Decizia civilă nr. 964/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 964/R/2011
Ședința 14 martie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. G. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : S. D. GREFIER : C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții M. J. și M. F. P. PRIN D. G. A F. P. A J. C. împotriva sentinței civile nr. 3364 din 11 octombrie
2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanții intimați H. D., C. D. R., G. I. A., A. A. I., și pe pârâții intimați CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL CLUJ, C. N. PENTRU C. D., având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție spor de confidențialitate.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
C. constată recursurile în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3364 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost respinse ca nefondate excepția inadmisibilității și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâți.
A fost admisă cererea formulată de reclamantele H. D., C. D. R., G. I. A. și
A. A. I. în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL CLUJ și TRIBUNALUL
CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și C. N.
PENTRU C. D.
Au fost obligați pârâții de rând 1-3 să calculeze și să plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de 15%, actualizate cu indicele de inflație începând cu data de (...) și până la data efectuării plății, după cum urmează:pentru reclamanta H. D., pentru perioada (...) - (...); pentru reclamanta C. D. R., pentru perioada (...) - (...); pentru reclamanta G. I. A., pentru perioada (...) - (...); pentru reclamanta A. A., pentru perioada (...) - (...).
A fost obligat pârâtul de rând 2 să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
A fost obligat pârâtul de rând 4 la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale ale reclamantelor.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în privința excepțiilor inadmisibilității și a lipsei calității procesuale pasive că prin D. nr. 819, 820 și
821 pronunțate de Curtea Constituțională la data de (...) s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției în D. nr. 5.(...) al Curții de A.
C. - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal și în D. nr. 7.(...) al
T.ui Iași - Secția civilă și s-a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În speță, nu se pune însă problema substituirii unui act normativ cu alte norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, ci se solicită a se verifica dacă nu există o discriminare de fapt între angajații din sistemul public, prin acordarea sporului de confidențialitate în favoarea unor categorii, fără a exista criterii de natură să ofere egalitate de tratament tuturor celor potențial îndreptățiți la plata sporului.
Apoi, potrivit art. 19 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, art. 3 din H.G. nr. 208/2005 și art. 3 din H.G nr. 386/2007, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea G. cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Astfel, rolul M. F., este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
De asemenea, art. 1 din O.G. nr. 22/2002, aprobată prin L. nr. 2., statuează că executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Având în vedere toate aceste aspecte, instanța a apreciat că se impune respingerea excepțiilor invocate de pârâți.
Pe fondul cauzei, analizând actele dosarului, instanța a reținut că eeclamantele H. D., C. D. R., G. I. A. și A. A. I. fac parte din personalul din unitățile de justiție, fiindu-le impusă prin lege o obligație profesională imperativă, specială și specifică, de confidențialitate (art. 99 lit. d din L. nr.
303/2004 și art. 4 alin. 1 din L. nr. 303/2004 raportat la art. 15 din C. deontologic adoptat prin H. C. nr. 3., art. 78 alin. 1 din L. nr. 567/) care se îndeplinește în cadrul executării raporturilor de muncă.
Potrivit prevederilor alin. 1 al art. 3 din O.G. nr. 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, pentru păstrarea confidențialității în legătura cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe baza de contract și personalul civil din M.
Apărării N.e beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază.
De asemenea, prin art. 15 alin. 1 din O.G. nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, se prevede că sporul de confidențialitate se acordă funcționarilor publici din aparatul de lucru al G. în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, C.ui N. pentru Studierea Arhivelor Securității, M. Afacerilor Externe, M. I. E., direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul M. E. și Comerțului, C.ui
Legislativ. Prin alin.(2) al respectivului act normative se prevede că categoriile de funcționari publici, cuantumurile sporului de confidențialitate și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
Apoi, O.G. nr. 9/2001 a reglementat acordarea sporului de confidențialitate de până la 30% calculat la salariul de baza brut, în favoarea anumitor categorii de personal din cadrul C.ui N. pentru Studierea Arhivelor Securității (art. 13), iar L. nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor prevede acordarea sporului pentru personalul numit prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat, în cuantum de până la 15% din salariul de bază.
Sporul menționat este acordat și personalul contractual din aparatul de lucru al G. și al M. I. E., precum și personalul contractual din instituțiile și autoritățile publice (art. 13 din O.U.G. { H. "lnk:O(...)%20123%2.%200" o "Ordonanță de urgență nr. 1. - Guvernul României" | 1. și art. 13 din O.G. { H. "lnk:O(...)%2010%2.%200" o "Ordonanță nr. 10/2007 - Guvernul României"
|10/2007}).
Pentru perioada solicitată prin cererea de chemare în judecată, sporul de confidențialitate nu era prevăzut de actele normative care reglementau salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției și respectiv cele ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Conform Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare (aquis-ul comunitar în domeniul prevenirii și combaterii discriminării), directivă care a stat la baza adoptării O.G. nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, iar nu neapărat în situații similare.
Or, prin însăși natura sa, activitatea judiciară desfășurată de reclamante implică administrarea și contactul cu informații confidențiale (unele chiar clasificate sau secrete de serviciu), constând, de exemplu, în date privind: arestări, interceptări ale convorbirilor telefonice, martori sub acoperire, protecția victimelor, datele cu caracter personal ale justițiabililor și colegilor de serviciu (art. 2 alin. 4 și alin. 5 din L. nr. 677/2001), sesizările adresate organelor statului (de pildă, cele făcute conform art. 18 lit. c din L. nr.108/1999),veniturile salariale, protecția minorilor, secretul bancar, secretul economic, drepturile de proprietate intelectuală etc.
Reclamantele nu îndeplinesc o funcție de demnitate publică (numită sau aleasă), or, nefiind demnitari publici, se află în aceeași situație ca și restul personalului din unitățile bugetare căruia i-a fost recunoscut dreptul la sporul de confidențialitate.
Toate persoanele din cadrul personalului din unitățile bugetare, inclusiv reclamantele, sunt parte a unui raport juridic de muncă guvernat de C. muncii, toate prestează o muncă și, ca efect al acestor premise, se supun obligației de confidențialitate, indiferent de categoria socio-profesională (funcția deținută).
Obligația și prestația de confidențialitate reprezintă cauza juridică expresă
și indiscutabilă a obligației sinalagmatice și a contraprestației unității bugetare de plată a drepturilor salariale (a sporului, în sensul art. 155 din C. muncii) corelative îndeplinirii prestației de confidențialitate de către reclamanți. D. nu ar exista o contraprestație a pârâților de plată a sporului salarial corespunzătoare îndeplinirii obligației sinalagmatice de confidențialitate, această din urmă obligație ar fi nulă absolut ca fiind lipsită de cauză juridică.
Ca atare, legiuitorul, instituind obligația sinalagmatică profesională (de muncă) de confidențialitate în sarcina reclamantelor, implicit și de drept a instituit și o obligație de plată (o contraprestație salarială), pe cale de analogie a legii (deci obligația de plată este implicită, lacunar fiind doar aspectul privind cuantumul procentual al acestui drept salarial). În caz contrar, ar fi încălcate și principiile constituționale privind nediscriminarea, dreptul la plată egală pentru muncă egală, dreptul la salariu pentru munca prestată (potrivit art.16 alin. 1 și art. 41 alin. 2 din Constituție, prevederi dezvoltate de art. 5, art. 6 și art.154 din C. muncii).
Principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă. D., toate persoanele care se află în aceeași situație a depunerii unei activități în muncă cu efectul juridic al executării obligației de confidențialitate, trebuie să li se recunoască, pentru unul și același element faptic generator de drept salarial, același element salarial: sporul de confidențialitate. Din moment ce reclamanții sunt într-o situație identică (nu doar comparabilă) cu restul personalului din unitățile bugetare sub aspectul prestării unei munci în mod continuu sau succesiv, cu efectul identic al executării în mod egal și nediferențiat al aceleiași obligații de confidențialitate la fel ca și restul personalului, rezultă că reclamanții nu pot fi tratați diferit, în mod discriminatoriu față de restul personalului, prin refuzul acordării sporului de confidențialitate.
În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în S. U. prin D. nr. 4. dată cu ocazia recursului în interesul legii promovat și publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 495 din (...), prin care a reținut că sporurile la salariul (indemnizația) de bază ". să fie acordate tuturor salariaților indiferent de posturile și funcțiile pe care le ocupă și de domeniul în care își desfășoară activitatea atât timp cât lucrează efectiv în condițiile prescrise de legea care reglementează plata sporurilor respective.
Acest lucru se referă și la sporul de confidențialitate care trebuie acordat tuturorcelor care gestionează secrete de stat și secrete de serviciu, indiferent că lucrează în administrația publică, centrală sau locală, în justiție sau în aparatul P.ului.
Acceptând teza propusă de procurorul general prin recursul în interesul legii s-arajunge la o situație discriminatorie în sensul dispozițiilor art. 16 alin. (1) din C onstituție, republicată, ale art. 1-3 din Ordonanța G. { H.
"lnk:O(...)%20137%2.%200" o "Ordonanță nr. 137/2000 - Guvernul României" |
137/2000}, republicată, și ale art. 1 din { H. "lnk:P(...)%2012%2.%200" o "Protocol nr. 12/2000 - C. E." |Protocolul} 12 adițional la { H. "lnk:C(...)%201000030%2.%200" o "C. 1950 - C. E." | europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale, întrucât nu se constată existența unei justificări legitime, obiective și rezonabile.";concluzionând că "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin.
(1) lit. d) din L. { H. "lnk:L(...)%20303%2.%200" o "Lege nr. 303/2004 - Parlamentul României" | 303/2004} privind statutul judecătorilor și procurorilor,republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. (1) și (2) din C. deontologic al magistraților, și ale art. 78 alin. (1) din L. { H. "lnk:L(...)%20567%2.%200" o "Lege nr. 567/2004 - Parlamentul României" |
567/2004} privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelorjudecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din C. deontologic al acestora, constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar";.
Or, dezlegarea dată de Î. Curte acestei probleme de drept este obligatorie pentru instanțele judecătorești, conform art. 329 alin. 3 teza finală din C. de procedură civilă.
În temeiul art. 3 din Decretul nr. 92/1976, actualizat, pârâtul de rând 2 a fost obligat la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamantelor.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale ale reclamantelor.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Ministerul Finanțelor P ublice și Ministerul Justiției și L. C.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, C. de A. va respingerecursurile pentru următoarele considerente:
Prin recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice s-a solicitatmodificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, invocându-se excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului în raport de lipsa rolului său în procesul bugetar, potrivit L. nr. 500/2002 și de inexistența raporturilor juridice de muncă între recurent și reclamanți.
Recursul este nefondat S usținerile recurentului referitoare la încălcarea L. nr.500/2002 sunt nefondate din prisma următoarelor considerente:
Astfel, potrivit art.15 din HG nr.83/(...), publicată în Monitorul Oficial, partea I din (...), instanțele judecătorești sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
De asemenea, art.118 din L. nr.304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit art.19 din L. nr.500/2002, privind finanțele publice, M. E. și F. coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea G. cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție iar potrivit art.3 alin.1 pct.2 din HG nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea M. E. și F. și a Agenției N.e de A. F., în realizarea funcțiilor sale, Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții: „… elaborează proiectul bugetului de stat al legii bugetare anuale șiraportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare";.
Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, în lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare, se află în imposibilitatea de a dispune de fonduri pentru plata diferențelor bănești solicitate.
M. E. și F. este cel care are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum
și de elaborare a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Totodată, legea instituie răspunderea M. E. și F. pentru realizarea bugetului de stat după aprobarea acestuia de P., precum și pentru luarea măsurilor pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului.
Pe cale de consecință, M. E. și F. are calitatea procesuală pasivă în virtutea calității sale de instituție publică cu rol, de sinteză în activitatea privind finanțele publice și nu în calitate de ordonator principal de credite.
Într-adevăr, M. E. și F. este și ordonator principal de credite pentru bugetul de venituri și cheltuieli proprii și ale unităților subordonate , la fel ca și Ministerul Justiției, calitate care nu îi permite utilizarea creditelor bugetare aprobate pentru finanțarea cheltuielilor altui ordonator principal de credite conform prevederilor art.47 alin.4 din L. nr.500/2002 respectiv plata salariilor altei instituții publice.
Însă M. E. și F. este chemat în judecată în considerarea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțele publice, în temeiul căreia exercită anumite funcții specifice referitoare la derularea procedurii bugetare (întocmirea proiectului bugetului de stat, executarea și încheierea exercițiului bugetar).
Pentru considerentele expuse anterior, C. de A. va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
Prin recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și L. C. s-a solicitatmodificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii invocându-se motivulprevăzut de art.304 pct.4 și 9 C.pr.civ.
În sprijinul primului motiv de recurs s-a invocat depășirea de către instanță a atribuțiilor puterii judecătorești prin acordarea sporului de confidențialitate în favoarea reclamanților, aspect pe care recurenta l-a considerat o adăugare la lege.
În același sens, s-au invocat de asemenea efectele D.ziei nr.838/(...) a
Curții Constituționale.
În sprijinul celui de-al doilea motiv de recurs, s-a arătat în esență că dreptul la sporul de confidențialitate pretins nu este reglementat de niciun act normativ în vigoare precum și că reclamanții nu se află într-o situație comparabilă cu celelalte categorii profesionale, beneficiare a sporului și față de care se consideră discriminați.
În fine, s-a susținut că păstrarea confidențialității reprezintă o atribuție normală de serviciu, iar recompensarea salariatului pentru îndeplinirea obligației nu reprezintă în sine o condiție de validitate.
Recursul este nefondat.
C. de A. reține că tribunalul nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești deoarece obiectul prezentei cauze îl reprezintă acordarea unor despăgubiri echivalente cu prejudiciul material suferit prin discriminare. D. nu s-a solicitat instanței: să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege și nici să le înlocuiască cu alte norme. Prin acțiune s-au cerut despăgubiri potrivit dreptului comun al muncii (art. 269 raportat la art. 295 alin. 2 și art. 1din C. muncii, conform art. 1 alin. 5 raportat la art. 21 alin. 1-3 din Constituție). D., dreptul la acțiunea în despăgubiri nu poate fi îngrădit de nici o decizie a Curții Constituționale. În ceea ce privește aspectul secundar al stabilirii cuantumului despăgubirilor cuvenite, instanța apreciază că, doar prin analogie, ca simplu reper, este aplicabil cuantumul recunoscut altor persoane aflate în situație comparabilă cu reclamanții (dar refuzată în mod discriminatoriu reclamanților), întrucât numai astfel se poate realiza principiul unei juste și integrale despăgubiri a reclamantului, în condițiile în care art. 3 din C. civil oprește instanța să invoce lacuna legislativă.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât instanțele române sunt obligate în mod imperativ să facă aplicarea prioritară și peremptorie a dispozițiilor Protocolului nr.12 la C. europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, cu respectarea art. 20 din Constituție, în sensul verificării existenței unui act de discriminare, indiferent de natura lui. Subliniem că, în cauza de față, actele de discriminare s-au produs prin acte unilaterale interne de salarizare.
În concluzie, acțiunea dedusă judecății este admisibilă, mai ales prin prisma dispozițiilor art. 6 paragraful 1 al C.i europene pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, care garantează „dreptul la acces la instanță";. D. instanța română trebuie să dea dovadă de o jurisdicție deplină, fiind obligată să aplice competența sa de a analiza toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei ( în acest sens Hotărârile Terra Woningen B.V. contra Olandei și R. contra R. ).
Ca atare, instanțelor de judecată le revine deplina competență de a face aplicarea principiului egalității în drepturi, în situațiile concrete supuse judecății, și de a aplica prevederile art.5 din C. muncii, precum și dispozițiile prevalente ale art.14 din C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, împreună cu cele ale Protocolului nr. 12 la aceasta, aceste instanțe nefiind condiționate de Curtea Constituțională, pentru a putea pronunța hotărâri în acest sens al aplicării principiului egalității în drepturi. Competența instanței de contencios constituțional se rezumă doar la soluționarea unor aspecte de drept (stabilirea compatibilității doar cu Constituția a unor acte normative, potrivit art.2 din L. nr.47/1992), iar nu la interpretarea și aplicarea legilor și convențiilor internaționale în cauzele deduse judecății (această competență revenind exclusiv instanțelor de judecată, potrivit art.126 alin.1 și alin.3 din Constituție).
Prin D. nr.46 din (...), pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs în interesul legii s-a statuat cu caracter obligatoriu conform art.329 alin.3 C.pr.civ. următoarele:
"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. (1) lit. d) din L. { H. "lnk:L(...)%20303%2.%200" o "Lege nr. 303/2004 - Parlamentul României" | 303/2004} privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. (1) și (2) din C. deontologic al magistraților, și ale art. 78 alin. (1) din L. { H. "lnk:L(...)%20567%2.%200" o "Lege nr. 567/2004 - Parlamentul României" |
567/2004} privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din C. deontologic al acestora,
Constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de
15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.";
În raport de caracterul obligatoriu al dezlegării în drept, C. de A. înlătura critica recurentei privind inexistența temeiuluim legal de acordarea sporului de confidențialitate.
În fine, prin D. nr.838 din (...) a Curții Constituționale prin care s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României pe de altă parte, s-a statuat că efectele D.ziei Curții nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor de către autoritățile publice implicate în conflictul juridic de natură constituțională, ceea ce confirmă aplicarea în speță a D.ziei nr.21/2008 anterioară celei a Curții Constituționale.
Pentru considerentele expuse anterior, C. de A. va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul
Finanțelor Publice și Ministerul Justiției și L. C. împotriva sentinței civile nr.
3364 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. G. L. D. S. D.
GREFIER C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...)
Jud.fond.M. F.B:/A. G.C.
| ← Decizia civilă nr. 5134/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4611/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
