul întâmpinării.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, a se constata că este aplicabilă excepția prescripției dreptului material la acțiune, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 209 din 17 ianuarie 2011 a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...), a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul I. I. și în consecință a fost obligată pârâta S. O. P. S. să calculeze și să plătească reclamantului contravaloarea unei cote de gaz de 4000 mc/an aferentă perioadei efectiv lucrate în anul 2007, respectiv (...) - (...), sumă actualizată în funcție de rata inflației la zi, de la data cuvenirii acestor sume și până la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în legătură cu excepția prescrierii dreptului material la acțiune invocată, că potrivit dispozițiilor art.1 alin.2 din Decretul 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul laacțiune, având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.
Regula este că prescripția extinctivă începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Raportul de muncă ia naștere, ca regulă, prin încheierea unui contract individual de muncă și cuprinde obligațiile părților, angajat și angajator, prestarea unei activități de către angajat în folosul angajatorului și contraprestația acestuia constând în plata drepturilor salariale indiferent de forma lor, contravine prin contractul individual de muncă și contractul colectiv de muncă.
Executarea de către o parte a prestației stabilite constituie cauza juridică pentru a solicita celeilalte părți executarea contraprestației.
Dreptul la participare a salariaților în cotă parte la profitul net este indiscutabil legat de raportul juridic de muncă, astfel că este asimilat drepturilor salariale, de unde se constată că sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, care prevăd că termenul de prescripție este de 3 ani de la nașterea dreptului la acțiune și nu dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii.
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei a fost respinsă ca nefondată.
Calitatea procesuală, condiție ce trebuie îndeplinită pentru ca o persoană să poată fi parte în proces, se analizează în cerința existenței unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății.
În CCM la nivel de ramură, valabil pe anii (...) și 2009, la art.187 se prevede că salariații agenților economici nominalizați în Anexa nr.1, vor primi anual un ajutor material, egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, iar prin acțiune reclamanta solicită obligarea pârâtei la executarea acestei prestații, de unde rezultă că există identitate între reclamantă și titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății.
Raportul de muncă ia naștere, ca regulă, prin încheierea unui contract individual de muncă și cuprinde obligațiile părților, angajat și angajator, prestarea unei activități de către angajat în folosul angajatorului și contraprestația acestuia constând în plata drepturilor salariale indiferent de forma lor, contravine prin contractul individual de muncă și contractul colectiv de muncă.
Executarea de către o parte a prestației stabilite constituie cauza juridică pentru a solicita celeilalte părți executarea contraprestației.
Totodată dispozițiile art.243 din Codul muncii prevăd că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie.
Neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta
Este adevărat că în CCM din 1997 la art.176 se prevede că începând cu (...) ajutorul material reprezentând c/v a 4000 mc. gaze naturale va fi inclus în salariul de bază, iar modalitatea concretă de calcul face obiectul unui act adițional.
Nu s-a dovedit că părțile au încheiat un act adițional pentru stabilirea modului de calcul a includerii ajutorului material în salariu.
Apoi, potrivit dispozițiilor art.238 din Codul muncii contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă la un nivel superior.
Rezultă prelevanța CCM la nivel de ramură, care nu a cunoscut modificări, față de CCM la nivel de unitate.
În acest sens a fost definit salariul și în Declarația Universală a Drepturilor Omului și în dispoziția art.1 din Convenția nr.95/1949 a Organizației Internaționale a Muncii.
Dispozițiile art. 165 din Codul muncii reglementează inadmisibilitatea renunțării la drepturile salariale.
În consecință, aceste susțineri nu au relevanță în cauză și nu înlătură dreptul reclamantului la c/v a 4000 mc. gaze naturale anual.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, solicitând modificareasentinței pronunțate în sensul admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune, iar sub aspectul fondului, respingerea acțiunii.
În motivare se arată că sub aspectul prescripției dreptului material la acțiune instanța nu a analizat data de la care s-a născut dreptul material la acțiune al reclamantului.
Acest drept material la acțiune s-a născut și prescripția a început să curgă de la momentul încetării raporturilor de muncă dintre angajat și angajator, anume data de (...). Cererea de chemare în judecată a reclamantului I. I. a fost formulată însă la data de (...) adică cu depășirea termenului general de prescripție de 3 ani.
În ce privește fondul cauzei, se arată că motivarea instanței de fond este lacunară, lipsită de o analiză efectivă și reală a argumentelor ridicate de pârâtă.
Chiar dacă nici un înscris nu atestă încheierea pentru anul 1997 a unui act adițional care să ateste modul de calcul al salariului de bază al angajaților P., clauza contractuală prevăzută la art. 176 din CCM 1997 are semnificația unui acord al angajaților, prin organizația sindicală, cu privire la includerea în salariul de baza a drepturilor bănești supuse analizei. Că este așa rezultă din împrejurarea că la negocierile colective din anii următori, clauza din art. 187 alin. 2 nu a fost reluată în cuprinsul contractului colectiv de muncă la nivel de unitate în aceeași forma, în sensul că dreptul la suplimentările salariale, reprezentând contravaloarea ajutorului cu titlu de cotă de gaz nu au mai fost prevăzute distinct.
Prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate P. RA (în continuare
„CCM P. SA";) din 1997, la art. 176, alin. 1, s-a prevăzut că „începând cu (...), ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc. de gaze naturale, ce se acordă fiecărui salariat, va fi inclus în salariul de bază.";
În CCM P. SA din 1998, la art. 176, alin. 1 s-a prevăzut că „ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc. de gaze naturale a fost compensat prin C..
În anul 2005 s-a încheiat Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, petrol și gaze.
Prin dispozițiilor art. 187 din acest contract s-a prevăzut că „salariații agenților economici nominalizați în anexa nr. 1, punctul B, vor primi anual un ajutor material, egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale. De același drept beneficiază salariații avuți în vedere la alineatul (1) și cei ai agenților economici din industria petrolieră nominalizați în anexa nr. 1, în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază";.
Conform CCM P. SA din anul 2008 prevederea sus-citată a îmbrăcat următoarea formă: art. 176 (1) „Ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin C.. Prin urmare începând cu anul 1997 prezentul articol a rămas fără obiect, având în vedere faptul că acest ajutor nu se mai acordă salariaților, fiind inclus în salariul angajaților și va rămâne așa până când P. și FSLI vor conveni altfel";.
Prevederile succesive ale contractului colectiv de munca s-au stabilit de ambele părți negociante, exprimând astfel voința liberă și neviciată a acestora.
În concluzie, începând cu data de 1 iulie 1997, de comun acord cu sindicatul, salariile de bază individuale au fost renegociate sau reașezate, după caz, în limita fondului disponibil, incluzând contravaloarea ajutorului reprezentând cota de gaze.
Părțile semnatare ale Contractului Colectiv de M. au agreat majorarea salariilor brute de bază individuale cu un coeficient de 1.27 în medie, creștere care a avut ca și componentă contravaloare cotei de gaze. A., la nivelul anilor
1998, recurenta a inclus acest ajutor privind cota de gaze naturale, în salariul de bază al angajaților, iar de atunci și până în prezent, acest ajutor a fost plătit lună de lună ca parte integrantă din salariu. Mai mult decât atât, suma aferentă ajutorului privind cota de gaze a fost majorată implicit ori de câte ori au fost majorate salariile P..
În anul 2008 reprezentanții sindicatului, care au participat la negocierea contractului colectiv de munca au recunoscut la art. 176(1) ca ajutorul material reprezentând contravaloarea cotei de gaze a fost compensat prin CCM
1997.
Instanța de fond nu a avut în vedere că prin adresa IP. nr. 1721/(...) Sucursalele P. au fost înștiințate cu privire la majorarea veniturilor salariale cu un coeficient mediu de 1.27, iar prin adresele ulterioare s-a revenit cu precizarea că acest coeficient se va aplica la salariile de bază ale personalului după primirea fondului de salarii defalcate și aprobate de conducere, fond de salarii ce a fost comunicat corect prin adresa 1818/(...). Adresa a fost semnată de reprezentantul P. (Directorul General Ion P.a) și reprezentantul FSLI P.
(Președinte L. Luca) „Calculul fondului de salarii repartizat s-a făcut pe baza coeficientului de majorare mediu pe P. R., care cuprinde și prevederile art. 176(1) din CCM în vigoare";.
Toate aceste argumente nu au fost analizate de instanța de fond, cu toate că au fost invocate de pârâtă.
În drept: art. 3041, art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.proc.civ.
Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea recursului.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este fondat și urmează a fi admis ca atare, cu consecința modificării sentinței în sensul respingerii ca prescrisă a acțiunii formulate.
Se constată, astfel, că petitul acțiunii privește acordarea contravalorii cotei de gaze naturale pentru anul 2007.
Or, contractul individual de muncă al reclamantului a încetat la data de
(...), așa cum reiese din înscrierea de la poziția 90 din carnetul de muncă al reclamantului (fila 12 dosar fond), astfel încât la această dată trebuia ca părțile să se desocotească cu privire la drepturile și obligațiile corelative ce decurgeau între ele din contractul individual de muncă. Practic, încetarea contractului individual de muncă acționează în sensul exigibilizării datoriilor dintre părți. Cu alte cuvinte, în condițiile în care dreptul la plata contravalorii cotei de gaze naturale nu este prevăzut a se plăti într-un anumit termen, ci doar se statuează în contractele colective de muncă faptul că dreptul este unul anual, în mod normal, plata acestuia se va putea face, respectiv cere, până la sfârșitul anului calendaristic, iar sfârșitul anului va marca începutul curgerii termenului de prescripție extinctivă pentru acțiunea prin care se solicită în instanță acest drept.
În cazul însă în care anterior sfârșitului anului, intervine încetarea contractului individual de muncă, angajatorul trebuie să plătească la încetarearaporturilor contractuale această datorie, proporțional cu partea de an lucrată, iar față de angajator începe să curgă tot atunci termenul de prescripție pentru acționarea în judecată a angajatorului în vederea obligării acestuia la efectuarea plății.
De altfel, fără a exista un text legal expres sub acest aspect, la nivel de cutumă s-a încetățenit practica de a se „. (prin așa-numita „.) aceste obligații pecuniare ale angajatorului față de angajatul său la data încetării raporturilor de muncă.
Nu există o rațiune pentru a considera că ulterior încetării raporturilor contractuale, ar continua să existe, nescadente, datorii salariale ale angajatorului față de angajat, întrucât astfel s-ar lăsa la alegerea salariatului momentul începerii cursului prescripției extinctive, aspect considerat de doctrină ca inadmisibil, întrucât ar încălca în esență caracterul imperativ al normelor ce reglementează prescripția.
Așa fiind, se constată că începând să curgă la data de (...), termenul de prescripție pentru acționarea în instanță a angajatorului a expirat la data de
(...), situație în care acțiunea înregistrată la data de (...) este prescrisă.
Urmează deci ca în considerarea dispozițiilor art. 1 alin.2 și art. 3 alin. 1 din Decretul 167/1958 să se admită recursul și să se modifice sentința în sensul celor arătate, cu aplicarea și a art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâta S. O. P. S. împotriva sentinței civile nr. 209 din 17 ianuarie 2011 a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în tot în sensul că respinge ca prescrisă acțiunea formulată de reclamantul I. I. în contradictoriu cu pârâta.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 31 mai 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, C. M. I.A T. D. C. G.
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond.A. R. P.
N. N.
GREFIER,
| ← Decizia civilă nr. 859/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4432/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
